apa - carte

Published on May 2016 | Categories: Documents | Downloads: 70 | Comments: 0 | Views: 939
of 50
Download PDF   Embed   Report

Comments

Content

MULŢUMIRI În primul rând mulţumesc lui DUMNEZEU pentru toate darurile pe care mi le-a făcut şi pentru încercările vieţii, care s-au dovedit prilejuri de cunoaştere pe drumul către SINE. Mulţumesc familiei mele, soţiei Gabriela, copiilor Doru şi Silvia, pentru iubirea, înţelegerea şi sprijinul lor. Apoi, profesorului şi prietenului drag inimii mele Yogacharya Mario Sorin Vasilescu, pentru lumina şi cunoaşterea dăruită. Prietenilor mei preoţilor Tiberiu Vişan, Ieronim Stoican şi Aurel Bendariu, care mi-au fost reazim de iubire şi putere în momentele de cumpănă ale vieţii. Prietenilor de la ANATECOR Arad: Remus Tănase, Johan Muller Dragoman, Aurica Borcea, Traian Stănciulescu, Michael Szellner, Sorinei Bălan, Rodica Costică, Mircea Stefea, etc... pentru dăruirea şi iubirea cu care îşi fac misiunea asumată, aceea de a-i ajuta şi armoniza pe cei din jur. Editorului meu, Nelu Busuioc, pentru că a făcut posibilă apariţia acestei cărţi. Tuturor le trimit IUBIRE, RECUNOŞTINŢĂ şi ARMONIE ! Autorul „Celula este nemuritoare. Lichidul în care pluteşte este cel care degenerează. Reînnoiţi acest lichid din timp în timp, daţi-le celulelor ceea ce au nevoie pentru a se hrăni şi pulsul vieţii poate continua la infinit" - Alexis Carrel

CUVÂNT ÎNAINTE
Trăim într-o perioadă de mari schimbări. Schimbări fundamentale în viaţa noastră şi în viaţa Mamei Pământ. Schimbări care se petrec mai ales în plan spiritual, şi care vor afecta întreaga populaţie a planetei, dar şi desfăşurarea VIEŢII pe planeta albastră. Conform specialiştilor, în ultimii 15 ani, nivelul de vibraţie al Planetei Pământ, a crescut de la 7,8 Hz la 13 Hz, iar noi, oamenii, trebuie să ne aliniem acestui nou nivel de vibraţie pentru a fi în armonie cu Mama Pământ. De aceea se spune că secolul XXI va fi un secol al spiritualităţii sau nu va mai fi deloc. Pentru că cine nu se va trezi din punct de vedere spiritual şi nu va lucra pentru ridicarea nivelului său de vibraţie, va avea mari probleme pe toate planurile şi chiar va dispare de pe planetă. De acea, în ultimii 20, 30 de ani, se observă un curent extraordinar la nivel mondial, către spiritualitate, către CUNOAŞTEREA DE SINE, pentru ridicarea deasupra materialităţii care ne-a subjugat atâtea mii de ani. Zeci de milioane de oameni de pe toate continentele, indiferent de cultură sau religie, sunt în postura de căutători ai ADEVĂRULUI şi IUBIRII. DUMNEZEU este IUBIRE iar IUBIREA este ţesătura universului, FORŢA care ţine şi conduce totul, fiind OMNIPREZENTĂ, OMNIPOTENTĂ, şi OMNISCIENTĂ. În acest ocean de materialism în care ne ducem viaţa este normal să apară dezechilibre şi boli. După cum bine spunea prietenul nostru Johann Muller Dragoman, cauzele principale ale bolilor sunt:

a. Pretenţiile prea mari faţă de lume; b. Dependenţa de valorile materiale; c. Nerespectarea legilor spirituale; d. Lipsa iubirii necondiţionate. E bine să ne oprim din alergătura zilnică după măruntele lucruri care constituie viaţa noastră şi care credem că sunt foarte importante, şi să ne întrebăm: Ce vreau eu să fac cu viaţa mea ? Care sunt priorităţile mele aici şi acum ? Trăiesc eu oare în AICI şi ACUM ? Mă bucur eu de toate darurile lui Dumnezeu ? Sau nu mai ştiu şi nu mai pot să mă bucur ? Mulţumesc în fiecare zi pentru aceste daruri ? Îmi asum eu responsabilitatea pentru PROPRIA VIAŢĂ şi PROPRIA FERICIRE sau întotdeauna caut vinovaţi în afară pentru problemele şi suferinţele mele ? Conştientizez că sunt o fiinţă de Lumină în interconexiune permanentă cu toate fiinţele de pe pământ şi chiar din univers ? Am uitat să IUBESC, să IERT şi să AJUT, sau mai ştiu încă ? Ar trebui să ne menţinem spiritul deschis, să nu refuzăm nimic apriori, să practicăm discernământul (foarte grea virtute !), să ascultăm, să ALEGEM ce credem că e bun şi ni se potriveşte şi să FIM. Să schimbăm ordinea celor trei verbe: a Avea , a Face şi a Fi în A FI, A FACE şi A AVEA Faptul că dimensiunea spirituală este dimensiunea principală a fiinţei umane se regăseşte si în afirmaţia medicinii tibetane privind principalele cauze ale bolilor care ar fi: a. IGNORANŢA b. LĂCOMIA c. ÎNGÂMFAREA Să analizăm puţin aceste cauze. Prima şi se pare cea mai importantă este IGNORANŢA dar nu ignoranţa totală, pentru că majoritatea oamenilor sunt buni specialişti sau meseriaşi în domeniul lor de activitate. Ci ignoranţa în privinţa fiinţei noastre. Adică nu mai ştim şi nici nu ne mai întrebăm: Cine suntem? Ce suntem? De unde venim? Încotro mergem? Care este scopul vieţii? Dacă ne-am întreba, am începe să căutăm răspunsurile (şi cei care o fac le şi găsesc!), şi viaţa noastră ar căpăta sens, ar deveni mai armonioasă şi mai fericită. Adică am risipi o parte însemnată a IGNORANŢEI. Pentru că aceasta ne împinge în păcatul de a încălca legile divine ale iubirii, armoniei, adevărului, dreptăţii, măsurii (echilibrului) şi respectului de sine şi ne aduce inevitabil suferinţă, boală, deznădejde. Majoritatea oamenilor au impresia derivată din ignoranţă că sunt separaţi de Dumnezeu. Au uitat că TOATE sunt UNA, că Dumnezeu este pretutindeni şi in fiecare din noi, că ne iubeşte necondiţionat, şi nu ne dă niciodată mai multdecât putem duce, toate încercările prin care trecem fiind lecţii din care trebuie să învăţăm. Ce anume să învăţăm?

Că nu suntem numai trup fizic, că sufletul şi spiritul determină trupul fizic cu care trebuie să fie în armonie, că trebuie să înţelegem şi să respectăm legile universale ale iubirii, iertării, adevărului şi dreptăţii. Iar scopul final al vieţilor noastre este să ne întoarcem acolo de unde am plecat - la Tatăl Ceresc. Risipirea ignoranţei ne stă la îndemână, trebuie numai să VREM şi să ALEGEM să facem acest lucru, pentru că viaţa noastră este o SUMĂ DE ALEGERI. A doua cauză, LĂCOMIA, este prezentă la fiecare pas în viaţa noastră. începând de la lăcomia pentru mâncare şi băutură existentă aproape până la moarte, continuând cu lăcomia pentru bunuri materiale (bani, case maşini, firme, etc.), apoi cu dorinţa de celebritate şi faimă şi terminând cu lăcomia pentru putere care este deosebit de periculoasă atât pentru propria persoană cât mai ales pentru cei din jur. Lăcomia pentru bani şi goana permanentă după profit au condus la poluarea accelerată a apei, a aerului, solului şi alimentelor, ceea ce bineînţeles cauzează dezechilibre şi boli. Când omul este dominat de lăcomie (şi dacă se află şi în ignoranţă, cu atât mai rău) fiinţa lui este dezechilibrată, tot ceea ce face şi gândeşte este orientat către planul material, sufletul şi spiritul sunt neglijate aproape total şi bolile apar inevitabil. Iar odată apărute nu se vindecă decât prin schimbarea radicală a omului, printr-un efort susţinut, prin întoarcerea la valorile sufletului şi spiritului care sunt legile divine. întotdeauna există şanse de vindecare şi de miracole, pentru că vindecarea este o necesitate scrisă în străfundurile fiinţei noastre. Depinde numai de noi ce ALEGEM. Pentru că LIBERUL ARBITRU (puterea de A ALEGE) este cel mai mare dar de la Dumnezeu către om. A treia cauză, ÎNGÂMFAREA, are ca sinonime orgoliul nemăsurat, mândria exagerată (slava deşartă). Omul crede că le poate face pe toate singur, EGOUL lui personal creşte la cote inimaginabile, pierde legătura cu Dumnezeu şi cu semenii şi evident că fiinţa se dezechilibrează. Pentru că aflat în această stare omul uită de obicei să mai dăruiască, voind numai să primească (doar i se cuvine !), devine dispreţuitor faţă de semeni şi de Dumnezeu, coboară la o stare de vibraţie foarte joasă şi iarăşi fiinţa lui se dezechilibrează. Sfinţii Părinţi socoteau MÂNDRIA (slava deşartă) păcatul cel mai mare (este păcatul îngerilor căzuţi care s-au crezut dumnezei) din el derivând o mulţime de alte păcate ce produc până la urmă pierzania omului. Dacă ALEGEM să nu mai fim ignoranţi în ceea ce priveşte fiinţa noastră, atunci sigur vom găsi mentori, profesori, duhovnici, maeştri, cărţi, etc., care ne vor îndruma pe calea regăsirii armoniei si echilibrului fiinţei noastre, şi astfel vom scăpa şi de lăcomie şi de îngâmfare. Atunci vom fi mai aproape de ceea ce suntem în adâncul fiinţei noastre: IUBIRE SI BUCURIE. Prin informaţiile aduse de această lucrare dorim să contribuim şi noi la risipirea parţială a IGNORANŢEI, într-un domeniu care ţine fundamental de VIAŢA fiinţei noastre şi a planetei Pământ şi anume APA. Această APĂ atât de comună, de răspândită, de ignorată, de necesară, de nerespectată şi de puţin cunoscută. Vom încerca să facem o trecere în revistă a tipurilor de apă, a calităţilor şi parametrilor acestora, a ultimelor cercetări asupra proprietăţilor apei şi rolului acesteia în organismul uman, precum şi utilizarea diverselor tipuri de apă în terapii, pentru dezintoxicarea şi echilibrarea fiinţei umane.

Capitolul 1 APA, MIRACOLUL VIEŢII
Motto : Iisus, în Evaghelia după Toma: „Dacă nu vă veţi cunoaşte pe voi, veţi trăi în sărăcie " APA este o substanţă miraculoasă. Unirea enigmaticului atom de oxigen cu atomul de hidrogen reprezintă secretul esenţial al Macrocosmosului. în urma acestei uniri a apărut marele laborator de producere şi reproducere a vieţii: H20. Apa primeşte energie şi informaţie din univers şi o transmite în organismul uman. Apa este matricea vieţii, creată de Dumnezeu înaintea luminii. Aşa cum se spune în Geneză (1.2): „Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric şi Duhul lui Dumezeu se mişca pe deasupra apelor." Apoi în Geneza (1.5) este scris: „Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul 1-a numit noapte. Astfel a fost o seara, apoi a fost o dimineaţă; aceasta a fost ziua întâi." Şi Apostolul Petru în a doua Epistolă Sobornicească spune: „Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin cuvântul lui Dumnezeu din apă si cu ajutorul apei." Este singura substanţă de pe Pământ ce are 4 faze : solidă, lichidă, gazoasă şi cristal lichid. Această stare deosebită de cristal lichid, în care se găseşte apa în celule, este cea care permite primirea şi circulaţia Luminii şi a Informaţiei în trupul nostru fizic. Apa este cel mai bun solvent de pe Pământ. Este flamabilă (arde). Benzina uscată (fară apă) nu arde !! Apa adevărată, pură, este cea care ne dă PUTERE. Fără APĂ nu ar exista VIAŢĂ PE TERRA. APA este deci cea mai mare bogăţie a UMANITĂŢII. Suprafaţa acoperită de apă a planetei este de 510 milioane km2 = 70,8% din suprafaţa totală. Conform datelor Conferinţei Naţiunilor Unite asupra resurselor de apă de la Mar del Plata din 1977, volumul total al apei existente pe pământ este de 1400 milioane km3 din care, volumul apei dulci este 37,8 milioane km3 adică 2,7% din cantitatea totală de apă. Din aceasta numai 0,46% poate fi utilizată direct, restul de 99,54% se sustrage utilizării directe de către oameni deoarece este reprezentată de: - gheţari şi calote glaciare - 77,2% - apa din lacuri şi mlaştini - 0,35% - apele subterane şi umiditatea solului -22,41% - cursuri de apă - 0,01 % - vapori de apă din atmosferă - 0,04% în total, apa dulce care poate fi folosită este numai 0,009% din întreaga cantitate de apă de pe Pământ!! Problema apei va deveni în acest secol XXI o problemă capitală, mai importantă decât cea a combustibililor fosili (ţiţei, gaze), de calitatea şi cantitatea acesteia depinzând continuarea vieţii pe pământ. În procesul complex al vieţii pe pământ nu degeaba apa sărată din mări şi oceane are o pondere aşa de mare în volumul total al apei. Mările şi oceanele au un rol capital în menţinerea echilibrului compoziţiei atmosferei pământului deoarece algele şi fitoplanctonul extrag C02, bioxidul de carbon din apele de suprafaţă şi degajă 02 în atmosferă. Dacă viaţa în ocean nu ar mai exista, cantitatea de C02 din atmosferă s-ar tripla faţă de cea actuală!! Din cele peste 90 de elemente care se află pe pământ, 62 le găsim şi în ape. Clorura de sodiu, adică sarea obişnuită,

reprezintă 75% din cantitatea totală de minerale din oceane adică 40 mii de trilioane de tone, sarea fiind şi ea o substanţă indispensabilă vieţii. Apa este un material de bază al celulelor vii, deoarece în interiorul membranei celulare plutesc componentele celulelor - nucleul, mitocondriile, enzimele, etc. Matricea intercelulară este şi ea în cea mai mare măsură compusă din apă. Din acest punct de vedere cele mai „fluide" părţi ale organismului sunt sângele şi limfa. Aceste fluide pot dizolva şi transporta diferitele substanţe din organism datorită asimetriei şi constituţiei bipolare a moleculelor de apă. Volumul total al apei corpului poate fi împărţit în trei compartimente: intracelular, transcelular, extracelular. Apa intracelulară este reprezentată de volumul de lichid conţinut de protoplasma celulară, şi este 40% din greutatea totală a corpului.. Apa transcelulară este formată din mai multe volume mici de lichid, conţinute în canalele glandelor exocrine, sistemul tubilor colectori ai rinichilor, umoarea apoasă a ochilor, endolimfa utriculară, lichidul cefalorahidian şi lichidele din arborele traheo bronşic şi tractul gastrointestinal (aceste lichide reprezintă 1% din greutatea totală a corpului). Apa extracelulară constă din apa plasmei, lichidul interstiţial, limfa şi faza extracelulară a ţesutului conjunctiv dens şi al oaselor şi este 20% din greutatea totală a organismului. Apa este compusă din oxigen, element din grupa a şasea a tabelului lui Mendeleev, şi hidrogen, cel mai mic element chimic. Molecula de apă are formă de V iar tipul de moleculă este AX2E2, ceea ce înseamnă că la atomul central de oxigen sunt conectate 2 legături de hidrogen şi două perechi de electroni. în ceea ce priveşte structura electronică a oxigenului (Is22s22p4) doi din cei şase electroni de pe stratul de valenţe formează o legătură cu fiecare atom de hidrogen, în timp ce cei patru electroni rămaşi formează două perechi nelegate de electroni. Cele două perechi nelegate formează la rândul lor două căi moleculare. Structura moleculei de apă este de tetraedru perfect (unghi de legătură de 109,5°) în cazul apei 4 „obiecte" sunt conectate atomului central dar acestea nu sunt identice. Cele 2 perechi de electroni nelegaţi (datorită încărcăturii negative) se resping una pe alta, pretinzând un spaţiu mai larg. Polaritatea legăturilor de apă rezultă din doi factori: a) diferenţa dintre electronegativitatea oxigenului şi hidrogenului; b) forma de V a moleculei. Astfel, oxigenul atrage mai mult electronii din legătură decât hidrogenul, iar dacă molecula ar fi dreaptă, cele două efecte direcţionate unul spre altul s-ar elimina reciproc. în mod similar, schimbul de încărcătură în cele două legături O-H, atribuie o anumită sarcină (polaritate) şi moleculei în sine. Distanţa legăturilor covalente polarizate dintre atomi este de 0,96 x 10~lom. Datorită caracterului asimetric bipolar al moleculei de apă, aceasta are un capăt pozitiv şi unul negativ. Ca rezultat, componentele ionice sunt foarte bine dizolvate (exemplu Na CI), o mulţime de substanţe sunt disociate în molecula de apă. Apa dizolvă orice substanţă care poate să facă parte din legătura de hidrogen. Densitatea apei este maximă la 4°C, iar la 20°C este de 998,2 kg/m3. în procesul de îngheţ al apei se formează o structură tetraedrică cu ajutorul legăturilor de hidrogen, utilizarea spaţiului fiind oarecum îngreunată, deoarece există multe goluri şi cavităţi. Din această cauză densitatea gheţii este mai mică decât a apei, iar volumul mai mare cu aproximativ 9%. De aceea gheaţa pluteşte pe apă. în starea de vapori moleculele sunt singure. în starea lichidă apar grupuri de molecule - 6 sau 12 sau 18. Explicaţia fenomenului o găsim în polaritatea moleculei de apă. În ultimi 20 de ani s-a descoperit că apa poate exista şi într-o a patra stare numită starea de cristal lichid între 0 - 60°C, aceasta fiind forma structurală ce caracterizează mările şi oceanele şi fiecare fiinţă vie. în această stare apa posedă o încărcătură magnetică specială care este baza comunicării moleculare şi parte a complexului „ fosfat - apă - oxigen legat" ce explică Biofotonica

- teoria laserilor biologici. Acest complex în care este prezentă apa structurată sub formă de cristal lichid, este cel care asigură circulaţia LUMINII (a biofotonilor) în organism, în special noaptea, aşa cum vom vedea într-un capitol viitor. Apa existentă în corpul uman acţionează ca o moleculă bipolară care înconjoară fiecare anion şi cation cu o matrice structurală unică rezultând aşa numiţii ,,clusteri"(grupuri) de molecule de apă, care ocupă un spaţiu mult mai mare decât particulele dizolvate pro-priu-zis. Clusterii au o frecvenţa proprie de rezonanţă. Dacă se acţionează asupra organismului adică asupra apei din organism, adică asupra clusterilor cu o frecvenţă potrivită, clusterii pot fi descompuşi şi substanţele dăunătoare pot fi eliminate din corp. Este interesant faptul că aceşti clusteri de apă rezistă chiar dacă particulele în jurul cărora sunt construiţi au fost dizolvate. Apa devine un fel de purtător de informaţie. Memorarea substanţelor dizolvate are un rol esenţial, printre altele a dezvoltării alergiei. Nu este deci suficientă îndepărtarea alergiei în sine din corp, ci informaţiile din jurul ei trebuie de asemenea „şterse". Acest lucru se poate realiza cu ajutorul terapiei prin biorezonanţă. Perturbarea electronilor, adică poziţionarea lor în corp, este esenţa fiecărei terapii, în timpul căreia ordinea şi aşezarea moleculelor finalizează condiţia patologică sau non patologică (boală sau sănătate). Cercetătorii au stabilit că apa reprezintă aproximativ 70% din corpul uman, iar: - la 7 săptămâni embrionul este 95% apă; - bebeluşul de 7 săptămâni este 75- 80 % apă; - adultul are 70 - 75 % apă; - vârstnicul 50 - 60 % apă; - bătrânul de 81 de ani are 49,8% apă - creierul are 85% apă; - ficatul are 80% apă; - sângele are 83% apă. Între 35 - 42°C structura e instabilă (gheaţă + apă lichidă +cristal lichid) şi atunci se produc reacţiile biochimice care generează şi întreţin viaţa. Şi asta la o temperatură de 37°C şi o presiune de 1 atmosferă !! Pentru a reproduce în laborator aceleaşi reacţii care au loc în celulă şi în corp la 37°C şi la p = 1 atm, este nevoie de sute de grade şi sute de atmosfere !!! Iată de ce APA este parte esenţială a marelui MISTER al VIEŢII! » În organismul uman apa are următoarele funcţii: 1. Reglează temperatura corpului; 2. Asigură sănătatea pielii; 3. Este un lubrifiant natural pentru articulaţii; 4. Ajută la absorbţia nutrienţilor; 5. Transportă nutrienţii în interiorul organismului; 6. îndepărtează toxinele din organism; 7. Ajută la digestie şi la toate reacţiile chimice; 8. Este esenţială pentru circulaţia şi flexibilitatea vaselor sanguine; 9. Umidifică aerul pe care îl respirăm; 10. Creează un strat de protecţie în jurul organelor vitale; 11. Reglează nivelul electronilor şi protonilor din celule; 12. Ne protejează împotriva radiaţiilor cosmice şi a altor tipuri de radiaţii; 13. Este principalul purtător de Informaţie şi Lumină în organismul uman. Ce face omenirea pentru a îngriji această bogăţie extraordinară fară de care viaţa aşa cum o cunoaştem nu ar putea exista? Ce să facă ?

Deversează în apele planetei anual 250 milioane de tone de contaminanţi din care 10 milioane tone de petrol ! Aruncă în mare deşeurile radioactive rezultate din industria nucleară, în oceane strângându-se până în prezent peste 90 de mii de containere cu deşeuri radioactive. Aruncă tot ce nu îi mai trebuie în ape, numărul poluanţilor ridicându-se la peste 80 de mii!! Partea civilizată a omenirii face risipă de apă, deşi pe glob există peste 1 miliard de oameni care nu au acces la apa potabilă şi zilnic mor 4.000 copii din cauza calităţii sau lipsei apei, în total 5 milioane persoane pe an, de 10 ori mai mult decât în diversele războaie. Mai mult, în special în partea aceasta civilizată a omenirii, se cresc păsări şi animale pentru carne de consum, în sistem intensiv, pentru care se consumă cantităţi imense de apă şi care constituie o sursă de poluare a apelor extrem de serioasă. Pentru că pe Glob se cresc anual peste 13 miliarde de găini, 1 miliard de porci, 1,4 miliarde bovine şi 1,8 miliarde de oi, care prin dejecţiile lor poluează apele mai mult decât toată industria şi canalele de evacuare a reziduurilor din oraşe la un loc!! (conform raportului World Watch Institute 2008). Este neapărat necesar să devenim cu toţii mai responsabili faţă de APA planetei, să o RESPECTĂM şi s-o IUBIM! Dacă vrem ca VIAŢA să continue pe TERRA! în următorul capitol vom vedea cum ar trebui să fie apa pe care o bem şi folosim, pentru a ne aduce sănătate.

