Diagnostic

Published on January 2017 | Categories: Documents | Downloads: 98 | Comments: 0 | Views: 1576
of 61
Download PDF   Embed   Report

Comments

Content

CAPITOLUL I DIAGNOSTICAREA – ACTIVITATE NECESARĂ ÎN EVOLUŢIA FIRMEI
Pentru conducerea oricărei firme este esenţial să cunoască în permanenţă situaţia firmei. Doar aşa este posibil un management eficient, care să asigure rezolvarea cât mai rapidă a problemelor care apar. Din acest punct de vedere, o firmă poate fi comparată cu un organism uman. Există şi persoane care merg la medic doar atunci când au sesizat că au probleme de sănătate, dar cel mai bine este să se meargă la controale periodice, pentru a depista cât mai rapid problemele, înainte de agravarea lor. În orice caz, înainte de aplicarea unui tratament, trebuie pus un diagnostic; abia după investigaţiile efectuate cu scopul stabilirii diagnosticului se poate stabili dacă organismul este sănătos sau bolnav, iar dacă este bolnav şi diagnosticul este corect stabilit, se poate aplica un tratament pentru a asigura însănătoşirea sa. În mod similar în cazul unei firme se recomandă realizarea unor „investigaţii”, a unor analize periodice, cu scopul de a stabili dacă firma funcţionează normal sau dacă are probleme în unele domenii – altfel spus cu scopul de a îi pune un diagnostic. Nu este re comandabil să se aştepte până când problemele cu care se confruntă firma devin evidente pentru a le soluţiona. Aşa cum este definit el în dicţionarul limbii române, diagnosticul constă în identificarea unei boli, după simptomele ei, sau după rezultatul examenelor de laborator. În sens larg, depăşind domeniul medical, diagnosticul se referă la identificarea unor probleme, pe baza unei analize complexe. Importanţa sa este evident, având în vedere faptul că primul pas în rezolvarea unei probleme este identificarea sa. Etimologic, cuvântul diagnostic provine din limba greacă, de la „diagnostikus”, termen care înseamnă apt de a discerne, de a delimita cu obiectivitate un subiect oarecare după manifestările acestuia. 1 Referitor la o firmă, diagnosticul presupune aprecierea stării firmei, identificarea posibilelor probleme cu care se confruntă firma şi a cauzelor acestora.

1.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE DIAGNOSTICULUI FIRMEI
Diagnosticul, indiferent de domeniul de utilizare, presupune o analiză complexă a fenomenului investigat, a mecanismului său de formare şi de modificare. Diagnosticul firmei este o analiză a situaţiei firmei care permite evidenţierea aspectelor pozitive şi a aspectelor negative legate de activitatea firmei. În funcţie de gradul de extindere a analizei, se poate vorbi de un diagnostic global (o analiză a principalelor funcţii ale firmei – financiar-contabilă, juridic-patrimonială, comercială, tehnic-operaţională, de personal) sau de un diagnostic special (al unei singure funcţii a firmei) – diagnosticul special cel mai frecvent realizat este diagnosticul financiar.

1

Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 254 5

Pentru realizarea unui diagnostic al firmei trebuie parcurse cel puţin trei etape2: a) analiza firmei; b) analiza mediului intern al firmei (angajaţi, produse, active, pasive); c) analiza mediului extern (clienţi, piaţă, concurenţă). Din analiza diagnostic nu trebuie să lipsească elemente referitoare la următoarele aspecte:  istoria firmei – cu accent pe evoluţia din ultimii ani;  asociaţi (acţionari în cazul unei societăţi pe acţiuni);  personalul firmei;  organizarea şi gestiunea firmei;  produse;  performanţele utilajelor şi a echipamentelor de producţie;  imaginea şi reputaţia firmei;  calitatea relaţiilor comerciale;  concurenţă;  strategia firmei şi perspectivele acesteia;  activitatea de cercetare-dezvoltare;  gestiunea financiară şi relaţiile financiare ale firmei. Diagnosticul unei firme poate avea la bază diverse motivaţii. El este obligatoriu pentru firmele aflate în dificultate şi supuse unui proces de reorganizare şi lichidare. El poate fi cerut de proprietar (în cazul schimbării proprietarului) sau de către bănci în cazul în care firma apelează la credite. De asemenea, conducerea firmei poate cere realizarea unui diagnostic pentru a cunoaşte mai bine situaţia firmei, chiar dacă nu există probleme sesizabile la momentul respectiv. Există şi cazuri în care alte persoane externe firmei cer realizarea unui diagnostic (general sau parţial) – acţionari, clienţi, furnizori, etc. Indiferent de motivaţia care constituie fundamentul deciziei de a realiza un diagnostic al firmei, obiectivele urmărite sunt aceleaşi: stabilirea aspectelor pozitive şi a aspectelor negative legate de activitatea firmei, stabilirea punctelor forte şi a punctelor de fragilitate a firmei. Diagnosticul are ca obiectiv aprecierea stării de sănătate a firmei pe baza mă surării performanţelor şi a vulnerabilităţii firmei. Astfel, obiectivul unui diagnostic nu este soluţionarea problemelor, ci identificarea lor – element absolut necesar pentru a le putea rezolva ulterior – deoarece realizarea unui diagnostic nu implică aplicarea unor măsuri de redresare. Pe baza diagnosticului se poate face evaluarea firmei, considerând că din timpul necesar evaluării unei firme, după metodele clasice de evaluare, stabilirea diagnosticul ocupă 80%.3 Puncte forte ale firmei pot fi:  dimensiunea firmei şi dinamica ei (dacă firma este în creştere);  diversitatea şi fidelitatea clientelei;  calitatea produselor şi serviciilor;  produse şi licenţe realizate în exclusivitate de firmă;  puterea şi autonomia financiară;  bonitatea;  structura adecvată a personalului;  o înaltă calificare a personalului;
2 3

Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 237 Cristea H., Ştefănescu N. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Mirton, Timişoara, 1996, pagina 410 6

 nivelul tehnologic;  puterea reţelei comerciale şi vadul comercial. Printre aspectele negative pot fi menţionate:  situaţia în raport cu concurenţii;  situaţia în raport cu furnizorii şi clienţii;  dependenţa de surse externe de finanţare;  dependenţa de piaţa externă;  caracterul sezonier al activităţii;  o piaţă în declin;  modificarea reglementărilor legale în domeniul respectiv de activitate;  amplasarea firmei departe de căi de transport şi/sau de comunicaţie. Consecinţele unui diagnostic al firmei diferă în funcţie de concluziile sale, în funcţie de stare firmei, şi sunt redate schematic în figura 1.1. Diagnostic al firmei

Stare bună

Stare de dificultate

Evidenţiere puncte forte şi de fragilitate

Identificarea disfuncţionalităţilor şi dificultăţilor

Analiză

Analiză

Program de acţiune Succes Dezvoltare Eşec Declin

Măsuri de redresare Succes Redresare Eşec Faliment

Fig. 1.1. Consecinţele diagnosticului firmei

1.2. COMPONENTELE DIAGNOSTICULUI GENERAL AL FIRMEI
Diagnosticul general al firmei presupune analiza a numeroase aspecte, urmărind o serie de criterii specifice. În literatura de specialitate străină se spune că un diagnostic trebuie să urmărească analiza „celor 5M”: a) men – oamenii, angajaţii întreprinderii, personalul acesteia, ceea ce înseamnă diagnosticul potenţialului uman;

7

b) money – bani, analiza aspectelor financiare (surse de finanţare, gestiunea creanţelor, a datoriilor, gestiunea financiară a firmei în ansamblu), ceea ce înseamnă diagnosticul financiar; c) merchandise – mărfuri în sens larg, produsele firmei, gestiunea stocurilor, aspecte legate de comercializarea de bunuri şi servicii (reţea de distribuţie, modalităţi de promovare, relaţii comerciale), ceea ce înseamnă diagnosticul comercial; d) materials – aspecte materiale, privind îndeosebi activele fixe, imobilizate ale firmei, analiza cantitativ-calitativă a acestora, ceea ce înseamnă diagnosticul poten ţialului tehnic şi tehnologic; e) market – aspecte legate de piaţa pe care se găseşte firma (concurenţă, clienţi, furnizori, reglementări specifice acestei pieţe, pe care firma este obligată să le respecte, ceea ce înseamnă diagnosticul comercial (aspectele legate de concurenţă, clienţi, furnizori) şi diagnosticul juridic (aspecte referitoare la ansamblul legilor, normelor şi reglementărilor pe care firma trebuie să le respecte); Se poate spune deci că principalele segmente (sau componente) ale diagnosticului general al firmei sunt diagnosticul juridic, diagnosticul personalului (diagnosticul potenţialului uman, diagnosticul organizării conducerii şi personalului, diagnosticul or ganizării şi managementului), diagnosticul potenţialului tehnic şi tehnologic (diagnosticul tehnic, diagnosticul producţiei-exploatării), diagnosticul comercial şi diagnosticul finan ciar (diagnosticul financiar-contabil). Diagnosticul juridic are ca obiectiv aprecierea situaţiei juridice a firmei şi a riscurilor legate de situaţia juridică. Se urmăreşte îndeosebi modul în care firma a respectat legislaţia în vigoare (privind societăţile comerciale, dreptul comercial, dreptul muncii, dreptul fiscal, legislaţia privind mediul, etc.). Diagnosticul personalului urmăreşte aspecte legate de asigurarea resurselor umane (concordanţa dintre dimensiunea personalului necesar şi cel existent), califi carea personalului, structura lui pe categorii de salariaţi, în funcţie de sex, vârstă, nivel de pregătire, vechime în muncă, flexibilitatea personalului (capacitatea angajaţilor de a de adapta la sarcini noi şi diferite), comportamentul şi disciplina personalului (gradul de utilizare a timpului de muncă, rata absenteismului, frecvenţa şi amploarea con flictelor de muncă), eficienţa utilizării forţei de muncă (productivitatea muncii, profi tabilitatea muncii). Ca indicatori principali, se calculează: a) Efectivul mediu ( E ), ca medie aritmetică între efectivul de salariaţi la înce putul anului (Ei) şi efectivul de salariaţi la sfârşitul anului (Ef): E= Ei + Ef 2

b) Indicele de stabilitate a personalului (I sp), ca raport între efectivul permanent (Ep) şi efectivul total (E t):
I sp = Ep Et

c) Indicele celor plecaţi din firmă (R p), ca raport între numărul salariaţilor plecaţi în timpul anului (N p) şi efectivul mediu ( E ):

8

Rp =

Np E

d) Coeficientul de absenteism (K a), numărul de absenţe pe an (O a) şi numărul de ore convenţionale dintr-un an (N o):
Ka = Oa No

Diagnosticul potenţialului tehnic şi tehnologic urmăreşte determinarea gradului în care capitalul productiv al firmei răspunde nevoilor actuale şi de perspectivă. Principalele aspecte avute în vedere privesc asigurarea cu mijloace de muncă, starea imo bilizărilor corporale (volumul, gradul de uzură, structura, posibilităţi de reînnoire şi mo dernizare), gradul de utilizare a imobilizărilor corporale şi performanţele acestora. Principalii indicatori urmăriţi se referă la: a) Starea mijloacelor de producţie (SM p), calculată ca raport între numărul mijloacelor de producţie în activitate (M pa) şi numărul total al mijloacelor de producţie din inventar (Mpt):
SM p = M pa M pt

b) Coeficientul de uzură al mijloacelor fixe (K u), calculat ca raport între valoarea uzurii (Vu) şi valoarea brută a mijloacelor fixe (V b):
Ku = Vu Vb

c) Coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe (Kr), calculat ca raport între valoarea intrărilor din investiţii (Vii) şi valoarea brută a mijloacelor fixe la finele anului (Vbf):
Kr = Vii Vbf

d) Înzestrarea tehnică cu echipamente de producţie (Zt), calculată ca raport între valoarea mijloace fixe destinate exploatării (M pe) şi numărul mediu scriptic de muncitori productivi (Npp):
Zt = M pe N pp

e) Nivelul de automatizare (N a), calculat ca raport între valoarea brută a maşinilor automatizate (V ba) şi valoarea brută a numărul total de mijloace fixe (V bt):
Na = Vba Vbt

9

Diagnosticul comercial are ca obiectiv determinarea poziţiei firmei pe piaţă, în momentul realizării diagnosticului şi în perspectivă (evoluţia vânzărilor, dimensiunea pieţei de desfacere, concurenţa, cota de piaţă a firmei, poziţia sa în raport cu concurenţii, produsele şi serviciile comercializate, modalităţi de distribuţie, performanţele reţelei de distribuţie, promovarea produselor şi serviciilor) şi evaluarea relaţiilor comerciale ale firmei (relaţiile firmei cu clienţii şi cu furnizorii). Principalii indicatori calculaţi în cadrul unui diagnostic comercial sunt: a) Ritmul înnoirii producţiei (Rî), calculat ca raport între numărul de produse noi (PN) şi numărul total al produselor firmei (TP), sau ca raport între valoarea produselor noi (VPN) şi cifra de afaceri (CA) a perioadei de referinţă:
Rî = PN VPN = TP CA

b) Durata medie de decontare a creanţelor ( D dc), calculată ca raport între soldul contului clienţi (S sc) la 31.XII. şi rulajul anual al contului clienţi (R ac), înmulţit cu 360:

D dc =

Scc R ac 360

c) Gradul acoperirii pieţei de către firma respectivă (P po), calculat ca raport între cifra de afaceri a firmei (CA) raportată la cifra de afaceri a celui mai important concurent (CA’) înmulţit cu 100:
Ppo = CA ⋅100 CA '

Diagnosticul financiar urmăreşte investigarea situaţiei financiare a firmei, pe baza informaţiilor culese din documente financiar-contabile precum bilanţul, contul de pro fit şi pierdere, anexe. Sunt analizate aspecte precum structura financiară a firmei (struc tura capitalului utilizat), structura activelor firmei, echilibrul financiar al firmei, înca sarea creanţelor, plata datoriilor, gestionarea resurselor, eficienţa resurselor utilizate, ren tabilitatea economică a firmei (capacitatea firmei de a obţine profit), capacitatea de auto finanţare a activităţii, etc. Analiza urmăreşte atât valoarea indicatorilor financiari, cât şi evoluţia acestora. Diagnosticul firmei poate fi realizat de conducerea firmei, de cadre abilitate aparţinând departamentelor supuse diagnosticului, de către specialişti externi (firme de consultanţă) sau de către echipe mixte, formate din specialişti interni şi externi. Se apre ciază că ultima variantă asigură cele mai mari şanse de succes, deoarece combină avan tajul cunoaşterii aprofundate şi detaliate a situaţiei firmei (specialiştii interni) cu expe rienţa şi specializarea specialiştilor externi. Există şi cazuri în care se doreşte doar o analiză parţială a situaţiei firmei, şi atunci se vor realiza doar unele componente ale diagnosticului general, nu toate. Cea mai adesea, când se realizează un diagnostic parţial este vorba de diag nosticul financiar. Aspectele cuprinse în diagnosticul financiar sunt extrem de complexe şi de cele mai multe ori când persoane terţe doresc să cunoască situaţia firmei, acestea sunt in teresate cu precădere de situaţia financiară a acesteia. În cazul unei fuziuni sau achi ziţii, evaluarea financiară a firmei este esenţială pentru a stabili preţul acesteia, sau cota pe care o va deţine din întreprinderea nou creată. Proprietarii unei firme (sau acţionarii unei
10

societăţi pe acţiuni) vor fi întotdeauna interesaţi de situaţia financiară a firmei, pentru a îşi putea evalua corect averea. În cazul unor tranzacţii importante, partenerii pot fi in teresaţi de situaţia financiară a firmei cu care încheie contractul. De asemenea în cazul unei cereri de credit, banca va solicita întotdeauna informaţii despre situaţia financiară a so licitantului, pentru a decide dacă cererea va fi acceptată sau respinsă şi pentru a stabili prima de risc aferentă dobânzii cerute. Importanţa cunoaşterii situaţiei financiare a unei firme este evidentă şi dacă se au în vedere documentele pe care orice firmă este obligată prin lege să le publice anual – bilanţ contabil, cont de profit şi pierderi, anexe. În ultimă instanţă, aprecierea viabilităţii unei firme, se face în funcţie de situaţia sa financiară, deoarece problemele apărute în orice alt domeniu afectează mai devreme sau mai târziu şi situaţia financiară a firmei (de exemplu deteriorarea climatului social din firmă, manifestată prin conflicte şi creşterea ratei de absenteism va determina redu cerea productivităţii muncii, scăderea volumului şi implicit a valorii producţiei obţinute şi vândute, ceea ce va afecta negativ situaţia financiară a firmei; deteriorarea relaţiilor co merciale ale firmei va implica şi costuri care vor duce la deteriorarea situaţiei financiare). Se poate aprecia că activitatea unei firme se reflectă cu destul de mare exactitate în situaţia sa financiară, care poate fi cunoscută cu ajutorul unui diagnostic financiar.