Capitolul 2 CALITĂŢILE Şl PARAMETRII APEI
Motto:« Apa este leagănul vieţii » Pentru echilibrarea noastră, vindecarea sau menţinerea unei stări de sănătate, este foarte importantă calitatea apei pe care o bem, nu numai cantitatea. În primul rând apa potabilă ar trebui să fie lipsită de impurităţi - metale grele, clor şi compuşi organici ai acestuia, nitriţi, nitraţi, uleiuri, fenoli, substanţe organice, bacterii, paraziţi, virusuri. Aceste condiţii sunt stabilite în fiecare ţară prin legi sau norme pentru apa potabilă. în România aceste reglementări sunt: Stas 1342/1991 şi Legea 458/2002. Aceste reglementări stabilesc concentraţiile admise de substanţe chimice, metale, bacterii, etc., pentru apa potabilă livrată în reţea de instalaţiile centrale sau locale de tratare a apei. Prezentăm mai jos tabelele cu aceste reglementări.

Parametrii microbiologici
Parametru/Unitatea de măsură Valoarea admisă Metodă de analiză Eschirichia coli (Ecoli) /100ml 0 ISO 938-1 Entercoci (Streptococi fecali) /100ml 0 STAS 3001/1991 ISO 7899-2

Parametrii indicatori
Parametru/ Unitatea de măsură Aluminiu (jug/1) Amoniu (mg/l) Bacterii coliforme (număr/l OOml) Carbon organic total (COT) Cloruri (mg/l) Clostridium perfringens (număr/l OOml) Clor rezidual liber (mg/l) -la intrarea în reţea - la capăt de reţea Conductivitate (|iScm-1la 20°C) Culoare Duritate totală (grade germane) minim Fier (jig/1) Gust Mangan (|ig/l) Miros Număr de colonii la 22'C/ml) Oxidabilitate (mg Oxigen/l) pH (unităţi de p) Sodiu (mg/l) Substanţe tensioactive Sulfat (mg/l) Sulfuri şi hidrogen sulfurat (|ig/l) Turbiditate (UNT) Zinc Gig/l) Tritiu (Bq/1) Doza efectivă totală de referință(mSv/an) Activitatea alfa globală (Bq/1) Activitatea beta globală (Bq/1) Valoarea CMA 200 0,5 0 Nici o modificare anormală 250 0 0,50

0,25 2500 Acceptabilă consumatorilor şi nici o modificare anormală 5 200 Acceptabil consumatorilor şi nici o modificare anormală 50 Acceptabil consumatorilor şi nici o modificare anormală Nedetectabili la 100 de ml 5,0 >=6,5 <=9,5 200 200 250 100 <=5 5000 100 0,10 0,1 1 Valoarea CMA 0,10 10

Parametrii Chimici
Parametru / Unitatea de măsură Acrilamida (|xg/l) Arsen (|ig/l)

Benzen (|xg/l) Benz(a)piren Bor (mg/l) Bromati (ng/1) Cadmiu (|ig/l) Clorură de vinii (|4,g/l) Crom (total) (jig/1) Cupru (mg/l) Cianuri (totale) (ng/'l) Cianuri (libere) (|ig/l) Dicloretan (fig/l) Epiclorhidrina (ng/1) Fluor (mg/l) Hidrocarburi policiclice aromatice (jLlg/1) Mercur (fig/1) Nichel (|xg/l) Nitraţi (mg/l) Nitriţi (mg/l) Pesticide (jig/l)/clasa Pesticide (|xg/l)/total Plumb (ng/1) Seleniu (fj.g/1) Stibiu (ng/1) Tetracloretan şi Tricloretena (|xg/l) (suma concentraţiilor compuşilor specificaţi) Trihalometani (jug/l) Total (suma concentraţiilor compuşilor specificați

1,0 0,01 1,0 10 5,0 0,5 50 0,1 50 10 3,0 0,10 1,2 0,10 1,0 20 50 0,50 0,1 0,5 10 10 5,0 10 100

La o analiză sumară a acestor tabele se observa că în apa potabilă livrată în reţea sunt permise anumite concentraţii mici de diferite substanţe periculoase pentru sănătate. Acest fapt se datorează metodei de tratare a apei cu clor (cea mai răspândită pe plan mondial) şi filtrării cu straturi succesive de nisip şi cărbune activ, metode care nu reuşesc să ducă la obţinerea unei ape foarte curate şi sănătoase. Situaţia este generală pe plan mondial, mai ales în marile aglomerări urbane de la câmpie, unde fluviile şi râurile care ajung au apa plină de poluanţi, cu concentraţii de zeci sau sute de ori peste limita normală, poluanţi care nu pot fi reţinuţi în staţiile de filtrare şi tratare a apei. Mai mult, datorită folosirii clorului la tratarea apei, pH-ul (despre care vom vorbi în continuare) permis este peste 6,5, adică este permis să bem apă acidă (ce este cu pH sub 7,0 este acid). Pentru a avea o apă mai curată şi sănătoasă atât la intrare, cât şi la ieşirea din staţiile de

tratare, unele mari oraşe care au fonduri îşi aduc apa potabilă prin sisteme de conducte, din zonele muntoase, unde este mult mai puţin poluată. De exemplu: Pentru New York apa este adusă de la 190 km. Pentru Los Angeles de la 390 km, iar pentru San Francisco de la 500 km!! În afara acestora există o serie de parametri de care trebuie să ţinem seama (să ne informăm) pentru a folosi o apă adevărată, care să hidrateze celulele şi să elimine toxinele. Aceşti parametri sunt: 2.1. Indicele acido-bazic - pH PH-ul se referă la concentraţia de ioni pozitivi de hidrogen dintr-o soluţie oarecare. Un pH scăzut (sub 7-valoarea neutră) indică o cantitate mare de ioni de hidrogen, soluţia este acidă, iar un pH ridicat (mai mare de 7), înseamnă o cantitate mică de ioni de hidrogen, soluţia fiind alcalină. Acest parametru indică energia hidrogenului şi a activităţii sale în medii lichide. Deci dacă apa are pH-ul mai mic decât 7 este acidă, iar dacă are pH-ul mai mare de 7 este alcalină. Lichidele din organismul nostru au un pH bazic, sângele, limfa, saliva şi mucoasele având reacţie alcalină. Astfel pH-ul unei persoane sănătoase este de 7,35 -7,40, dar dacă scade la 7,2 persoana intră în comă şi la 7,1 moare. Modificarea valorii pH cu o unitate duce la modificarea acidităţii sau alcalinităţii în proporţii de 10: (astfel o apă cu pH = 7,5 este mai alcalină de 2 ori decât una cu pH = 7,4; una cu pH = 8,0 este de 10 ori mai alcalină decât una cu pH = 7,0 ). Sângele este cel care transportă hrana pentru toate celulele noastre, el alimentând toate organele şi este foarte important pentru sănătate ca el să-şi păstreze un pH normal. Apa este de fapt hrană pentru sânge. Dacă apa nu este de calitate, scade şi calitatea sângelui, pierdem apoi calitatea sistemelor circulator, respirator, etc. şi în final sănătatea. Se cunoaşte faptul că microorganismele nu se dezvoltă în lichidele cu pH bazic, de aceea lichidele alcaline reprezintă un scut în faţa germenilor patogeni. Întrucât aproape tot ce mâncăm ne acidifiază, trebuie să bem o apă alcalină (cu pH peste 7). Scăderea pH-ului duce la tulburări de imunitate. Menţinerea organismului într-o stare bună de alcalinita-te activează limfocitele responsabile cu întărirea imunităţii. Datorită poluării, apa de ploaie este şi ea acidă (pH = 5 - 6 în zonele rurale, pH = 4 - 5 în oraşe cu circulaţie auto), şi afectează la modul general organismul şi în special pielea şi părul.

2.2. Potenţialul de oxidoreducere (POR) Exprimă capacitatea apei de a lupta contra radicalilor liberi (cu ajutorul electronilor liberi) şi se măsoară în milivolţi. Scara este de la -800mV(între 0 şi -800mV e un POR foarte bun), până la +1200mV (între 0 şi +1200mV e un POR prost). Valorile pozitive arată desfăşurarea proceselor de oxidare în lipsa electronilor, iar valorile negative arată desfăşurarea procesului de regenerare şi prezenţa electronilor. Pentru ca apa să realizeze o bună protecţie a organismului, POR trebuie să aibă valori negative (0 spre -800mV). Apa de la robinet (din reţea) are un POR de aproximativ +185mV (prost), care nu realizează o bună protecţie a organismului. 2.3. Tensiunea superficială (TS)

Cu cât tensiunea superficială este mai joasă, cu atât apa este mai udă. Toate celulele organismului necesită o apă cu o tensiune superficială de aproximativ 45 dyne/cm2. Tensiunea superficială a lichidelor interne creşte o dată cu vârsta, acest fenomen contribuind la evoluţia procesului de îmbătrânire. Fără o tensiune scăzută, apa nu poate să treacă prin peretele grăsos al celulei, toxinele nu pot părăsi celula, iar hrana nu poate pătrunde în aceasta. Apa de la robinet are tensiunea superficială de 73 dyne/cm2 şi în aceste condiţii schimbul nu se face corect. Apa băută trece prin corp fară să hidrateze suficient celulele şi noi credem că dacă am băut 2 1 - 2,5 l/zi, suntem cu siguranţă sănătoşi! Celulele deshidratate încep să se distrugă, organismul începe să consume propriile celule şi ţesuturi şi apar boli autoimune precum scleroza în plăci, lupus, etc. Se pot bea tone de apă curentă de la reţea cu tensiunea superficială de 73 dyne/cm2, dar dacă lipsesc micro-nutrienţii care să o convertească la 45 dyne/cm2, se poate ajunge la deshidratarea la nivel celular. De asemenea se pot lua cele mai scumpe vitamine, căci ele nu ajung în celule decât în cantităţi foarte mici şi în rest se elimină. Apa fiartă are o tensiune superficială de 55 dyne/cm2, adică este mai udă decât apa de la reţea, dar nu este recomandată pentru băut din alte motive (vezi paragraful „Apa fiartă") Tensiunea superficială a lichidelor biologice este de 45 dyne/cm2. Sucurile de legume şi fructe au o astfel de tensiune superficială, acesta fiind încă un motiv pentru care trebuie să le consumăm, deoarece contribuie atât la hrănirea celulelor, cât şi la detoxifierea lor. 2.4. Conductibilitatea electrică sau rezistenţa apei Pentru menţinerea vieţii, miliardele de celule ale or-ganismului trebuie să facă schimb de informaţii între ele. Acest sistem complex de comunicaţii acţionează cu ajutorul fluxului de electroni. Electronii nu pot să se deplaseze în organism în lipsa hidrogenului. Acest parametru dă informaţii şi despre conţinutul în minerale al apei.

Capitolul 3 FORMELE APEI
Motto: „ Celula este nemuritoare. Lichidul în care pluteşte este cel care degenerează. Reînnoiţi acest lichid din timp în timp, daţi-le celulelor ceea ce au nevoie pentru a se hrăni şi pulsul vieţii poate continua la infinit"- Alexis Carrel 3.1. APE NATURALE 3.1.1. APA DE PLOAIE Este de fapt o apă distilată, dar datorită poluării aerului prin care trec picăturile, devine acidă. 3.1.2. LAPOVIŢA Asemănătoare ploii, este o apă distilată şi la fel, datorită poluării aerului prin care trece, devine acidă.

3.1.3. APA DE SUPRAFAŢĂ Include lacurile şi lacurile de acumulare, izvoare ce curg mai încet, râuri, fluvii, mări şi oceane. Mările şi oceanele au apă sărată, care nu poate fi folosită în consum decât după desalinizare. Apa dulce reprezintă doar un procent de 1% din cantitatea totală a apelor de suprafaţă. 3.1.4. APA DE IZVOR Este o apă de origine naturală, care ajunge la suprafaţă datorită precipitaţiilor acumulate. Conţinutul mineral este mai mic de 1 gram/litru. Ideal ar fi să folosim apă de izvor cu un conţinut de minerale de 0,5 g/litru, deoarece organismul nostru funcţionează în aşa fel încât poate utiliza doar mineralele organice (din legume, zarzavaturi, fructe), iar cele anorganice din apă se depun sau se elimină cu eforturi. Cea mai bună apă de izvor este cea din izvoarele de la munte datorită următoarelor aspecte: - atmosfera este nepoluată şi în curgerea ei apa se încarcă cu oxigen; - datorită faptului că trece peste mii şi milioane de pietre, clusterii de apă se sparg şi apa devine hexagonală, exact aşa cum trebuie pentru o hidratare perfectă a celulei; - pe traseul ei prin zona în care aerul nu este poluat apa absoarbe şi radiaţiile infraroşii de la soare - apa este bogată în substanţe minerale şi lipsită de poluanţi şi substanţe toxice; - izvoarele sunt în zone umbroase, cu temperaturi apropiate de 4°C situaţie în care energia internă a apei este maximă; într-un cuvânt, aceasta este apa vie, necesară organismului nostru. 3.1.5. APA MINERALĂ Este o apă medicinală cu conţinut mineral ridicat şi cu efect curativ. Trebuie consumată la sursă, pe perioade limitate de timp, în scop terapeutic. Nu poate înlocui apa de băut şi nu se recomandă s-o folosim zilnic ca apă de băut. Există şi ape minerale termale folosite pentru băi în scop terapeutic. 3.1.6. APA DE FÂNTÂNĂ Este o apă obţinută prin foraje la diferite adâncimi de la 10 mia 100 m. Apa din fântânile de suprafaţă (sub 10 m) ar trebui folosită numai pentru udat. Din păcate, poluanţii de pe sol (insecticide, pesticide, îngrăşăminte, cei aduşi de ploi din aerul poluat, cei rezultaţi din activităţi industriale), ajung în pânza freatică şi tot mai greu găsim apă de fântână curată şi vie (trebuie forat la adâncimi foarte mari). 3.1.7. APA PLATĂ Este apa care se găseşte în comerţ, în recipiente din plastic şi este recomandată pentru consum. Sursele sunt izvoare sau foraje de mare adâncime. Are un conţinut bun de minerale, dar există diferenţe de calitate în funcţie de sursă. Apoi mai intervine şi factorul depozitare, în cât timp ajunge la consumator, ce substanţe din ambalajele de plastic trec în apă, precum şi temperatura la care este păstrată De regulă sunt ape netratate. Conform Legii 452/2002, parametrii microbiologici sunt: Parametrii microbiologici pentru apa îmbuteliată în sticle sau alte recipiente:
Parametru /Unitatea de măsură Valoarea admisă Metoda de analiză

Escherichia coli (Ecoli)/250ml Enterococi (Streptococi fecali)/250 ml Număr de colonii la 22-C/ml Număr de colonii la 37-C/ml

0 0 100 20

ISO 9308-1 STAS3001/1991 prENISO 12780 STAS 3001/1991 pr EN ISO 622 STAS 3001/1991 pr EN ISO 6222

3.2. APE TRATATE 3.2.1. APA DE ROBINET Este de regulă o apă tratată cu clor, eventual şi cu ozon pentru dezinfectare (omorârea bacteriilor) şi filtrarea grosieră. Toate marile oraşe sunt alimentate cu apă din râuri şi fluvii poluate în amonte cu cele mai diverse substanţe (peste 80.000 de diferite substanţe chimice). Nicio staţie de filtrare nu reuşeşte să transforme aceste ape într-o apă curată şi sănătoasă. Potrivit normelor existente în lume pentru apa potabilă (care de multe ori nu se respectă !) această apă care ajunge în casele oamenilor este o apă menajeră! Şi nici aceasta curată! Nu mai vorbim de faptul că până la consumator apa trece printr-un sistem de conducte de oţel, cupru, plastic (PVC) care contribuie la impurificarea acestei ape. în plus, absenţa razelor solare contribuie la înmulţirea diverşilor agenţi patogeni în conducte, chiar dacă acestea din urmă sunt dezinfectate. Metodele convenţionale de tratare a apei sunt: sedimentare, coagulare, filtrare (fizică sau biologică) apoi dezinfecţie. Se mai folosesc opţional procedee de mineralizare, dezactivare, demineralizare, floculare mecanică, despumare, etc. Filtrarea poate fi lentă, directă, cu presiune şi cu vid, cu microsite şi membrane, etc. Demineralizarea poate viza dedurizarea, deferizarea,sau demanganizarea. Dezinfecţia se face de regulă prin clorinare (cu clor, cu dioxid de clor, cu cloramină), dar şi prin ozonizare, iodurare sau bromurare, cu argint sau cu permanganat de potasiu, etc. Nu există metode aplicabile practic de a epura specific o anumită substanţă. Prin urmare se epurează ne-discriminatoriu clase întregi de componenţi ai apei, nu doar cei toxici, ceea ce duce şi la îndepărtarea unor substanţe dorite şi mai ales la costuri mari şi muncă multă, consum mare de reactivi, schimbare frecventă de filtre, etc. În România, prin HG 100/2002 de aprobare a normei de calitate a apelor NTPA 013, s-au definit următoarele trei tehnologii standard de tratare a apei pentru transformarea apelor de suprafaţă de categoriile Al, A2, A3 în apă potabilă: Categoria Al: tratare fizică simplă şi dezinfecţie (de exemplu: filtrare rapidă şi dezinfecţie). Categoria A2: Tratarea normală fizică, chimică şi dezinfecţie [de exemplu: perclorinare, coagulare, flocu-lare, decantare, filtrare, dezinfecţie (clorinare finală)]. Categoria A3: Tratare fizică, chimică avansată, perclorare şi dezinfecţie [de exemplu; clorinare inter-medieară, coagulare, floculare, decantare, filtrare prin adsorbţie (pe cărbune actic) dezinfecţie (ozonizare, clorinare finală)]. Printre substanţele chimice utilizate în tratarea apei se numără: varul nestins, sulfatul de aluminiu, clorul, hidroxidul de calciu, soda caustică, dioxidul de carbon, carbonatul de sodiu, sulfatul feros şi sulfatul feric, cărbunele activat praf sau granule, silicoforura de sodiu, polielectroliţi, amoniacul, fosfaţii sulfatul de cupru, per-manganatul de potasiu, hipocloriţii, clorura de sodiu, argilele.

Etapele de tratare a apei într-o staţie de tratare sunt: sitarea, sedimentarea, filtrarea, oxidarea (nu se aplică peste tot), adsorbţia, stabilizarea (dezacidifierea, deferi-zarea, demanganizarea), dedurizarea, dezactivarea, dez-infecţia, clorinarea, ozonizarea (se aplică rar), ultraviolete (se aplică rar). Apa din reţea, în ciuda tratării ei, sau datorită poluării secundare, ca rezultat al tratamentelor, poate conţine următoarele substante dăunătoare sănătătii: - Clorul şi compuşi ai clorului; - Trihalometani; - Materiale plutitoare; - Materiale cu miros şi gust din conductele de plastic; - Bacterii; - Ciuperci; - Paraziţi; - Metale - fier, mangan, plumb, arsenic, cadmiu, mercur; - Compuşi de Ca şi Mg (care fac apa dură). Utilizarea clorului pentru dezinfectarea apei potabile a început în anii 1880 - 1900. Deşi are o mulţime de dezavantaje, acesta a rămas modul standard de tratare a apei. Clorul nu este folosit pentru că este sigur sau eficient ca dezinfectant, ci pentru că este cel mai ieftin! Potrivit Consiliului American pentru Calitatea Mediului, „riscul de cancer în cazul persoanelor care consumă apă cu clor este cu 93% mai mare decât în cazul persoanelor care consumă apă fară clor". În anii 1968 - 1969, dr. Joseph Price a scris o carte numită "Boli coronariene/colesterol/clor", a cărei concluzie era că una din principalele cauze ale artero-sclerozei, infarctului şi AVC (accident vascular cerebral) este clorul. Când este adăugat în apă, clorul se combină cu elementele naturale din aceasta, formând trihalometani (produşi de clorurare), numiţi THM. Aceşti produşi secundari determină apariţia radicalilor liberi în organism, ducând la distrugerea celulelor, fiind puternic cancerigeni. Atunci când consumăm apă cu clor, aceasta distruge celule şi ţesuturi din organismul nostru. Doctor Robert Carlson de la Universitatea Minnesota a afirmat, în urma cercetărilor efectuate, că «problema clorului este similară poluării aerului », şi « cel mai aprig ucigaş al timpurilor moderne este clorul ». Una dintre cele mai şocante descoperiri ale cercetătorului citat este că două treimi din expunerea periculoasă la clor se datorează inhalării aburilor şi absorbţiei la nivelul pielii în timpul duşului. Un duş cald deschide porii şi permite accelerarea absorbţiei clorului şi a altor chimicale din apă. Aburul pe care îl inhalăm în timpul duşului poate conţine de 50 de ori mai mult clor decât apa de la robinet, deoarece clorul se evaporă mult mai rapid şi la o temperatură mult mai scăzută decât apa. Inhalarea este un mijloc mult mai periculos, deoarece clorul trece direct în sânge. Inhalarea clorului este una din cauzele astmului bronşic şi a bronşitei, în mod special la copii, boli a căror frecvenţă a crescut cu 300% în ultimii 20 de ani. Clorul din apa de duş produce şi efect cosmetic negativ, scăzând hidratarea şi elasticitatea pielii şi a părului. Gustul neplăcut al apei cu clor îi face pe oameni să se îndrepte spre surse şi mai nesănătoase de lichide: sucuri, băuturi carbogazoase şi alte lichide îndulcite ! Apa tratată cu clor nu mai conţine protonii şi electronii indispensabili corpului nostru. Pe lângă deficienţa de protoni şi electroni, conţine şi săruri minerale nefaste. Şi apa este o hrană, dar nu pentru a ne furniza săruri minerale (acestea le putem lua din surse de origine vegetală şi animală), ci protoni şi electroni. Viaţa nu poate exista fară aceştia. Dacă

apa nu conţine protoni şi electroni atunci, prin diverse reacţii biochimice, îi ia din diverse zone ale organismului, şi în special din apa intra-celulară, ceea ce conduce la boli, îmbătrânire şi moarte. Cu cât avem mai puţină apă intracelulară, ceea ce se întâmplă pe măsură ce înaintăm în vârstă, capacitatea organismului de a primi şi de a transmite Lumina scade. Şi aşa ÎMBĂTRÂNIM şi aşa MURIM. încă un motiv pentru care este atât de importantă CALITATEA apei pe care o bem şi folosim zilnic. Clorul, fiind un oxidant foarte puternic, distruge (absoarbe) electronii şi scade puternic câmpul magnetic al apei. Acelaşi lucru produce şi ozonul. De aceea ar trebui să evităm folosirea apei cu clor de la robinet atât pentru băut şi cât şi pentru mâncare, iar la baie şi duş este recomandabil să ataşăm un filtru care reţine până la 90% din clorul din apa caldă ( se găseşte pe piaţă). 3.2.2. APA DISTILATĂ Apa distilată se obţine prin fierbere, vaporizare şi condensare de vapori. Ea nu poate întreţine nicio formă de viaţă, de acea este numită şi apă moartă. Datorită faptului că nu poate întreţine nicio formă de viaţă, nu depozitează substanţe în organismul nostru. Are o singură proprietate - greutatea. Este o apă acidă, fară minerale, stoarce organismul de minerale şi nu este bio - receptor. De aceea nu se recomandă pentru băut. Este recomandată de unii terapeuţi: Paul Bragg, Va-leriu Popa, Bogdan Victor, în curele de dezintoxicare sau post deoarece, datorită greutăţii sale, exercită o presiune asupra mineralelor anorganice, a acizilor şi a apei toxice acumulate în organism (apa neagră). Apa distilată, când intră în contact cu « apa neagră » (apă cu toxine), se amestecă prin osmoză cu aceasta, face schimb ionic şi preia o parte din toxinele acesteia, realizându-se purificarea organismului. Dacă în prima zi bolnavul consumă 2 1 de apă distilată, el va elimina aceeaşi cantitate de «apă neagră » (apa distilată nu hidra-tează celula), dar cu un conţinut de toxine mai ridicat (aproximativ 5 %) din totalul toxinelor din organism. În timpul curei cu apă distilată trebuie făcute zilnic clisme cu ceaiuri de plante (muşeţel, coada şoricelului, tătăneasă, rostopască, etc.) şi consumate sucuri de legume şi fructe BIO, pentru a aduce apă structurată, vie, în organism. Orice asemenea cură de dezintoxicare trebuie făcută sub supraveghere medicală, cu credinţă, adaptată afecţiunilor bolnavului şi cu schimbarea stilului de viată. 3.2.3. APA FILTRATĂ PRIN OSMOZA INVERSĂ Sistemul de purificare prin osmoză inversă este un sistem de purificare a apei foarte avansat, eliminându-se 99% din virusuri, bacteriile, poluanţii şi chimicalele din apa de robinet. În timpul osmozei, apa trece printr-o membrană semipermeabilă care previne fluxul mineralelor şi a altor componente de la o soluţie la alta. Osmoza este un element fundamental în funcţionarea organismelor vii. Dacă se separă cu o membrană două soluţii diluate, apa din soluţia cu concentraţie mai mică va curge înspre soluţia cu concentraţie mai mare. Scurgerea solventului poate fi oprită, chiar inversată, dacă presiunea asupra soluţiei cu o concentraţie mai mare creşte. Aceasta este osmoza inversă. Sistemul de filtrare are 4 unităţi: a) prima treaptă 1 - 2 prefiltre de carbon activ cu pori de 20 |im şi 5 |im, care filtrează poluanţii de dimensiuni mari (praf, sol, rugină etc.); b) a doua treaptă este membrana osmozei inverse -inima purificatorului de apă - care are pori de 0,0001 Hm şi elimină 99% din poluanţii biologici şi chimici dizolvaţi în apă; c) a treia treaptă este filtrul de carbon activ, care leagă materialele dizolvate rămase şi dă apei un gust şi un miros plăcut;

d) a patra unitate este de fapt un recipient pentru apa filtrată. Cu toate că este un sistem foarte avansat de purificare a apei, alcoolul etilic de exemplu nu este oprit, iar apa rezultată este o apă moartă, destructurată. Nu se recomandă pentru băut. 3.2.4. APA FIARTĂ Pentru a distruge bacteriile, apa trebuie fiartă timp de 20 minute. Prin fierbere se pot distruge bacteriile şi virusurile, dar nu poate fi redusă cantitatea de particule şi compuşi organici. Fierberea este ineficientă şi consumă timp, gustul obţinut fiind neplăcut. În timpul fierberii se distrug mineralele valoroase, creşte concentraţia de nitraţi, săruri, metale grele, iar calciul, sodiul, magneziul şi fluorul atât de necesare organismului se depun, iar apa devine „moartă". în concluzie nu se recomandă a se folosi ca apă potabilă decât în cazuri extreme. Mai mult, apa fiartă conţine aproximativ 200 ppM deuteriu faţă de 146 ppM cât are apa obişnuită, ceea ce conduce la îmbătrânirea rapidă a celulei umane şi la dezvoltarea radicalilor liberi (se ştie că o apă sărăcită în deuteriu încetineşte îmbătrânirea; vezi paragraful « Apa cu deuteriu »). 3.2.5. APA ALCALINĂ Viaţa şi moartea noastră se desfăşoară la nivel celular. Miliardele de celule care alcătuiesc organismul uman sunt uşor alcaline şi trebuie să rămână aşa, pentru a putea să fie vii, sănătoase, funcţionale. Atunci când fiecare celulă alcalină îşi îndeplineşte funcţia respiratorie, ea secretă produşi de metabolism de natură acidă. Deşi aceşti produşi sunt folosiţi pentru a produce energie şi pentru a menţine funcţionarea, nu trebuie să se permită acumularea lor. Un astfel de exemplu este durerosul acid lactic apărut în urma eforturilor fizice intense (febra musculară). Organismul va încerca să se detoxifieze şi să îndepărteze acest acid, înainte ca el să devină toxic pentru celule, modificând aciditatea acestora. Dacă acidul intră în contact cu un organ, el creează găuri în ţesut. Acesta poate determina apariţia unor celule mutante. Nivelul de oxigen scade în mediul acid, iar calciul începe să fie consumat. în felul acesta, organismul poate să producă grăsime tocmai pentru a se apăra de un mediu prea acid. Aceste depozite de grăsime şi celulită, pot fi de fapt nişte « pachete » pline de acid, care încearcă să ţină la distanţă acest acid de organele vitale. Grăsimea poate salva astfel organele vitale de traume. Dar noi trebuie să ajutăm organismul bând o apă curată, filtrată, alcalină şi folosind o dietă bazică (cu alimente alcaline). Apa alcalină are un pH de 7,4 - 9. Se obţine de regulă prin ionizare sau prin adăugare de Microhidrină şi Calciu Coral. Apa alcalină ionizată are efect reducător datorită ionului negativ OH care leagă radicalii liberi, întreţinând sau anihilând capacitatea de reacţie a acestora, fiind deci antioxidantă. Apa alcalină ionizată îmbunătăţeşte capacitatea de dizolvare şi de metabolism a nutrienţilor şi de eliminare a reziduurilor, făcând astfel ca întreg sistemul să funcţioneze mai bine. Hidratează celulele de 6 ori mai bine decât apa obişnuită. Este recomandată în : - Hiperaciditate gastrică - Ulcer - Diaree cronică - Digestie insuficientă - Fermentaţie gastrică şi intestinală anormală (meteorism, halenă) - Hidropizie - Obezitate - Hipertensiune

- Cancer - Micoze Se recomandă să beţi 2 1 /zi de apă alcalină, iar dimineaţa primul pahar (0,5 1) e foarte important. Nu se recomandă să beţi apă alcalină ionizată împreună cu medicamentele pe bază de calciu, sau antihipertensive. Trebuie un interval de 1 oră între acestea. 3.2.6. APA ACIDĂ Are un pH sub 7 (6,0 - 6,9) şi se foloseşte numai pentru uz extern (pe piele). Este excelentă împotriva micozelor de pe picioare sau de pe unghii (30 min se stă cu picioarele în apă acidă ionizată). Se mai foloseşte pentru arsuri, răni, nas înfundat, irigaţii vaginale (micoze). Se poate utiliza în gospodărie pentru dezinfectarea suprafeţelor. Folosirea apei acide ionizate pentru afecţiuni ale pielii poate fi combinată cu utilizarea apei alcaline - intern. 3.2.7. APA PI A fost descoperită de profesorul japonez Shoi Yamashita în 1964, în timpul unui studiu de fiziologie botanică. În decursul cercetărilor a fost descoperit faptul că înmugurirea se datorează unei cantităţi infime de sare fero-ferică. Introducând această sare într-un mediu puternic energizat şi trecând-o printr-un proces de filtrare cu ceramică, se obţine apa PI. O particulă PI este mai mică decât un proton, un neutron sau un electron. Particula PI face ca protonii şi neutronii să îşi interschimbe stările de energie, ceea ce duce la formarea unei încărcături electrice şi energetice de sine stătătoare. Cantitatea de sare fero-ferică (ferită bivalentă şi trivalentă) este infimă, de regulă doar semnalul energetic al substanţei rămâne (2 x 10"12moli). Acestea sunt concentraţii homeopatice. Aceste particule extrem de mici sunt conductoare şi responsabile de transportarea informaţiei şi a „memoriei" celulare (informaţie codificată anterior), privind bioenergia naturală a proceselor de vindecare. Această apă optimizează transferul de informaţii din organism. Apa PI fierbe mai repede şi se consumă cu 8,2 % energie mai puţin la fierberea ei decât la fierberea apei normale. îngheaţă în intervalul -l până la -7 grade Celsius şi acele de gheaţă se topesc mai greu. La Simpozionul Internaţional pentru Prevenirea Cancerului din Franţa 1998, unul din subiectele fierbinţi a fost apa PI. în urma lucrărilor şi dezbaterilor s-au concluzionat următoarele : 1. Apa PI este cea mai apropiată de forma apei din organism; 2. Prezintă proprietăţi antioxidante, datorită abilităţii de a elimina radicalii liberi. 3. Furnizează bioenergie. S-a făcut un experiment în care peştii de acvariu au reuşit să trăiască 216 zile într-un acvariu închis etanş, numai pe baza energiei din apă. în condiţii normale un peşte de acvariu moare după 3-5 zile într-un acvariu închis, în apă obişnuită. 4. Creşte numărul celulelor Killer. 5. Creşte activitatea anticorpilor. 6. îmbunătăţeşte activitatea de auto vindecare a celulelor, trezind „memoria" celulară cu privire la vindecare. 7. Transportă mai mult oxigen prin organism, creând un mediu puternic oxigenat, care distruge organismele anaerobe. 8. Creează grupări mici de molecule de apă ceea ce îmbunătăţeşte funcţionarea celulelor şi efectele detoxifiante ale apei. 9. îmbunătăţeşte capacitatea celulelor de a se adapta la stres. 10. Neutralizează pH-ul apei, aducându-1 până la valori cu puţin peste 7, foarte aproape de pH-ul natural al organismului.

Datorită acestor calităţi, cercetătorii japonezi (Dr. Tokafumi Tsurumi) au întocmit o listă cu rezultate uimitoare obţinute asupra organismului uman: - Eradicarea cancerului de stomac, micşorarea tumorilor pe creier, ameliorarea leucemiei; - Ameliorarea dermatitei şi a alopeciei; - Ameliorarea diabetului; - îmbunătăţirea funcţionării ficatului după hepatită; - Scăderea presiunii sanguine şi îmbunătăţirea ritmului cardiac; - Recuperarea rapidă după atacul de cord; - Uşurarea durerilor de cap şi a constipaţiei; - îmbunătăţirea imunităţii, - vindecarea răcelii, gripei, virozelor, infecţiilor; - Ameliorarea SIDA În urma cercetărilor efectuate în diferite domenii au rezultat următoarele : a). în industrie: - a scăzut dramatic oxidarea şi ruginirea b). în agricultură: - au crescut dimensiunile legumelor şi s-a îmbunătăţit gustul acestora - la culturile de spanac s-au obţinut 25 de recolte consecutive, fară o nouă însămânţare. - păsările şi animalele care au băut apă PI s-au îmbolnăvit mai puţin, carnea şi ouăle au avut un gust mai bun, a crescut producţia de ouă, animalele letargice au devenit mai jucăuşe. c). în laboratoarele medicale: - mostrele de ţesut conservat în apă Pi, în loc de soluţii hormonale, au rezistat 30 ani ! d). în gospodărie: - înmuierea rufelor produce mai multă fineţe; - la gătit, gustul mâncărurilor a fost foarte bun, micşorându-se cantitatea de condimente; - spălarea legumelor şi fructelor cu apă PI îndepărtează toxinele şi le prelungeşte prospeţimea; - stropirea florilor cu apă PI întăreşte rădăcinile şi ajută la îmbogăţirea coroanei cu frunze; - animalele de companie sunt mai pline de energie, sunt îndepărtate mirosurile neplăcute, stropirea blănii o face mai lucioasă şi mai curată; - dacă ne spălăm cu apă PI, părul şi pielea sunt mai curate, hainele nu se mai îngălbenesc la fel de uşor. 3.2.8. APA HEXAGONALĂ ( Apa GAV ) Cea mai bună apă pentru sănătatea umană este apa hexagonală. O apă obişnuită se prezintă în aglomerări (clusteri) de 12 - 18 molecule, care nu reuşesc să pătrundă în celule deoarece canalele membranei celulare sunt hexagonale. De aceea apa care hidratează cel mai bine celulele este apa hexagonală. Aceasta există în procent mare într-un organism tânăr, sănătos. Ea transportă nutrienţii, îndepărtează toxinele şi menţine o comunicare eficientă între celule. în organism există şi apă legată fizic de alte structuri moleculare, aceasta neputând să se mişte liber prin pereţii celulari. Pe măsură ce înaintăm în vârstă apa legată devine predominantă. Acest fapt micşorează eficienţa a mii de funcţii metabolice, determinând modificări semnificative ale structurii ţesuturilor. Moleculele din apa liberă sunt organizate în structuri compacte, hexagonale, care au putut fi fotografiate sub formă de cristale la -25 grade Celsius (Masaru Emoto - Japonia). Miliarde de astfel de molecule se leagă una de cealaltă într-o lume acvatică ce arată şi se comportă cu totul altfel decât apa de robinet sau de izvor. Această apă organizată este importantă deoarece este mai eficientă ca alte tipuri de apă. Este mai mobilă. Suntem capabili să gândim, să alergăm, să muncim

şi să ne jucăm datorită minunatelor funcţii pe care le îndeplinesc celulele. Din momentul naşterii, cantităţi imense de nutrienţi şi compuşi vitali, cum este oxigenul, sunt aduşi la fiecare celulă. Fiecare celulă foloseşte aceşti nutrienţi pentru a furniza energia diverselor activităţi pe care le întreprindem. Toxinele şi produşii secundari trebuie îndepărtaţi. Ce anume aduce nutrienţii necesari la celule, ce asigură producerea de energie, ce îndepărtează deşeu-rile ? APA ! Iar apa care face acestea cel mai bine şi cel mai rapid este apa liberă hexagonală. Eficienţa şi viteza acestei ape se datorează design-ului şi formei moleculei de apă şi a celulei însăşi, deoarece canalele membranei celulare sunt hexagonale. De ce e bine să bem apă hexagonală ? 1. Pentru a ne umple organismul cu apa specială hexagonală cu care ne-am născut, apă care pătrunde uşor în fiecare celulă a corpului. 2. Pentru a îmbunătăţi comunicarea între celule astfel încât transferul de informaţii să se desfăşoare într-un ritm optim. Potrivit experţilor, apa joacă un rol semnificativ în transmiterea de informaţii în întregul organism prin intermediul celulelor. ADN-ul din miliardele de celule ale organismului transmite continuu informaţii cu viteza sunetului pe frecvenţe de rezonanţă. Cel mai interesant este că nucleul fiecărui dublu helix al ADN-ului este format dintr-o coloană de aglomerări de molecule de apă. în plus, cantităţi semnificative de apă sunt organizate în straturi multiple la suprafaţa proteinelor structurale intracelulare şi a membranelor. Datorită rolului jucat de această apă superorganizată la nivelul celulelor, celulele posedă anumite tipare rezonante cooperante, care se modifică în timp şi variază în funcţie de eficienţa metabolismului. Apa hexagonală accelerează rezistenţa acestor tipare, care produc efecte benefice asupra ţesuturilor şi a ho-meostaziei organelor. Să enumerăm câteva beneficii ale apei hexagonale: - Accentuează hidratarea celulelor (sănătatea depinde de o hidratare crescută a celulelor); - Energizează celulele, conferind un plus de energie fizică şi o mai mare claritate mentală; - Ajută la menţinerea integrităţii nucleului moleculei de ADN, care este umplut cu apă hexagonală; - Contribuie la îndepărtarea toxinelor şi a deşeurilor acide din organism; - Produce un nivel sănătos, bioalcalin în celule şi ţesuturi. Iar bolile nu se dezvoltă în mediu alcalin; - Îmbunătăţeşte comunicarea intercelulară în scopul vindecării şi refacerii; - Îmbunătăţeşte transportul de oxigen şi nutrienţi, precum şi gradul de absorbţie; - Ajută celulele să se vindece singure şi să genereze energie; - Ridică mintea şi trupul la un nivel de vibraţie mai înalt. 3.2.9. APA SĂRĂCITĂ ÎN DEUTERIU Deuteriul este unul din izotopii hidrogenului. Nucleul celor mai mulţi atomi de hidrogen din natură conţin un proton (simbol chimic 1H), însă nucleul atomului de hidrogen mai poate conţine şi un proton şi un neutron sau un proton şi doi neutroni. în primul caz, aceasta se numeşte deuteriu (simbol chimic 2H sau D), iar în al doilea - tritiu (simbol chimic 3H sau T). Conţinutul de deuteriu al apelor superficiale din zona noastră climatică este de 150 ppm (părţi per milion), cu o fluctuaţie minimă; al precipitaţiilor din zona ecuatorială, de 155 ppm; iar al apelor din partea nordică a Canadei, din interiorul continentului, de 135-140 ppm. Cantitatea de deuteriu din apă variază în funcţie de latitudine, dar şi de altitudine (are o valoare de 150 ppm la

nivelul mării şi de circa 130 ppm la o înălţime de 2.000 de metri). Cantitatea de deuteriu măsurată în apă este direct proporţională cu conţinutul de deuteriu al organismelor care trăiesc aici. Concentraţia de deuteriu din organismul unui adult este de circa 120-140 ppm. Cu toate că nu pare mult, dacă comparăm această cantitate cu masa altor elemente vitale, se observă că deuteriul este prezent în corp într-o cantitate de şase ori mai mare decât calciul şi de zece ori mai mare decât magneziul. O serie de experimente au demonstrat că apa cu conţinut scăzut în deuteriu poate fi folosită cu rezultate deosebite şi fară niciun efect toxic. în plus, are influenţă asupra diviziunii celulare. Cu cât concentraţia de deuteriu din apă este mai mică, cu atât va fi mai lent procesul de diviziune celulară, ceea ce înseamnă că «îmbătrânirea » organismului va fi încetinită. De asemenea, în cazul unei diviziuni celulare rapide, cresc şi şansele apariţiei de diviziune. În anii 60, în Uniunea Sovietică, oamenii de ştiinţă au studiat în paralel două populaţii ale căror membri ajungeau la vârste extrem de înaintate şi erau foarte sănătoşi. Obiceiurile lor, inclusiv cele alimentare, erau foarte diferite, însă cele două populaţii aveau ceva în comun - beau apă de gheţar. Apa de gheţar este pură, fiind formată cu mii şi mii de ani în urmă, cu un procent redus de deuteriu, dovedindu-se a avea şi calităţi biologice deosebite, dar avea şi altceva, era hexagonală (structurată), alcalină şi pură. La copii şi tineri, cantitatea de gaze dizolvată în organism este de patru ori mai mică decât la o persoană în vârstă. De fapt, pe măsură ce noi îmbătrânim, apa îmbătrâneşte şi ea şi reţine din ce mai multe reziduuri sub formă de gaze. Dacă reuşim să înlocuim apa « poluată » din interiorul organismului (poluată prin informaţie structurală, izotopică, entropică) cu o apă nepoluată,atunci vom reuşi să dăm o nouă viaţă şi o nouă tinereţe organismului. Apa cu conţinut redus de deuteriu este una dintre apele care fac lucrul acesta. În România apa sărăcită în deuteriu (ASD) se produce printr-un procedeu original de separare izotopică a apei la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice Râmnicu Vâlcea. ASD este o apă microbiologică pură mineralizată conform legislaţiei din România cu o concentraţie în deuteriu de 25 ppm (25 părţi per milion) în compoziţie. Comparaţi această concentraţie cu concentraţia în deuteriu a apei obişnuite de 120 - 150 ppm. ASD creşte spectaculos activitatea noastră metabolică. Există cercetări laborioase privind efectul ASD asupra ADN-ului uman (în Germania şi SUA). Deoarece apa grea afectează enzimele responsabile de repararea şi replicarea ADN, aceasta poate acţiona ca un catalizator pentru degradarea ADN, mai ales dacă există şi o expunere la radiaţii. Deuterizarea celulelor biologice duce la blocarea polarizării lor, a transportului biochimic din ele, la dispariţia contractibilităţii acestora şi la blocarea diviziunii celulare, făcând astfel posibilă apariţia oricăror afecţiuni, datorită faptului că deranjează echilibrul ionic de polarizare şi depolarizare celulară. S-a demonstrat eficienţa utilizării de apă sărăcită în deuteriu (ASD, sau DDW30, aprobată de Ministerul Sănătăţii în 1997) în următoarele afecţiuni: boli de piele, boli de stomac, diabet, insomnii, depresii, cancer, viroze, psoriazis, anxietate, acnee, adenom de prostată, colesterolemie, etc.în comerţ se găseşte sub denumirea de Qlarivia. 3.2.10. APA CU ARGINT COLOIDAL Argintul este un microelement foarte necesar pentru funcţionarea organelor noastre interne. Conform cercetărilor efectuate în Rusia, cantitatea de argint este de 0,02 mg/100g ţesut uscat la om. în organismul uman argintul se află în ţesutul creierului mare, în nucleul celulelor nervoase, în glandele sistemului endocrin, în partea exterioară a ochiului şi în oase.