1.3. DIAGNOSTICUL FINANCIAR – COMPONENTĂ A DIAGNOSTICULUI FIRMEI
Diagnosticul financiar poate fi definit ca „o sinteză a analizei financiare, efec tuate la nivelul întreprinderii, care are ca obiectiv esenţial studiul static şi dinamic al ac tivităţii desfăşurate de întreprindere, din care să rezulte concluzii cu privire la lichiditatea întreprinderii, structura mijloacelor economie şi resurselor, echilibru financiar, re zultatele obţinute, precum şi în legătură cu modul de gestionare a resurselor” 4. Informaţiile furnizate de un diagnosticul financiar se obţin pe baza unei analize retrospective şi sunt utilizate pentru fundamentarea deciziilor privind măsurile de re dresare şi dezvoltare a firmei. Un diagnostic financiar trebuie să răspundă următoarelor întrebări:  pot fi plătite datoriile pe termen foarte scurt ale firmei?;  pot fi plătite datoriile pe termen lung ale firmei?;  nevoile de exploatare pot fi acoperite din activitatea proprie a firmei?;  structura capitalului este adecvată activităţii desfăşurate?;  gestiunea resurselor este corespunzătoare?;  eficienţa resurselor utilizate depăşeşte mărimea medie pentru sectorul de activitate al firmei?;  tendinţa indicatorilor este de creştere? La fel ca şi în cazul diagnosticului general al firmei, obiectivul diagnosticului financiar este detectarea unor eventuale stări de dezechilibru financiar şi identificarea cauzelor care le-au generat; mai concret, diagnosticul financiar urmăreşte măsurarea rentabilităţii capitalului, aprecierea condiţiilor de echilibru financiar şi evaluarea gradului de risc.5

4

Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997, pagina 173 5 Stancu I. – Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pagina 363 11

Termenul de diagnostic financiar est frecvent asociat cu termenul de risc, deoarece prin cunoaşterea situaţiei financiare a unei firme pot fi evaluate riscurile la care aceasta este expusă. Riscul poate fi definit, în sens larg, drept un eveniment posibil şi nesigur, care poate genera o pagubă, o pierdere. Principalele riscuri cu care se confruntă o firmă pot fi împărţite în următoarele categorii 6:  riscuri economice (de exploatare);  riscuri financiare;  riscul de faliment;  riscul de dobândă. Între mărimea riscurilor financiare şi performanţele financiare ale firmei există o strânsă legătură, motiv pentru care băncile cer o serie de indicatori specifici diagnos ticului financiar înainte de a decide aprobarea sau respingerea unei cereri de creditare. Elementele care compun diagnosticul financiar pot fi împărţite după mai multe criterii. În esenţă aceste elemente se referă la capacitatea de plată a firmei, indicatori de solvabilitate, capacitate de autofinanţare, structura capitalului, structura activelor, ges tiunea resurselor, randamentul resurselor. Unii autori7 consideră că diagnosticul financiar este compus din două diagnostice distincte: diagnosticul rentabilităţii (analiza ratelor de rentabilitate eco nomică şi financiară, a profitului pe acţiune etc.) şi diagnosticul riscului (analiza riscului economic şi a riscului de faliment). Diagnosticul financiar se face pornind de la datele din bilanţul firmei şi urmăreşte analiza situaţiei patrimoniale prin intermediul echilibrului financiar (a indicatorilor privind evoluţia fondului de rulment, a necesarului de fond de rulment şi a trezoreriei nete, a indicatorilor privind structura financiară a firmei, a indicatorilor privind diverse rate şi durate) şi analiza rezultatelor exerciţiului 8.

6 7

Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 242 - 250 Stancu I. – Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pagina 363 8 Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 270 - 280 12

CAPITOLUL II METODE DE DIAGNOSTIC FINANCIAR
Practica financiară internaţională utilizează mai multe metode de analiză pentru realizarea diagnosticului financiar. Fiecare metodă prezintă anumite avantaje şi anumite dezavantaje. Printre cele mai cunoscute metode utilizate în Occident sunt metoda CononHolder şi metoda Altman. Aplicate la condiţiile specifice din ţara noastră, cele două metode duc la rezultate diametral opuse. Astfel, primul model fiind unul optimist plasează firmele româneşti în zone riscului minim, iar cel de-al doilea, mai pesimist, le plasează în zona de risc maxim. Un alt model utilizat frecvent în practica occidentală este modelul Centralei Bilanţurilor al Băncii Franţei, dar nici acesta nu este adaptat analizei în condiţii de tranziţie. Cunoscute ca metode ale scorurilor , cele trei modele (Conan-Holder, Altman, şi modelul Centralei Bilanţurilor al Băncii Franţei) au la bază scorul „Z” atribuit firmei, şi calculat în funcţie de diferite elemente: A) în modelul Conan-Holder , scorul Z se calculează în funcţie de cinci rate:
x1 = x3 = EBE ; DT AC' ; TA x5 = Chp VA x2 = x4 = Cpe TA Chf CA

în care: EBE – excedentul brut din exploatare; DT – datorii totale; Cpe – capitaluri permanente; TA – activ total; AC' – active circulante, fără stocuri; Chf – cheltuieli financiare; CA – cifra de afaceri; Chp – cheltuieli de personal; VA – valoarea adăugată. Pe baza acestor rate, scorul „Z” se calculează cu formula: Z = 0,24 x1 + 0,22 x2 + 0,16 x3 + 0,87 x4 + 0,10 x5 Interpretarea scorului „Z” obţinut se face astfel: a) Z > 0,16 ⇒ situaţie foarte bună a firmei (risc de faliment sub 10%); b) 0,16 > Z > 0,1 ⇒ situaţie bună (risc de faliment cuprins între 10% şi 30%); c) 0,1 > Z > 0,04 ⇒ situaţie dificilă, de alertă (risc de faliment cuprins între 30% şi 65%);
13

d) 0,04 > Z > -0,05 ⇒ situaţie de pericol (risc de faliment cuprins între 65% şi 90%); e) Z < -0,05 ⇒ situaţie foarte gravă, de eşec (risc de faliment de peste 90%). B) în modelul Altman , ratele care stau la baza calculului scorului Z sunt următoarele :
x1 = x3 = RBE R ; x2 = TA TA

FRNG CA ; x4 = TA TA x5 = Cpr DT

în care: RBE – rezultatul brut din exploatare; TA – activ total; R – rezerve; FRNG – fond de rulment net global; CA – cifra de afaceri; Cpr – capital propriu; DT – datorii totale. Pe baza acestor rate, scorul „Z” se calculează cu formula: Z = 3,3 x1 + 1,4 x2 + 1,2 x3 + 0,9 x4 + 0,6 x5 Interpretarea scorului „Z” obţinut se face astfel: a) Z ≤ 1,8 ⇒ situaţie foarte gravă (faliment iminent); b) 3 > Z > 1,8 ⇒ situaţie financiară dificilă, aproape de pragul stării de faliment; c) Z > 3 ⇒ situaţie bună, firmă solvabilă; C) modelul stabilit de Centrala Bilanţurilor a Băncii Franţei cuprinde 8 rate, şi anume: a) rata cheltuielilor financiare:
x1 = Chf RBE

b) rata de acoperire a capitalului investit:
x2 = Cpe Ci

c) rata capacităţii de rambursare a obligaţiilor:
x3 = CAF DT

14

d) rata marjei brute a exploatării:
x4 = RBE CA

e) durata medie a creditului furnizori:
x5 = Fz Cmf

f) rata de creştere a valorii adăugate:
x6 = VA1 − VA 0 VA 0
Cl CA

g) durata medie a creditului clienţi
x7 =

h) rata investiţiilor fizice:
x8 = I VA

în care: Chf – cheltuieli financiare; RBE – rezultatul brut din exploatare; Cpe – capital permanent; Ci – capital investit; CAF – capacitatea de autofinanţare; DT – datorii totale; CA – cifra de afaceri; Fz – stoc mediu furnizori; Cmf – cumpărări mărfuri; VA – valoarea adăugată; Cl – sold mediu clienţi; I – investiţii. Pe baza acestor rate, scorul „Z” se calculează cu formula: Z = 1,255 x1 + 2,003 x2 – 0,824 x3 + 5,221 x4 – 0,689 x5 – 1,164 x6 + 0,706 x7 + 1,408 x8 – 85,544 Interpretarea scorului „Z” obţinut se face astfel: a) Z < -0,25 ⇒ dificultăţi financiare grave; b) -0,25 < Z < 0,125 ⇒ situaţie financiară incertă, prezentând unele dificultăţi; c) Z > 0,125 ⇒ situaţie bună, normală;

15

Aceste modele au fost create şi testate pe condiţiile existente în ţările dezvoltate, cu o economie de piaţă. În economiile în tranziţie însă numeroşi indicatori îşi pierd din relevanţă, anumite aspecte fiind mai bine puse în evidenţă de alţi indicatori. Astfel, metodele utilizate şi propuse de firme internaţionale de consultanţă, deşi dau rezultate bune pentru analiza firmelor din ţările dezvoltate, nu realizează o evaluare corectă a firmelor din economiile în tranziţie, deoarece nu ţin cont de specificităţile unor astfel de economii. În plus, cele trei modele mai sus amintite sunt folosite în special pentru aprecierea sintetică a riscului de faliment. Un diagnostic financiar însă trebuie să evidenţieze mult mai multe aspecte, să ofere o analiză mai nuanţată, care să permită identificarea problemelor apărute şi a cauzelor lor. Firmele de consultanţă româneşti folosesc ca metode de analiză diagnostic modelele „ANCOR”, „MANAGER” şi „CEMATT”. Se consideră că în perioada de tranziţie unul dintre modelele care poate fi aplicat cu succes este modelul de analiză „CEMATT” . Conceput ca un instrument de diagnosticare multicriterială a stării patrimoniale a firmei, modelul de analiză „CEMATT” propune un punctaj calculat prin ponderarea criteriilor avute în vedere . Literatura de spe cialitate propune şi alte metode de realizare a diagnosticul financiar, principalele două care se pot aplica cu succes şi în condiţiile unei economii în tranziţie fiind: a) metoda maselor financiare , utilizată în special pentru analiza echilibrului financiar al firmei; b) metoda ratelor , utilizată pentru aprecierea lichidităţii şi solvabilităţii firmei, a structurii financiar, a gestiunii stocurilor şi a randamentului resurselor utilizate.

2.1. METODA MASELOR FINANCIARE
Pentru a putea utiliza metoda maselor financiare, informaţiile culese din do cumentele contabile ale firmei (bilanţ, cont de profit şi pierdere, etc.) trebuie corectate şi re grupate. Astfel, elementele care apar în bilanţul firmei trebuie ordonate în funcţie de li chiditate (elementele de activ) şi exigibilitate (elementele de pasiv). Cu alte cuvinte tre buie realizat bilanţul financiar al firmei. Orice firmă trebuie să întocmească anual un bilanţ contabil. În afară de bilanţul contabil mai există şi alte forme de bilanţ: bilanţul funcţional şi bilanţul financiar. Spre deosebire de bilanţul contabil (unde elementele sunt aşezate în ordinea im pusă de planul de conturi), sau de bilanţul funcţional (unde elementele sunt grupate în funcţie de rolul lor în ciclurile de exploatare), bilanţul financiar grupează elementele din patrimoniul firmei în funcţie de durata lor în timp, referitoare la consumul lor (pentru active) sau la stingerea lor (pentru pasive). Caracteristica activelor de a putea fi transformate rapid şi fără costuri importante în bani se numeşte lichiditate. În bilanţul financiar elementele de activ se trec în ordine crescătoare a lichidităţii lor, începând cu cele mai puţin lichide (imobilizări necorporale) şi încheind cu cele mai lichide (disponibilităţi băneşti şi alte active de trezorerie). Proprietatea elementelor de pasiv de a deveni scadente la un moment dat se nu meşte exigibilitate . În bilanţul financiar pasivele se trec în ordine crescătoare a exi gibilităţii lor, începând cu cele mai puţin exigibile (capitalurile proprii) şi sfârşind cu ce le mai exigibile (datoriile pe termen scurt care formează pasivele de trezorerie). Trecerea de la bilanţul contabil la bilanţul financiar se face prin aplicarea unor corecţii:
16

a) eliminarea activelor fictive (active care nu reprezintă valori reale ale firmei, considerate „nonvalori” – elementele de imobilizări necorporale (cheltuieli de con stituire, cheltuieli legate de majorarea sau reducerea capitalului, cheltuieli de cercetare-dez voltare, cheltuieli cu asociaţii privind capitalul, cheltuieli înregistrate în avans, diferenţe de conversie activ, prime de rambursare a obligaţiunilor); aceste elemente sunt incluse în activul firmei pentru a ca valoarea lor să poată fi recuperată prin amortizare şi să fie in clusă în costuri treptat, în mai multe cicluri de exploatare, dar nu mai pot fi valorificate (nu mai pot da naştere unor fluxuri de numerar în urma vânzării); b) retratarea grupei „conturi de regularizare – pasiv” (a diferenţelor de conversie pasiv, care constituie beneficii latente şi cu a căror valoare se majorează rezervele fir mei şi a veniturilor înregistrate în avans, care trebuie trecute , în funcţie de termenul lor de exigibilitate, în categoria datoriilor pe termen mediu şi lung sau în categoria datorii cu scadenţă sub 1 an; c) clarificarea participării salariaţilor la profit (care va fi inclusă în capitaluri proprii, dacă se materializează în acţiuni atribuite salariaţilor, sau în datorii pe termen scurt dacă suma aferentă urmează să fie plătită într-o perioadă mai scurtă decât un an); d) reclasificare provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli (dacă acoperă riscuri şi cheltuieli reale se includ la datorii, altfel se includ la rezerve); e) regruparea unor elemente bilanţiere ; f) retratarea datoriei fiscale (calculată ca sumă între impozitul amânat asupra provizioanelor reglementate, impozitul amânat asupra subvenţiilor, impozitul amânat asupra diferenţelor de conversie pasiv, datoria fiscală determină reducerea capitalurilor proprii şi creşterea datoriilor pe termen scurt). Bilanţul financiar poate fi împărţit în două părţi importante: a) partea de sus a bilanţului , unde sunt trecute elementele care au o durată de existenţă în cadrul firmei mai mare d 1 an – active imobilizate şi capitaluri permanente (utilizări şi surse permanente); b) partea de jos a bilanţului, unde apar elemente cu o durată de existenţă în cadrul firmei mai mică de 1 an – active circulante şi finanţări pe termen scurt (utilizări şi surse ciclice). În termeni de echilibru financiar, partea de sus a bilanţului reflectă echilibrul pe termen lung, pe când partea de jos a bilanţului reflectă echilibrul pe termen scurt. Principalele reguli ale bilanţului financiar, în materie de echilibru financiar se referă la finanţarea nevoilor permanente din capitaluri permanente şi finanţarea nevoilor ciclice (temporare) din surse ciclice (temporare). Respectarea acestor reguli de finanţare asigură realizarea echilibrului financiar. Nerespectarea lor va determina o situaţie de dezechilibru financiar. Tot pornind de la analiza bilanţului financiar se pot calcula şi alţi indicatori, referitori la lichiditatea şi solvabilitatea firmei, bonitatea, exigibilitatea, capacitatea de plată a acesteia, autonomia financiară, capacitatea de autofinanţare, etc. Echilibru financiar al firmei este rezultatul unei gestiuni financiare sănătoase şi implică o bună solvabilitate, lichiditate, exigibilitate şi capacitate de plată. Solvabilitatea exprimă aptitudinea firmei de a face faţă angajamentelor sale în caz de lichidare sau capacitatea firmei de a asigura fonduri care să susţină continuitatea exploatării, care să permită un flux normal al fondurilor. În sensul său cel mai general, solvabilitatea exprimă capacitatea unui agent economic de stinge la scadenţă obligaţiile asumate. (H Cristea, N. Ştefănescu, 1996) În afară de sensul deja precizat al lichidităţii (acela de proprietate a activelor de a fi transformate rapid şi fără costuri în bani), lichiditatea mai poate exprima şi capacitatea unui agent economic de a-şi onora rapid şi la termen datoriile faţă de creditori. Lichiditatea reprezintă astfel capacitatea unui agent economic de a-şi acoperi obligaţiile
17

de plată pe termen scurt pe baza activelor circulante pe care le deţine. Într-un sens şi mai restrâns, lichiditatea exprimă capacitatea unui agent economic de a satisface prompt (în 10 – 20 de zile) obligaţiile exigibile, din disponibilităţi şi alte plasamente lichide. (Gh. Băileşteanu, 1997) Exigibilitatea este şi ea o noţiune cu mai multe sensuri. Astfel prin exigibilitate se înţelege caracteristica elementelor de pasiv de a deveni scadente la un moment dat. În alt sens, exigibilitatea exprimă capacitatea unui agent economic de a-şi rambursa rapid datoriile. Tot în această categorie, ca formă de manifestare a echilibrului financiar, poate fi inclusă şi capacitatea de plată, care exprimă capacitatea firmei de a satisface prompt orice obligaţie bănească faţă de terţi, Indicatorii utilizaţi de metoda maselor financiare arată nivelul pe care diferite ele mente îl au la firma analizată – ceea ce interesează este mărimea indicatorului, nivelul lui la un moment dat. indicatorii folosiţi sunt din diferite domenii şi pot să se refere la ech ilibrul financiar, la valoarea patrimonială a firmei, la rezultatele activităţii economice etc. Printre indicatorii utilizaţi se numără situaţia netă a firmei, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă, soldurile intermediare de gestiune, pragul de rentabilitate, capacitatea de autofinanţare, capacitatea de plată, etc. Metoda ratelor permite o apreciere a situaţiei patrimoniale a firmei în funcţie de elementele înscrise în bilanţul financiar. Pentru o imagine mai clară însă de cele mai multe ori este necesară cunoaşterea nu doar a mărimilor indicatorilor dintr-o firmă ci şi a relaţiilor dintre ei, a mărimilor relative, ceea ce impune calculul diferitelor rate. În plus, pentru analiza dinamicii indicatorilor, adesea se foloseşte nu doar sporul absolut al acestora şi o gamă largă de indici, calculaţi ca raport între diferiţi indicatori economico-financiari. Din aceste considerente, cel mai des, cele două metode (metoda maselor finan ciare şi metoda ratelor) se folosesc împreună.