Din cauza sărăcirii solului (85% din conţinutul de argint a fost pierdut), a poluării aerului şi apei, omul nu-şi mai poate lua cantitatea necesară de argint din hrană şi apă. Ca urmare este necesară o altă sursă, iar aceasta este apa cu argint coloidal. Cercetătorii au stabilit că omul are zilnic nevoie de 0.088 mg argint. Ce se întâmplă dacă în organismul nostru nu există acest nivel optim de argint ? Se produc stări de disconfort, dereglări ale metabolismului, boli. Apa cu argint coloidal este o soluţie de apă foarte pură (de cinci ori mai pură decât apa distilată folosită în spitale) şi ioni de argint sub formă de coloizi. Particulele coloidale sunt cele mai mici particule în care poate fi descompusă materia, fară a-şi pierde proprietăţile individuale. Următoarea treaptă a secţionării ar fi atomul însuşi. Aceste particule se găsesc în apa foarte pură şi poartă încărcătură electrică. Deoarece încărcăturile de acelaşi tip se resping, ele se menţin în stare de plutire. Coloizii joacă un rol foarte important în natură. Toate procesele vitale dintr-o celulă se bazează pe forme de agregare coloidale. Alte exemple pentru coloizi sunt sucurile de portocale proaspăt presate, detergentul, fumul şi ceaţa. Transformând o substanţă în stare coloidală, suprafaţa ei se măreşte enorm ceea ce conduce la creşterea efectului său. Datorită dimensiunilor foarte mici, coloizii pot ajunge în cele mai greu accesibile locuri, unde acţionează. Deosebit de interesant este argintul ca bun conducător electric (cel mai bun), coloizii având sarcină electrică pozitivă. Din punct de vedere ştiinţific se vorbeşte despre un sistem coloidal atunci când sunt împlinite trei condiţii: 1. Trebuie să existe două elemente diferite, în cazul nostru - argint şi apă. 2. Trebuie să aibă faze diferite, şi anume lichid/solid, gaz/lichid. 3. Particulele nu trebuie să fie dizolvabile. Astfel pot exista coloizi heterogeni, multifazici sau nedizolvabili. Dacă într-o cameră întunecată se emite un fascicul fin de lumină printr-un lichid, atunci când în acest lichid există coloizi, acest fascicul se conturează clar ca un con de lumină (efectul Faraday-Tyndall). Efectul este creat prin împrăştierea luminii în soluţia coloidală; este mai clar vizibil când se foloseşte o lanternă printr-o gaură de 1-2 mm. Argintul coloidal este constituit din particule de argint cu încărcătură electrică pozitivă, în apă. Argintul coloidal este o dispersie formată din apă foarte pură demineralizată şi argint metalic pur, produs prin electroliză. între cei doi electrozi de argint introduşi în apă se creează o tensiune prin care se desprind din aceştia particule şi ioni de argint. Aceste particule au dimensiuni de 0,01|im până la 0,00 ljim şi conţin 1000 până la 1.000.000 atomi de argint, şi sunt vizibili în apă ca o ceaţă aurie sau argintie. Indiferent de concentraţie, mărimea particulelor nu este omogenă. Particulele de argint sunt încărcate electric pozitiv şi se resping în apă, astfel încât se păstrează în plutire şi se împrăştie omogen în apă. Această mişcare de respingere este vizibilă la microscop ca o mişcare moleculară. Concentraţia de argint este între 3 şi 50 ppm (părţi per milion), adică 3-50 miligrame argint la un litru de apă. Cu timpul, particulele îşi pierd încărcătura electrică datorită influenţei luminii sau câmpurilor electromagnetice. Astfel, particulele mai mici se aglomerează în agregate mari. În urma cercetărilor efectuate în lumea întreagă asupra proprietăţilor argintului ( SUA, Rusia, Germania, Suedia, Japonia, etc.), şi utilizării acestuia în medicină, mai ales sub formă de apă cu argint coloidal, au rezultat următoarele calităţi ale acestuia : a. Bactericid; b. Virucid; c. Fungicid şi antimicotic;

d. Antioxidant; e. Imunomodulator. a. Efectul Bactericid - al argintului se explică astfel: Membrana celulei bacteriene are sarcină electrică negativă. Ea atrage ionii pozitivi de argint, care se adună pe membrana celulei bacteriene şi se lipesc de ea. Astfel ionii pozitivi ai argintului blochează funcţia de bază a bacteriei, adică reproducerea. Această funcţie a argintului se numeşte funcţie bacteriostatică. În faza a doua, ionii argintului pătrund prin membrana celulei bacteriene în interiorul ei şi blochează en-zimele din lanţul respirator şi procesele de oxidare care se produc în interiorul celulei. Astfel, ionii argintului opresc respiraţia bacteriei şi ea moare. Această funcţie a argintului este funcţia bactericidă. La Universitatea Texasul de Nord (SUA) s-au publicat rezultatele cercetărilor efectuate în 2003 asupra efectelor apei cu argint coloidal asupra culturilor de bacterii. Aceste rezultate sună astfel: bacteriile aflate într-o populaţie de 10 milioane -1 miliard de unităţi au dispărut după 2-10 minute de expunere în apă cu argint coloidal. Alte studii efectuate la Universitatea din Saint Louis (SUA): - Stafilococus aureus (cauzator al unor boli cum ar fi meningita, osteomielita, etc.) - a fost distrus cu o concentraţie de 5 ppm; - Shighela Bojdi (cauzator al dizenteriei)- a fost distrusă cu o concentraţie de 2,5 ppm; - Salmonela - a fost distrusă cu o concentraţie de 5 ppm; - Escherichia coli - distrusă cu o concentraţie de 2,5 ppm; - Pseudomonas aerighinoza - distrusă cu o concentraţie de 5 ppm; - Streptococus pneumoniae - distrus cu o concentraţie de 5 ppm; - Streptococus mutans (cauza principală a cariilor dentare) - a fost distrus cu o concentraţie de 5 ppm. Aceste cercetări confirmă rezultatele experimentale efectuate de dr. Henry Margraff, care a demonstrat acum 100 de ani că argintul distruge în câteva minute peste 650 de categorii de microorganisme patogene, ale dr. Henry Kruk care, în urma experimentelor, a concluzionat : „nu cunosc niciun microb care în experimente de laborator să nu poată fi distrus în doar 6 minute cu ajutorul argintului coloidal". b) Efectul virucid - Virusurile sunt de fapt molecule de albumină de dimensiuni foarte mici (0,02-0,01 |im). Având în vedere aceste dimensiuni mult mai mici decât ale celulei, viruşii pătrund în interiorul celulei prin procesul de osmoză, aici reproducându-se şi distrugând celula sănătoasă. Bacteriile nu pot face asta pentru că cea mai mică bacterie este de 2.000 de ori mai mare decât cel mai mic virus, şi nu poate pătrunde în interiorul celulei. Bacteriile trăiesc în mediul intercelular. Medicamentele chimice de sinteză sunt cristale cu molecule de dimensiuni mari, care nu pot trece prin membrana celulară pentru a acţiona asupra viruşilor. Din acest motiv medicamentele chimice pot acţiona doar la nivelul lichidului intercelular, acolo unde găsim bacteriile. De ce pot distruge ionii de argint pozitiv, virusurile? Pentru că dimensiunea acestora este de 0,00 l|nm adică 1 nanometru, deci de 20 de ori mai mici decât cel mai mic virus, astfel ionii de argint au posibilitatea ca prin procesul de osmoză să penetreze membrana celulară a virusului, să ajungă în interior şi să acţioneze asupra lui. Cum ? Aproape în acelaşi mod în care acţionează şi asupra bacteriilor. Printr-un proces chimic special care se produce, inhibă, blochează şi leagă de ionii de argint enzimele care transportă oxigenul necesar supravieţuirii virusului. Datorită faptului că virusul rămâne fară enzima care îi asigură oxigenul, se va usca şi va muri.

c) Fungicid şi antimicotic - S-au făcut experienţe cu o serie de ciuperci puse în apă cu argint coloidal. S-au obţinut aceleaşi rezultate ca şi în cazul bacteriilor şi viruşilor, mecanismul de acţiune fiind similar. d) Antioxidant – Antioxidanții sunt substanțe care neutralizează radicalii liberi. Aceşti radicali liberi sunt molecule electronegative, cu un electron în plus (sau mai mulţi) rezultaţi în urma acţiunii virusurilor, a reacţiilor de oxidare sau a altor factori, şi sunt extrem de instabile. Celulele sănătoase au o membrană neutră din punct de vedere al sarcinii, adică numărul de protoni este egal cu numărul de electroni. Când apare un virus sau alţi factori, se observă apariţia unor celule cu un electron în plus pe învelişul lor - radicalii liberi. De ce sunt radicalii liberi o problemă ? Pentru că sunt foarte instabili şi tind să devină neutri. în acest scop ei trebuie să se elibereze de electronul în plus. Cum procedează ? Atacă prima celulă sănătoasă care le apare în cale. Radicalii liberi nu aleg o anumită celulă. Dacă ar fi aşa atunci oamenii de ştiinţă ar avea posibilitatea să prevadă care celulă este în pericol să fie atacată Din păcate, niciodată nu putem şti când şi unde în organism vor apărea aceşti radicali liberi care vor acţiona asupra primei celule sănătoase dându-i electronul, adică surplusul sarcinii negative. Celula, iniţial sănătoasă, devine electronegativă, de asemenea instabilă. în dorinţa ei de a reveni la starea iniţială, acţionează la rândul său asupra altei celule sănătoase, eliberând electronul său în plus, producându-se o reacţie în lanţ. Această reacţie în lanţ este de fapt problema, deoarece ea cauzează moartea celulelor sănătoase din organismul nostru. Cercetătorii avertizează că aglomerarea radicalilor liberi este cauza a peste 60 de boli printre care cancerul, boala Alzheimer, bolile cardio vasculare, diabetul, bolile auto-imune, etc. Antioxidanţii sunt substanţele care preiau de la radicalii liberi acel electron în plus, dar ei rămân stabili din punct de vedere al sarcinii şi blochează producerea acelei reacţii în lanţ. Majoritatea antioxidanţilor sunt produşi într-un organism sănătos. Dacă apar probleme trebuie folosiţi antioxidanţi naturali: vitamina C, vitamina E, seleniu, bioflavonoide, microhidrină, apa cu argint coloidal, etc. De ce argintul este un puternic antioxidant natural? Deoarece argintul coloidal conţine ioni pozitivi care atrag radicalii liberi preluând acel electron în plus şi neutralizându-i. Astfel se opreşte reacţia în lanţ de producere a radicalilor liberi. e) Imunomodulator - Argintul coloidal ajută la creşterea imunoglobuli-nelor din clasa A, M, G. S-a observat de asemenea creşterea procentuală şi absolută a cantităţii limfocite-lor T. În urma cercetărilor s-a descoperit că argintul coloidal stimulează organele care au ca funcţie producerea sângelui, ceea ce înseamnă mărirea numărului lim-focitelor, eritrocitelor şi valoarea hemoglobinei. În anul 1966, dr. Robert Becker, Seatle, SUA, (cercetător asiduu al proprietăţilor argintului coloidal), la o dezbatere publică a declarat următoarele: "Atunci când, cu ajutorul argintului coloidal, veţi scăpa de toate bacteriile patogene, de paraziţi şi viruşi, sistemul vostru imunitar va putea respira şi funcţiona normal, aşa cum a fost creat de Dumnezeu. Ştim cu toţii că atunci când sistemul imunitar este despovărat, el poate lupta şi împotriva cancerului. Eu cred că sistemul imunitar poate face minuni pentru noi". Sub forma apei cu argint coloidal, s-a demonstrat eficienţa în următoarele afecţiuni: acnee, alergii, antrax, apendicită, infecţii ale vezicii, furuncule, arsuri, candida, cistită, mătreaţă, dermatite, diaree, otite, eczeme, infecţii provocate de Escherichia coli, infecţii ale ochilor, gastrită, gonoree, herpes, probleme de digestie, malarie, mononucleoză, neurastenie, paraziţi, pneumonie, pleurezie, infecţii ale prostatei, psoriazis, răceală, reumatism, căderea părului, salmonela, septicemie, seboree,

sinuzită, diferite infecţii ale pielii, infecţii create de streptococi, viroză intestinală, tuberculoză, amigdalită, ulcer, infecţii virale, negi, toate tipurile de infecţii provocate de ciuperci, hepatită B şi C, unele forme de cancer, etc. Argintul coloidal nu este toxic şi nici alergic. Orice surplus se va elimina uşor din organism în 24 de ore şi nu se va acumula în ţesuturi. Nu există riscul de supradozaj şi nu interacţionea-ză cu alte medicamente. Se găseşte sub formă de apă cu argint coloidal -concentraţia 5 ppm, flacoane de 500 ml şi concentraţia 25 ppm, flacoane de 118 ml. Foarte important: să se păstreze la întuneric, departe de orice aparat electro-casnic (nu în frigider !). Atenţie la produsele de pe piaţă. Etichetele trebuie să cuprindă numărul notificării de la Institutul de Bioresurse Alimentare. 3.2.11. APA CU AUR COLOIDAL Aurul se utilizează încă din antichitate în scopuri curative. Spre deosebire de argint nu este bactericid, dar are alte calităti. Aurul coloidal este o soluţie de particule extrem de mici într-o apă demineralizată. Particulele de aur au sarcină electrică unilaterală şi se află în stare suspendată în apă. Nu are gust şi nu are toxine. Efectele lui asupra organismului sunt: - Tonifică şi măreşte rezistenţa la boli; - Stimulează funcţiile de restabilire a echilibrului organismului; Stabilizează starea sistemului nervos; - Facilitează o activitate mentală normală; - Restabileşte armonia internă a persoanelor cu psihicul instabil (în cazul stărilor depresive, suicide); - îmbunătăţeşte mecanismul de termoreglare (în caz de răceli, febră de durată, transpiraţie masivă în timpul somnului); - întinereşte pielea - se utilizează în cosmetică împreună cu argintul coloidal şi uleiul de Emu; - Elimină durerile şi regenerează ţesutul plăgilor. Utilizare: Se iau câte Va - V2 linguriţe/zi între mese. Se prezintă în flacoane de 58 ml. 3.2.12. APA ÎMBOGĂŢITĂ CU CALCIU DE CORAL : CORAL-MINE Aşa cum vom arăta, Calciul este un element esenţial în funcţionarea organismului nostru şi insuficienţa de calciu sau hipocalcemia poate duce la apariţia a peste 150 de boli grave, care afectează în mod special copiii, femeile însărcinate şi persoanele cu vârsta de peste 40 ani. Calciul de coral (Coral-Mine) este obţinut din coralul alb Sango (coral marin fosilizat). Un avantaj important al acestuia este bioaccesibilitatea sa în contact cu apa, calciul în formă ionică fiind asimilat cu uşurinţa de celule. El creează în organism un mediu alcalin, normalizând echilibrul acido-bazic, lucru vital pentru funcţionarea celulelor din organism. Coral Mine saturează apa cu calciu ionizat; în aceste condiţii, pH-ul apei cu calciu de coral variază între 7-9 (funcţie de apă şi cantitatea de calciu). Potenţialul redox (POR) se situează între -100 şi -700 mV, adică foarte bun, faţă de +100 spre +500 mV pentru apa plată, realizând astfel o foarte bună protecţie a organismului faţă de radicalii liberi. De asemenea, tensiunea superficială a apei cu calciu coral este 43 - 45 dyne/cm2, faţă de 73 dyne/cm2 cât are apa obişnuită. Astfel, apa poate pătrunde uşor în celule, realizându-se o bună hidratare, hrănire şi detoxiflere a acestora.

Folosirea zilnică a unei astfel de ape favorizează : - Atingerea unei valori optime a pH-ului din sânge, realizându-se optimizarea hrănirii tuturor celulelor şi optimizarea detoxifierii lor, echilibrând astfel sănătatea; - Saturaţia sângelui cu oxigen. Se îmbunătăţeşte fluxul sanguin în întreg corpul şi în special la nivelul sistemului nervos central; - O bună protecţie prin scăderea riscului de îmbolnăvire a organismului şi în special a sistemului cardiovascular şi digestiv; - Normalizarea tensiunii arteriale şi a glicemiei; - Prevenirea dezvoltării artritelor, creşterea elasticităţii muşchilor şi a articulaţiilor, refacerea ţesutului osos şi cartilaginos; - Normalizarea şi îmbunătăţirea activităţii rinichilor. Un pachet de Coral-Mine conţine 30 pliculeţe a 1 g pulbere (doza pentru 1 lună). Un pliculeţ de coral pulbere conţine peste 70 elemente vitale printre care : calciu 34,6%, magneziu 2,16%, siliciu 1,37%, natriu, sulf, fier, potasiu, fosfor, iod, fluor, crom, bor, carbon, zinc, seleniu, platină, cupru, clor, aur, bor, carbon, zinc, seleniu, platină, cupru, clor, aur, molibden, argint, etc. Utilizare: se pune un pliculeţ de calciu coral (lg) într-un vas de sticlă sau lut de 1,5 1, cu apă filtrată, apă de izvor sau apă plată. Se amestecă 1- 5 minute. Se bea în cursul zilei în loc de apa obişnuită. 3.2.13. APA CU SHUNGIT Shungitul este o rocă provenită dintr-un mare meteorit căzut cu zeci de mii de ani în urmă în zona satului Shunga din Republica Karelia (nord-vestul Rusiei) situat în apropierea lacului Onega. Proprietăţile terapeutice ale Shungitului sunt cunoscute de multe secole. în secolul XVIII ţarul Petru cel Mare a poruncit să se construiască alături de izvorul care trecea prin acest zăcământ de Sungit o staţiune care a primit numele de Apele Mar-ţiene şi a fost prima staţiune rusească. Ţarul Petru cel Mare a poruncit ca fiecare soldat să aibă la el o bucată de Shungit din care să pună în apa pe care o bea pentru a o dezinfecta şi a menţine sănătatea stomacului. Shungitul i-a protejat pe soldaţii ţarului de epidemii, precum cea de dizenterie care a izbucnit în timpul luptei de la Poltava. în secolul XX oamenii de ştiinţă au analizat shungitul şi au explicat proprietăţile miraculoase ale acestuia. Astfel, acesta are capacitatea de a purifica apa practic de toate substanţele organice (incluzând aici şi produsele pe bază de petrol şi pesticidele), de multe metale şi nemetale, de bacterii şi microorganisme. Shungitul purifică apa şi de nitraţi şi de nitriţi, elimină excesul de cupru, mangan şi fier, limpezeşte apa tulbure, elimină mirosurile şi gusturile particulare. De asemenea saturează apa cu săruri de calciu şi magneziu, microelemente până la concentraţia optimă pentru organismul uman; dezinfectează apa fară adăugarea clorului sau folosirea razelor ultraviolete. Proprietăţile bactericide ale apei cu Shungit au fost demonstrate de savanţi pe microbii streptococului din grupa A (cel care produce anghina, scarlatina, reumatismul infecţios) şi ai streptococului din grupa D (ente-rococul). Experimentele au demonstrat că apa amestecată cu Shungit are după trei zile proprietăţi bactericide însemnate. La o jumătate de oră după cufundarea în apa cu Shungit concentraţia streptococului din grupa D a scăzut de 10 până la 100 de ori, iar a celui din grupa A de 900 de ori faţă de indicatorii iniţiali. Apa cu Shungit este o soluţie molecular-coloidală cu fiillerene care acţionează pe mai multe planuri asupra organismului. Ea este recomandată în profilaxia şi terapia multor boli dintre care enumerăm: anemia, alergiile de diferite tipuri, asmul bronşic, gastrita, dispepsia, bolile de rinichi, bolile de ficat, bolile vezicii biliare inclusiv pietre, bolile glandei tiroide, răceli, boli cardio

vasculare, sindromul oboselii cronice. Mai mult, băută cu regularitate, apa cu Shungit îndepărtează durerile de cap, reumatismul, normalizează somnul, stabilizează tensiunea, fortifică sistemul imunitar, dă energie. Apa cu Shungit se poate folosi şi sub formă de gargară, comprese şi băi. Apa cu Shungit grăbeşte şi creşte eficienţa medicamentelor. Nu are contraindicaţii; deşi se foloseşte în scop curativ de sute de ani nu se cunosc reacţii adverse! Mod de utilizare. În scopuri terapeutice se recomandă consumarea a 2-3 pahare cu apă de Shungit pe zi. Aceasta se obţine prin punerea într-un vas de 2 litri cu apă filtrată a 200 de grame de Shungit (adică 100 de grame pentru 1 litru). Bucăţile de Shungit trebuie clătite în prealabil cu apă rece. Apa nu trebuie agitată ci doar lăsată să acţioneze minimum 30 de minute şi maximum 3 zile. După trei zile apa se filtrează într-un alt vas iar bucăţile de Shungit pot fi imediat refolosite. Nu se recomandă ţinerea Shungitului în apă mai mult de trei zile. După o lună de utilizare, bucăţile de Shungit trebuie să fie expuse 1-2 ore la soare. Bucăţile de Shungit trebuie înlocuite după 6 luni de utilizare. Aceasta este perioada în care îşi păstrează proprietăţile terapeutice. Se recomandă în mod special celor care folosesc apa din puţuri şi fântâni să utilizeze tratamentul apei cu shungit minimum 30 de minute înainte de a o consuma. Cercetările asupra proprietăţilor apei cu Shungit şi Shungitului au fost efectuate de către Academia de Medicină Maritimă din Rusia, Academia de Ştiinţe din Rusia, Centrul Ştiinţific din Karelia, Centrul de Cercetări Ştiinţifice a Ministerului Apărării din Federaţia Rusă, etc.

Capitolul 4 ECHILIBRUL ACIDO BAZIC. ROLUL CALCIULUI ÎN ORGANISM
Motto: „ Sănătatea este principiul vital al fericirii" - James Thomson Acidifierea provocată de alimentaţie, aer, apă, stres slăbeşte întregul organism. Nu ar trebui să ne preocupe doar supraacidifierea din stomac ci şi modificarea patologică a valorii pH-ului în întregul organism. Acidifierea privează organismul de minerale (calciu, sodiu, potasiu şi magneziu), prin extragerea acestora din organele vitale, pentru neutralizarea acizilor. Ca urmare, organismul este afectat pe timp îndelungat, ceea ce duce la acidifiere. Mai rău decât atât, acidifierea poate trece neobservată ani de zile. Dacă avem un organism sănătos, avem rezerva alcalină pentru a ne proteja. Dacă supraacidifierea trebuie anihilată în permanenţă, rezervele alcaline se epuizează, rezistenţa organismului slăbeşte, iar acest lucru favori- . zează apariţia bolilor. Conform Dr. Lynda Farsetto (Universitatea Los Angeles California - UCLA), organismul nostru se străduieşte să-şi menţină starea de sănătate prin folosirea tuturor rezervelor. Acest lucru dăunează rinichilor şi ficatului - cele mai importante organe pentru detoxifiere. Făcând un studiu pe 10.000 de persoane în vârstă, dr. Lynda Farsetto a descoperit că reţinem toxinele acide în ţesutul

adipos, în loc să le eliminăm prin rinichi. Deci, ţesutul adipos este folosit pentru eliminarea unei mari cantităţi de materiale toxice, organismul protejând astfel organele vitale de efectele acidifierii; însă între timp în organism se dezvoltă anumite boli cum ar fi cancerul, diabetul, artrita, etc. În 1933 Dr. Wiliam Howard susţinea că bolile sunt cauzate de autointoxicarea organismului; fapt datorat acumulării de acizi în organism. Dr. George W. Crille spunea : „Nu există moarte naturală. Fiecare moarte a cărei cauză este presupusă naturală, este, de fapt, ultimul stadiu al unei acidifieri avansate". Dr. Theodore A. Baroody, în cartea sa „Alcalinizaţi-vă sau veţi muri!" scria: „Indiferent de numele bolilor, cauza lor primordială ar trebui căutată în supraacidifierea organismului". Dr. Robert Young, în cartea sa, „Miracolul pH-ului", spune : „trebuie sa ne schimbăm mediul interior pentru a ne menţine sănătatea şi a rezista factorilor externi distrugători". Potrivit lui Sang Whang, autorul cărţii „Reverse Aging" (Schimbarea sensului procesului de îmbătrânire), chiar dacă mâncăm cele mai bune vegetale şi fructe organice, 97% din alimente conţin azot, hidrogen şi oxigen, iar acizii sunt totuşi acumulaţi - fapt care duce la îmbătrânire. El vorbeşte despre mâncăruri benefice şi mâncăruri nesănătoase. Din păcate şi mâncărurile tradiţionale sunt acide. O fiinţă umană are nevoie de « mâncare vie», completă, alcalină, verde. Mâncărurile « bune » conţin mai puţini acizi şi mai multe substanţe neutralizante. Dar, deoarece produsele fară îngrăşăminte chimice sau nestropite cu diverse substanţe chimice sunt greu de găsit, chiar şi cele „bio" fiind udate de ploaia acidă, iar vântul transportă şi el poluanţi, este indicat să folosim apă alcalină. Conform Dr. Charles Mayo : „în general, putem spune că sărurile care conferă duritate apei participă totdeauna la dezvoltarea bolilor cauzate de toxinele existente în tractul intestinal. Aceste minerale dizolvate pătrund prin pereţii intestinali în sistemul limfatic, de aici intră în sânge, iar prin sânge ajung în fiecare parte a organismului. Aceasta este cauza majorităţii bolilor". Dr. Paul Bragg, în cartea sa „The Shocking Truth about Water" (Adevărul şocant despre apă), scria: „Mineralele dizolvate în apa potabilă, colesterolul şi sărurile dăunătoare atacă în mod special arterele cerebrale înguste. Pierderea elasticităţii arterelor şi arteroscleroza încep din ziua în care pătrund prima dată în organismul nostru chimicalele anorganice şi mineralele din apa de robinet". Deci cauzele acidifierii organismului sunt: a) Dietele greşite, bazate pe carne, cartofi, prăjeli, băuturi carbogazoase, îndulcitori artificiali şi zahăr. Folosirea alimentelor cu chimicale (coloranţi, îndulcitori, hormoni, antibiotice, pesticide, E-uri, etc.); b) Stresul, atât fizic cât şi psihic. Stresul mental determină apariţia depresiei; c) Poluarea mediului; d) Smogul electromagnetic şi stresul geo-patogen; e) Deşeurile rezultate în urma unui metabolism normal, duc la apariţia unor toxine acide ce trebuie eliminate din organism. Medicina alopată nu încearcă să îndepărteze toxinele acide din sistemul fiziologic; iar dacă boala se vindecă, dar acizii nu sunt îndepărtaţi, boala va reveni. O dată cu acidifierea, reţeaua arterială lungă de 96.000 km este "erodată" continuu. Prin intermediul acesteia, toate celulele organismului sunt în conexiune şi astfel boala se extinde în tot organismul. Se poate întâmpla ca boala să nu fie cauzată direct de substanţele chimice ingerate, dar prezenţa lor permanentă în organism poate avea efect dăunător ireversibil. Medicii japonezi, după 40 de ani de cercetări şi experimente, cred că prin consumul zilnic de apă alcalină, mediul intern poate fi alcalinizat iar procesul de eliminare a toxinelor acide ajutat,

îndepărtând astfel rădăcina bolii. Astfel, aceştia au obţinut rezultate extraordinare în tratarea cancerului, diabetului, artritei, a bolilor de rinichi şi vezică urinară folosind apa alcalină. Importanţa calciului Oasele încep să piardă calciu atunci când organismul încearcă să menţină pH-ul după consumul de mâncăruri acide, băuturi carbogazoase şi dulciuri. Ca urmare, adesea ducem lipsă de acest element important. - Calciul este unul dintre cele mai importante minerale care previne acidifierea sângelui; - Lipsa unei cantităţi suficiente de calciu duce la osteoporoză şi la fracturi ale oaselor; - Calciul uşurează excitabilitatea nervilor; - Calciul împiedica acumularea de metale grele în organism; - Calciul influenţează direct funcţiile organismului şi ajută la formarea apei hexagonale; - Este important pentru comunicarea celulară, funcţionarea inimii, a nervilor şi coagularea sângelui. Dacă vom folosi apă alcalină, organismul nu va mai fi obligat să folosească din calciul intern, se va produce dezacidifierea şi aducerea metabolismului spre«normal ». Conform studiilor statistice, 85% din americani au deficienţe de calciu. Atenţie! Supraacidifierea organismului creează un mediu extrem de propice pentru dezvoltarea ciupercilor şi mucegaiurilor, care nu suportă mediul alcalin şi care proliferează extrem de rapid în mediul acid. Incidenţa afecţiunilor produse de acestea a crescut extraordinar în ultimii 20 - 25 de ani. Ciupercile şi mucegaiurile sunt organisme unicelulare care trăiesc în aer, apă, sol şi în multe din alimentele pe care le consumăm. Sunt mai dezvoltate decât bacteriile şi decât formele iniţiale ale virusurilor. în timp, s-au dezvoltat peste 500.000 de specii. Sunt organisme oportuniste şi supravieţuitoare, aflate în permanentă căutare a unor locuri unde se pot coloniza şi unde pot prolifera. Fiind unicelulare nu pot fi detectate decât cu ajutorul microscopului. Odată colonizate devin vizibile, sub forma ciupercilor şi mucegaiurilor pe care le vedem uneori pe alimente. Mucegaiul, bacteriile, ciupercile şi virusurile au tendinţa de a se fixa în anumite locuri în organism, în funcţie de nutrienţii de care au nevoie şi de condiţiile necesare colonizării. Toate sunt capabile să producă fermentaţie de grad mare, prin produşii de metabolism care pătrund în lichidul extracelular al sângelui şi ţesuturilor, fiind apoi distribuiţi în tot organismul. Acest proces culminează cu supraaciditatea sângelui şi a ţesuturilor, care încep să intoxice şi să distrugă sistematic celulele organismului. Sursa principală de hrană a ciupercilor, bacteriilor şi mucegaiurilor este zahărul! Aşadar evitaţi sau eliminaţi consumul zahărului şi a dulciurilor; beţi apă alcalină şi mâncaţi alimente alcaline. Proporţia ideală între alimentele alcaline şi cele acide este de 4 : 1 !! (80 %-20%).

Capitolul 5 HIDRATARE Şl DESHIDRATARE
Motto: „Dacă râul curge limpede şi curat prin albia lui, totul va fi bine pe maluri" - Lao Tse Aşa cum am mai arătat, apa din organism are un rol deosebit în procesele de digestie, respiraţie şi circulaţie. Ea este de fapt un excelent diluant, dizolvând substanţele organice şi

anorganice (cel mai bun solvent de pe Pământ). Fără apă, substanţele reziduale ale organismului near intoxica, căci nu ar putea fi eliminate. Prin faptul că ajută la eliminarea toxinelor se poate spune că ea influenţează creşterea rezistenţei organismului, echilibrând şi optimizând funcţiile sale. Organismul purificat de toxine îşi poate folosi energia în alte scopuri, cum ar fi echilibrarea imunităţii sau pentru reglarea celulară şi tisulară. Detoxifierea organismului ajută foarte mult ficatul, filtrarea substanţelor fiind uşurată, realizându-se o protecţie mai mare a lui şi înlăturându-se oboseala. Protecţia ficatului, ajutorul dat rinichilor prin eliminarea substanţelor dăunătoare şi curăţirea colonului, sunt de un real ajutor, determinând o circulaţie sanguină mai bună, o respiraţie mai bună şi în final creşterea randamentului fizic şi intelectual şi eliminarea stresului. Pe lângă rolul de curăţire al organismului, apa are şi un rol reglator, fiind de fapt, suportul fiecărei funcţii a organismului. Organismul uman este în realitate un hidrogenerator complex, care foloseşte elementele din natură pentru a deveni maşina minune care am fost destinaţi să fim. Puritatea apei pe care o bem are un impact asupra energiei şi puterii noastre. De câte ori în organism pătrunde o substanţă chimică toxică (inclusiv clorul), trebuie să ne folosim o parte din energie pentru a reduce şi repara daunele provocate de acel element. Apa este folosită de ficat pentru a transforma grăsimile în energie. Consumând o cantitate mare de apă curată din punct de vedere chimic şi fizic, se accelerează metabolismul şi organismul asimilează nutrienţii mai bine, ceea ce duce la o creştere a energiei şi puterii organismului. De fiecare dată când expirăm, clipim sau facem orice altă mişcare, folosim o parte din apa disponibilă în organismul nostru. În general, fară mâncare se poate trăi circa 70 zile, dar fară apă numai 3 zile ! Scăderea cu 4 - 5 % a conţinutului de apă din organism determină scăderea cu 20 - 30 % a capacităţii de muncă, iar o pierdere de apă de 15% poate provoca perturbări grave în organism şi chiar moartea. Din păcate 2/3 din populaţie nu consumă suficientă apă şi mai ales apă de calitate, suferind de deshidratare. Rezultă astfel că marea majoritate a populaţiei nu îşi foloseşte decât 70-75 % din capacitatea organismului. Din nefericire cei mai mulţi oameni recurg la stimulenţi de tipul cafelei şi a zahărului pentru a se energiza în loc să bea mai multă apă şi să ajute organismul să producă mai multă energie. Cofeina, zahărul şi alcoolul sunt diuretice puternice şi determină pierderi de apă, ducând la o pierdere şi mai mare de energie naturală! Rezultă aşadar că un organism echilibrat va avea mereu nevoie de un consum suficient de apă, necesarul zilnic pentru un adult fiind de aproximativ 2,5 litri, deoarece aceasta este cantitatea pe care o elimină organismul zilnic prin transpiraţie, expiraţie, urină şi excremente. Consumul şi eliminarea medie de apă pe zi este : Apa consumată Apa eliminată Din lichide 1000ml Transpiraţie Din alimente 1200ml Expiraţie Apa oxidată (for mată în cursul 300ml Fecale ar derii nutrienţilor) Urină TOTAL 2500ml TOTAL

500 ml 350 ml 150 ml 1500 ml 2500 ml

În tabelul de mai sus nu apare apa folosită pentru detoxifiere, adică cel puţin 1000 - 1500

ml. Dacă nu consumăm şi această cantitate, procesul de eliminare a toxinelor este incomplet. Pentru ca organismul să îşi desfăşoare activitatea la nivel optim, este nevoie să consumăm o cantitate de apă mai mare decât necesarul minim. Cu cât există mai multă apă în organism, cu atât organismul poate scăpa de elementele (toxine) care provoacă boala şi îmbătrânirea. Este un proces foarte simplu care poate face o imensă diferenţă în viaţa fiecăruia, dar care se poate realiza numai consumând apă curată din abundenţă. Mulţi dintre noi nu consumăm suficiente lichide sau cele pe care le consumăm nu sunt de calitate (sucuri din comerţ, cafea, alcool, etc.) în felul acesta organismul se obişnuieşte cu o cantitate insuficientă de apă şi nu apare senzaţia de sete, în timp producându-se o deshidratare cronică. Aportul scăzut de apă determină creşterea de hista-mină (pentru a permite apei să ajungă în zona deshidratată), iar când aceasta traversează nervii apare durerea, în acest fel, durerea apare ca prim semnal al deshidrată-rii. În aceste cazuri, o durere de cap poate să treacă după ingerarea mai multor pahare de apă la interval de 5 -10 minute. Alteori, foamea dintre mese poate reprezenta o sete camuflată, care dispare imediat ce a fost băut un pahar cu apă. Dacă nu se iau măsuri, în timp apar diverse dezechilibre, cum ar fi constipaţie, greţuri, probleme menstruale, probleme articulare, astm, alergii, hipercolesterolemia, sindroame dispeptice, etc. La început, simpla administrare corectă a unei ape bune, poate înlătura aceste dezechilibre. Desigur deshidratarea organismului poate dura ani de zile sau poate debuta chiar din copilărie, şi atunci este necesară o reeducare a senzaţiei de sete şi o reobişnuire a organismului de a lua atâta apă cât îi este necesară. Un consum insuficient de apă determină depunerea grăsimilor, slăbirea tonusului muscular, scăderea randamentului digestiei, scăderea randamentului funcţionării tuturor organelor şi creşterea sensibilităţii articulaţiilor din cauza toxinelor ce se acumulează în corp. Se recomandă ca apa să fie băută cu înghiţituri mici de-a lungul zilei, nu în timpul meselor. Fiecare înghiţitură trebuie savurată, pentru a se amesteca bine apa cu saliva, ceea ce contribuie la scăderea tensiunii superficiale atât de necesară unei hidratări eficiente. Problema este că, în general, nici măcar o jumătate din cantitatea de apă recomandată nu se consumă direct sub forma apei potabile. Aceasta se întâmplă şi din cauză că uneori gustul este neplăcut sau apa conţine impurităţi. Iată deci, că pentru echilibrarea noastră, pentru o stare de sănătate optimă, contează nu numai CANTITATEA DE APĂ ci şi CALITATEA ei. Ce fel de apă se recomandă? În primul rând apa de izvor de munte, apoi apa filtrată, apa filtrată alcalină + PI, apa plată. Pentru locuitorii oraşelor e greu să găsească izvoare cu apa curată, alcalină, vie, iar apa plată, datorită transportului şi depozitării îşi pierde multe din calităţile iniţiale. De aceea se recomandă apa filtrată şi alcalină, obţinută cu un filtru performant, eventual cu un optimizator sau ionizator de apă (PI-MAG, PUREPRO, ORION sau AQUARION; vezi Cap. Filtre şi dispozitive). Sigur, pentru terapie (când realizarea unui echilibru acido-bazic, adică dezacidifierea şi dezintoxicarea sunt esenţiale, deoarece e vorba de «terenul » bolii), există o serie de metode şi tehnici la îndemână (vezi Cap. Terapii cu apă) din care puteţi alege asumându-vă responsabilitatea propriei sănătăţi şi a stării dumneavoastră de bine. Aerul pe care îl respirăm este poluat, alimentele pe care le folosim conţin coloranţi, conservanţi pesticide, hormoni, etc., pe haine rămân urme de la detergenţi, toate ne expun la agenţi

toxici. Este practic imposibil să menţinem puritatea aerului pe care îl respiram, a lucrurilor pe care le atingem şi a alimentelor pe care le consumăm. Aceasta face ca puritatea apei pe care o bem să fie şi mai importantă. Calitatea apei pe care o bem este singurul element din mediul care ne înconjoară pe care îl putem controla cu uşurinţă. Să vedem în continuare din ce alimente putem lua apa vie, biologică - cea mai bună sursă pentru hidratarea profundă la nivel de celule.

Capitolul 6 ALIMENTE ALCALINIZANTE Şl ALIMENTE ACIDIFIANTE
Motto: „ Toate bogăţiile sunt ale divinităţii iar cei care le deţin sunt administratori, nu proprietari." - Sri Aurobindo Prima piramidă a alimentelor propusă de USDA (Departamentul de agricultură al SUA) avea la bază cerealele integrale. în 2005, Walter C. Willet, de la şcoala de medicină a Universităţii Harvard, a modificat-o punând la bază exerciţiul fizic. Profesorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti, propune includerea apei în piramida alimentară şi anume imediat după exerciţiul fizic, fiind adică primul şi cel mai important aliment pe care trebuie să îl consumăm (vezi figura de mai jos). Viaţa nu poate exista fară apă, iar cei 1,5 - 2 1 de apă pe care ar trebui sa-i consumăm zilnic sunt esenţiali pentru menţinerea sănătăţii. Carne roşie Pâine aibă, paste albe, orez alb Suplimente nutritive Peşte, came de pasăre, ouă Alcool în cantităţi moderate Uleiuri vegetale. Leguminoase Fructe cfude^ Cereale integrale, pâine integrală, Activitate fizică şi controlul greutăţii PIRAMIDA ALIMENTELOR Piramida alimentelor este un mod de a sugera oamenilor care ar trebui să fie structura dietei. Alimentele de la bază trebuie să fie consumate în cantităţi mai mari, decât cele aflate în vârf. Observaţi că pe nivelul 4 se află legumele crude şi fructele crude, care conţin cel mai mare procent de apă vie, biologică dintre toate alimentele. Pentru exemplificare prezentăm un tabel cu conţinu-tul în apă, ml/100 g aliment (conform bibliografie [4]) Categoria de alimente alimente Legume Conţinut apă 80 -95 % Alimente reprezentative Cartofi, varză, fasole verde, roşii, castraveți,

Fructe proaspete Lapte Ciuperci Peşte Ouă Smântână Făinoase Fructe oleaginoase Unt, maioneză

80 -90 % 90% 80 -90 % 75 -80 % 75% 60 -70 % 35 -40 % 5 -50 % 15-16%

conopidă, gulii, salată, ridichi, morcov, pătrunjel, țelină Mere, pere, cireşe, vişine, portocale, lămâi, mandarine, caise, piersici Bureţi, mânătărci Carne de peşte proaspăt Gălbenuş - 50 %, albuş - 88% Pâine integrală, de secară, graham Arahide, alune, castane, migdale, nuci -

Deci apa e prezentă pe nivelele 2 şi 4 (şi în celelalte alimente există apă, dar în procent mai mic - practic nu există aliment fară apă ! ), ale piramidei alimentelor, ceea ce denotă clar faptul că acesta este cel mai important aliment pentru viaţă. Există şi aşa numitele „stări alcaline" induse de sentimente şi practici cum ar fi : iubirea, iertarea, pacea, blândeţea, compasiunea, obţinute prin rugăciune şi meditaţie precum şi aşa numitele „stări acide" induse de frică, furie, stres, gelozie, muncă în exces. De ce sentimentele induc „stări alcaline" şi „stări acide"? Pentru că ele formează corpul nostru emoţional, corp determinant pentru echilibrul şi sănătatea noastră şi care are ca element corespondent APA. Acest corp emoţional poate fi asimilat cu sufletul nostru. Iertarea, iubirea, pacea, blândeţea, compasiunea sunt sentimente de vibraţie înaltă, care transmit informaţie şi energie benefică corpului fizic şi mai ales apei din acesta. Şi atunci toate procesele din organismul fizic tind spre echilibru, stare care se obţine când sângele, limfa şi celelalte lichide sunt uşor alcaline. De aceea toţi marii vindecători şi terapeuţi recomandă să avem grijă de toate componentele fiinţei noastre (trup, suflet şi spirit sau Duh) pentru că ele interacţionează şi se influenţează reciproc. Adică este bine să bem apă alcalină, să mâncăm alimente alcaline şi bio în proporţie de 80% din total, să facem mişcare fizică şi exerciţii de respiraţie, să practicăm rugăciunea şi meditaţia, pentru a fi în armonie cu noi, cu semenii, cu natura şi cu Dumnezeu. 6.1. ALIMENTELE CARE DUC LA APARIŢIA UNUI MEDIU PUTERNIC ALCALIN - pH = 8,5-9 pH = 9,0 - lămâie proaspăt tăiată ( 4-6 ore), lube-niţă (pepene verde). pH = 8,5 - cantalup, curmale, smochine, lămâi verzi, pepene galben, mango, pătrunjel, struguri dulci fară sâmburi, alge, asparagus, papaya, andive, kiwi, sucuri de fructe naturale proaspete, pere, ananas, stafide, sucuri de legume proaspete. 6.2. ALIMENTE MODERAT ALCALINE pH = 8,0 - mere dulci, piersici, faină integrală, avocado, banane, morcov, ţelină, curmale şi smochine proaspete, usturoi,coacăze, struguri nu foarte dulci, grepfrut, salată verde, alte verdeţuri, nectarine, caise dulci, pere nu foarte dulci, mazăre, dovleac dulce, spanac.

pH = 7,5 - mere verzi, fasole verde, sfeclă, broccoli, varză, conopidă, roşcove, ghimbir proaspăt, struguri acri, salată verde, portocale, păstârnac, caise nu foarte dulci, mazăre nu foarte dulce, cartofi cu coajă, dovlecei, zmeură, căpşuni, porumb dulce, napi. 6.3. ALIMENTE UŞOR ALCALINE, pH neutru pH = 7,0 - migdale, cireşe, castraveţi, miere brută, praz, ciuperci, anghinare, bame, ceapă, ridichi, murături cu sare marină şi oţet de mere, condimente, roşii dulci, castane coapte, gălbenuş de ou, lapte de capră şi zer, ulei de măsline, susan, lapte de soia, cereale încolţite, roşii, drojdie de bere. 6.4. ALIMENTE PUTERNIC ACIDE pH = 5,0 - 5,5 pH = 5,0 - îndulcitorii artificiali pH = 5,5 - carne de vită, de pui, de porc, de miel, de curcan, de iepure, de capră, de căprioară, băuturile car-bogazoase, ţigările, medicamentele, faina albă, produsele de patiserie, zahărul alb şi brun, berea, ciocolata, cafeaua, gemurile, jeleurile, lichiorul, pastele făinoase din faină albă, grişul, sarea rafinată şi iodată, ceaiul negru, orezul alb, oţetul alb. 6.5. ALIMENTELE MODERAT ACIDE pH= 6,0 - 6,5 pH= 6,0 - ţigări de foi, peşte, sucuri de fructe cu zahăr, sirop de arţar, melasă, murături din comerţ, orez, ovăz, secară, cereale rafinate, fulgi de cereale, moluşte, germeni de grâu, alimente din grâu integral, iaurt îndulcit. pH = 6,5 - Banane coapte, hrişcă, brânzeturi, mămăligă, cremă de ouă, ketchup, maioneză, ovăz, paste, produse de patiserie din cereale şi miere, alune, cartofi fară coajă, popcorn cu sare şi unt,orez, sos de soia din comerţ, pâine. 6.6. ALIMENTE UŞOR ACIDE cu pH neutru 7,0 pH = 7,0 - Tărâţe, cereale nerafinate, merişor, fruc-toză, miere, sirop arţar neprelucrat, lapte omogenizat, produse lactate, nucşoară, muştar, fistic, popcorn cu unt, biscuiţi din faină integrală, secară, pâine de secară organică, seminţe de dovleac şi de floarea soarelui, nuci, lapte de capră, prune, măsline murate. Să vedem în continuare de ce este această apă atât de importantă pentru noi, pentru legătura noastră cu universul, pentru capacitatea fiinţei noastre de a primi INFORMAŢIA şi LUMINA, conform ultimelor cercetări făcute de specialişti din întreaga lume.