2.2. METODA RATELOR
Metoda ratelor presupune calcularea ratelor (a rapoartelor) financiare ca raport în tre două mărimi absolute (între doi indicatori de masă). Ratele financiare evidenţiază mă rimi relative. Pentru aprecierea unor aspecte financiare precum lichiditate, solvabilitate, struc tură financiară, gestiunea stocurilor sau randamentul resurselor utilizate se recomandă utilizarea metodei ratelor. În funcţie de aspectele financiare la care se referă, ratele financiare pot fi îm părţite în următoarele categorii: a) Ratele lichidităţii şi solvabilităţii : rata lichidităţii curente, rata lichidităţii rapide, rata lichidităţii foarte rapide, rata lichidităţii imediate, rata solvabilităţii general, rata solvabilităţii parţiale, rata solvabilităţii imediate, rata fondului de rulment, gradul de acoperire a serviciului datoriei; b) ratele de structură financiară : rata stabilităţii financiare, rata autonomiei financiare (globale şi la termen), rata îndatorării (globale şi la termen), rata cheltuielilor financiare, rata finanţării imobilizărilor (activelor fixe); c) ratele gestionării stocurilor : viteza de rotaţie a stocurilor, viteza de rotaţie a creanţelor, viteza de rotaţie a furnizorilor;
18

d) ratele randamentului resurselor utilizate : rata rentabilităţii economice, rata marjei brute de exploatare, rata marjei nete de exploatare, rata marjei nete a exerciţiului, rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii financiare, rata capitalizării profitului, rata capitalizării dividendelor; Ratele financiare pot avea o mai mare relevanţă decât indicatorii de masă, deoa rece permit comparaţii între diferite firme, dar şi compararea performanţelor actuale ale firmei cu performanţele trecute. Pentru evidenţierea tendinţei de evoluţie a indicatorilor financiari se recomandă de asemenea folosirea ratelor financiare. Astfel realizarea unui diagnostic financiar se poate face îmbinând cele două me tode, calculând indicatorii echilibrului financiar şi ai situaţiei patrimoniale cu ajutorul metodei maselor, iar indicatorii privind lichiditatea, solvabilitatea şi randamentul re surselor cu ajutorul metodei ratelor.

19

CAPITOLUL III INDICATORI NECESARI ÎN DIAGNOSTICUL FINANCIAR
Pentru a stabili ce metodă de diagnosticare poate fi folosită, mai întâi trebuie identificaţi indicatorii care exprimă cel mai bine situaţia financiară a firmei. Un grup de economişti români 9 propun ca principali indicatori pentru realizarea unui diagnostic financiar în cazul firmelor româneşti următorii: a) indicatori de bonitate:  capacitatea de plată;  tendinţa capacităţii de plată;  lichiditatea întreprinderii;  tendinţa lichidităţii întreprinderii;  solvabilitatea;  tendinţa solvabilităţii;  rata capacităţii de autofinanţare;  tendinţa ratei capacităţii de autofinanţare. b) indicatori de structură:  structura capitalului utilizat;  structura activelor întreprinderii. c) indicatori de gestiune:  viteza de rotaţie a stocurilor;  tendinţa vitezei de rotaţie a stocurilor;  viteza de rotaţie a creditului clienţi;  tendinţa vitezei de rotaţie a creditului clienţi;  viteza de rotaţie a creditului furnizori;  tendinţa vitezei de rotaţie a creditului furnizori. d) indicatori de randament:  rentabilitatea economică;  tendinţa rentabilităţii economice;  rentabilitatea financiară;  tendinţa rentabilităţii financiare. Autorii propun stabilirea unei grile de evaluare a acestor indicatorii şi acordarea unor coeficienţi de importanţă. În tabelul 3.1. este prezentată profilograma propusă pe baza acestor indicatori, pentru fiecare indicator fiind precizate cele patru stări şi coeficientul de importanţă. Grila de evaluare propusă cuprinde patru stări:  S1 = nesatisfăcător (pentru 0 ≤ S1 ≤ 0,25);  S2 = satisfăcător (pentru 0,26 ≤ S2 ≤ 0,5);  S3 = stare bună (pentru 0,51 ≤ S3 ≤ 0,75).  S4 = stare foarte bună (pentru 0,75 ≤ S4 ≤ 1);

9

I. Mihai, E. Cazan, A. Buglea, I. Popa Lala, P. Ştefea, G. Broşteanu, P. Ivoniciu, M. Pantea (a se vedea lucrarea Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997) 20

Profilogramă pentru aprecierea situaţiei financiare a firmei Tabelul 3.1.
Criteriul Capacitatea de plată Tendinţa capacităţii de plată Lichiditatea Tendinţa lichidităţii Solvabilitatea Tendinţa solvabilităţii Rata capacităţii de autofinanţare Tendinţa ratei capacităţii de autofinanţare Structura capitalului Structura activului S1 negativă scădere bruscă foarte mică scădere bruscă foarte mică scădere bruscă foarte mică scădere bruscă S2 Indicatori de bonitate aproape de zero scădere uşoară mică scădere uşoară mică scădere uşoară mică scădere uşoară S3 pozitivă menţinere mare menţinere mare menţinere mare menţinere S4 pozitivă şi mare creştere foarte mare creştere foarte mare creştere foarte mare creştere Ki 4 4 4 1 4 2 4 3 4 1 2 1 3 3 4 2 4 2 4

Indicatori de structură necorespunzătoare corespunzătoare corespunzătoare în mică măsură în mare măsură necorespunzătoare corespunzătoare în mică măsură corespunzătoare în mare măsură mare menţinere mare menţinere mică scădere uşoară

corespunzătoare în foarte mare măsură corespunzătoare în foarte mare măsură foarte mare creştere foarte mare creştere foarte mică scădere bruscă

Viteza de rotaţie a stocurilor Tendinţa vitezei de rotaţie a stocurilor Viteza de rotaţie a creditului clienţi Tendinţa vitezei de rotaţie a creditului clienţi Viteza de rotaţie a creditului furnizori Tendinţa vitezei de rotaţie a creditului furnizori

foarte mică scădere bruscă foarte mică scădere bruscă foarte mare creştere

Indicatori de gestiune mică scădere uşoară mică scădere uşoară mare menţinere

Indicatori de randament 2 Rentabilitatea foarte mică mică mare foarte mare 1 economică Tendinţa scădere bruscă scădere uşoară menţinere creştere 4 rentabilităţii economice Rentabilitatea foarte mică mică mare foarte mare 2 financiară Tendinţa scădere bruscă scădere uşoară menţinere creştere 4 rentabilităţii financiare Sursa: Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997

21

Starea medie a potenţialului financiar ( Spf ) al firmei putând fi calculată ca medie aritmetică ponderată a stărilor indicatorilor consideraţi:

Spf =

∑ Si ⋅ k i
i =1

n

∑ ki
i =1

n

⋅100

în care: n – numărul indicatorilor consideraţi; Si – starea indicatorului i; ki – coeficientul de importanţă acordat indicatorului i. În continuare, indicatorii financiari ce pot fi utilizaţi pentru realizarea unui diag nostic financiar vor fi prezentaţi pe grupe, în conformitate cu cele două metode pre zentate la capitolul anterior.

3.1. INDICATORI AI ECHILIBRULUI FINANCIAR
Pornind de la analiza bilanţului financiar se pot determina indicatori ai echi librului financiar precum fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă. Tot pe baza analizei tip lichiditate-exigibilitate se pot determina indicatori privind solvabilitatea, lichiditatea, exigibilitatea şi capacitatea de plată a firmei. În afara indicatorilor de echilibru financiar, pe baza elementelor din bilanţul financiar se poate realiza şi o apreciere a situaţiei patrimoniale a firmei – indicatorii calculaţi în acest sens fiind activul net contabil (ANC) şi situaţia netă (SN). Activul net contabil (ANC) este cel mai simplu indicator prin care poate fi estimată valoarea unei firme. ANC = AR – DT AR = TA – AF => ANC = (TA – AF) – DT sau, deoarece TA – DT = C pr => ANC = Cpr - AF în care: ANC – activul net contabil; AR – activele reale ale firmei (activele care pot fi valorificate (prin vânzare) şi transformate în lichidităţi, în bani); DT – datorii totale; TA – total activ, AF – active fictive (acele active care nu reprezintă valori reale, deoarece nu pot fi valorificate – cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare-dezvoltare etc.); Cpr – capital propriu.
22

Teoretic activul net contabil reprezintă valoarea contabilă a firmei, valoarea care rămâne asociaţilor în cazul lichidării firmei, după valorificarea activelor şi achitarea obligaţiilor. Poate fi utilizat de firmele mici, însă de multe ori în practică valoarea reală a activelor diferă de valoarea lor contabilă, deoarece în contabilitate elementele sunt înregistrate la costul lor istoric. Prin urmare se recomandă completarea informaţiilor oferite de acest indicator cu alte date, obţinute prin utilizarea altor indicatori. O altă posibilitate de a obţine informaţii mai aproape de realitate este de a calcula activul net corectat (ANC 0), pe baza valorii economice a elementelor patrimoniale ale firmei, şi nu pe baza valorii contabile. Într-o primă fază trebuie calculat activul reevaluat corijat (ARC), prin reevaluarea tuturor posturilor de activ din patrimoniul firmei, ţinând cont de inflaţie, de regimul de amortizare utilizat, de evoluţia preţurilor pentru produsele vizate şi pentru produse similare, etc. Activul net corectat (ANC 0) reprezintă valoarea patrimoniului net corijat. Practic se caută valoarea de înlocuire, se calculează mărimea fondurilor necesare pentru reconstituirea patrimoniului firmei în starea sa curentă. ANC0 = ARC – DT ARC = AT + ΔR – DT => ANC0 = (AT + ΔR) – DT în care: ΔR – diferenţe din reevaluarea elementelor de activ. Situaţia netă (SN) exprimă contabil valoarea drepturilor proprietarilor asupra firmei, fiind utilizată ca indicator de evaluare a situaţiei patrimoniale a firmei de către analiştii financiari care abordează juridic bilanţul. 10 SN = ANC – (S + P) în care: S – subvenţii pentru investiţii; P – provizioane reglementate.

3.1.1. FONDUL DE RULMENT, NECESARUL DE FOND DE RULMENT ŞI TREZORERIA NETĂ A FIRMEI
Realizarea echilibrului financiar impune respectarea a două reguli de bază ale finanţării, pe termen scurt, mediu şi lung de timp. a) finanţarea nevoilor permanente, stabile (concretizate în active imobilizate) din surse permanente, stabile (capitaluri permanente); b) finanţarea nevoilor temporare, ciclice (a activelor circulante ale firmei) din surse temporare, ciclice (surse aflate la disponibilitatea firmei pe termen scurt, de sub 1 an – datorii pe termen scurt). Respectarea sau nerespectarea acestor reguli de finanţare la nivelul unei firme poate fi evidenţiată cu ajutorul a doi indicatori: fondul de rulment (FR) şi necesarul de fond de rulment (NFR). Unii autori consideră că fondul de rulment este cel mai relevant indicator al echilibrului financiar, alţii acordă importanţă maximă necesarului de fond de
10

Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 37 23

rulment, iar alţi autori consideră că informaţiile furnizate de aceşti doi indicatori trebuie neapărat completate cu informaţii oferite de alţi indicatori, precum trezoreria netă, lichiditatea şi solvabilitatea firmei. 11 Toţi aceşti indicatori vor fi prezentaţi în cele ce urmează. Fondul de rulment poate fi fond de rulment brut (FRB) sau fond de rulment net (FRN). Fondul de rulment brut (FRB) se mai numeşte şi fond de rulment total sau economic şi desemnează ansamblul elementelor de active circulante susceptibile a fi transformate în bani în mai puţin de 1 an şi care într-un an se reînnoiesc şi efectuează cel puţin o rotaţie (sau un rulment) În acest sens fondul de rulment este puţin utilizat. Cel mai des noţiunea de fond de rulment desemnează fondul de rulment net (FRN). Acesta reprezintă surplusul de resurse permanente, stabile ce poate fi utilizat pentru finanţarea activelor circulante. Este o sursă permanentă, stabilă de finanţare, apărută din cauza unui excedent al surselor permanente (SP) peste alocările permanente, stabile ale firmei (AP): FRN = SP – AP Ţinând cont de faptul că sursele permanente ale firmei reprezintă capitalul permanent (Cpe), format din capitalul propriu al firmei (C pr) şi datoriile pe termen mediu şi lung (DTML), iar alocările permanente reprezintă activele imobilizate nete ale firmei (AI), relaţia de calcul a fondului de rulment se poate scrie şi: FRN = Cpe – AI FRN = (Cpr + DTML) – AI În funcţie de relaţia dintre capitalul permanent al firmei şi activele imobilizate nete ale acesteia, se pot întâlni mai multe situaţii: a) FRN > 0, ceea ce înseamnă că firma finanţează o parte din alocările ciclice pe baza surselor permanente, situaţie considerată favorabilă, deoarece fondul de rulment acţionează ca o marjă de siguranţă, permiţând finanţarea activelor circulante şi continuarea activităţii chiar şi în cazul în care firma nu reuşeşte să-şi reînnoiască sursele de finanţare pe termen scurt; cu toate acestea, fondul de rulment nu trebuie să ia valori foarte mari, deoarece costul finanţării la termen este de cele mai multe ori mai ridicat decât costul finanţării pe termen scurt; în acest caz firma îşi realizează echilibrul financiar în condiţii de solvabilitate; b) FRN = 0, situaţie ce reflectă un echilibru perfect, alocările permanente fiind integral finanţate din surse permanente, iar alocările ciclice fiind finanţate exclusiv din surse ciclice; totuşi această situaţie este mai puţin favorabilă decât precedenta, echilibrul financiar fiind în acest caz unul foarte fragil; c) FRN < 0, ceea ce înseamnă că firma finanţează o parte din alocările permanente din surse ciclice, pe termen scurt, situaţie ce comportă un grad ridicat de risc, deoarece sursele ciclice destul de instabile şi nu este recomandată utilizarea lor pentru finanţarea unor active imobilizate, care au un grad foarte scăzut de lichiditate; se poate aprecia în acest caz că firma are mari şanse să se confrunte cu probleme de solvabilitate. Deoarece activul bilanţului este egal cu pasivul, diferenţa dintre sursele pe termen lung şi utilizările pe termen lung, înscrise în partea de sus a bilanţului, va fi egală cu diferenţa dintre utilizările ciclice concretizate în active circulante (AC) şi sursele ciclice
11

Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 199 24

concretizate în datorii pe termen scurt (DTS) înscrise în partea de jos a bilanţului aşa cum reiese din tabelul 3.2. Astfel relaţia de calcul a fondului de rulment devine: FRN = AC – DTS Fondul de rulment Tabelul 3.2. Activ Pasiv Observaţii

Active imobilizate Capital permanent Cpe

Cpr AI FRP FR DTML FRÎ

AI

FR AC

Active circulante Datorii pe termen scurt DTS

În funcţie de originea surselor permanente excedentare faţă de alocările permanente fondul de rulment poate fi propriu sau împrumutat. Fondul de rulment propriu (FPR) reprezintă excedentul capitalului propriu (Cpr) faţă de activele imobilizate nete (AI). Se poate calcula în două moduri: FRP = Cpr – AI FRP = FRN – DTML Fondul de rulment propriu este o măsură a autonomiei financiare a firmei. Un fond de rulment propriu pozitiv exprimă autonomia financiară a firmei. Un fond de rulment propriu negativ exprimă lipsa de autonomie financiară a firmei, dependenţa acesteia de surse împrumutate pentru a-şi finanţa activele imobilizate. Fondul de rulment străin (împrumutat) (FRS) reflectă gradul îndatorării pe termen lung pentru finanţarea nevoilor pe termen scurt. Se calculează ca diferenţă între fondul de rulment net (FRN) şi fondul de rulment propriu (FRP). FRS = FRN – FRP Având în vedere relaţiile de calcul ale fondului de rulment net şi a fondului de rulment propriu se poate uşor observa că fondul de rulment străin este egal cu datoriile firmei pe termen mediu şi lung:
25

FRS = (Cpe – AI) – (Cpr – AI ) = Cpe – Cpr = DTML Un alt indicator important al echilibrului financiar este necesarul de fond de rulment (NFR).Acesta reprezintă diferenţa dintre necesităţile de finanţare ale ciclului de exploatare şi datoriile de exploatare. Necesarul de fond de rulment pune în evidenţă echilibrul pe termen scurt, în funcţie de corelaţiile existente între elementele din partea de jos a bilanţului: alocări ciclice (AC), exclusiv disponibilităţile băneşti (Db) şi sursele ciclice (datorii pe termen scurt) (DTS), exclusiv creditele bancare pe termen scurt (Cbts). NFR = (AC – Db) – (DTS – Cbts) Ţinând cont de elementele care alcătuiesc activele circulante (stocuri, creanţe şi disponibilităţi băneşti) şi sursele ciclice, adică datoriile pe termen scurt (datorii furnizori şi credite bancare pe termen scurt), relaţia de calcul a necesarului de fond de rulment poate fi rescrisă astfel: NFR = (S + Cr) – Fz, în care: S – stocuri; Cr – creanţe; Fz – datorii furnizori. În cazul necesarului de fond de rulment, ca şi în cazul FRN, pot fi întâlnite trei situaţii, în funcţie de valorile pe care le poate lua acest indicator: a) NFR > 0, presupune existenţa unui surplus de nevoi temporare, ciclice, în raport cu sursele temporare, ciclice pe care le poate mobiliza firma; pentru a putea preciza dacă această situaţie este pozitivă sau negativă trebuie cunoscut motivul acestui decalaj (politica de investiţii, politică de plasare rentabilă a capitalului); situaţia va fi considerată normală dacă este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare; în caz contrar decalajul dintre nevoile temporare şi sursele temporare va fi considerat negativ; b) NFR = 0, situaţie ce reflectă un echilibru teoretic perfect între alocările ciclice şi sursele ciclice aflate la dispoziţia firmei; în practică echilibru este fragil, la fel ca şi în cazul fondului de rulment; pentru a putea aprecia corect situaţia se recomandă analiza cauzelor care au dus la această situaţie şi compararea necesarului de fond de rulment cu fondul de rulment net; c) NFR < 0, ceea ce înseamnă că sursele ciclice, temporare ale firmei sunt excedentare în raport cu alocările ciclice; şi aici contează foarte mult cauzele care au determinat această situaţie: dacă este rezultatul accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante şi al contractării unor datorii cu scadenţe mai relaxate, situaţia este considerată normală şi pozitivă; dacă însă necesarul de fond de rulment negativ este rezultatul unor întreruperi apărute în procesul de aprovizionare şi reînnoire a stocurilor, situaţia este negativă. Necesarul de fond de rulment poate fi structurat în necesar de fond de rulment din exploatare şi necesar de fond de rulment din afara exploatării. O apreciere cât mai realistă a echilibrului financiar pe baza fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment trebuie să ţină cont şi de viteza de rotaţie a elementelor care apar în relaţia de calcul a celor doi indicatori (elemente de active circulante şi datorii pe termen scurt).
26

Un alt aspect care are o deosebită importanţă îl constituie viteza de rotaţie a fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment. Viteza de rotaţie a fondului de rulment se determină pe baza celor doi indicatori specifici viteza de rotaţie: numărul de rotaţii efectuate de fondul de rulment în perioada analizată (k FRN) şi durata în zile a unei rotaţii (Dz FRN):
k FRN = CA FRN FRN CA

Dz FRN = 365 ⋅

în care: CA = cifra de afaceri a firmei. În mod normal, durata în zile a unei rotaţii a fondului de rulment trebuie să fie cuprinsă în intervalul [30; 90 zile], o durată a unei rotaţii de 30 de zile reprezentând o marjă minimă de siguranţă asigurată de fondul de rulment, iar 90 de zile reprezentând marja maximă de siguranţă. În mod similar se poate calcula viteza de rotaţie a necesarului de fond de rulment, cu ajutorul indicatorilor număr de rotaţii (k NFR) şi durata în zile a unei rotaţii (DzNFR):
k NFR = CA NFR NFR CA

Dz NFR = 365 ⋅

în care: CA – cifra de afaceri a firmei. Pentru a putea desprinde concluzii cât mai pertinente legate de echilibrul financiar al firmei, mărimea necesarului de fond de rulment trebuie comparată cu mărimea fondului de rulment. Indicatorul cel mai des utilizat, care pune în relaţie fondul de rulment net (FRN) şi necesarul de fond de rulment (NFR) este trezoreria netă (TN). Trezoreria netă (TN) reprezintă excedentul de finanţare de care dispune firma la un moment dat, concretizat în disponibilităţi băneşti în conturi bancare şi în casă. Se determină cu relaţia: TN = FRN – NFR Ţinând cont de formulele de calcul ale fondului de rulment net şi necesarului de fond de rulment, relaţia devine: TN = (AC - DTS) – [(AC – Db) – (DTS – Cbts)] TN = Db – Cbts Altfel spus, trezoreria netă a firmei reprezintă diferenţa dintre activele de trezorerie (disponibilităţi băneşti) şi pasivele de trezorerie (credite de trezorerie). În cazul trezoreriei nete, în funcţiile de valorile pe care le ia acest indicator, pu tem distinge trei situaţii: a) TN > 0, ceea ce presupune că exerciţiul financiar s-a încheiat cu un surplus monetar, expresie a profitului net şi a altor acumulări băneşti; acest excedent de finanţare
27

permite realizarea unor plasamente financiare lichide în deplină siguranţă pe piaţa monetară şi/sau financiară; situaţia ideală este o trezorerie pozitivă şi în creştere; b) TN = 0, ceea ce înseamnă că echilibru trezoreriei este teoretic perfect asigurat, neexistând nici excedent, nici deficit; fondul de rulment acoperă integral necesarul de fond de rulment, iar firma nu este dependentă de resursele de trezorerie; c) TN < 0, ceea ce înseamnă că la sfârşitul exerciţiului financiar, situaţia firmei este una de dezechilibru financiar, fiind nevoită să obţină noi credite, la cel mai mic cost posibil; în acest caz firma este dependentă de resursele de trezorerie, ceea ce creează o importantă tensiune asupra trezoreriei. Echilibrul financiar poate fi analizat cu ajutorul fondului de rulment, al necesarului de fond de rulment şi al trezoreriei nete atât static, la un moment dat (prin valoarea indicatorilor respectivi) cât şi dinamic (pe baza evoluţiei acestor indicatori). Există o serie de factori care influenţează dinamica celor trei indicatori menţionaţi. În sensul creşterii fondului de rulment acţionează creşterea capitalului permanent (a capitalului propriu şi/sau a datoriilor pe termen mediu şi lung), precum şi diminuarea activelor imobilizate ale firmei (cesiuni de imobilizări, încasarea sumelor acordate ca împrumut pe termen lung de către firmă). Diminuarea fondului de rulment poate fi produsă de creşterea activelor imobilizate ale firmei (investiţii corporale, necorporale şi financiare) şi/sau de reducerea capitalurilor permanente aflate la dispoziţia firmei (distribuirea dividendelor, distribuirea rezervelor, pierderi de exploatare, rambursarea creditelor contractate anterior pe termen mediu şi lung). Modificarea nevoilor de finanţare pentru exploatare şi a celor din afara exploatării antrenează o modificare a necesarului de fond de rulment. Un alt element care va determina modificarea fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment este accelerarea sau încetinirea vitezei de rotaţie a elementelor care alcătuiesc activele circulante (stocuri, credite clienţi) şi datoriile pe termen scurt (credite furnizori). Modificările suferite de fondul de rulment şi de necesarul de fond de rulment afectează automat şi trezoreria netă a firmei.

3.1.2. INDICATORI PRIVIND SOLVABILITATEA, LICHIDITATEA, EXIGIBILITATEA ŞI CAPACITATEA DE PLATĂ A FIRMEI
Pentru ca o firmă să primească credite, ea trebuie să aibă o situaţie economico-financiară foarte bună. În acest sens, cel mai des se apreciază bonitatea a firmei, pe seama unor indicatori privind solvabilitatea, lichiditatea, exigibilitatea şi capacitatea de plată a firmei. Tot ca indicator de bonitate poate fi utilizată şi capacitatea de autofinanţare a firmei (CAF), aceasta reprezentând surplusul de monetar obţinut de o întreprindere întro anumită perioadă timp, care permite autofinanţarea activităţii (constituie o sursă pro prie de finanţare). Capacitatea de autofinanţare se poate determina, luând în consi derare aspectele economice şi financiare ale activităţii firmei, cu următoarea relaţie: CAF = (V – C)(1 – I/100) + A în care: V – venituri totale (din activitatea de exploatare, financiară şi excepţională); C – cheltuieli totale (de exploatare, financiare şi excepţionale); I – cota de impozit pe profit; A – amortizarea.
28

O altă variantă de calcul a capacităţii de autofinanţare este însumarea elementelor componente (profit net (P n), amortizare (A) şi fond de rezervă (F r): CAF = Pn + A + Fr Autofinanţarea efectivă este însă mai mică decât capacitatea de autofinanţare, deoarece o parte din aceasta nu rămâne la dispoziţia firmei, ci se distribuie sub forma dividendelor (D) şi a participaţiilor la profit (PP). Astfel, capacitatea de autofinanţare reală a firmei (CAR) devine: CAR = CAF – (D + PP) Bonitatea firmei îmbracă două forme: a) bonitatea financiară, care exprimă starea de încredere pe care o inspiră firma potenţialilor săi creditori (de regulă bănci cu care negociază acordarea unor credite); b) bonitatea comercială, care evidenţiază capacitatea unei firme de a-şi plăti obligaţiile comerciale asumate prin contractele încheiate cu partenerii săi comerciali. A) Solvabilitatea patrimonială (SP) exprimă gradul în care capitalul social acoperă creditele pe termen mediu şi lung contractate de firmă.
SP = CS ×100 CS + DTML

în care: CS – capitalul social; DTML – datorii pe termen mediu şi lung.

În relaţia de calcul a solvabilităţii patrimoniale, capitalul social considerat este cel vărsat, şi nu cel subscris, iar datoriile pe termen mediu şi lung cuprind atât creditele la termen cât şi pe cele amânate (nerambursabile la scadenţă). Situaţia firmei este bună atunci când indicatorul solvabilităţii ia valori în intervalul (40% - 60%). Valoarea minimă a indicatorului, pentru ca situaţia să fie încă considerată normală (satisfăcătoare) este de 30%. Indicatorii utilizaţi pentru aprecierea solvabilităţii unei firme sunt următorii: a) Gradul de acoperire a serviciului datoriei (g sd), care se calculează cu relaţia: g sd = Pn + Am + Div Rc + D

în care: Pn – profitul net; Am – amortizarea; Div – dividende de plătit; Rc – rata de rambursare a creditelor la termen; D – dobânzi scadente aferente creditelor la termen. Este bine ca valoarea acestui indicator să fie supraunitară. b) Indicele de solvabilitate generală (I sg), care se calculează cu relaţia:
I sg = TA DTS + DTML + D

în care:
29

TA – total activ; DTS – datorii pe termen scurt; DTML – datorii la termen; D – dobânzi aferente datoriilor contractate. Este bine ca valoarea indicelui de solvabilitate generală să fie cuprins între 3 şi 4. c) Solvabilitatea financiară pe termen mediu şi lung (S tml), care se calculează cu relaţia:
Stml = AI DTML

în care: AI – activele imobilizate; DTML – datoriile pe termen mediu şi lung. Firma este considerată solvabilă pe termen mediu şi lung atunci când valoarea acestui indicator este supraunitară. d) Solvabilitatea financiară pe termen scurt (S ts), care se determină cu relaţia:
Sts = AC DTS

în care: AC – active circulante; DTS – datorii pe termen scurt. Firma este considerată solvabilă pe termen scurt atunci când valoarea acestui indicator este supraunitară. B) Lichiditatea este un alt indicator utilizat în aprecierea echilibrului financiar, care se poate calcula sub patru forme: a) Lichiditate curentă (Lc), reprezintă capacitatea pe care o are firma de a acoperi obligaţiile de plată pe termen scurt (pasivele curente exigibile medii) (PC) pe baza activelor curente lichide medii (AC):
Lc = AC PC

b) Lichiditate rapidă (L r), reprezintă capacitatea pe care o are firma de a acoperi obligaţiile de plată pe termen scurt (pasivele curente exigibile medii) (PC) pe baza activelor curente foarte lichide medii (active circulante, mai puţin stocuri, adică creanţe, disponibilităţi băneşti şi plasamente) (AC'):
Lc = AC' PC

c) Lichiditate foarte rapidă (L fr), reprezintă capacitatea pe care o are firma de a-şi acoperi pasivele exigibile medii) (DTS) pe baza celor mai lichide active (disponibilităţi băneşti (Db), inclusiv plasamente (P): L fr =
30

Db + P DTS

d) Lichiditate la vedere (L v), reprezintă capacitatea pe care o are firma de a acoperi datoriile pe termen scurt (DTS) pe baza disponibilităţilor băneşti (D b): Lv = Db DTS

Lichiditatea foarte rapidă se mai numeşte lichiditate imediată, sau lichiditate acidă. Calculată sub forma lichidităţii curente (forma cel mai des calculată a lichidităţii patrimoniale), o valoare supraunitară a indicatorului indică o situaţie financiară bună. C) Exigibilitatea exprimă capacitatea rambursării rapide a datoriilor. Spre deosebire de lichiditatea activului, care este aleatorie (din cauza riscului de vânzare în pier dere, a riscului deprecierii stocurilor, şi a altor riscuri), exigibilitatea elementelor de pa siv este cunoscută cu certitudine D) Capacitatea de plată a firmei (Cp) exprimă un complex de relaţii care apar în legătură cu raporturile băneşti dintre firme (în calitate de furnizori, clienţi, creditori sau debitori). Capacitatea de plată a firmei poate fi calculată ca mărime absolută, prin diferenţa între disponibilităţile băneşti şi obligaţiile pe termen foarte scurt ale firmei, sau relativă (coeficient), raportând disponibilităţile la obligaţii. Se obţin astfel următorii indicatori: a) Capacitatea de plată , în mărime absolută, determinată cu relaţia: Cp = D – O b) Coeficientul capacităţii de plată , în mărime relativă, determinată cu relaţiile:
D O D +C Kp = O Kp =
Kp = D +Î +C O

sau

sau în care: D – disponibilităţi băneşti; O – obligaţii pe termen foarte scurt; C – credite disponibile înainte de scadenţa obligaţiilor; Î – încasări până la scadenţa obligaţiilor. Situaţia firmei este bună atunci când capacitatea de plată calculată ca mărime absolută este pozitivă, şi dacă coeficientul capacităţii de plată este supraunitar. În caz contrar, firma are dificultăţi privind rambursarea datoriilor pe termen foarte scurt, nea vând suficiente disponibilităţi.

3.2. RATELE FINANCIARE ALE FIRMEI

31

Încă din secolul al XIX-lea bancherii comerciali şi specialiştii care se ocupau cu comercializarea creditelor utilizau rate financiare pentru calcularea structurii financiare a beneficiarilor de credite, pentru a putea efectua comparaţii între aceştia. Ratele financiare (rapoartele financiare) oferă nu doar posibilitatea de a efectua comparaţii între diferite firme, ci şi informaţii utile pentru gestiunea internă a firmei, pentru orientarea sa pe termen scurt şi pe termen scurt, ratele financiare fiind cei mai utilizaţi indicatori de apreciere a dinamicii, a evoluţiei firmei. Astfel ratele financiare oferă informaţii utile acţionarilor (asociaţilor), băncilor, conducerii firmei, partenerilor comerciali, etc. Pe baza acestor rate pot fi cunoscute tendinţele de evoluţie ale firmei şi se poate obţine o imaginii asupra poziţiei sale pe piaţă, a poziţiei sale faţă de parteneri (clienţi, furnizori, creditori, asociaţi). Există mai multe categorii de rate financiare, cele mai importante fiind ratele de structură financiară, ratele gestionării stocurilor şi ratele privind randamentul resurselor utilizate.

3.2.1. RATELE DE STRUCTURA FINANCIARĂ
Există numeroase rate de structură financiară. Diferiţi autori recomandă utilizarea a diferite rate. Dintre acestea reţinem: a) Rata autonomiei financiare globale (r afg), calculată prin raportul dintre capitalul propriu net al firmei (C pr) şi datoriile totale (DT):
rafg = C pr DT

Situaţia firmei este bună atunci când această rată este supraunitară; în caz contrar, situaţia firmei este riscantă. Rata minimă considerată acceptabilă este de 50%. O altă relaţie de calcul utilizată pentru exprimarea autonomiei financiare globale este raportarea capitalului propriu (Cpr) la totalul capitalului investit, adică pasivul total (TP):
rafg = C pr TP

În acest caz, valoarea minimă acceptată este de 33%, dar ideal ar fi ca raportul să fie mai mare decât 50%. b) Rata autonomiei financiare la termen (r aft), calculată prin raportul dintre capitalul propriu net al firmei (C pr) şi datoriile la termen (DTML):
raft = C pr DTML

Situaţia firmei este considerată normală daca valoarea acestei rate este mai mare decât 1.

O altă relaţie de calcul utilizată pentru exprimarea autonomiei financiare la termen este raportarea capitalului propriu (C pr) la capitalul permanent al firmei (C pe):
32

raft =

C pr C pe

În acest caz, valoarea minimă acceptată este de 50%, pentru a putea vorbi de o autonomie financiară la termen. c) Rata îndatorării globale (coeficientul îndatorării globale) (k îg), calculată prin raportul dintre datoriile totale ale firmei (DT) şi capitalul total (total pasiv) (TP) sau capitalul propriu (C pr):
k îg = DT TP
k îg = DT C pr

sau

Situaţia firmei este bună atunci când această rată este mai mică decât 0,5; limita maximă considerată acceptabilă este de 2/3. Calculată în cea de-a doua variantă, raportul trebuie să fie subunitar, limita maximă considerată acceptabilă fiind în acest caz 2. Limitele maxime acceptabile sunt stabilite prin uzanţe bancare, peste aceste limite, orice solicitare de credit a firmei fiind respinsă. Atunci când coeficienţii de îndatorare sunt inferiori limitelor prevăzute, firma mai poate solicita credite; în caz contrar, capacitatea de îndatorare a firmei este saturată, şi firma nu mai poate primi credite. d) Rata îndatorării la termen (coeficientul îndatorării la termen) (k ît), calculată prin raportul dintre datoriile la termen ale firmei (datoriile pe termen mediu şi lung) (DT) şi capitalul disponibil pe termen mediu şi lung (capitalul permanent) (C pe) sau capitalul propriu (C pr):
k ît = DTML C pe k ît = DTML C pr

sau

Situaţia firmei este normală, şi firma mai are capacitate de îndatorare la termen (deci mai poate solicita credite pe termen mediu sau lung) atunci când coeficientul de îndatorare la termen este mai mic decât 1/2 (prima relaţie de calcul) şi respectiv decât 1 (a doua relaţie de calcul). Optim este ca firma să apeleze la credite pe termen mediu şi lung, în condiţiile unei rate de rentabilitate economică superioară ratei dobânzii pe piaţă. Un alt coeficient de îndatorare la termen, care reflectă capacitatea de rambursare a firmei, este raportul dintre datoriile financiare ale firmei (DTML) şi capacitatea de autofinanţare a firmei:
k ît ' = DTML CAF

Este bine ca valoarea acestui indicator să fie mai mică decât 3. Situaţia firmei este considerată normală (acceptabile) şi pentru valori ale coeficientului cuprinse între 3 şi 4. e) Structura financiară a firmei (SF) , exprimată în funcţie de două criterii:  durata capitalurilor, calculată ca raport între sursele de finanţare pe ter men scurt (FTS) (numite şi resurse de trezorerie (RT)) şi sursele de fi nanţare pe termen mediu şi lung (FTML), şi anume capitalurile per manente ale firmei (C pe):

33

SF =

FTS RT = FTML C pe

 provenienţa capitalurilor, calculată ca raport între datoriile totale ale firmei (DT) şi capitalurile proprii (C pr):
SF' = DT C pr

Situaţia firmei este considerată normală atunci când sursele temporare, pe termen scurt, nu depăşesc jumătate din sursele permanente ale firmei, şi atunci când datoriile totale ale firmei nu depăşesc valoarea capitalurilor proprii utilizate. f) Rata stabilităţii financiare (r sf), exprimată ca raport între capitalul permanent al firmei (Cpe) şi capitalul total disponibil, deci pasivul total (TP):
rsf = C pe TP