Capitolul 7 APA - PUNTEA ÎNTRE CER Şl PĂMÂNT
Motto: „Nu poţi reţine lumina dacă eşti intoxicat" - Ann Louise Gittleman 7.1. MEMORIA APEI La 27 mai 1988 medicul francez Jacques Beneviste, directorul de cercetări al INSERM (Institutul Naţional de Sănătate şi Cercetări Medicale), a prezentat la Congresul Naţional de Homeopatie, rezultatul cercetărilor sale care sună astfel: „ o substanţă dizolvată într-o cantitate mare

de apă, are acelaşi efect biologic ca atunci când se află în stare pură, iniţială". Mai precis: „apa preia tiparul" (informaţia) moleculei care a dispărut. O stochează în memorie putând apoi să o retransmită. Un fel de spirit care rămâne după ce corpul fizic a dispărut. în plus, Jacques Beneviste a mai adăugat : „Suportul unor astfel de fenomene rămâne foarte misterios, dar se pare ca el poate permite o organizare a materiei, încă necunoscută în zilele noastre" De atunci şi până astăzi cercetările medicului francez au fost refăcute în zeci de laboratoare, rezultatele confirmându-le pe cele iniţiale. Printre cei mai entuziaşti cercetători au fost fizicienii italieni Emile Giudici şi Giovani Preparata, care au afirmat, în urma cercetărilor proprii, că prin intermediul apei, materia poate emite şi primi informaţii „ca şi cum particulele sale ar folosi mici posturi de radio pentru a comunica între ele". Fizicianul german Fritz Albert Popp, descoperitorul biofotonicii (ale cărei fundamente teoretice au fost realizate de cercetătorii români Traian Stănciulescu şi Daniela Mânu) spunea „toate indiciile duc la concluzia că materia vie, prin intermediul apei, dispune de o logică cuantică, ce îi permite să utilizeze în mod optim impulsurile informative ce vin din mediul înconjurător". Când savanţii încearcă să explice aceste lucruri, ei nu fac de fapt decât să îşi pună întrebări despre ceea ce Aristotel şi Platon descoperiseră cu mult timp înainte. Şi anume : „Câmpul conştiinţei noastre face parte dintr-o conştiinţă universală, fiind conectată în permanenţă la ea". Anticii simţeau această stare, senzaţia de a aparţine universului, de a participa la opera creatoare a lumii cosmice. Nu era nevoie să fii savant sau diplomat, această capacitate sau stare era accesibilă oricărui simplu cioban din antichitate. în schimb, aproape toţi contemporanii noştri sunt prinşi in capcana întinsă de sistemul lor intelectual, analitic şi logic, aceste lucruri manifestându-se mai ales în cercurile ştiinţifice oficiale. Strămoşii noştri simţiseră, fară să poată explica acest lucru, că apa era un captator de energie capabil să asigure transferuri de toate felurile, permiţând astfel interacţiunea între cer şi pământ APA era şi este PUNTEA între forţele cosmice şi telurice. Să revenim puţin la cercetările medicului Jacques Beneviste. El afirma că: „ apa poate memora şi transmite un efect biologic specific, prin simplul fapt al sensibilităţii sale la un proces fizic pur cum ar fi un câmp magnetic". într-adevăr, Beneviste a demonstrat cu o rată de reuşită de 100% , că o soluţie foarte diluată de histamină (10"2 până la 10_1°) în apă influenţează debitul arterelor coronariene la cobai, sporind ritmul cardiac, dar că acest efect putea fi făcut să dispară dacă soluţia homeopată de histamină era expusă timp de 15 minute la un câmp magnetic de 50 Hz. Specialist în alergii şi reacţii inflamatorii ale organismului, Jacques Beneviste a ales în alte experimente globulele albe „basofile" din sânge. Folosind un remediu homeopatic antialergic (Apis Mellifica) diluat îndelung în apă, până la dispariţia ultimei molecule din compoziţia sa, remediul a avut acelaşi efect asupra organismului ca şi cum substanţa iniţială ar mai fi existat. în total, echipa doctorului Jacques Beneviste a obţinut, prin intermediul a peste 200 de experienţe întreprinse pe 10 produse diferite, rezultate care merg toate în aceeaşi direcţie. Ele constituie un pas foarte important în direcţia constatării fenomenului memoriei apei, întreprinse în cadrul unui protocol reproductibil în aceleaşi condiţii experimentale. Dar aceste experienţe ale echipei Dr. Jacques Beneviste nu arată decât o faţetă a memoriei apei. Apa ascunde foarte multe secrete care trec dincolo de simpla memorizare a unei substanţe, ceea ce deschide posibilităţi uriaşe ale utilizării acestei descoperiri în biologie şi tratamente medicale. În esenţă, importanţa cercetărilor Dr. Jacques Beneviste constă în faptul că au demonstrat acţiunea directă asupra organismelor vii, a unei diluţii apoase, în care orice urmă materială a moleculei dispăruse definitiv. Memoria apei stă la baza homeopatiei, unde agentul care provoacă

boala este anihilat prin el însuşi, folosind diluţii foarte puternice. Dar, cercetările din ultimii ani au pus în evidenţă o altă calitate de excepţie a apei: rolul ei de REZONATOR între forţele exterioare, de origine cosmică şi ţesuturile vii. Această putere remarcabilă a apei de a intra în rezonanţă cu toate tipurile de frecvenţe din Univers îi deschide posibilitatea de a capta toate gamele de vibraţii. Totul în univers este vibratoriu şi apa organică (biostructurată) prezentă în fiecare făptură vie se prezintă ca un veritabil intermediar energetic între mediul ambiant şi organism, capabil să capteze, să transmită şi să transforme energia cosmică, de natură electromagnetică, în energie ionică, făcând să funcţioneze, din punct de vedere chimic metabolic şi dinamic, toate celulele vii din corpul nostru. Încă din 1951 savantul italian Giorgio Picardi, directorul Institutului Fizico Chimic din Florenţa a cercetat influenţa razelor cosmice asupra apei, şi mai ales asupra apei biostructurate din fiinţele vii. Se ştie că razele cosmice provin din spaţii intersiderale şi au o putere de penetrare enormă. Dacă razele X obişnuite sunt absorbite de 2, 3 cm de plumb, o rază cosmică nu este oprită decât pe jumătate după ce a traversat 1 m de plumb. Acţiunea biologică a razelor cosmice nu este o simplă ipoteză ci una dintre sursele de întreţinere a celulelor cu energie vibratorie. Iar receptorul din fiinţa vie este APA. În cadrul cercetărilor efectuate de savanţii italieni, aceştia au închis iepuri în cuşti înconjurate de un strat gros de plumb. în ciuda unei alimentaţii foarte echilibrate, a apei potabile şi a aerului purificat şi reînnoit, ei au murit cu toţii, din cauza lipsei de raze cosmice. în timpul celui deal doilea război mondial, germanii s-au confruntat cu această situaţie, la baza de submarine din Lorient (Franţa), unde soldaţii care trăiau sub circa zece metri de beton se îmbolnăveau după o lună şi trebuiau înlocuiţi. Giorgio Picardi a făcut teste al căror rezultat este fructul experienţelor realizate pe parcursul a 20 de ani, prin mai mult de 10 mii de măsurători, făcute în toate regiunile pământului, inclusiv Oceanul Atlantic şi Oceanul Arctic. Experienţele s-au desfăşurat cu ajutorul coloizilor. Ei sunt o stare particulară a materiei, fară de care viaţa nu ar putea exista. Materialele care participă la formarea fiinţelor vii, atât a celulelor, cât şi a lichidelor care circulă prin ţesuturi sunt constituite în mare parte din substanţe coloidale, particule cu acelaşi semn electric, deci care se resping în permanenţă. Această respingere menţine particulele în suspensie. Fără să ia coloizi aşa de complecşi ca aceia ce se găsesc în organismele vii, Picardi a folosit unul simplu, neorganic: oxiclorura de bismut, pe care a precipitat-o prin hidroli-ză în apă distilată, deci pură. După ce a constatat că nu era niciodată identică, în timp ce condiţiile de desfăşurare a experienţei erau mereu aceleaşi, a avut ideea să înregistreze în fiecare zi, timp de ani la rând şi în locuri diferite ale globului acest experiment. Concluzia a fost indubitabilă: rezultatele diferite erau datorate unei influenţe exterioare cosmice, memorizată şi amplificată de către apă. Picardi a scris: „daca un coloid anorganic atât de simplu precum oxiclorura de bismut, poate răspunde într-un asemenea fel la fenomenele terestre, solare şi cosmice în general şi la câmpurile magnetice în particular, oare cum reacţionează coloizii organismelor vii, ce se află întrun mediu acvatic, precum protoplasma celulelor de exemplu? Pot fi ele izolate de influenţele cosmice? Răspunsul este : NU!". De fapt, aceasta este problema. Niciodată, nimeni nu a avut posibilitatea de a izola un sistem de restul universului. Totul comunică, totul dialoghează, totul se află în interconexiune permanentă, urmând legături ce provoacă interacţiuni ale sistemelor între ele. Toate sistemele sunt deschise. Iar organismul nostru, în special, este sensibil la vibraţiile pe care cele 5 simţuri ale noastre, devenite grosolane odată cu trecerea timpului, nu mai pot să le perceapă şi, din această cauză, noi le ignorăm şi le excludem din câmpul nostru de înţelegere. Mai exact, nu avem „senzor" pentru a percepe energia universală care acţionează perpetuu asupra noastră (de fapt avem, dar s-a atrofiat datorită materialismului, a folosirii cu precădere a emisferei stângi a creierului - sediul gândirii raţionale şi analitice).

În realitate noi, oamenii, facem parte din TOT şi TOTUL se află în noi, după ierarhii extrem de subtile, care scapă analizei obişnuite şi simţului nostru comun. 1.2. APA - COMPONENTĂ A SISTEMULUI DE LASERI BIOLOGICI Există pe Terra circa 100 de tipuri de ape, în care apar fie izotopi ai hidrogenului (H20, D20, T20, 4H, 5H) fie izotopi ai oxigenului ( 014 , 015, 016, 019, 020). Proporţia acestora este variabilă în funcţie de mediul de referinţă. De exemplu „apa grea"(D20) există în proporţie de 150 g de D20 la 1 tonă de apă de robinet. La nivelul structurilor vii (om şi animale), apa se găseşte ca apă legată, apă liberă şi apă biostructurată. Ca hi-drură de oxigen, apa reprezintă o substanţă cu multe anomalii, dintre care menţionăm: - în raport cu alte hidrocarburi, punctul de topire al apei este 0°C, deşi în mod normal ar trebui să fie -80°C; - la presiunea de 1 atm a aerului, punctul de fierbere real este de 100°C, când normal ar trebui să fie 0°C, ceea ce permite ca la temperatura obişnuită (20°C) să avem apă în mări şi oceane; - densitatea în stare solidă este mai mică decât în stare lichidă, ceea ce face ca gheaţa să se ridice la suprafaţa fazei lichide, izolând şi menţinând o temperatură relativ constantă (+4°C) pe fundul mărilor şi oceanelor, temperatură propice pentru menţinerea vieţii. Apa, miracolul vieţii subacvatice; - greutatea specifică mică (kg/dm3) este sub 1 pentru aburi si 1,02 la 20°C pentru apa de mare; - este transparentă în stare lichidă şi opacă în stare cristalină sau de vapori; - dipolii apei se orientează sub efectul câmpurilor electromagnetice externe; în acest context, trebuie consemnat faptul că apa topită, provenită din apa îngheţată, este mai uşor asimilată de organismele vii; procesul se datorează tocmai orientării dipolilor apei în câmpul magnetic local înaintea îngheţării. Apa sub forma „apei legate" este parte componentă a sistemului laser „biologic" molecular, alături de fosfat şi oxigen molecular (P04 - H20 - 02), sistem care explică fenomenul de bioluminiscenţă. în acest context, cele 3 molecule de apă legate de ionul fosfat sunt orientate cu sarcinile pozitive ale dipolului apei (deci cu atomul H+) spre ionul negativ (P043"), iar sarcinile negative ale moleculei de apă (cu oxigenul) spre exterior. Conform Teoriei Laserilor Biologici, această asociaţie este absolut necesară pentru reacţia de fotoliză / descompunerea apei în: - ioni pozitivi de (H+) sau în protoni, ce dau aciditate mediului (un pH acid) -atomi de oxigen (02~) foarte reactivi, ce dau peroxizi, iniţiind reacţii de oxidoreducere. Dacă izotopii de oxigen sunt ciocniţi de radiaţii gamma sau X este posibil ca aceştia să se descompună, transformându-se şi eliberând particule deosebite, care generează „efecte exotice" în sistem, cum ar fi de pildă cele descrise de efectul Kervran (transmutarea elementelor în condiţii de joasă energie, proprietate a sistemelor vii descoperită de L. Kervran). Apa are şi proprietăţi fizice speciale, asupra cărora menţionăm următoarele aspecte: a. Proprietăţile optice ale apei variază în funcţie de puritatea apei: dispersia, refracţia, reflecţia, transparenţa. Se cunoaşte faptul că la traversarea luminii albe a unui pahar cu apă, apar culorile spectrale (ROGVAIV). Indicele de refracţie al apei este f|apă= 1,33, iar cel al gheţii r| gheaţă=l,31. Mediile transparente ale ochiului au indici de refracţie foarte puţin mai mari decât indicele de refracţie al apei. Transparenţa apei constă - conform TLB - în absorbţia şi emisia practic instantanee a luminii, respectiv în absorbţia parţială a radiaţiilor calorice. b. Proprietăţile termice ale apei - un rol esenţial în metabolismul sistemelor vii, având în vedere faptul că -în conformitate cu TLB, în afara procesului chimic de fotosinteză - apa

îndeplineşte şi rolul de sistem de răcire al tuturor celor 6 tipuri de sisteme de laseri biologici. Să reamintim că apa dispune de cea mai mare capacitate calorică dintre toate substanţele organice şi anorganice terestre, căldura latentă a apei fiind 537 cal/g. La nivelul organismului viu, capacitatea calorică mare permite absorbţia unei mari cantităţi de căldură (fotoni infraroşii), în timpul zilei, care se restituie în cursul nopţii către sistemele „laser molecular" semiconductoare. Acest proces contribuie la întreţinerea bioluminescenţei în timpul nopţii. Se poate spune, în consecinţă,că apa participă ca element esenţial la întreţinerea bioluminiscenţei si implicit a fenomenelor BEMF (biologice, electrice, magnetice, fotonice) asociate. în manifestarea acestui proces, sunt implicit activate proprietăţile termice ale apei, printre care putem menţiona: - energia de legătura între atomul de oxigen şi cel de hidrogen O- H (hidroxil) din molecula apei este de 7000 cal/mol, fiind aproximativ egală cu energia de legătură O-H din molecula acidului fosforic, de circa 7300 cal/mol, ceea ce face ca apa să poată să genereze uşor hidroliza compuşilor macroenergetici la căldură; - radiaţia infraroşie are valori energetice sub 35000 cal/mol, care corespund sezoanelor iarnă- vară, iar frecvenţele infraroşii sunt cuprinse între 10nHz şi l,5x 1014Hz. Proprietăţile calorice ale apei sunt extrem de importante pentru implementarea sistemului fosfat în obţinerea fenomenului de emisie stimulată a luminii. Astfel conform TLB, apa contribuie la întreţinerea biolumines-cenţei prin: - absorbţia căldurii şi circulaţiei apei în întreg organismul vegetal sau animal, în timpul zilei; - prin captarea directă de radiaţii calorice (electromagnetice) în compuşii macroenergetici, în timpul zilei; - efectele termice realizate la nivelul „laserului celular", urmate de cedarea acestor radiaţii în cursul nopţii. Aceste procese favorizează şi condiţionează realizarea emisiei „laser biologic" nocturne printr-un mecanism de chemoelectrobioluminiscenţă - la nivelul sistemului molecular fosfat P04, respectiv la realizarea celorlalte efecte BEMF ce întreţin viaţa în cursul nopţii. a) Proprietatea de bun solvent al apei pentru acidul pirofosforic, proteine, glucide, alte substanţe (electroliţi) este asigurată de legăturile sale hidrolizabile . b) Proprietatea de a nu uda lipidele (insolvabilitate pentru grăsimi), care formează membrane uni sau pluri-celulare. Datorită acestei proprietăţi, între apă şi membrane apar tensiuni superficiale, care - duc la formarea miceliilor (sferice sau ovoidale). c) Electroliţii dizolvaţi în apă creează: - medii de solubilitate pentru proteine(globuline), lipide, glucide; - centri de bioluminiscenţă, activatori sau inhibitori - conductivitate electrică şi fotonică a mediului. Recapitulând, putem spune că prin proprietăţile sale apa îndeplineşte câteva roluri esenţiale în funcţionarea sistemelor de „laseri biologici": 1. în calitate de componentă a sistemului sanguin, apa participă la răcirea tuturor sistemelor de „laseri biologici"; 2. în calitate de apă legată acceptoare de electroni ca semiconductor de tip „p", ea permite manifestarea mecanismelor specifice „laserului molecular"; 3. în calitate de mediu intra şi intercelular, apa bio-structurată permite dispunerea ordonată a cristalelor lichide la nivelul membranelor,constituind un mediu de interfaţă pentru acestea şi favorizând, totodată, mecanismele de transmitere informaţională prin intermediul potenţialelor membranare. Toate aceste proprietăţi fundamentale pentru funcţionarea celulei (şi implicit a

organismului) şi pentru transmiterea informaţiei preluate din Univers către toate celulele corpului uman, constituie domeniul noii ştiinţe de frontieră numită BIOFOTONICA, creată de cercetătorul german Fritz Albert Popp şi fundamentată teoretic şi extinsă de către profesorii şi cercetătorii români Tra-ian Stănciulescu şi Daniela Mânu [10]. Cercetările aprofundate ale acestora au demonstrat ştiinţific rolul fundamental al APEI STRUCTURATE ca PUNTE între CER şi PĂMÂNT, între CER şi OM. 7.3. APA - OGLINDA SUFLETULUI De 50, 60 de ani colective de cercetători din Japonia şi Rusia, studiază proprietăţile extraordinare ale apei, între altele modul cum aceasta reacţionează la vibraţiile noastre transmise prin cuvânt, gând, rugăciune, emoţie, sentiment. Cercetătorul japonez Masaru Emoto, ale cărui experienţe legate de apă şi interacţiunea ei cu sufletul omenesc sunt celebre în toată lumea, spunea: „Existenţa este vibraţie. Universul întreg este în stare vibratorie şi fiecare lucru îşi generează propria sa frecvenţă care este unică. Deşi e greu de acceptat că până şi scaunul pe care stăm, corpul omenesc, tot ceea ce putem vedea şi atinge nu este decât vibraţie" La ora actuală fizica cuantică a demonstrat acest lucru fară putinţă de tăgadă. „Toate lucrurile vibrează după propriile lor frecvenţe. Dacă sesizăm şi acceptăm adevărul acesta ne vom lărgi în mod decisiv modul de înţelegere al universului. Graţie acestei înţelegeri, ochii noştri se vor deschide spre lucruri pe care nu le-am văzut niciodată înainte, lucruri refuzate, depozitate în străfundul conştiinţei noastre şi care vor conferi o viaţă nouă sufletului" spunea M. Emoto. De-a lungul cercetărilor sale cercetătorul japonez a observat că apa îşi schimbă calitatea în funcţie de informaţiile pe care le preia din mediu, iar punctul de pornire al cercetărilor a fost revelaţia că nu există doi fulgi de zăpadă identici! Împreună cu cercetătorul Kazuya Ishibashi au pus la punct o tehnică de fotografiere a cristalelor de apă îngheţată la - 25°C. Cristalele nu rezistă decât câteva minute, timp suficient pentru a fi fotografiate. Temperatura în laborator este de -5°C. Au fost luate îngheţate şi fotografiate mii de mostre de apă. Mai întâi au observat că apa de robinet din toate marile oraşe (din Japonia şi din întreaga lume) nici măcar nu formează cristale. Numai apa din oraşe mai mici, care este captată din surse subterane, a realizat cristale frumoase, hexagonale. De asemenea, apa din izvoarele de munte a dat cristale deosebit de frumoase. Apoi s-au fotografiat cristale din apa de ploaie - acestea au fost diferite funcţie de poluarea aerului şi poluarea informaţională cu vibraţii „negative" (corect Joase") cum ar fi invidie , ură, lăcomie, etc. Când locuitorii unui orăşel s-au rugat şi şi-au schimbat în mare măsură modul de gândire, atunci şi apa de ploaie a dat cristale frumoase. O serie întreagă de experimente s-au efectuat pentru a se găsi influenţa rugăciunii asupra apei (cristale extrem de frumoase după rugăciune, mai ales rugăciune colectivă) apoi influenţa cuvintelor: „Mulţumesc", „Bine făcut", „Fericire", „Nefericire", „Prostule", „Nu e bine", „Iubire şi Recunoştinţă", „Stres", „îngrijorare", etc. Interesant este că nu a contat limba în care s-au spus sau scris cuvintele ci informaţia transmisă de acestea. Cele mai frumoase cristale au rezultat la cuvintele MULŢUMESC şi IUBIRE şi RECUNOŞTINŢĂ, de acea cercetătorii recomandă insistent ca înainte de a bea paharul cu apă să spunem: MULŢUMESC, iar pe vasul în care ţinem apa (de sticlă sau lut) să punem o etichetă pe care e scris IUBIRE şi RECUNOŞTINŢĂ (cu scrisul înspre apă). Apa recepţionează informaţia benefică, se structurează şi devine benefică organismului. Altă serie de experimente a fost făcută cu apă expusă undelor electromagnetice produse de telefonul mobil, televizor, computer şi cuptor cu microunde. Toate probele, fără excepţie, au dat cristale urâte sau chiar nu au apărut cristale. Din miile de cristale fotografiate s-a observat că acelea care sunt frumoase au o formă hexagonală. Adică exact aşa cum este apa structurată, vie, hexagonală care hidratează 100% celulele (vezi paragraf 3.2.7 şi 3.2.8). Concluziile cercetătorului japonez se referă în primul rând la modul nostru de gândire şi simţire, adică: gândim pozitiv şi cultivăm iubirea,