Situaţia firmei este considerată normală atunci când sursele permanente de fi nanţare depăşesc 50% din totalul surselor de finanţare – deci când rata stabilităţii fi nanciare este mai mare decât 50%. Se poate observa că toate ratele menţionate sunt rate de structură a pasivului. În legătură cu structura activului patrimonial, părerile sunt foarte împărţite, considerându-se că structura activului trebuie apreciată în funcţie de domeniul de activitate al firmei analizate, comparând structura activului din firma supusă analizei cu structura activului a principalilor concurenţi (a celor mai importante firme din acel domeniu). La nivelul activelor, principalele rate de structură a activului sunt: a) Rata activelor imobilizate – raportul dintre activele imobilizate nete ale firmei şi totalul activului; b) Rata imobilizărilor necorporale – raportul dintre imobilizările necorporale ale firmei şi activele imobilizate nete; c) Rata imobilizărilor corporale – raportul dintre imobilizările corporale ale firmei şi activele imobilizate nete; d) Rata imobilizărilor financiare – raportul dintre imobilizările financiare ale firmei şi activele imobilizate nete; e) Rate de structură a imobilizărilor corporale – rata terenurilor, rata mijloacelor fixe, rata imobilizărilor în curs; f) Rata activelor circulante – raportul dintre valoarea activelor circulante deţinute de firmă şi valoarea activului total; g) Rata stocurilor – raportul dintre valoarea stocurilor firmei şi valoarea activelor circulante deţinute; h) Rata creanţelor – raportul dintre valoarea creanţelor firmei şi valoarea activelor circulante; i) Rata disponibilităţilor – raportul dintre disponibilităţile băneşti şi activele circulante; j) Rate de structură a stocurilor pe elemente componente (produse finite, materii prime, producţie neterminată, mărfuri, ambalaje); k) Rate de structură a creanţelor pe categorii (creanţe din exploatare şi alte creanţe); l) Rate de structură a disponibilităţilor pe elemente componente (disponibilităţi în casă şi în conturi bancare, titluri de plasament şi alte valori lichide).
34

Alte rate (rapoarte) pe baza cărora se poate aprecia structura financiară a firmei sunt12: a) Rata finanţării imobilizărilor – raportul dintre capitalul propriu şi imobilizările nete ale firmei; b) Rata trezoreriei relative (raţia trezoreriei relative) – raportul dintre valorile disponibile şi realizabile şi datoriile pe termen scurt; c) Rata rentabilităţii capitalului – raportul dintre rezultatul net (beneficiul net) (profitul net) şi capitalul propriu; d) Rata marjei nete – raportul dintre rezultatul net şi cifra de afaceri (exprimă productivitatea cifrei de afaceri); e) Rata rentabilităţii brute – raportul dintre cash-flow şi capitalurile proprii ale firmei (exprimă capacitatea de expansiune a firmei); f) Rata cash-flow – raportul dintre cash-flow şi cifra de afaceri a firmei (este complementara ratei marjei nete); g) Rata capacităţii de finanţare a investiţiilor prin autofinanţare – raportul dintre investiţiile globale şi autofinanţare; h) Rata randamentului financiar – raportul dintre dividend şi cursul acţiunii (oferă informaţii privind tendinţa de evoluţie); Unii autori includ în categoria ratelor de structură financiar şi indicatorii privind solvabilitatea şi lichiditatea. Deoarece aceşti indicatori au fost prezentaţi în capitolul an terior, nu vom mai reveni asupra lor.

3.2.2. RATELE GESTIONĂRII RESURSELOR (RATELE DE ROTAŢIE)
Ratele gestionării resurselor se referă în principal la viteza de rotaţie a stocurilor, a creditelor clienţi şi a creditelor furnizori, dar pot fi calculaţi pentru orice grupă de elemente de activ sau de pasiv (active totale, active imobilizate, active circulante, capital permanent, capital propriu, datorii totale, datorii de termen mediu şi lung, datorii pe termen scurt, etc.). În plus se mai calculează rotaţia capitalului investit, intensitatea folosirii capitalului investit, etc. Rotaţia capitalului investit poate fi calculată nu doar pe baza vitezei de rotaţie, ci şi raportând capitalurile investite la valoarea adăugată (valoarea acestui indicator trebuie să fie mai mică decât media pentru domeniul de activitate al firmei, şi în scădere). Intensitatea folosirii capitalului investit se calculează ca raport între valoarea netă a desfacerilor şi valoarea netă a capitalului utilizat (o valoare mai mare decât 2 a raportului indică faptul că firma analizată apelează la prea multe credite, având o situaţie financiară vulnerabilă). Viteza de rotaţie se măsoară cu ajutorul a doi indicatori: numărul de rotaţii efectuate de elementul supus analizei (k) (raportul între cifra de afaceri anuală (CA) şi valoarea elementului analizat) şi durata în zile a unei rotaţii (Dz), care se obţine împărţind durata perioadei de analiză (de regulă 1 an) la numărul de rotaţii efectuate în acea perioadă. În locul cifrei de afaceri pot fi utilizaţi şi alţi indicatori, precum cheltuielile materiale totale, consumul de materiale (pentru materii prime şi materiale), producţia exerciţiului, costul producţiei finite (pentru producţia neterminată), producţia vândută (pentru produse finite), veniturile totale etc. Pentru un element oarecare, notat cu X, indicatorii vitezei de rotaţie se vor calcula cu următoarele relaţii:
12

Cristea H., Ştefănescu N. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Mirton, Timişoara, 1996, pagina 361 - 365 35

kX =
Dz TA =

CA X

365 X = 365 ⋅ kX CA

În baza celor menţionate mai sus, vom considera drept rate de rotaţie următorii indicatori financiari: a) Viteza de rotaţie a activelor totale , care se determină cu relaţiile :
k TA = CA TA TA CA

Dz TA = 365 ⋅

b) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate , care se determină cu relaţiile:
k AI = CA AI AI CA

Dz AI = 365 ⋅

c) Viteza de rotaţie a activelor circulante , care se determină cu relaţiile:
k AC = CA AC AC CA

Dz AC = 365 ⋅

d) Viteza de rotaţie a stocurilor , care se determină cu relaţiile:
kS = CA S S CA

Dz S = 365 ⋅

În cazul stocurilor calculează frecvent şi viteza de rotaţie a diferitelor elemente componente (viteza de rotaţie a stocurilor de materii prime şi materiale, viteza de rotaţie a stocurilor de producţie neterminată, viteza de rotaţie a stocurilor de produse finite, viteza de rotaţie a stocurilor de mărfuri, viteza de rotaţie a stocurilor de ambalaje). Pentru a putea aprecia corect viteza de rotaţie a stocurilor unei firme, aceasta trebuie comparată cu viteza de rotaţie a stocurilor pentru alte firme care operează în acelaşi domeniu de activitate. Ideal este ca viteza de rotaţie a stocurilor să fie cât mai mare. e) Viteza de rotaţie a creanţelor , determinată cu relaţiile:
36

k Cr =

CA Cr Cr CA

Dz Cr = 365 ⋅

Având în vedere structura creanţelor firmei, se poate calcula şi viteza de rotaţie a diferitelor tipuri de creanţe (creanţe imobilizate, creanţe curente, creanţe din exploatare (credite clienţi şi alte creanţe din exploatare) şi creanţe din afara exploatării). Dintre acestea, cea mai mare importanţă o are viteza de rotaţie a creditelor clienţi , calculată cu ajutorul următoarelor relaţii:
k CCL = CA C CL

Dz CCL = 365 ⋅

C CL CA

Ideal este ca viteza de rotaţie a creditelor clienţi să fie cât mai mare, astfel încât durata în zile a unei rotaţii să fie de sub 30 de zile – comparativ cu creditele furnizori, situaţia gestiunea financiară a firmei este bună atunci când viteza de rotaţie a creditelor clienţi este mai mare decât viteza de rotaţie a creditelor furnizori. f) Viteza de rotaţie a capitalului permanent , determinată cu relaţiile:
k C pe = CA C pe

Dz Cpe = 365 ⋅

C pe CA

g) Viteza de rotaţie a capitalului propriu , determinată cu relaţiile:
k C pr = CA C pr

Dz C pr = 365 ⋅

C pr CA

h) Viteza de rotaţie a datoriilor totale , determinată cu relaţiile:
k DT = CA DT DT CA

Dz DT = 365 ⋅

În cazul datoriilor se calculează viteza de rotaţie atât a datoriilor totale cât şi viteza de rotaţie a elementelor componente (datorii pe termen mediu şi lung, datorii pe termen scurt, datorii de exploatare (credite-furnizori şi alte credite de exploatare) şi
37

datorii din afara exploatării). Dintre acestea, cea mai mare importanţă o are viteza de rotaţie a creditelor furnizori, calculată cu ajutorul următoarelor relaţii:
k C FZ = CA C FZ

Dz CFZ = 365 ⋅

C FZ CA

Orice firmă încearcă să negocieze cu furnizorii termene de plată cât mai lungi, şi să obţină astfel o viteza de rotaţie a creditelor furnizori cât mai redusă. O gestiune financiară bună înseamnă o viteză de rotaţie a creditelor furnizori mai mică decât viteza de rotaţie a creditelor clienţi. Trebuie precizat că obiectivele firmei în materie de viteza de rotaţie diferă în funcţie de grupa de elemente la care se referă. Astfel, se urmăreşte o viteză de rotaţie a activelor cât mai mare şi o viteza de rotaţie a pasivelor cât mai redusă. Accelerarea vitezei de rotaţie a activelor (îndeosebi a activelor circulante) are ca efect eliberarea de fonduri, de resurse financiare (care pot fi utilizate în alte scopuri). Invers, încetinirea vitezei de rotaţie a activelor circulante are ca efect imobilizarea unor fonduri, a unor resurse financiare.

3.2.3. RATELE PRIVIND RANDAMENTUL RESURSELOR UTILIZATE
Randamentul resurselor utilizate se referă la rentabilitatea activităţii firmei şi la rezultatele financiare obţinute din aceasta. Rentabilitatea are mai multe forme (rentabilitate economică, rentabilitate comer cială, rentabilitate financiară) şi poate fi redată cu ajutorul mai multor indicatori, printre care menţionăm: a) Rata marjei brute – raportul dintre cifra de afaceri din care s-a scăzut preţul de achiziţie al mărfurilor vândute şi cifra de afaceri (este utilizată îndeosebi de întreprinderi comerciale); b) Rata marjei brute a exploatării – raportul dintre excedentul brut de exploatare la cifra de afaceri (indică capacitatea firmei de a genera surse de trezorerie, fiind utilizată pentru evaluarea performanţei firmei în plan industrial şi comercial); c) Rata marjei nete – raportul dintre profitul net şi cifra de afaceri (exprimă capacitatea firmei de a obţine profit şi de a rezista concurenţei) d) Rata de rentabilitate a capitalului investit – raport dintre beneficiul net şi activul total al firmei (sau pasivul total, adică întregul capital utilizat) (exprimă eficacitatea gestionării şi utilizării resurselor); e) Rata de rentabilitate economică – raportul dintre profitul din exploatare şi activul total al firmei (pasivul total sau capitalul investit) (exprimă randamentul capitalului); f) Rata de rentabilitate economică brută – raportul dintre excedentul brut din exploatare şi suma activelor imobilizate cu necesarul de fond de rulment (exprimă ren tabilitatea brută a investiţiilor); g) Rata de rentabilitate economică netă – raportul dintre rezultatul din exploatare şi suma dintre activele imobilizate şi necesarul de fond de rulment (exprimă performanţa economică a firmei); h) Rata de rentabilitate comercială – raportul dintre profitul obţinut şi cifra de afaceri (măsoară rentabilitatea comercială a firmei);
38

i) Rata de rentabilitate financiară – raportul dintre rezultatul exerciţiului (profitul net) şi capitalul propriu al firmei (exprimă randamentul final al capitalului); j) Rata de creştere a capitalului propriu – raportul dintre profitul destinat rezervelor şi capital propriu; k) Rata de rentabilitate a capitalului propriu – raportul dintre rezultatul exerciţiului şi capitalul propriu; l) Rata de rentabilitate a capitalului permanent – raportul dintre profitul net, la care se adaugă dobânda aferentă împrumuturilor pe termen mediu şi lung, şi capitalul permanent. Dintre acestea, cele mai relevante şi, în acelaşi timp, cele mai utilizate sunt rata de rentabilitate economică şi rata de rentabilitate financiară. Rata de rentabilitate economică (re) se calculează raportând profitul din exploatare (P(E)) la capital investit (indiferent de provenienţa acestuia) – deci la pasivul total (TP):
re = P(E ) TP

Rata de rentabilitate economic trebuie comparată cu dobânda de pe piaţă. Atunci când rata de rentabilitate economică este mai mare decât rata dobânzii, efectul de îndatorare este pozitiv pentru firmă. În acest caz se recomandă ca firma să apeleze la credite, deoarece în acest fel îşi poate creşte profitul, deoarece rata de rentabilitate financiară este mai mare decât rata de rentabilitate economică. În caz contrar, dacă rata de rentabilitate economică este mai mică decât rata dobânzii, rata de rentabilitate financiară este mai mică decât rata de rentabilitate economică, şi orice apelare la credite va diminua profitul firmei, dobânzile plătite fiind mai mari decât profitul obţinut din exploatarea capitalului împrumutat. Unii autori13 consideră că rata de rentabilitate economică trebuie să fie de cel puţin 20% pentru a considera că situaţia financiară a firmei este bună (din acest punct de vedere). Rata de rentabilitate financiară (rf) exprimă randamentul final al capitalului propriu şi se calculează ca raport între profitul net al firmei (Pn) şi capitalul său propriu (Cpr):
rf = Pn C pr

Ideal ar fi ca rata de rentabilitate financiară să fie de peste 15% (peste 25% după alţi autori). În funcţie de rata de rentabilitate economică, rata de rentabilitate financiară poate fi calculată cu relaţia:
rf = re + DT ⋅ ( re − rd ) C pr

în care: DT – datorii totale; Cpr – capital propriu; rd – rata dobânzii;
DT ⋅ ( re −rd ) –efectul de levier (sau efectul de îndatorare). C pr

13

Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997 39

Rata de rentabilitate financiară mai poate fi calculată ca rată de rentabilitate financiară brută (ca raport între capacitatea de autofinanţare şi capitalul propriu al firmei) şi ca rată de rentabilitate financiară netă (ca raport între dividendele totale şi capitalul social al firmei). Indicatori ai randamentului resurselor utilizate pot fi menţionaţi, în cazul în care acţiunile firmei sunt cotate la bursă, următorii: a) Profitul pe acţiune – raportul dintre profitul net obţinut şi numărul de acţiuni emise; b) Dividendul pe acţiune – raportul dintre valoarea dividendelor totale şi numărul acţiunilor emise; c) Rata capitalizării profitului – raportul dintre profitul pe acţiune şi cursul unei acţiuni; d) Rata capitalizării dividendului – raportul dintre dividendul pe acţiune şi cursul unei acţiuni; e) Coeficientul de capitalizare bursieră – raportul dintre cursul unei acţiuni şi profitul pe acţiune. Firma trebuie să aibă grijă ca evoluţia acestor indicatori să fie cât mai bună, pentru ca acţiunile emise să fie cât mai atractive pentru investitori şi astfel valoarea ac ţiunilor (cursul lor) să crească.

40

CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ: S.C. „FLEXTRONICS” S.R.L.
Ştiind că impozitele şi taxele reprezintă datorii pe termen scurt care trebuie plătite din disponibilităţile băneşti ale firmei până la o anumită scadenţă, orice manager trebuie să analizeze activitatea societăţii pentru a se folosi eficient de bani şi de timpul până la scadenţa datoriei. De asemenea obligaţiile către bugetul de stat având exigibilitate diferită obligă managerul să ţină o evidenţă clară pentru a se putea folosi de disponibilităţi până la scadenţă. În literatura de specialitate aceste obligaţii se mai numesc şi surse atrase de finanţare deoarece pe perioada de exigibilitate acestea nu au cost (nu trebuie plătite dobânzi, comisioane). Atâta timp cât reprezintă surse de finanţare fără cost managerul trebuie să le folosească cât mai eficient. Asupra acestor tipuri de surse nu se aplică principiul maximizării (ca şi în cazul profitului) deoarece ar putea genera o instabilitate ca urmare a imposibilităţii de plată (insolvabilitate financiară). Astfel nu numai presiunea fiscală este importantă, ci şi modul de gestionare al impozitelor şi taxelor. Pentru studiul de caz a fost aleasă societatea comercială „Flextronics” S.R.L.

4.1. PREZENTAREA FIRMEI
S.C. FLEXTRONICS SRL are sediul în Timişoara, Calea Torontalului, km. 57. La Rgistrul Oficiului Comerţului este înregistrată cu numărul J35/ 335/ 01.06.1998, având cod de identificare fiscală RO 15138622 Asociaţii au venit cu un aport la capitalul social în valoare de 244.760.000 lei, într-o afacere cu obiectul de activitate – servicii de fabricaţie produse electronice. Societatea îşi desfăşoară activitatea în România doar din iunie 1998, însă acesta are un istoric mult mai vechi: - 1969 – Flextronics a fost întemeiată de către Joe McKenzie; - 1990 – Compania a fost privatizată prin metoda MEBO, stabilindu-şi sediul în Singapore; - 2000 – Veniturile Flextronics au depăşit pragul de 5 miliarde $ şi compania a fost recunoscută drept cel mai mare furnizor de servicii de producţie şi fabricaţie produse electronice din lume; - 2006 – Veniturile pe anul fiscal 2006 au atins 15,9 miliarde $ FLEXTRONICS este un furnizor mondial de frunte pentru servicii de fabricaţie produse electronice, concentrat pe oferirea de servicii inovatoare de proiectare şi fabricaţie pentru 7 segmente – cheie ale pieţei: - autovehicule, - computere, - produse digitale de larg consum, - industrie, - infrastructura, - medical, - comunicaţii mobile.
41

FLEXTRONICS îşi ajută clienţii să proiecteze, să producă, să expedieze şi să ofere servicii pentru produse electronice printr-o reţea de unităţi de lucru din peste 30 de ţări de pe 5 continente. Le oferă clienţilor o soluţie completă, de la început până la sfârşit, care include proiectare, fabricaţie şi logistică. Acest lucru este cuprins în activitatea corporaţiei: Activitatea firmei PROIECTARE Proiectare industrială Arhitectură de sisteme Proiectare mecanică Proiectare de sisteme încorporate Dezvoltare de software Sisteme software PRODUCŢIE Fabricaţie PCI Componente Soluţii mecanice Asamblare Integrarea sistemului şi testare finală Dezvoltare de sisteme de testare EXPEDIŢIE Logistică Producţie la comandă Configurare la comandă Distribuire Logistică inversă Reparaţii

Prezentarea unor produse realizate de către societate la comanda făcută de client:

Fig. 4.1. Plăci pentru computere

42

4.2. INDICATORII DIAGNOSTICULUI FINANCIAR PENTRU S.C. „FLEXTRONICS” S.R.L.
Pentru a putea analiza situaţia financiară a S.C. „Flextronics” S.R.L., trebuie mai întâi să regrupăm elementele bilanţului contabil şi să realizăm bilanţul financiar al firmei. Analiza a fost făcută pentru perioada 2006 – 2007. Bilanţul contabil şi financiar al S.C. „Flextronics” S.R.L. Timişoara este prezentat în tabelele 4.1. şi 4.2. Bilanţul contabil al S.C. „Flextronics” S.R.L. (ACTIV) Tabelul 4.1. (a)
Nr. crt. 1 ACTIVUL FIRMEI Total imobilizări necorporale Cheltuieli de constituire şi cercetare-dezvoltare Alte imobilizări necorporale Imobilizări necorporale în curs Total imobilizări corporale Terenuri Total mijloace fixe Construcţii Echipamente tehnologice Mijloace de transport Alte mijloace fixe Imobilizări corporale în curs Total imobilizări financiare TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE Total stocuri Materii prime, mat. consumabile, obiecte de inventar, baracamente Stocuri aflate la terţi Producţie în curs de execuţie Semifabricate, produse finite, produse reziduale Animale Mărfuri Ambalaje Total creanţe Furnizori – debitori Clienţi şi conturi asimilate Alte creanţe Decontări cu asociaţii privind capitalul Total disponibilităţi şi plasamente Titluri de plasament Conturi la bănci în lei Conturi în bănci în devize în ţară Conturi în bănci în devize în străinătate Casa în lei Casa în devize Acreditive în lei Acreditive în devize Valori de încasat Alte valori TOTAL ACTIVE CIRCULANTE Cheltuieli înregistrate în avans
43

2006 3300 0 0 3300 9104700 665600 8439100 5371300 2989000 31400 47400 0 27000 9134900 3223000 737600 1200 1379700 866800 0 206200 31500 1593500 92100 1260500 240900 0 303600 0 3200 189400 0 2200 0 0 0 62900 46000 5120100 456200

2007 33000 0 0 33000 8717800 665600 8052200 4987900 2952700 46300 65300 0 207500 8958300 4095300 534900 800 1196800 1969100 0 307800 85900 1419700 112500 1134200 173000 0 169700 0 46700 21700 0 400 0 0 0 68000 32900 5684700 404400

2

3

4

5

6

7

8

Decontări din operaţii în curs de calificare Diferenţe de conversie – activ Total conturi de regularizare Prime privind rambursarea obligaţiunilor TOTAL ACTIV

129700 500200 1086100 0 15341000

214400 1303800 1922600 0 16565600

Bilanţul contabil al S.C. „Flextronics” S.R.L. (PASIV) Tabelul 4.1. (b)
Nr. crt. PASIVUL FIRMEI TOTAL CAPITALURI PROPRII Capital social - subscris vărsat - patrimoniul regiei Contul întreprinzătorului individual Prime legate de capital Diferenţe din reevaluare Rezerve Rezultatul reportat - profit nerepartizat - pierdere neacoperită Rezultatul exerciţiului - profit - pierdere Repartizarea profitului Fonduri Subvenţii pentru investiţii Provizioane reglementate PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI TOTAL DATORII Împrumuturi şi datorii asimilate Furnizori şi conturi asimilate Clienţi – creditori Alte datorii TOTAL CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE Venituri înregistrate în avans Decontări din operaţiuni în curs de clarificare Diferenţe de conversie – pasiv TOTAL PASIV 2006 7730900 826000 826000 0 0 0 6272600 77100 0 0 0 564900 564900 0 504400 494700 0 0 0 7556400 4545800 1960600 301000 749000 53800 0 0 53800 15341000 2007 7858200 826000 826000 0 0 0 6272600 235200 0 0 0 270600 290600 0 270600 524400 0 0 0 8658900 5386200 2378800 386600 507300 48500 0 0 48500 16565600

1

2

44

Nr. crt. 1 Total imobilizări necorporale Total imobilizări corporale Terenuri 2 Mijloace fixe Imobilizări corporale în curs 3 Total imobilizări financiare 4 TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE Total stocuri Materii prime, materiale consumabile Producţie în curs de execuţie 5 Produse finite Mărfuri Alte stocuri Total creanţe Creanţe din exploatare, din care: 6 - clienţi şi conturi asimilate Creanţe din afara exploatării Total disponibilităţi şi plasamente Titluri de plasament 7 Disponibilităţi în casierie şi conturi bancare Alte valori lichide 8 TOTAL ACTIVE CIRCULANTE TOTAL ACTIV

Bilanţul financiar al S.C. „Flextronics” S.R.L. (ACTIV) Tabelul 4.2. (a) ACTIV 2006 2007 3300 33000 9104700 8717800 665600 665600 8439100 8052200 0 0 27000 207500 9134900 8958300 3223000 4095300 737600 534900 1379700 1196800 866800 1969100 206200 307800 32700 86700 2679500 3342300 1578200 1394000 1260500 1134200 1101300 1948300 303600 169700 0 0 194800 68800 108800 100900 6206100 7607300 15341000 16565600

Nr. crt.

Bilanţul financiar al S.C. „Flextronics” S.R.L. (PASIV) Tabelul 4.2. (b) PASIVUL FIRMEI 2006 2007 TOTAL CAPITALURI PROPRII Capital social Prime legate de capital Diferenţe din reevaluare Rezerve Rezultatul reportat Rezultatul exerciţiului Repartizarea profitului Fonduri Subvenţii pentru investiţii Provizioane reglementate TOTAL DATORII PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG Credite bancare pe termen mediu şi lung Alte împrumuturi pe termen mediu şi lung TOTAL DATORII PE TERMEN SCURT Datorii din exploatare - (din care) Furnizori şi conturi asimilate
45

1

2 3

7730900 826000 0 6272600 77100 0 564900 504400 494700 0 0 2167600 0 2167600 5442600 2880600 1960600

7858200 826000 0 6272600 235200 0 270600 270600 524400 0 0 2337100 0 2337100 6370300 3141100 2378800

4

Datorii din afara exploatării - (din care) credite bancare pe termen scurt DATORII TOTALE TOTAL PASIV

2562000 3229200 1924300 2634200 7610200 8707400 15341000 16565600

Structura patrimoniului S.C. „Flextronics” S.R.L. se prezintă ca în bilanţul contabil al firmei. Elementele bilanţiere au fost regrupate, obţinându-se bilanţul financiar. În continuare, pentru calculul diferiţilor indicatori, s-au folosit datele furnizate de bilanţul financiar, precum şi alte date, prezentate în tabelul 4.3. Alte informaţii financiare necesare Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 Elementul Cifra de afaceri Venituri totale Cheltuieli totale Producţia exerciţiului Rezultatul din exploatare Rezultatul financiar Rezultatul excepţional Rezultatul brut al exerciţiului Impozit pe profit Rezultatul net al exerciţiului Profit reinvestit Amortizare Dividende de plată Rata rambursării creditului pe termen mediu Dobânda scadentă aferentă creditului Credite pe termen scurt Investiţii totale Numărul de acţiuni Valoarea nominală a unei acţiuni Cursul unei acţiuni Numărul mediu de salariaţi Participarea salariaţilor la profit Indicele mediu de creştere a preţurilor Rata inflaţiei Rata medie a dobânzii u.m. RON RON RON RON RON RON RON RON RON RON RON RON RON RON RON RON RON bucăţi RON RON persoane RON % % % 2006 Tabelul 4.3. 2007

13684000 14420900 15054200 165335 14241400 16212500 13795400 15204000 1659100 1099100 -603800 -549000 -242500 -229100 812600 321000 247900 50400 564900 2706 40600 187700 583500 748100 173500 82900 4545800 538600 565100 1924300 2702000 82601 10 94 1148 0 145,7 45,7 53,5 634200 2634200 571900 82601 10 95 1083 0 140,0 40,0 45,0

Sursa: S.C. „Flextronics” S.R.L.

Profitul net al firmei a fost repartizat astfel:  în anul 2006: rezerve legale (40600 lei) şi dividende (173500 lei);  în anul 2007: rezerve legale (16000 lei), surse proprii de finanţare (142000 lei), alte repartizări prevăzute de lege (29700 lei) şi dividende (82900 lei). La o primă vedere, pe baza acestor date se poate aprecia că situaţia financiară a firmei este destul de bună, firma încheind ambele exerciţii financiare din perioada de analiză (2006 şi 2007) cu profit. S.C. „Flextronics” S.R.L. nu are pierderi neacoperite din
46

exerciţiile financiare anterioare, şi a distribuit dividende în fiecare an, iar cursul acţiunilor sale pe piaţă a crescut. Ca dinamică însă se constată o reducere a profitului în anul 2007 faţă de anul 2006, scăderea fiind şi mai importantă dacă avem în vedere şi rata inflaţiei. În continuare sunt prezentaţi indicatorii diagnosticului financiar, calculaţi pentru S.C. „Flextronics” S.R.L., pentru anul 2006 şi pentru anul 2007.

4.2.1. INDICATORII ECHILIBRULUI FINANCIAR
Indicatorii situaţiei patrimoniale a societăţii comerciale luate în analiză sunt pre zentaţi în tabelul 4.4. Situaţia patrimonială a S.C. „Flextronics” S.R.L. Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Specificaţie Total activ Active fictive Active reale (1 – 2) Datorii pe termen mediu şi lung Datorii pe termen scurt Datorii totale (4 + 5) Activul net contabil (3 – 6) Subvenţii pentru investiţii Provizioane reglementate Situaţia netă [7 – (8 + 9)] Simbol TA AF AR DTML DTS DT ANC S P SN 2006 Tabelul 4.4. 2007

15341000 16565600 3300 33000 15337700 16532600 2167600 2337100 5442600 6370300 7610200 8707400 7727500 7825200 0 0 0 0 7727500 7825200

Deoarece firma nu are nici subvenţii pentru investiţii, nici provizioane regle mentate, situaţia netă a firmei este egală cu activul net contabil. Se poate observa că activul net contabil şi situaţia netă a firmei sunt pozitive, întro uşoară creştere. Luând în calcul inflaţia însă, constatăm că în termeni reali, valoarea contabilă a firmei este în scădere. Din păcate nu există date disponibile privind valoarea economică a elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv ale firmei, şi prin urmare nu s-a putut calcula activul net corectat (ANC0), nici activul reevaluat corijat (ARC). Comparând însă activul net contabil, respectiv situaţia netă a firmei cu capitalul social al firmei, constatăm că valoarea contabilă a firmei este mai mare decât capitalul social (mult mai mare, având în vedere că în 2006 şi în 2007 capitalul social s-a menţinut constant, la nivelul de 826000 lei. Deci teoretic, în cazul lichidării firmei, acţionarii ar primi o sumă mult mai mare decât cea investită. Desigur această apreciere nu ţine cont de evoluţia preţurilor între momentul investirii banilor şi momentul actual. Indicatorii echilibrului financiar: fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria netă sunt prezentaţi în tabelul 4.5.

47

Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19

Echilibrul financiar al S.C. „Flextronics” S.R.L. Tabelul 4.5. Specificaţie Simbol 2006 2007 Capital propriu Datorii pe termen mediu şi lung Capital permanent (1 + 2) Active imobilizate Fondul de rulment net (3 – 4) Fondul de rulment propriu (1 – 4) Fondul de rulment străin (5 – 6) Active circulante Datorii de termen scurt Fondul de rulment net (8 - 9) Disponibilităţi băneşti Credite bancare pe termen scurt Necesarul de fond de rulment ((8 – 11) – (9 – 12)) Stocuri Creanţe Credite bancare pe termen scurt Datorii faţă de furnizori şi asimilate (9 – 16) Necesarul de fond de rulment ((14 + 15) – 17) Trezoreria netă (10 – 13) sau (10 – 18) sau (11 – 12) Cpr DTML Cpe AI FRN FRP FRS AC DTS FRN Db Cbts NFR S Cr Cbts Fz NFR TN 7730900 7858200 2167600 2337100 9898500 10195300 9134900 8958300 763600 1237000 -1404000 -1100100 2167600 6206100 5442600 763500 303600 1924300 2384200 3223000 2679500 1924300 3518300 2384200 -1620700 2337100 7607300 6370300 1237000 169700 2634200 3701500 4095300 3342300 2634200 3736100 3701500 -2464500

S.C. „Flextronics” S.R.L. a avut un fond de rulment pozitiv, atât în 2006, cât şi în 2007. În plus fondul de rulment net a crescut în 2007 faţă de 2006, ceea ce indică o situaţie pozitivă, de echilibru financiar. Firma finanţează nevoile permanente din surse permanente, o parte din sursele permanente fiind excedentare, şi deci disponibile pentru finanţarea nevoilor temporare (ciclice). Analizând fondul de rulment net pe cele două componente ale sale – fond de rulment propriu şi fond de rulment străin – se constată că există un fond de rulment străin pozitiv şi mare, care asigură existenţa unor surse permanente peste nevoile permanente ale firmei. Fondul de rulment propriu al firmei este negativ, în uşoară scădere, ca valoare absolută. Acest ultim aspect atenuează puţin inconvenientele unui fond de rulment propriu negativ. Fondul de rulment propriu negativ este expresie a lipsei de autonomie financiară a întreprinderii, a faptului că S.C. „Flextronics” S.R.L. îşi finanţează o parte din nevoile permanente (o parte din activele imobilizate) pe baza surselor împrumutate. Necesarul de fond de rulment este pozitiv şi mare (chiar foarte mare). În orice caz, necesarul de fond de rulment este mult mai mare decât fondul de rulment, situaţia care poate fi apreciată ca negativă. În plus, în 2007 necesarul de fond de rulment a crescut foarte mult faţă de anul anterior (cu 55%). Se poate aprecia deci că S.C. „Flextronics” S.R.L. are un surplus de nevoi temporare, ciclice, în raport cu sursele temporare, ciclice pe care le poate mobiliza. Până
48

în acest punct al analizei nu se poate preciza motivul acestui decalaj, prin urmare nu se poate spune dacă situaţia este negativă, sau normală, consecinţă a unei politici de investiţii, politică de plasare rentabilă a capitalului. Trezoreria netă a S.C. „Flextronics” S.R.L. a fost în ambii ani negativă, valorile absolute fiind foarte mari, urmare a unui necesar de fond de rulment mult mai mare decât fondul de rulment. Din acest punct de vedere situaţia firmei este îngrijorătoare. Este o situaţie de dezechilibru financiar, S.C. „Flextronics” S.R.L. fiind dependentă de resursele de trezorerie, de creditele bancare pe termen scurt. În dinamică, situaţia trezoreriei nete s-a înrăutăţit în 2007 faţă de 2006, deficitul de trezorerie crescând de la –1620700 lei la –2464500 lei (aceasta însemnând o creştere procentuală de 52% a deficitului de trezorerie). Trebuie precizat că acest deficit de trezorerie reprezintă mai mult de o treime din capitalul total utilizat de firmă (din pasivul total). Viteza de rotaţie a fondului de rulment (FR) şi a necesarului de fond de rulment (NFR) este prezentată în tabelul 4.6. Viteza de rotaţie a FR şi a NFR Nr. 1 2 3 4 5 6 7 Specificaţie Cifra de afaceri Fondul de rulment net Numărul de rotaţii efectuate de fondul de rulment (1/2) Durata în zile a unei rotaţii a fondului de rulment (365/3) sau (365 * 2/1) Necesarul de fond de rulment Numărul de rotaţii efectuate de necesarul de fond de rulment (1/5) Durata în zile a unei rotaţii a necesarului de fond de rulment (365/6) sau (365 * 5/1) Simbol CA FRN kFRN DzFRN NFR kNFR DzNFR 2006 Tabelul 4.6. 2007

13684000 14420900 763600 1237000 17,92 11,65 20,36 2384200 5,73 63,69 31,33 3701500 3,89 93,83

În anul 2006, viteza de rotaţie a fondului de rulment a fost foarte ridicată, durata în zile a unei rotaţii fiind sub valorile considerate normale, indicând o marjă insuficientă de siguranţă, un fond de rulment extrem de mic. În anul 2007, viteza de rotaţie a fondului de rulment s-a redus, această evoluţie fiind pozitivă. Cu o durată în zile a unei rotaţii a fondului de rulment de 31,33 zile, S.C. „Flextronics” S.R.L. se încadrează în limitele normale (în intervalul [30; 90 zile]). În ceea ce priveşte viteza de rotaţie a necesarului de fond de rulment, aceasta a fost mult mai redusă. Durata în zile a unei rotaţii a necesarului de fond de rulment a fost în ambii ani consideraţi de peste 3 ori mai mare decât durata în zile a unei rotaţii a fondului de rulment. Indicatorii privind bonitatea S.C. „Flextronics” S.R.L., care reflectă capacitatea de autofinanţare a firmei sunt prezentaţi în tabelul 4.7.