iertarea şi recunoştinţa, ne ridicăm propriile vibraţii, reuşim să facem ca apa din interiorul corpului (70%) şi apa pe care o bem să devină structurată şi benefică vieţii. Nu este aşa de greu să fim sănătoşi dacă respectăm şi iubim APA, dacă ne respectăm şi ne iubim pe noi înşine şi pe semenii noştri! O serie complexă de cercetări asupra apei, a memoriei acesteia, a structurii ei şi a capacităţii de a prelua şi transmite informaţia a fost realizată de mai multe echipe de cercetători ruşi de-a lungul a peste 40 de ani. Astfel, echipa academicianului Prof. Constantin Korotkov a descoperit că structura apei este mult mai importantă decât compoziţia chimică. Pe măsură ce apa primeşte informaţie îşi schimbă structura. Şi atunci când aprindem lumina într-o cameră se modifică structura apei din acea cameră. Această echipă de cercetători au studiat influenţa emoţiilor pozitive şi negative asupra structurii apei. Au fost efectuate experimente cu diverse grupuri de subiecţi şi diverse mostre de apă. Subiecţii au transmis apei mai întâi emoţii pozitive: iubire, recunoştinţă, armonie, apoi emoţii negative: frică, ură, invidie. După măsurători cu aparatură sofisticată, originală a rezultat clar faptul că emoţiile pozitive măresc nivelul de energie al cristalelor de apă şi o stabilizează, rezultând cristale hexagonale, iar emoţiile negative micşorează energia apei şi îi modifică structura, rezultând cristale haotice. Rezultatele acestor cercetări sunt similare cu cele efectuate de Masaru Emoto. Un alt grup de cercetători condus de Doctor Alexandru Solodilov, Membru Corespondent al Academiei de Ştiinţe a Rusiei, a studiat influenţa câmpurilor magnetice pulsatorii de intensităţi foarte mici (de mii de ori mai mici decât câmpul magnetic al pământului, similar cu câmpul magnetic al inimii). Astfel, peştii care trăiau într-un bazin cu apă supusă la aceste câmpuri magnetice s-au reprodus, iar urmaşii lor au ieşit diferiţi: pe burta lor erau dungi cenuşii şi pete pe care părinţii nu le aveau. Şi asta la absolut toţi peştii din generaţia următoare, ceea ce înseamnă că aceştia au reacţionat la fel, că au o minte colectivă. Aceste rezultate, înseamnă schimbarea fenotipului şi de aici derivă o concluzie extraordinară: forma animalelor şi comportamentul lor se poate schimba doar prin intermediul apei ! Cu aceleaşi câmpuri magnetice de valori foarte mici (similare cu câmpul magnetic al inimii), s-a putut separa dintr-un vas în care era un amestec de petrol cu apă, petrolul de apă după 5 zile de acţiune a acestor câmpuri. Aceste rezultate pot avea o aplicabilitate practică imediată, fiind ştiut faptul că în jurul câmpurilor petrolifere există în prezent peste un miliard de tone de petrol amestecat cu apă, în lacuri oribile. Acest petrol ar putea fi separat, recuperat şi s-ar rezolva şi o mare problemă de poluare a solului. Profesor Doctor Victor Inyushin de la Universitatea din Kazahstan a studiat influenţa experienţelor cu bombe cu hidrogen asupra apei. Astfel acesta a descoperit că după o explozie a unei bombe termonucleare, structura apei s-a schimbat pe suprafeţe uriaşe (sute de kilometri pătraţi) în jurul locului exploziei, indiferent că explozia a avut loc la sol, în atmosferă sau în subteran. Mai grav este faptul că apa din această mare zonă ce înconjura locul exploziei fluctua încă 30 de zile după momentul exploziei, schimbându-şi structura şi devenind o apă patologică (bolnavă). La oamenii care foloseau această apă „bolnavă" apărea un conflict între aceasta şi apa structurată din creier (creierul este 85% apă), care a dat drept rezultat lipsa voinţei fundamentale de a trăi (tendinţă de sinucidere), precum şi diverse boli. Explicaţia este că explozia a modificat câmpul informaţional şi nivelul de vibraţie în întreaga zona înconjurătoare iar apa a preluat aceste informaţii schimbându-şi structura şi calităţile. Evident că informaţia era o informaţie de distrugere şi moarte. Se ştie că singura mare fară viaţă de pe pământ este Marea Moartă, rezultată în urma distrugerii

celor două cetăţi Sodoma şi Gomora ! Echipa Doctorului Alexander Solodilov a plecat în anul 2005 în Venezuela pentru a studia apele virgine aflate departe de orice zonă locuită. Astfel, cercetătorii au ajuns pe platoul Roraima, care înseamnă „mama tuturor apelor", după trei zile de mers prin savană şi junglă, platou ce se află la 800 m înălţime faţă de zona din jur, de unde au recoltat o serie de probe de apă virginală, unică. Aceste probe au fost măsurate după cinci zile cu aparatură performantă la laboratoarele din Sankt Petersburg rezultând că apa de pe Platoul Roraima era nu de 2, 3,.. 10 ori, ci de 40.000 de ori mai activă decât o apă obişnuită !!! Adică energia şi informaţia pe care o aducea această apă era pur şi simplu extraordinară! Aceasta era explicaţia faptului că indienii băştinaşi care foloseau această apă, deşi erau foarte săraci, erau fericiţi şi plini de vitalitate. Un alt cercetător care a studiat memoria apei şi influenţa emoţiilor asupra structurii apei este Profesorul Vlail Kaznacheev, de la Academia de Medicină a Rusiei. El a descoperit că intenţia, gândul şi rugăciunea pot fi impregnate în apă. Aşa se explica puterea extraordinară a slujbei de sfinţire a apei - Agheasma Mare de la Bobotează. S-a demonstrat cu probe în laborator că apa sfinţită avea cristale hexagonale frumoase (deci era structurată) iar apa obişnuită avea cristale haotice sau nu cristaliza deloc. De asemenea s-a demonstrat că 10 g de apă sfinţită structurează 60 1 apă obişnuită!! Aceasta este explicaţia ritualurilor de purificare cu apă la evrei: botezul în râul Iordan (Sfântul loan Botezătorul), la indieni: purificarea rituală în Gange şi la creştini: botezul, când Graţia Divină coboară asupra copilaşului botezat. Când un preot sfinţeşte apa, densitatea ei optică este de 2,5 ori mai mare. Dacă rugăciunea de sfinţire a apei este spusă de un simplu credincios, densitatea optică este doar de 1,5 ori mai mare. Şi rugăciunea mecanică a unui necredincios modifică structura apei dar nesemnificativ, din punct de vedere curativ. O altă cercetătoare, Angelina Malakhovskaya, a studiat timp de 10 ani puterea semnului crucii şi a rugăciunii asupra apei şi mâncării. Astfel ea a descoperit că semnul crucii şi rugăciunea transformă structura apei, în special densitatea ei optică în domeniul ultraviolet şi scade numărul de bacterii dăunătoare de 10 până la 10 mii de ori! S-au folosit mostre de apă din diferite surse -fântâni, râuri, lacuri - s-a făcut semnul crucii şi s-a spus rugăciunea Tatăl Nostru. Toate mostrele de apă, fară excepţie, şi-au schimbat structura şi s-a redus numărul de bacterii din ele. Experimentele au fost făcute astfel încât să se excludă posibilul impact al sugestiei mentale. Rugăciunea a fost spusă atât de credincioşi cât şi de necredincioşi, efectul fiind acelaşi. S-a studiat apoi efectul rugăciunii şi al semnului crucii asupra sângelui uman, care are 83% apă. în mod uimitor, parametrii s-au modificat în direcţia vindecării: la hipotensivi, presiunea sângelui a crescut, iar la hipertensivi a scăzut. Este foarte important ca semnul crucii să se facă îngrijit şi corect, adică fară grabă, şi să se atingă punctele corespunzătoare - centrul frunţii, plexul solar şi umerii, în caz contrar experimentele au demonstrat că nu apar rezultate pozitive ! Explicaţia purificării mâncării prin binecuvântare şi rugăciune este că aceasta conţine apă în procent de 70 - 90 %, iar apa devine structurată, vie, ceea ce conduce la efecte benefice. Apa care curge prin sisteme de sute de kilometri de conducte este destructurată (coturile drepte distrug structura apei), devitalizată şi putredă, fură energia oamenilor şi a plantelor din locuinţele prin care trece. Această apă este poluată informaţional şi spiritual cu toată ura, răutatea, invidia, gelozia, lăcomia, stresul, etc., oamenilor prin apartamentele si casele cărora trece. Mizeria informaţională otrăveşte apa, acumulându-se strat după strat în memoria sa. Dacă acest proces ar continua mereu, apa ar putea să „înnebunească". Dar ea are o capacitate de autopurifîcare extraordinară. Aceasta se petrece la tranziţia între faze: evaporare - condensare -îngheţare - topire. Acelaşi rol de neutralizare a mizeriei informaţionale îl are sarea din mări şi oceane (nu degeaba

Dumnezeu a creat mările şi oceanele cu apă sărată). Scuturându-se de mizeria informaţională, apa revine la structura de bază şi la funcţia fundamentală - aceea de a susţine VIAŢA. Proprietăţile apei de memorizare şi transmitere a informaţiei sunt cele care au fost folosite de profesorul german Walter Schempp la realizarea procedeului şi a aparaturii de Rezonanţă Magnetică Nucleară (RMN), una din cele mai des utilizate metode de vizualizare a interiorului corpului uman. Obţinerea imaginilor creierului şi a ţesuturilor moi ale corpului cu ajutorul aparatului de vizualizare prin rezonanţă magnetică constă de fapt în urmărirea apei care se strecoară prin spaţiile dintre celule, ţesuturi şi organe. Pentru asta trebuie găsite nucleele moleculelor de apă răspândite prin creier sau corp. Deoarece protonii se rotesc asemenea unor magneţi minusculi, localizarea lor este cel mai simplu realizată prin aplicarea unui câmp magnetic. Acest procedeu accelerează mişcarea de rotaţie, ajungându-se ca acele nuclee să se comporte ca nişte giroscoape microscopice, care se rotesc până scapă de sub control. Toată această manipulare moleculară face ca moleculele de apă să devină mult mai vizibile, permiţând aparatului să le localizeze şi în cele din urmă să obţină o imagine clară a ţesuturilor moi ale creierului sau altor organe. Pe măsură ce moleculele îşi încetinesc mişcarea ele emit radiaţii. Walter Schempp a descoperit că aceste radiaţii conţineau informaţii de unde codificate despre corp, pe care aparatul le poate capta şi în cele din urmă le poate folosi pentru a reconstrui o imagine tridimensională a corpului. Informaţiile pe care le extrage constituie o hologramă codificată a unei felii de creier sau a unei părţi a corpului pe care dorim să o examinăm. Prin folosirea transformărilor Fourier şi captând imaginile mai multor felii din corp se combină şi în ultimă instanţă se transformă aceste informaţii într-o imagine optică. Walter Schempp a dezvoltat şi a perfecţionat aparatele de vizualizare prin rezonanţă magnetică ajungându-se la reducerea timpului în care pacienţii erau nevoiţi să stea nemişcaţi de la 4 ore la 20 de minute. El şi-a denumit teoria „holografie cuantică" scriind şi o carte despre aceasta, ajungând o autoritate mondială în acest domeniu. Schempp a descoperit că de fapt toate categoriile de informaţii despre obiecte, inclusiv forma lor tridimensională, erau purtate în fluctuaţiile cuantice ale Câmpului Punctului Zero şi că aceste informaţii puteau fi recuperate şi reasamblate într-o imagine tridimensională. Adică Schempp a descoperit că acest Câmp al Punctului Zero este un vast rezervor de amintiri. Vedem că descoperirile legate de proprietăţile miraculoase ale apei încep să apară în avalanşă în ultimi ani şi suntem siguri că ele vor continua. 7.4. APE INFORMATE ŞI STRUCTURATE 7.4.1. APA INFORMATĂ PRIN BIOREZONANŢĂ în ultimii 20-30 ani, cercetările şi rezultatele obţinute de colective de cercetători în domeniul fizicii cuantice, al concepţiei holistice şi holografice a Universului, al Conştiinţei şi Câmpului Punctului Zero, au avut ca rezultate practice realizarea unor dispozitive de BIOREZONANŢĂ şi RADIONICĂ, în special, care analizează şi tratează fiinţa umană pe mai multe planuri: informaţional, spiritual, energetic şi fizic. Există mai multe linii de cercetare şi inventică, funcţie de tara de origine - Rusia, SUA, Germania, Japonia, Anglia, etc., dar principiile fundamentale sunt aceleaşi. Cele mai cunoscute şi răspândite asemenea dispozitive şi aparate, inclusiv în România sunt SCIO şi CoRe Innergetix. Acestea decelează vibraţiile patologice ale organelor, celulelor, moleculelor şi atomilor, le prelucrează şi retrimit organismului vibraţiile normale, care să aducă celulele şi organele la armonie, asigurându-şi astfel home-ostazia (un echilibru labil, creator). Mai mult, după evaluarea fiinţei pe toate planurile, vibraţiile şi informaţia necesară pentru armonizarea fiinţei sunt transferate

în-tr-o sticlă cu apă, pusă pe platanul aparatului iar APA va deveni INFORMATĂ, cu INFORMAŢIA şi VIBRAŢIA, specific necesară pentru armonizarea persoanei bolnave. Această apă se foloseşte aproape ca un remediu homeopatic, câte 5-10 ml la 21 apă filtrată alcalină, zilnic, contribuind la reechilibrarea şi armonizarea fiinţei pacientului. După 4-6 săptămâni se recomandă o nouă evaluare completă şi o nouă INFORMARE a unei sticle cu apă, cu VIBRAŢIA şi INFORMAŢIILE actualizate pentru acel moment. Datorită capacităţii fantastice de memorare a apei şi a faptului că suntem aproximativ 70% apă, informaţiile din APA INFORMATĂ vor fi recepţionate de toate moleculele de apă din organism, iar efectul va fi BENEFIC. Evident că acest efect va fi cu atât mai puternic cu cât mai repede ne vom SCHIMBA STILUL DE VIAŢĂ şi VOM ACŢIONA CU RESPONSABILITATE pentru PROPRIA FIINŢĂ. 7.4.2. APA STRUCTURATĂ CU ADR-4 Dispozitivul ADR-4, invenţie a cercetătorului polonez Adrian Wosinski, este un stimulator energetic al apei, care produce structurarea acesteia. Este un disc de aproximativ 10 -12cm diametru, pe care se plasează sticla cu apă pentru 3 minute. Apa se amestecă după aceste 3 minute şi apoi se lasă deoparte încă 3 minute, după care se poate bea. „Apa structurată" în clusteri - structuri stabile ce înmagazinează energia utilă sau subtilă, este obţinută ca urmare a interacţiunii între structura dipolară a apei şi câmpurile magnetice produse de materialele compozite ale discului. Elementul principal din interiorul discului creează efecte de rezonanţă cu moleculele de apă, schimbându-le structura. Cercetările efectuate „in vitro" asupra „apei structurate" au evidenţiat următoarele efecte ale acesteia: - neutralizarea radicalilor liberi; - reglarea metabolismului datorită acţiunii oligoele-mentelor conţinute: K, Na, Ca, Mg; - transferul energiei necesare optimizării proceselor metabolice către celula vie; - stimulează puternic orice proces de biosinteză. Pentru structurarea apei cu ADR-4, se recomandă folosirea apei filtrate alcaline, a apei de izvor de munte sau a apei plate. Discul se spală periodic în apă curgătoare. Nu se introduce în maşina de spălat vase. Studiile farmaceutice preclinice şi clinice au evidenţiat următoarele acţiuni biologice specifice: - antiinflamatoare; - hemostatică; - refacerea ţesuturilor; - anti-microbiană şi bacteriostatică; - antiinflamatoare; - imunostimulatoare; - scăderea glicemiei în tratamente de durată. Preţul informativ al ADR-4 este de 350-400 RON. 7.4.3. APA TAHIONIZATĂ Pentru a înţelege ce este APA TAHIONIZATĂ trebuie să prezentăm foarte, foarte scurt ce este CÂMPUL PUNCTULUI ZERO, descoperit şi demonstrat matematic de oamenii de ştiinţă Bernhard Haisch, Alfonso Rueda şi Hal Putfoff în anii 1990-2000. Acest CÂMP impregnează tot Universul, conţine toate posibilităţile, e omniprezent, omnipotent, omniscient, nu are formă, e nemanifestat şi are tot ceea ce este necesar pentru a crea forme perfecte.

În limbaj spiritual, conştiinţa pură, energia cosmică, prana universală şi DUHUL SFÂNT, sunt termeni analogi pentru această stare nemanifestată de ordine perfectă. Acest CÂMP al PUNCTULUI ZERO se condensează în energie tahionică (sunt particule cu viteze mult mai mari decât viteza luminii), care este apoi transformată în frecvenţe de către CESO (Câmpuri Energetice Subtile de Organizare), creându-se toate varietăţile de forme şi în final materia care este energie condensată. Această energie a punctului zero impregnează totul, există în cantitate nelimitată, e absolut inepuizabilă şi conţine întregul potenţial al formei perfecte. Cercetătorul german Hans Nieper descria tahionul drept forma de energie uşor contractată sau acea stare virtuală care încearcă să devină particulă. Ea există la graniţa dintre energie şi materie. „Câmpurile Energetice Subtile de Organizare sunt câmpuri care creează şi în acelaşi timp energizează forma- şablon a sistemelor vii. CESO există în toate aspectele continuumului energetic. Pe măsură ce CESO ies din starea virtuală, ele sunt capabile să se organizeze la orice nivel al organismului uman - de la structura celulară până la sistemele organice şi corpurile subtile. Acest CESO rezonează cu energia nelimitată a stării virtuale, transportând-o prin diverse sisteme de fragmentare care, în cele din urmă o transferă în câmpurile energetice ale organismului uman. în felul acesta, CESO rezonează cu complexul minte-corp şi îl energizează. Energia punctului zero este omniprezentă; aşadar, într-o anumită măsură, noi rezonăm în permanenţă cu această energie cosmică. Intensificând energia tahionică în viaţa noastră, în mod indirect ne mărim rezonanţa cu energia punctului zero. în consecinţă, ne îmbunătăţim toate nivelurile sănătăţii trupeşti, emoţionale, mentale şi spirituale şi accelerăm procesul de trecere către niveluri superioare ale ordinii în viaţă. Astfel, procesul nostru de vindecare şi evoluţie spirituală se intensifică" spunea omul de ştiinţă Gabriel Counsens. Prin folosirea energiei tahionice, care este convertită în frecvenţe specifice de către CESO, aceasta este transformată, în organismul uman, într-o manieră care inversează entropia, deci inversează procesul de îmbătrânire. CESO nu poate depăşi viteza luminii. Lumea noastră e o lume a formei, şi prin urmare, singurul mod în care noi putem interacţiona cu energia punctului zero este prin intermediul tahionului. Condensarea energiei punctului zero trece de la energia punctului zero -nelimitată şi fară formă - în energie tahionică, etapa premergătoare încetinirii până la viteza luminii. în acest punct, energia tahionică se deplasează cu o viteză mai mare decât viteza luminii şi este anterioară tuturor frecvenţelor. Tahionul nu are frecvenţă şi, ca energie cu o viteză mai mare decât viteza luminii, evident că nu are spin, vibraţie sau oscilaţie, dar conţine potenţialul tuturor frecvenţelor. Din punct de vedere ştiinţific, doar frecvenţele manifestă un spin sau o oscilaţie. Energia tahionică este puntea energetică dintre energia punctului zero şi CESO.CESO se află în comunicare directă cu energia tahionică, la toate nivelurile. Prin intermediul acestor CESO, energia tahionică este convertită în toate nivelurile de frecvenţe şi forme. CESO au formă şi energie. Ele pot să menţină, câştige, piardă, să rezoneze cu, să transforme şi să transmită energie. Noi ne pierdem energia CESO, în foarte multe feluri. Unul este prin influenţa frecvenţelor. O frecvenţă poate să menţină, - dacă este frecvenţa perfectă ori setul de frecvenţe adecvat, aşa cum se foloseşte adesea în vindecarea prin frecvenţe - să slăbească ori să distrugă un CESO. CESO nu sunt energizate de frecvenţe. S-a demonstrat că frecvenţele slăbesc ori distrug CESO. Nu s-a dovedit niciodată că ele ar crea un CESO. Doar conectarea la conţinutul energetic şi conversia tahionului în forma perfectă a CESO pot crea forma. Alt exemplu este că CESO al alimentelor preparate termic sunt, în mare măsură sărăcite. Pentru a asimila complet alimentele preparate termic trebuie, practic, să reenergizăm CESO ale

respectivelor alimente, direct din forţa noastră vitală, slăbind astfel energia propriilor noastre CESO. Cercetătorul şi inventatorul David Wagner a descoperit prin revelaţie, cum putem folosi această energie tahionică şi CESO pentru încărcarea şi armonizarea fiinţei umane cu CÂMPUL PUNCTULUI ZERO. Astfel, el a creat o serie întreagă de produse şi dispozitive care realizează acest transfer al energiei tahio-nice a punctului zero în organismul uman, producând rezonanţa şi armonizarea cu aceasta, ceea ce înseamnă regenerare şi întinerire. Produsele principale sunt nişte discuri de siliciu care transferă energia tahionică a punctului zero în APĂ, iar de aici în tot organismul uman, care este aproximativ 70% apă. Pentru că APA este substanţa cu cea mai mare capacitate de stocare a informaţiei şi energiei, şi pentru că ea este prezentă în fiecare celulă, APA TAHIONI-ZATA, se constituie într-un mijloc de armonizare şi întinerire a fiinţei umane. Există zeci de dispozitive şi sute de produse tahionizate, prezente şi în România de aproximativ un an de zile, la preţuri relativ accesibile. Cu speranţa că aţi înţeles că APA TAHIONIZATĂ este altceva decât apa structurată sau informată încheiem aici, cei interesaţi fiind rugaţi să consulte bibliografia indicată. 7.4.4. IZVOARE TĂMĂDUITOARE O altă manifestare a puterilor miraculoase ale APEI, de captare a informaţiei şi energiei şi transmitere a acestora sunt izvoarele tămăduitoare. Nu degeaba în calendarul creştin există o sărbătoare specială numită - „IZVORUL TĂMĂDUIRII", care se sărbătoreşte în a 5-a zi după ÎNVIERE ( Sfintele Paşti). în această zi, GRAŢIA DIVINĂ coboară asupra unor izvoare aflate în sau sau lângă Biserici şi chiar în alte locuri socotite sfinte, iar APA devine VINDECĂTOARE. De cele mai multe ori, numai în această zi! Oamenii care beau apă din aceste izvoare cu CREDINŢĂ, având centrul IUBIRII deschis (ANAHATA CHAKRA), primesc GRAŢIA DIVINĂ din apă, şi deseori au loc vindecări miraculoase! O posibilă explicaţie ştiinţifică a acestui fapt şi a proprietăţilor extraordinare ale acestor ape în această zi, ar fî conectarea apei şi a zonei, la ENERGIA PUNCTULUI ZERO, care este apoi transmisă bolnavilor, producând armonizarea fiinţei. Condiţia esenţială pentru armonizare şi vindecare, aşa cum am mai spus, este CREDINŢA şi deschiderea CHAKREI INIMII (ANAHATA). Există o serie de izvoare cu aceste proprietăţi atât în România, cât şi în lume, unele mai cunoscute, altele mai puţin cunoscute. Amintim câteva dintre ele: - LOURDES - Franţa- poate cel mai celebru; - EFES - Turcia - unde a fost casa în care a locuit Maica Domnului, după răstignirea şi învierea Mântuitorului Iisus Cristos. - Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta se Sus, jud. Braşov - izvor şi fântână tămăduitoare; - Mănăstirea Izbuc, sat Ponoarele, com. Cârpinet, jud Bihor - izvor „izbuc" - Biserica din Seuca, (catolică) sat Târnăveni,jud. Cluj - apariţie a Maicii Domnului; - Mănăstirea Prislop, sat Silvaşu de Sus (Haţeg), corn. Prislop, jud. Hunedoara - izvor tămăduitor (tot aici se află şi mormântul părintelui Arsenie Boca, încă necanonizat) - Mănăstirea Râmeţ, com. Râmeţ, jud. Alba -izvor tămăduitor în paraclis; - Schitul Poşaga, com. Poşaga, jud. Alba - izvor tămăduitor; - Schitul Călugăra, com. Ciclova Montană (Oraviţa) - izvor tămăduitor în biserică; - Mănăstirea izvorul Miron, sat Româneşti, com. Tomeşti, jud. Timiş - izvor tămăduitor cu ape termale; - Mănăstirea Săraca, com. Semlaşu Mic, jud. Timiş - izvor tămăduitor; - Schitul Vasiova, oraşul Bocşa, jud. Caraş-Severin - izvor tămăduitor în capelă;