49

Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Capacitatea de autofinanţare S.C. „Flextronics” S.R.L. Tabelul 4.7. Specificaţie Simbol 2006 2007 Venituri totale Cheltuieli totale Amortizarea Capacitatea de autofinanţare ((1 – 2) * 75% + 3) [(1-2)x84%+3] Profitul net Fond de rezervă Capacitatea de autofinanţare (5 + 3 + 6) Dividende Participaţii la profit Capacitatea de autofinanţare reală (4 – (8 + 9)) Capacitatea de autofinanţare reală (7 – (8 + 9)) V C A CAF Pn Fr CAF D PP CAR CAR 15054200 16533500 14241400 16212500 583500 748100 1193100 1017700 564900 0 1148400 173500 0 1019600 974900 274400 0 1022500 82900 0 934800 939600

Capacitatea de autofinanţare a S.C. „Flextronics” S.R.L. a fost pozitivă atât în anul 2006, cât şi în anul 2007, exprimând surplusul de monetar obţinut întreprindere pe durata perioadei de analiză, care permite autofinanţarea activităţii (constituie o sursă proprie de finanţare). Se poate observa că determinarea capacităţii de autofinanţare prin cele două metode propuse conduce la rezultate diferite. Aceste diferenţe apar deoarece impozitul pe profit plătit de firmă diferă de impozitul care ar rezulta din aplicarea cotei de impozitare de 25% la rezultatul brut obţinut, din cauza unor cheltuieli deductibile şi nedeductibile care au fost ignorate în prima relaţie de calcul (în 2006, impozitul plătit de S.C. „Flextronics” S.R.L. a fost de 247900 lei, în condiţiile unui rezultat brut de 812800 lei, reprezentând 30,5% din rezultatul brut; similar, în anul 2007, rezultatul brut al S.C. „Flextronics” S.R.L. a fost de 321000 lei, iar impozitul pe profit a fost de 46600 lei, sumă reprezentând 14,5% din rezultatul brut). Din cauza unui impozit pe profit mai mare decât 16% din profitul brut, în anul 2006 capacitatea de autofinanţare a fost mai mare calculată cu cea dintâi metodă. În 2007 situaţia a fost inversă: impozitul pe profit a fost în realitate mai mic decât 16% din profitul brut al exerciţiului, iar capacitatea de autofinanţare a fost mai mare calculată cu ajutorul celei de-a doua relaţii. Deoarece trebuie avută în vedere situaţia reală a firmei, şi impozitul pe profit efectiv plătit, se vor lua în considerare rezultatele obţinute prin utilizarea celei de-a doua varianta. Evident, prima relaţie de calcul va duce la aceleaşi rezultate ca şi cea de-a doua relaţie dacă vom utiliza ca şi cotă de impozit pe profit cota procentuală rezultată din raportarea impozitului pe profit la rezultatul net, şi nu 25%, respectiv 16%, astfel: în anul 2006: CAF = (15054200 – 14241400)(1 – 30,5/100) + 583500 = 1148396 în anul 2007: CAF = (16533500 – 16212500)(1 – 14,5/100) + 748100 = 1022555 iar aceste valori coincid cu cele calculate prin cea de-a doua metodă. Autofinanţarea reală, efectivă, este mai redusă decât capacitatea de autofinanţare calculată, cu valoarea dividendelor de plătit, în S.C. „Flextronics” S.R.L. neexistând participaţii la profit (nici a angajaţilor, nici a managementului).
50

Indicatorii referitori la solvabilitatea S.C. „Flextronics” S.R.L. sunt prezentaţi în tabelul 4.8. (solvabilitatea patrimonială, gradul de acoperire a serviciului datoriei, indicele de solvabilitate generală, solvabilitatea financiară pe termen mediu şi lung şi solvabilitatea financiară pe termen scurt). Solvabilitatea S.C. „Flextronics” S.R.L. Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 Specificaţie Capitalul social Datorii pe termen mediu şi lung Solvabilitatea patrimonială ((1 / (1 + 2)) * 100) Profitul net Amortizarea Dividende de plătit Rata de rambursare a creditelor la termen Dobânda scadentă aferentă creditului Gradul de acoperire a serviciului datoriei ((4 + 5 + 6) / (7 + 8)) Total activ Datorii pe termen scurt Indicele de solvabilitate generală (10 / (11 + 2 + 8)) Activele imobilizate Solvabilitatea financiară pe termen mediu şi lung (13 / 2) Activele circulante Solvabilitatea financiară pe termen scurt (15 / 11) Simbol CS DTML SP Pn Am Div Rc D gsd TA DTS Isg AI Stml AC Sts 2006 826000 2167600 27,59 564900 583500 173500 4545800 565100 0,25 Tabelul 4.8. 2007 826000 2337100 26,11 270600 748100 82900 538600 634200 0,93

15341000 16565600 5442600 6370300 1,87 1,77 9134900 4,21 6206100 1,14 8958300 3,83 7607300 1,19

Solvabilitatea patrimonială se situează, în ambii ani consideraţi, sub nivelul minim de 30%, ceea ce indică o solvabilitate patrimonială foarte scăzută, şi deci o situaţie dificilă a firmei (o stare de insolvabilitate). Se poate spune că această situaţie nu este chiar atât de îngrijorătoare, deoarece capitalul social nu a mai fost modificat din 1999, iar până în prezent indicele de creştere a preţurilor a fost foarte mare. Astfel, capitalul propriu al firmei este de circa 10 ori mai mare decât capitalul social, diferenţele din reevaluare fiind de 6272600 lei. Pentru a putea trage concluzii mai pertinente, se vor urmări şi ceilalţi indicatori ai solvabilităţii. Gradul de acoperire a serviciului datoriei este şi el sub valorile considerate normale, fiind subunitar în ambii ani. Deosebit de îngrijorătoare este situaţia firmei în anul 2006, an în care gradul de acoperire a serviciului datoriei a fost de doar 0,25. Motivul a fost rata de rambursare foarte mare (mult mai mare decât ratele de rambursare din anii precedenţi, şi mult mai mare decât rata de rambursare din anul 2007). În anul următor acest indicator s-a apropiat de 1, rămânând totuşi subunitar. Prin urmare, privită şi prin prisma acestui indicator, situaţia S.C. „Flextronics” S.R.L. este dificilă, firma confruntându-se cu probleme de solvabilitate.
51

Indicele de solvabilitate generală este mult sub limita minimă considerată normală (3): 1,87 în 2005 şi 1,77 în 2006. Considerând solvabilitatea generală (atât pe termen mediu şi lung, cât şi pe termen scurt), situaţia S.C. „Flextronics” S.R.L. este foarte dificilă, cu atât mai mult cu cât tendinţa de evoluţie a indicelui este de scădere. Solvabilitatea financiară pe termen mediu şi lung este foarte bună, valoarea acestui indicator fiind nu doar supraunitară, ci şi foarte ridicată (4,21 în anul 2006 şi 3,83 în anul 2007). Din acest punct de vedere firma nu are probleme, activele imobilizate ale firmei fiind mult mai mari decât valoarea datoriilor pe termen mediu şi lung. Trecând la solvabilitatea financiară pe termen scurt, se constată că valoarea acestui indicator este supraunitară, dar marja de siguranţă este redusă, solvabilitatea financiară pe termen scurt fiind de 1,14 în anul 2006 şi de 1,19 în anul 2007. Trebuie remarcat că evoluţia acestui indicator este de creştere, chiar dacă este o creştere foarte modestă. Alţi indicatori ai bonităţii firmei se referă la lichiditate şi sunt prezentaţi în tabelul 4.9. Lichiditatea S.C. „Flextronics” S.R.L. Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Specificaţie Pasive curente exigibile medii (datorii pe termen scurt) Active curente lichide medii (active circulante) Lichiditatea curentă (2/1) Stocuri Active curente foarte lichide medii (2 – 4) Lichiditatea rapidă (5/1) Disponibilităţi băneşti şi alte valori lichide Plasamente Lichiditatea foarte rapidă ((7 + 8)/1) Lichiditatea la vedere (7/1) Simbol PC AC Lc S AC' Lr Db P Lfr Lv Tabelul 4.9. 2006 2007 5442600 6206100 1,14 3223000 2983100 0,53 303600 0 0,05 0,05 6370300 7607300 1,19 4095300 3512000 0,55 169700 0 0,02 0,02

Lichiditatea curentă a firmei este supraunitară, încadrându-se în valorile con siderate normale. Lichiditatea S.C. „Flextronics” S.R.L. este însă destul de scăzută, valorile acestui indicator fiind foarte apropiate de 1 (1,14 în anul 2006 şi 1,19 în anul 2007) şi destul de departe de valorile considerate favorabile (2 – 2,5). Evoluţia în timp este bună, valoarea lichidităţii curente crescând uşor în 2007 faţă de 2006. Lichiditatea rapidă a S.C. „Flextronics” S.R.L. este sub limita considerată satis făcătoare (0,65), dar puţin peste limita minimă considerată normală (0,5) din acest punct de vedere situaţia firmei fiind mai delicată, existând un anumit risc de a întâmpina probleme de lichiditate. Şi acest indicator a avut o evoluţie crescătoare, dar creşterea nu a fost foar te semnificativă. Lichiditatea foarte rapidă (lichiditatea imediată) este extrem de scăzută, valorile acestui indicator în cei doi ani consideraţii (0,05 şi respectiv 0,02) fiind cu mult sub limita de 0,3 considerată normală. Din acest punct de vedere situaţia S.C. „Flextronics” S.R.L. este foarte dificilă, riscul de a întâmpina probleme de lichiditate fiind foarte ridicat. Dincolo de valorile extrem de scăzute ale indicatorului în cei doi ani, un alt
52

aspect care ridică probleme este evoluţia descrescătoare, valoare indicatorului în 2007 fiind sub jumătate din valoarea sa în anul anterior. Deoarece S.C. „Flextronics” S.R.L. nu are plasamente, lichiditatea la vedere este identică cu lichiditatea imediată (foarte rapidă), fiind de asemenea foarte scăzută, şi având aceeaşi evoluţie descrescătoare, defavorabilă. Indicatorul se află cu mult sub valorile considerate normale (0,2 – 0,3). Capacitatea de plată a firmei şi coeficientul capacităţii de plată sunt prezentaţi în tabelul 4.10. Capacitatea de plată S.C. „Flextronics” S.R.L. Nr. 1 2 3 4 Specificaţie Disponibilităţi Obligaţii pe termen foarte scurt (credite bancare pe termen scurt) Capacitatea de plată (1 – 2) Coeficientul capacităţii de plată (1 / 2) Simbol D O Cp Kp Tabelul 4.10. 2006 2007 303600 1924300 -1620700 0,1500 169700 2634200 -2464500 0,0600

Din punct de vedere al capacităţii de plată, situaţia S.C. „Flextronics” S.R.L. este extrem de dificilă. În valoare absolută capacitatea de plată este negativă, având valori foarte mari, iar ca şi coeficient valorile realizate de firmă în anul 2006 şi în anul 2007 (0,15 şi respectiv 0,06) sunt foarte scăzute – o situaţie financiară normală ar trebui să fie caracterizată de o capacitate de plată calculată în mărime absolută pozitivă, şi de un coeficient al capacităţii de plată supraunitar. În plus, evoluţia indicatorilor relevă o înrăutăţire a situaţiei, valorile indicatorilor în anul 2007 fiind mult mai scăzute decât în anul 2006, pe baza creşterii obligaţiilor de plată pe termen scurt şi a scăderii disponi bilităţilor băneşti.

53

4.2.2 RATELE FINANCIARE
Păstrând ordinea în care au fost prezentate în capitolul anterior, pentru S.C. „Flextronics” S.R.L. sunt prezentate în continuare ratele de structură financiară, ratele gestionării stocurilor şi ratele privind randamentul resurselor utilizate. Principalele rate de structură financiară sunt prezentate în tabelul 4.11. (ratele de autonomie financiară) şi în tabelul 4.12. (ratele de îndatorare) Ratele de autonomie financiară S.C. „Flextronics” S.R.L. Tabelul 4.11. Specificaţie Simbol 2006 2006 Capitalul propriu Datorii totale Rata autonomiei financiare globale (1 / 2) Total pasiv (1 + 2) Rata autonomiei financiare globale (1 / 4) Datorii pe termen mediu şi lung Rata autonomiei financiare la termen (1 / 6) Capitalul permanent (1 + 6) Rata autonomiei financiare la termen (1 / 8) Cpr DT rafg TP rafg DTML raft Cpe raft 7730900 7610200 1,01 7858200 8707400 0,90

Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9

15341000 16565600 0,5 0,47 2167600 3,56 2337100 3,36

9898500 10195300 0,78 0,77

Rata autonomiei financiare globale este supraunitară în 2006, şi subunitară în 2007, ceea ce indică o reducere a autonomiei financiare globale, dar care se păstrează încă mult peste nivelul minim considerat acceptabil, de 0,5. Calculată ca raport între capitalul propriu şi pasivul total al firmei, rata autonomiei financiare are valori în jurul a 0,5, valori considerate normale, evoluţia descrescătoare indicând totuşi o reducere a autonomiei financiare globale, aspect mai puţin favorabil. Referitor la rata autonomiei financiare la termen are valori peste limitele con siderate normale, indicând o situaţie bună, un grad ridicat de autonomie financiară la termen. Ratele de îndatorare S.C. „Flextronics” S.R.L. Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Specificaţie Datorii totale Capitalul propriu Total pasiv (1 + 2) Rata îndatorării globale (1 / 2) Rata îndatorării globale (1 / 3) Datorii pe termen mediu şi lung Capitalul permanent (2 + 6) Rata îndatorării la termen (6 / 2) Rata îndatorării la termen (6 / 7) Capacitatea de autofinanţare Rata îndatorării la termen (6 / 10)
54

Simbol DT Cpr TP kîg kîg DTML Cpe kît kît CAF kît

Tabelul 4.12. 2006 2007 7610200 7730900 15341000 0,98 0,49 2167600 9898500 0,28 0,21 1148400 1,88 8707400 7858200 16565600 1,1 0,52 2337100 10195300 0,29 0,22 1018700 2,29

Ratele de îndatorare ale S.C. „Flextronics” S.R.L. indică o situaţie financiară bună, firma având capacitate de îndatorare atât globală cât şi la termen, toţi coeficienţii încadrându-se în limitele impuse de uzanţele bancare. Ca tendinţă de evoluţie, se remarcă o uşoare tendinţă de creştere a îndatorării firmei în anul 2007 comparativ cu anul 2006, situaţie care ar reprezenta o evoluţie pozitivă dacă rata de rentabilitate ar fi superioară ratei dobânzii de pe piaţă (acest aspect va fi analizat la ratele de rentabilitate). Toate ratele de îndatorare la termen conduc la aceeaşi concluzie, indiferent la ce element se raportează datoriile pe termen mediu şi lung (la capitalul propriu, la capitalul permanent sau la capacitatea de autofinanţare). Structura financiară a firmei şi rata stabilităţii financiare sunt prezentate în tabelul 4.13. Structura financiară şi rata stabilităţii financiare S.C. „Flextronics” S.R.L. Tabelul 4.13. Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Finanţări pe termen scurt Datorii pe termen mediu şi lung Capitalul propriu Finanţări pe termen mediu şi lung (2 + 3) Datorii totale (1 + 2) Capitalul permanent (2 + 3) sau (4) Total pasiv (1 + 4) sau (3 + 5) Structura financiară (1 / 4) Structura financiară (5 / 3) Rata stabilităţii financiare (6 / 7) FTS DTML Cpr FTML DT Cpe TP SF SF' rsf 5442600 6370300 2167600 2337100 7730900 7858200 9898500 10195300 7610200 8707400 9898500 10195300 15341000 16565600 0,54 0,62 0,98 1,1 0,64 0,61

Structura financiară a firmei relevă o situaţie destul de defavorabilă. Sursele de finanţare pe termen scurt depăşesc jumătate din valoarea surselor permanente de finanţare, şi evoluţia este de înrăutăţire a raportului (de creştere a lui). Din punct de vedere al provenienţei resurselor, capitalul propriu al firmei este aproximativ egal cu sursele împrumutate, situaţie care nu este favorabilă, dar poate fi încadrată ca normală. Evoluţia structurii financiar se înrăutăţeşte şi din acest punct de vedere, în anul 2007 datoriile totale depăşind capitalul propriu al firmei, şi acesta este un aspect îngrijorător. Stabilitatea financiară a S.C. „Flextronics” S.R.L. este bună, rata stabilităţii financiare depăşind valoarea de 0,5 (fiind de 0,64 în anul 2006 şi respectiv de 0,61 în anul 2007). În legătură cu structura activului, se pot remarca următoarele aspecte:  activele imobilizate ale firmei depăşesc jumătate din activul patrimonial;  imobilizările necorporale au o pondere foarte redusă în totalul activelor imobilizate, dar în creştere;  imobilizările corporale au ponderea cea mai mare în totalul imobilizărilor, reprezentând 99,66% din activele imobilizate în anul 2006 şi respectiv 97,31% în 2007;  imobilizările financiare au o pondere redusă în totalul activelor imobilizate (deşi mai mare decât cea a imobilizărilor necorporale), dar în creştere;  imobilizările corporale sunt formate exclusiv din terenuri şi mijloace fixe, acestea din urmă fiind preponderente;
55

 activele circulante au reprezentat 40% din totalul activului în anul 2006 şi 46% în anul următor;  în cadrul activelor circulante, stocurile au reprezentat aproximativ ju mătate din activele circulante (ponderea lor reducându-se în anul 2007), fiind urmate ca pondere de creanţe; disponibilităţile băneşti deţin o pondere foarte redusă în totalul activelor circulante (5% în 2006 şi 2% în 2007);  în cadrul stocurilor, la sfârşitul anului 2006 ponderea cea mai importantă o deţinea producţia în curs de execuţie, fiind urmată de produse finite şi materii prime, materiale; în anul 2007 ponderea cea mai ridicată o aveau sto curile de produse finite, fiind urmate de producţia în curs de execuţie şi de stocurile de materii prime şi materiale;  ponderea creanţelor din exploatare în totalul creanţelor s-a redus în 2007 faţă de 2006; creanţele faţă de clienţi au reprezentat în anul 2006 80% din valoarea creanţelor din exploatare şi 47% din totalul creanţelor, iar în anul 2007 acestea deţineau o pondere de 81% din creanţele din exploatare şi 33% din totalul creanţelor;  la categoria disponibilităţi, S.C. „Flextronics” S.R.L. nu deţine plasa mente, ci doar disponibilităţi în casă şi în conturi bancare şi alte valori lichide; ca evoluţie, valoarea disponibilităţilor s-a redus, în timp ce valoarea ce lorlalte valori lichide s-a redus mult mai puţin; ca urmare, ponderea disponibilităţilor în casă şi conturi în totalul disponibilităţilor s-a redus de la 64% în 2006 la 40% în 2007). Referitor la viteza de rotaţie a diferitelor categorii de elemente patrimoniale (ratele de gestionare a resurselor), situaţia acestora este prezentată în tabelul 4.14. şi în tabelul 4.15. Ratele vitezei de rotaţie (elementele de activ) Tabelul 4.14. Nr. Specificaţie Simbol 2006 2007 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Cifra de afaceri Activ total Numărul de rotaţii ale activului total (1/2) Durata în zile a unei rotaţii (365 / 3) sau (365 * (2 / 1)) Active imobilizate Numărul de rotaţii ale activelor imobilizate (1 / 5) Durata în zile a unei rotaţii (365 / 6) sau (365 * (5 / 1)) Active circulante Numărul de rotaţii ale activelor circulante (1 / 8) Durata în zile a unei rotaţii (365 / 9) sau (365 * (8 / 1)) Stocuri Numărul de rotaţii ale stocurilor (1 / 11) Durata în zile a unei rotaţii (365 / 12) sau (365 * (11 / 1) Creanţe
56