- Schitul Văliug de pe Muntele Semenic, jud. Caraş Severin - lac sfânt; - Mănăstirea Brâncoveni, com. Brâncoveni, jud.Olt - izvor tămăduitor; - Schitul Pătrunsa, com. Bărbăteşti, jud. Vâlcea - izvor tămăduitor; - Schitul Pahomie, com. Cheia, jud. Vâlcea -izvor tămăduitor (Izvorul Frumos); - Mănăstirea Bistriţa, com. Costeşti, jud. Vâlcea - izvor tămăduitor ce picură în peştera Sf. Grigore (Vânturiţa), Galeria Asceţilor - Mănăstirea Frăsinei, corn. Muereasca, jud. Vâlcea - Izvor tămăduitor (al Sf. Calinic); - Schitul Jgheaburi, sat Piscu Mare, corn. Stoeneşti, jud. Vâlcea - izvor cu ape sulfuroase, tămăduitor în Vinerea de după Paşti; - Biserica catolică din Cacica, jud. Suceava -izvor tămăduitor; - Schitul Horăicioara, com. Crăcăoani, jud. Neamţ - izvor tămăduitor; - Fântâna din satul Smeeni - apă tămăduitoare; - Biserica Grecească, Brăila,jud. Brăila - izvor tămăduitor; - Mănăstirea Dervent, com. Ostrov, jud. Constanţa - izvor tămăduitor (al Sf. Andrei) - Mănăstirea „Peştera Sf. Ap. Andrei", com. loan Corvin, jud. Constanţa - izvoare tămăduitoare (ale Sf. Andrei) - Mănăstirea Cetăţuia, com. Cetăţeni, jud. Argeş - izvor tămăduitor în altar ce curge de la data „Izvorului Tămăduirii" până la 15 august „Adormirea Maicii Domnului"; - Mănăstirea Robaia, com. Muşăteşti, jud. Argeş - izvor tămăduitor; - Mănăstirea Nămăieşti, lângă Câmpulung Muscel, jud. Argeş - izvor tămăduitor; - Mănăstirea Glavacioc, sat Glavacioc, com. Ştefan cel Mare, jud. Argeş - izvor tămăduitor; - Biserica „Sf. Nectarie Taumaturgul şi Sf. Calinic de la Cernica - a Izvoarelor de leac" sat Vâlcele Crâmpoţani, com. Merişani, jud. Argeş - 7 izvoare tămăduitoare (pe locuri de putere vechi; regula „tăcerii" pe o rază de lkm de jur împrejur) - Fântâna din sat Prodăneşti, com. Ioneşti, jud.Argeş - apă tămăduitoare - Fântâna din sat Glâmbocu (lângă Piteşti) jud.Argeş - apă tămăduitoare; - Mănăstirea Ghighiu (lângă Ploieşti) - izvor tămăduitor; - Biserica sat Parepa-Ruşani, com. Colceag, jud. Prahova - fântână tămăduitoare (la locul unei Teofanii din 1935); Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti - izvor tămăduitor (la intrare); - Biserica „Sf. Gheorghe-Mărţişor" - izvor tămăduitor (vizavi de fosta Măn. Văcăreşti, în apropierea benzinăriei de la Big Berceni)

Capitolul 8 APA - FIINŢĂ VIE. APA Şl CORPUL EMOTIONAL
Motto: „Apa este sursa a tot ceea ce înseamnă VIAŢĂ.” - Thales din Milet 8.1. APA - FIINŢĂ VIE Apa este susţinătoarea ciclurilor care întreţin tot ce înseamnă VIAŢĂ. în fiecare picătură de apă sălăşluieşte Dumnezeu; tot acolo sălăşluieşte şi Viaţa, Sufletul „primei substanţe - APA - ale cărei graniţe şi maluri sunt capilarele care o dirijează şi prin care circulă. în fiecare picătură de apă

bună de izvor este încapsulată mai multă energie decât poate produce o centrală energetică de dimensiuni medii !! Într-un cm3 de apă sunt 25 de milioane kwh de energie. Apa este o entitate vie, „ Sângele Pământului -Mamă", care se naşte din pântecele pădurii, aşa cum spunea geniul austriac Viktor Schauberger (1885- 1958) supranumit şi „vrăjitorul apei". Acest cercetător austriac pasionat de apă şi pădure punea apariţia şi funcţionarea stratului de apă freatică în raport cu temperatura solului. El spunea că există atâtea varietăţi de apă câte animale şi plante există. De asemenea apa distilată, H20, este o apă sterilă, „tânără" care ia şi nu dă. Dacă ar fî să bem constant apă distilată, aceasta ar absorbi rapid toate rezervele noastre de minerale şi oligoelemente, slăbindu-ne şi în cele din urmă ucigându-ne. Numai atunci când este „matură", adică atunci când este îmbogăţită corespunzător cu materii prime, ea poate să dea, să se lipsească liber şi de bună-voie de anumite elemente, permiţând celorlalte forme de viaţă să se manifeste. Prezentăm în continuare câteva idei deosebit de actuale privind apa, ale lui Viktor Schauberger. Apa este o fiinţă care trăieşte şi moare. Atunci când este tratată incorect, cu ignoranţă, ea se îmbolnăveşte, răspândind această stare de boală tuturor celorlalte organisme, vegetale, animale şi umane, provocându-le degradarea fizică, şi în final moartea. Cel mai important factor care afectează sănătatea şi energia apei este temperatura. La + 4°C, apa are cea mai mare densitate, dar şi conţinutul maxim de energie. Această temperatură de + 4°C se mai cheamă „punct de anomalie". Concepută în leagănul răcoros şi întunecos al pădurii apa se maturizează pe măsură ce se ridică încet din adâncuri. în drumul său ascendent apa adună oligoelemente şi minerale. Doar când este matură şi nu înainte, va ieşi din pântecul pământului sub formă de izvor. Ca izvor propriu-zis, spre deosebire de izvoarele de scurgere, el are o temperatură a apei de aproximativ +4°C. Aici, în lumina rece a pădurii, apa îşi începe ciclul său lung, dătător de viaţă, sub forma unui pârâu strălucitor, vioi, translucid, care bolboroseşte, se învolburează şi se roteşte când îşi croieşte drumul spre vale. în mişcarea sa naturală, spiralată, de răsucire, de autorăcire apa îşi poate păstra energiile vitale interioare, sănătatea şi puritatea. În curgerea sa, apa formează vârtejuri longitudinale spre interior, alternativ în senul acelor de ceas, şi în direcţia opusă acelor de ceas, pe axa centrală a curentului, vârtejuri care răcesc şi rerăcesc constant apa, menţi-nând-o la o temperatură sănătoasă şi ducând la un curs mai rapid, lamelar, spiralat. Pentru a se proteja de efectele dăunătoare ale excesului de căldură, apa se adăposteşte de soare graţie vegetaţiei atârnătoare pentru că odată cu creşterea căldurii şi luminii ea începe să-şi piardă vitalitatea şi sănătatea, precum şi capacitatea de a însufleţi şi anima mediul prin care trece. Când ajunge în râu sau în fluviul larg, apa devine mai tulbure, şi se încălzeşte ceea ce face ca procentul sedimentelor şi aluviunilor să crească şi cursul său să devină tot mai lent şi mai inert. Pe de altă parte, aceste aluviuni protejează straturile mai adânci ale apei împotriva efectului de încălzire al soarelui. Fiind într-o stare mai densă, straturile reci din adâncime îşi păstrează forţa de a deplasa sedimentele de dimensiuni mai mari, pietriş, nisip, etc. din centrul cursului apei. în acest fel, pericolul inundaţiilor este redus la minim. Mişcarea spiralată de vortex creează condiţiile în care se inhibă germinarea bacteriilor dăunătoare, apa reuşind să rămână ferită de boală. O altă proprietate a apei, dătătoare de viaţă, este căldura specifică ridicată. Această căldură specifică se referă la capacitatea şi rapiditatea cu care o substanţă sau un organism absoarbe şi eliberează căldura. Remarcabil este faptul că cea mai scăzută căldură specifică a apei se situează la 37,5°C cu numai 0,5°C deasupra temperaturii de 37°C a sângelui omului - cea mai evoluată dintre

fiinţele naturii. Această proprietate a apei de a rezista schimbărilor rapide de temperatură, ne permite şi nouă să supravieţuim în cazul unor mari variaţii de temperatură, datorită faptului că sângele are 80% apă. Apa are capacitatea de a reţine mari cantităţi de căldură şi dacă nu ar exista vapori de apă în atmosferă această lume a noastră ar fi un pustiu rece şi steril. APA, în toate formele şi cu toate calităţile sale este astfel MEDIATORUL a tot ceea ce înseamnă VIATĂ. Duşmanul numărul unu al apei este căldura în exces sau supra expunerea la razele soarelui. Atâta timp cât temperatura apei este sub valoarea de 9°C, conţinutul său de oxigen rămâne pasiv. în asemenea condiţii, oxigenul ajută la formarea microorganismelor benefice şi a altor forme de viaţă organice. Dacă temperatura creşte peste 9°C oxigenul devine tot mai activ şi mai agresiv, ceea ce conduce la dezvoltarea bacteriilor patogene, care infestează organismul, din momentul ingerării apei. Această agresivitate datorată temperaturii mai ridicate nu se limitează numai la domeniul oxigenului. Când apa devine supra încălzită datorită defrişărilor tot mai răspândite, tiparul vârtejurilor longitudinale care este foarte important pentru sănătatea apei şi a noastră, se transformă, vârtejurile devenind transversale. Aceste vârtejuri sapă şi scobesc în malurile râurilor şi în lucrările de îndiguire pe care le şi dărâmă în final, creează gropi în albia râului, ceea ce conduce la o dezordine şi mai mare într-un profil deja haotic al albiei. APA supusă unor asemenea condiţii îşi pierde CARACTERUL şi SUFLETUL. Asemenea oamenilor cu un caracter slab, ea devine din ce în ce mai violentă şi agresivă, extinzându-se în toate direcţiile şi căutând să dea frâu liber furiei pentru a reveni la starea anterioară de sănătate şi stabilitate. Datorită practicii eronate şi nechibzuite a defrişării pădurilor, noi distrugem însuşi fundamentul vieţii pentru că odată cu îndepărtarea pădurii se întâmplă două lucruri foarte grave: în cursul său spre mare apa se încălzeşte prematur atât de tare încât căldura ajunge până pe albia canalului. Nu mai rămâne nici un strat de apă rece şi dens, iar ca urmare sedimentele rămân depuse pe fund. Astfel se blochează cursul, se dislocă canalul şi în consecinţă se produc inundaţii adesea catastrofale. Mai mult, din cauza lărgirii canalului, apa este expusă şi mai mult căldurii soarelui, ducând la evaporarea extrem de rapidă în atmosferă. în multe cazuri, prin aceasta, atmosfera se supraîncarcă cu vapori de apă, pe care nu îi poate reţine în suspensie. Şi aşa se formează potopurile!! După ce pădurea a fost îndepărtată, pământul se încălzeşte mult mai repede, ajungând la temperaturi cu mult peste cele normale şi naturale. Solul uscat se încălzeşte de 5 ori mai repede decât apa. Acest lucru are un efect dublu: - respingerea de către solul mai cald a apei de ploaie căzute, a cărei temperatură, în acest caz, este în general mai scăzută. Apa de ploaie rece nu se va infiltra imediat în solul cald. Aceasta duce la răspândirea apei pe suprafaţa solului şi la neîncărcarea stratului de apă freatică. Astfel solul se usucă. - o creştere a activităţi microbiene patogene, dăunătoare vieţii plantelor. Deznodământul tuturor acestor lucruri îl constituie creşterea inundaţiilor, reducerea cantităţii apei freatice şi scăderea stratului de apă freatică. Copacii rămaşi - recipiente vitale ale apei - mor şi ei lăsând solul steril şi uscat, urmarea firească fiind seceta. Astfel, ca posibile concluzii ale lui Viktor Schauber-ger putem aminti: • Apa nu este o masă lipsită de viaţă, ci sângele pământului care ia fiinţă şi dispare prin

interacţiuni energetice. • Copacii sintetizează apa. Astfel, dacă nu există pădure, nu există nici apă. Strămoşii noştri ştiau aceasta, ca urmare, este imperios necesar să nu mai tăiem pădurile haotic şi să plantăm cât mai mulţi copaci. • Apa îşi schimbă punctele de fierbere şi îngheţ în funcţie de starea sa interioară de tensiune. • Circulaţia apei înseamnă o rotire în spirală spre interior şi spre exterior, ca cea a arcului unui ceas, această mişcare permite preluarea constantă de oxigen şi minerale precum şi menţinerea unei temperaturi scăzute. Atunci când un râu se leagănă de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga prin meandrele cursului său are loc o puternică reînnoire a apei. Deci să nu mai îndreptăm apa prin lucrări de regularizare pentru că de fapt o ucidem. • Apa este un magnet organic şi în acelaşi timp un transformator, receptor şi transmiţător. Dacă dorim menţinerea stării de sănătate a apei, atunci aceasta trebuie să curgă într-un mediu natural, altfel energiile ei se pierd. 8.2. APA ŞI CORPUL EMOŢIONAL Această minune care se cheamă APA este Elementul Primordial, care guvernează corpul emoţional. Este suficient câteodată, doar să asculţi un susur de izvor sau o apă care curge, pentru a te linişti. Aceasta înseamnă că vibraţiile transmise de apă ne liniştesc corpul emoţional. Omul ca şi Omenirea sunt izvoare. Originea lor se află în inima Celui Nemuritor, a Tatălui Ceresc. Mama pământeană adăposteşte o vreme firicelul de viaţă, îl hrăneşte cu hrana pământului, îl leagănă în ritmul respiraţiei ei, lăsându-1 apoi să iasă la lumină ca să transforme lumea în extaz şi splendoare. Dacă legătura izvorului cu Cerul s-ar întrerupe o singură clipă, el ar seca şi ar deveni zămislitor de pustiu. Ştafeta vieţii nu ar putea fi dusă mai departe, am uita cuvântul BUCURIE şi ne-am transforma cu toţii în secetă şi moarte. De acea trebuie să urcăm din când în când la izvoare, să ne aducem aminte că apa lor este scânteietoare ca Iubirea, bogată ca înţelepciunea, puternică precum Voinţa de a lucra a Binelui! Să ne aducem aminte că am promis să veghem că nimeni şi nimic nu va strica această apă şi să o păzim să rămâne curată până ce se va întoarce în Marele Ocean! Gândiţi-vă ce preţios este un izvor cu apă curată, mereu proaspătă, răcoroasă, ţâşnind din măruntaiele pământului! în jurul lui, ca într-o vrajă frumoasă, se adună VIAŢA.. Apare mai întâi un fir de iarbă, o floare, o gâză, apoi înfloreşte o poiană, cresc arbori, se înalţă o casă şi o localitate. Iar izvorul cântă şi nu osteneşte să curgă către alte spaţii, să ude câmpii, să renască crânguri, să fie mereu dătător de bucurie şi de cântec. El nu uită niciodată că apa lui a fost mai întâi născută în infinitul Cerului, ocrotită de îngeri, că a fost adăpostită în pântecele mamei Geea, hrănită şi îmbogăţită de ea, ca apoi să ţâşnească la suprafaţă şi să se transforme în Binecuvântare. Pentru că apa este în corelaţie directă cu corpul emoţional, acolo unde acumulăm marea majoritate a „negativităţii" din cursul activităţii zilnice, se recomandă efectuarea unui duş sau băi zilnice pentru eliminarea acestei negativităţi. Mai mult, dacă în timpul duşului putem face şi o meditaţie, efectul asupra corpului emoţional este extraordinar. Vă propunem mai jos această meditaţie sub duş (5-10 minute): - începeţi prin a vă focaliza atenţia asupra picăturilor de apă. Sunt reci sau calde, au destulă intensitate, le simţi cum se preling pe piele? Apoi atenţia se duce la ceafa, urmărind cum curge apa pe spate, fese, dosul picioarelor, glezne, tălpi. La fel prin faţă: cap, gât, piept, abdomen, coapse, glezne, tălpi. Gândiţi-vă cum toate aceste picături de apă ne spală de negativitatea acumulată în cursul zilei, iar apa, cu vibraţiile negative (joase) preluate de la noi, ajunge în cele din

urmă în mare sau ocean, unde, datorită salinităţii, negativitatea este „arsă". Dacă apar diverse gânduri sau griji, lăsaţi-le să treacă, nu vă cramponaţi de ele, reveniţi cu atenţia mereu şi mereu la apa care curge pe corpul vostru şi îl purifică. Veţi observa că se produce un sentiment de linişte şi echilibru şi vă încărcaţi cu energie pozitivă. Pentru liniştirea corpului emoţional şi aducerea lui la o stare de armonie, recomandăm încă o meditaţie Meditatie: - Aşezat confortabil sau culcat, începe prin a observa respiraţia, lasă Corpul să respire singur, pentru că el ştie cel mai bine cum să o facă. închide ochii şi începe să-ţi aminteşti toate ipostazele în care ai cunoscut Apa: ca apa de băut, ca apa unui izvor, a unui râu, a unui Fluviu, a unei Mări. Apa sub formă de ploaie, de rouă, de fulgi de zăpadă, de chiciură, de grindină, de nori pe cer. Apa unui lac, apa botezului, apa sfinţită, sacralizată. Apoi începe să te gândeşti la felul în care Apa poate fi regăsită în corpul tău: imaginează-ţi-o transformată în sânge, în limfa, în lacrimi, în secreţii. Adu-ţi aminte ce simţi când bei o gură de apă, când apa îţi atinge pielea, când calci prin roua ierbii sau când intri într-un lac sau în mare. Gândeşte-te că atingi prima oară apa unui ocean; gândeşte-te la apa zăpezilor care se topesc. Mulţumeşte-i apei că există, că susţine viaţa, că este 70% din tine. Corpul tău emoţional se va echilibra încetul cu încetul prin practicarea zilnică a acestei meditaţii timp de 15 minute, oferindu-ţi o stare de stabilitate deosebită.

Capitolul 9 SISTEME DE FILTRARE Şl TRATARE A APEI PENTRU UZ FAMILIAL
Motto: „Dacă nu avem grijă de vitalitatea noastră şi o risipim în mod arbitrar, este ca şi cum am turna apă într-o cupă spartă." - Patriarhul Taoist Lu Yen Am văzut ce calităţi şi proprietăţi extraordinare are apa, ce importantă este ea pentru funcţionarea optimă a organismului şi pentru legătura noastră cu forţele cosmice. Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii apa conţine 13.000 de elemente potenţial toxice, 80% din boli transmiţându-se prin apă. Din cauza acestor boli mor anual pe planetă peste 25 de milioane de persoane. La nivel mondial se pare că boala diareică este a 2-a cauză de deces după bolile cardiovasculare, iar studii realizate în ţările dezvoltate arată că incidenţa bolilor diareice este puternic subestimată. Impurităţile din apă favorizează apariţia a numeroase boli. Astfel, metalele grele (plumbul, mercurul, cad-miul, zincul, nichelul, cromul) provoacă apariţia aterosclerozei, a hipertensiunii arteriale, inflamarea măduvei osoase, pierderea acuităţii vizuale, etc. Elementele radioactive (uraniu, plutoniu, stronţiu, cesiu) provoacă apariţia cancerelor a modificărilor genetice, slăbirea sistemului imunitar, malformaţii congenitale la copii, fragilitatea oaselor. Azotul şi fosforul slăbesc

sistemul imunitar şi, prin substanţele complexe în care intră, adică nitraţi, nitriţi, erbicide şi pesticide, conduc la cancere, ciroze, boli de rinichi, etc. Clorul, fluorul, bromul şi cloroformul produc nefrite, hepatite, toxicoze în timpul sarcinii, malformaţii congenitale, slăbirea sistemului imunitar, cancere. Bacteriile pot produce diaree, dizenterie, diverse infecţii intestinale şi hepatice, febră tifoidă, poliomielită, cistite, etc. Virusurile din apă (peste 100) care rezistă de la câteva zile până la doi ani, pot produce boli diareice, hepatite, poliomielită, infecţii intestinale, etc. Paraziţii constituie o grupă de microrga-nisme extrem de periculoase iar bolile provocate de ei au crescut în ultimii 20 de ani aproape exploziv, înre-gistrându-se o mulţime de epidemii pe plan mondial. Cel mai des întâlniţi paraziţi sunt lamblia, giardia, fasciola, helminţii, oxiurii şi ascarizii. Iată de ce este extraordinar de important să conştientizăm importanţa consumării unei ape filtrate şi alcaline pentru sănătatea noastră. Credem că problema calităţii apei trebuie să devină o prioritate pentru viaţa noastră de zi cu zi, ajutându-ne să ne menţinem sănătatea, să suferim mai puţin şi să cheltuim mai puţin pe medicamente. Ne vom ocupa acum de felul în care putem folosi în viaţa de zi cu zi apă filtrată, vie, alcalină,, structurată, folosind dispozitive create de mintea şi mâna omului. Pe piaţa din România există o mulţime de filtre şi sisteme de filtrare a apei, precum şi o serie de dispozitive care tratează apa, modificându-i unele proprietăţi.

Sponsor Documents

Or use your account on DocShare.tips

Hide

Forgot your password?

Or register your new account on DocShare.tips

Hide

Lost your password? Please enter your email address. You will receive a link to create a new password.

Back to log-in

Close