CA TA kTA DzTA AI kAI DzAI AC kAC DzAC S kS DzS Cr

13684000 14420900 15341000 16565600 0,89 0,87 410 419 9134900 1,49 244 6206100 2,20 165 3223000 4,24 86 2679500 8958300 1,61 226 7607300 1,89 193 4095300 3,52 103 3342300

15 16 17 18 19

Numărul de rotaţii ale creanţelor (1 / 14) Durata în zile a unei rotaţii (365 / 15) sau (365 * (14 / 1) Credite clienţi Numărul de rotaţii ale creditului clienţi (1 / 17) Durata în zile a unei rotaţii (365 / 18) sau (365 * (17 / 1))

kCr DzCr CCL kCCL DzCCL

5,10 71 1260500 10,85 33

4,31 84 1134200 12,71 28

Viteza de rotaţie a elementelor de activ este destul de redusă, şi în scădere, cu excepţia vitezei de rotaţie a creditului clienţi, care este în creştere şi în anul 2007 ajunge chiar în limitele considerate normale (sub 30 de zile). Deşi este o valoare destul de mare durata în zile a unei rotaţii a creditului clienţi s-a redus de la 33 de zile la 28, şi dacă această evoluţie de creştere a vitezei de rotaţie se va menţine, firma nu va avea probleme financiare (din acest punct de vedere). Firma ar trebui să se preocupe şi de creştere vitezei de rotaţie pentru celelalte elemente de activ. Este îngrijorător faptul că într-un ciclu de exploatare activul total al firmei nu reuşeşte să facă o rotaţie completă, şi în plus tendinţa este de scădere a vitezei sale de rotaţie. Tendinţa de reducere a vitezei de rotaţie a elementelor de activ are ca şi con secinţă o imobilizare de fonduri, aceasta fiind nefavorabilă firmei. Ratele vitezei de rotaţie pentru elementele de pasiv Tabelul 4.15. Specificaţie Simbol 2006 2007 Cifra de afaceri Capital permanent Numărul de rotaţii ale capitalului permanent (1 / 2) Durata în zile a unei rotaţii (365 / 3) sau (365 * (2 / 1)) Capital propriu Numărul de rotaţii ale capitalului propriu (1 / 5) Durata în zile a unei rotaţii (365 / 6) sau (365 * (5 / 1)) Datorii totale Numărul de rotaţii ale datoriilor totale (1 / 8) Durata în zile a unei rotaţii (365 / 9) sau (365 * (8 / 1)) Credite furnizori Numărul de rotaţii ale creditelor furnizori (1 / 11) Durata în zile a unei rotaţii (365 / 12) sau (365 * (11 / 1))
57

Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

CA Cpe kCpe DCpe Cpr kCpr DzCpr DT kDT DzDT CFz kCFz DzCFz

13684000 9898500 1,38 264 7730900 1,77 206 7610200 1,79 203 1960600 6,97 52

14420900 10195300 1,41 258 7858200 1,83 199 8707400 1,65 221 2378800 6,06 60

Viteza de rotaţie a elementelor de pasiv este şi ea destul de redusă. Tendinţa este de creştere a vitezei de rotaţie a capitalului permanent şi a capitalului propriu şi de reducere a vitezei de rotaţie a datoriilor totale şi a creditelor furnizori. Durata în zile a creditului furnizori a crescut la 60 de zile în anul 2007, de la 52 de zile în anul precedent. Astfel, S.C. „Flextronics” S.R.L. a realizat o viteză de rotaţie foarte scăzută a creditelor furnizori, în anul 2007 durata în zile a unei rotaţii a creditelor furnizori fiind mai mult decât dublul duratei în zile a creditelor clienţi. Din acest punct de vedere, al gestionării creditelor clienţi şi furnizori situaţia firmei este favorabilă, şi s-a îmbunătăţit în 2007 faţă de anul 2006. Tendinţa de reducere a vitezei de rotaţie a datoriilor totale este şi ea favorabilă. Ratele de randament al resurselor utilizate (ratele de rentabilitate) sunt prezentate în tabelul 4.16. Având în vedere specificul firmei şi datele disponibile, s-au calculat ur mătoarele rate de rentabilitate: rata marjei nete, rata de rentabilitate a capitalului in vestit, rata de rentabilitate economică şi rata de rentabilitate financiară. Rate de rentabilitate Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Specificaţie Profitul net Cifra de afaceri Rata marjei nete (1 / 2) Capitalul total investit (total pasiv) Rata de rentabilitate a capitalului investit (1 / 4) Profitul din exploatare Rata de rentabilitate economică (6 / 4) Capitalul propriu Rata de rentabilitate financiară (1 / 8) Simbol Pn CA rmn TP rCi P(E) re Cpr rf 2006 Tabelul 4.16. 2007

564900 270600 13684000 14420900 4,12% 1,87% 15341000 16565600 3,68% 1659100 10,81% 7730900 7,30% 1,63% 1099100 6,63% 7858200 3,44%

Un prim aspect pozitiv care se remarcă este că S.C. „Flextronics” S.R.L. a încheiat ambele exerciţii financiare analizate cu profit. Aspectul nefavorabil remarcat este legat de dinamica randamentului resurselor utilizate: în anul 2007 profitul obţinut de S.C. „Flextronics” S.R.L. a fost mult mai mic decât în anul precedent, în pofida creşterii cifrei de afaceri şi a capitalului utilizat. Rata marjei nete şi rata de rentabilitate a capital investit au fost foarte scăzute şi ca tendinţă s-au redus foarte mult în anul 2007 faţă de anul 2006, ajungând de la 4,12% şi respectiv 3,68% la 1,87% şi respectiv 1,63%. Rata de rentabilitate economică a fost de 10,81% în 2006 şi respectiv 6,63% în anul 2007, valori considerate sub limitele normale. Evoluţia este şi aici nefavorabilă, deoarece rata de rentabilitate economică s-a redus în anul 2007 comparativ cu anul 2006. În condiţiile unor rate de rentabilitate economică modeste şi a unor rate ale dobânzii foarte mari (în medie 53,5% în anul 2006 şi 45% în anul 2007), efectul de îndatorare a S.C. „Flextronics” S.R.L. a fost negativ, iar ratele de rentabilitate financiară au fost cu mult sub nivelul ratelor de rentabilitate economică: 7,30% în anul 2006 şi
58

respectiv 3,44% în anul 2007. Cu aceste valori, rata de rentabilitate financiară se situează cu mult sub valorile considerate normale. Alţi indicatori ai randamentului resurselor utilizate sunt prezentaţi în tabelul 4.17. (profitul pe acţiune, dividendul pe acţiune, rata capitalizării profitului, rata capitalizării dividendului şi coeficientul de capitalizare bursieră). Situaţia acestor indicatori şi în special evoluţia lor indică scăderea atractivităţii acţiunilor firmei la bursă (aspect evidenţiat şi de foarte mica creştere a cursului unei acţiuni în anul 2007 faţă de anul 2006 (cu doar 1,6%) în condiţiile unei creşteri medii a preţurilor de 46%). Astfel, profitul pe acţiune s-a înjumătăţit în 2007 faţă de anul 2006, dividendul pe acţiune având aceeaşi evoluţie. Firma urmăreşte totuşi să menţină atractivitatea acţiunilor emise, oferind o treime din profitul pe acţiune sub formă ca dividend. Indicatori ai randamentului utilizării resurselor Tabelul 4.17. Specificaţie Simbol 2006 2007 Profitul net (lei) Numărul de acţiuni emise (bucăţi) Profitul pe acţiune (1 / 2) (lei) Dividende totale (lei) Dividendul pe acţiune (4 / 2) (lei) Cursul unei acţiuni (lei) Rata capitalizării profitului (%) (3 / 6) Rata capitalizării dividendului (%) (5 / 6) Coeficientul de capitalizare bursieră (6 / 3) Pn Na Pa Div Da Ca rcp rcd kcb 564900 82601 7 173500 2 94 7,3% 2,24% 13,68 270600 82601 3 82900 1 95 3,44% 1,05% 29,02

Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9

4.2. ASPECTE POZITIVE, PROBLEME ŞI POSIBILE SOLUŢII
Din analiza indicatorilor calculaţi pentru S.C. „Flextronics” S.R.L., se remarcă următoarele aspecte pozitive referitor la situaţia financiară a acestei firme:  un activ net contabil şi o situaţie netă suficient de mari (mult mai mari de cât capitalul social);  un fond de rulment pozitiv;  o viteză de rotaţie a fondului de rulment care se încadrează în limitele normale;  o capacitate de autofinanţare pozitivă;  o solvabilitate financiară pe termen mediu şi lung foarte bună;  o solvabilitate financiară pe termen scurt în limitele normale, destul de redusă, dar având tendinţa de creştere;  o lichiditate curentă şi o lichiditate rapidă în limitele normale, destul de redusă, dar cu o tendinţă de creştere;  o rată suficient de mare a autonomiei financiare la termen;  rate de îndatorare bune, care se încadrează în limitele impuse de uzanţele bancare, indicând faptul că S.C. „Flextronics” S.R.L. mai poate apela la credite;  o stabilitate financiară bună;
59

 creşterea vitezei de rotaţie a creditelor clienţi şi încadrarea acesteia în limitele considerate normale în anul 2007;  scăderea vitezei de rotaţie a datoriilor totale şi a creditelor furnizori;  diferenţa favorabilă dintre durata în zile a unei rotaţii a creditului furnizor şi durata în zile a unei rotaţii a creditului clienţi;  rezultatul pozitiv al ambelor exerciţii (cauzat de un rezultat pozitiv din activitatea de exploatare); Principalele probleme financiare cu care se confruntă S.C. „Flextronics” S.R.L. se referă la:  lipsa autonomiei financiare, concretizată într-un fond de rulment negativ;  dezechilibru financiar, cauzat de un necesar de fond de rulment exagerat de mare (mult mai mare decât fondul de rulment);  probleme de trezorerie, în condiţiile unei trezorerii nete negative;  înrăutăţirea indicatorilor echilibrului financiar în anul 2007 faţă de anul 2006;  o solvabilitate patrimonială foarte scăzută (sub limitele considerate normale);  un grad scăzut de acoperire a serviciului datoriei (sub nivelul considerat normal);  un indice de solvabilitate generală cu mult sub nivelul considerat normal;  o lichiditate imediată şi la vedere deosebit de scăzută, cu mult sub nivelul considerat normal, şi cu o tendinţă de scădere;  o capacitatea de plată negativă în valoare absolută şi cu un coeficient subunitar, cu tendinţă de scădere;  reducerea ratei de autonomie financiară globală;  o viteză de rotaţie a elementelor de activ extrem de redusă (într-un exer ciţiu financiar activul total al firmei nu reuşeşte să facă o rotaţie completă);  scăderea vitezei de rotaţie a elementelor de activ în 2007 comparativ cu anul 2006 (cu excepţia vitezei de rotaţie a creditelor clienţi);  rate de rentabilitate foarte scăzute şi în scădere;  rata de rentabilitate economică mai mică decât rata dobânzii de pe piaţă;  scăderea atractivităţii acţiunilor firmei pe piaţă. Toate aceste aspecte indică o încetinire a activităţii firmei, problemă care va tre bui soluţionată cât mai rapid. S.C. „Flextronics” S.R.L. apelează la foarte multe credite (marea majoritate pe termen scurt), în condiţiile unei rate de rentabilitate economică re duse, sub nivelul ratei dobânzii. Având în vedere această situaţie, firma ar trebui să gă sească modalităţi de creştere a ratei de rentabilitate economică. Pe termen scurt, o soluţie ar fi renunţarea (cel puţin parţială) la credite, sau majorarea capitalului propriu (această din urmă variantă prezentând avantajul că permite extinderea activităţii firmei). Ar trebui modificat raportul dintre sursele de finanţare permanente şi sursele de finanţare temporare în favoarea primei categorii. S.C. „Flextronics” S.R.L. ar trebui să mărească ponderea disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor în totalul activelor circulante.

60

CONCLUZII
În acest ultim capitol sunt prezentate câteva concluzii privind realizarea unui diagnostic financiar al unei firme, dar şi privind situaţia financiară a firmei analizate, S.C. „Flextronics” S.R.L., căreia i se calculează un indicator sintetic, care să reflecte potenţialul financiar general.

Concluzii generale privind diagnosticul financiar al firmei
Aşa cum am precizat în prima parte a lucrării, există o mare diversitate de opinii referitoare la elementele pe care trebuie să le cuprindă un diagnostic financiar, la indicatorii care trebuie urmăriţi în realizarea unui diagnostic financiar. Indicatorii propuşi pot fi relevanţi pentru anumite firme, în timp ce pentru altele, aceeaşi indicatori nu mai au nici o relevanţă. În alegerea criteriilor de analiză, a indicatorilor care vor fi calculaţi şi analizaţi, trebuie să se ţină cont de condiţiile specifice în care firma îşi desfăşoară activitate, de mediul macroeconomic, de domeniul de activitate etc. În această lucrare, deşi am prezentat pe scurt şi opiniile unor importanţi eco nomişti din Occident, pentru realizarea uni diagnostic financiar pentru S.C. „Flextronics” S.R.L. am apelat la analiza indicatorilor propuşi de autori români. Au fost avute în vedere în final două metode de analiză: metoda maselor fi nanciare şi metoda ratelor financiare; au fost prezentaţi şi calculaţi indicatori financiari refe ritori la echilibrul financiar, la bonitatea firmei, rate de structură financiar, rate specifice vitezei de rotaţie, rate de rentabilitate, completate şi cu alţi indicatori. Chiar apelând la indicatorii propuşi de autorii români, nu au putut fi luaţi în considerare toţi indicatorii propuşi; au fost prezentaţi, calculaţi şi analizaţi acei indicatori care au fost propuşi de un număr mare de economişti, încercând să se ţină cont şi de domeniul de activitate al firmei analizate. Analiza separată a indicatorilor duce la concluzii contradictorii: situaţia financiară a unei firme prezintă de cele mai multe ori atât aspecte pozitive, favorabile, cât şi aspecte nefavorabile, negative. Prin urmare, încercarea de a aprecia situaţia financiară de ansamblu a unei firme prin analiza unui singur indicator sau doar a unui grup de indicatori poate duce la o concluzie greşită, deoarece din anumite puncte de vedere situaţia financiară a firmei este bună, iar din alte puncte de vedere situaţia financiară poate fi apreciată ca dificilă. Este necesară deci o metodă de analiză care să permită aprecierea situaţiei financiare globale a firmei în funcţie de nivelul şi evoluţia mai multor indicatori. Dintre variantele propuse de teoria economico-financiară, metoda aleasă în final pentru a aprecia situaţia financiară a firmei analizate a fost profilograma propusă de un grup de autori români14.

Concluzii privind situaţia financiară a S.C. „Flextronics” S.R.L.
14

I. Mihai, E. Cazan, A. Buglea, I. Popa Lala, P. Ştefea, G. Broşteanu, P. Ivoniciu, M. Pantea (a se vedea lucrarea Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997) 61

Înainte de a aplica profilograma diagnosticului financiar, reamintim cele patru stări cuprinse în grila de evaluare şi valorile asociate lor:     S1 = nesatisfăcător S2 = satisfăcător S3 = stare bună S4 = stare foarte bună (pentru 0 ≤ S1 ≤ 0,25); (pentru 0,26 ≤ S2 ≤ 0,5); (pentru 0,51 ≤ S3 ≤ 0,75); (pentru 0,75 ≤ S4 ≤ 1);

Pentru simplificare s-a ales ca fiecărei stări să i se asocieze o singură valoare – mijlocul intervalului propus; astfel, stării S1 i s-a asociat valoarea 0,125, stării S2 valoarea 0,375, stării S3 valoarea 0,625 şi stării S4 valoarea 0,875. Indicatorii financiari calculaţi pe baza datelor financiar-contabile pentru S.C. „Flextronics” S.R.L. au fost încadraţi în stările corespunzătoare, pe baza valorii lor 15. În tabelul 5.1., este prezentată profilograma diagnosticului financiar pentru S.C. „Flextronics” S.R.L.. Ajustări efectuate:  a fost calculată rata capacităţii de autofinanţare, ca raport între capa citatea de autofinanţare şi datoriile financiare ale firmei în anul 2006: rCAF = în anul 2007: rCAF =
11484 = 0,52 21676 10187 = 0,43 ; 23371

 scăderile de peste 20% au fost considerate scăderi bruşte; scăderile între 5% şi 20% au fost considerate scăderi uşoare; creşterile şi scăderile de sub 5% nu au fost considerate, în acest caz luându-se în considerare starea aferentă unei tendinţe de menţinere;  valorile indicatorilor au fost considerate foarte mici dacă au fost sub jumătate din valorile considerate bune, normale, mici pentru valori inferioare valorilor normale, mari pentru valori care se încadrau în limitele considerate normale, şi foarte mari pentru valori considerate favorabile, foarte bune. Starea medie a potenţialului financiar al S.C. „Flextronics” S.R.L. s-a calculat ca medie aritmetică ponderată a indicatorilor consideraţi:

Spf =

∑ Si ⋅ k i
i =1

n

∑ ki
i =1

n

⋅100 ,

în care n – numărul indicatorilor consideraţi; Si – starea indicatorului i: ki – coeficientul de importanţă acordat indicatorului i.
15

S-au avut în vedere valorile indicatorilor din anul 2006, valoarea acestora în anul 2007 fiind utilizată pentru a aprecia tendinţa de evoluţie. 62

Profilograma diagnosticului financiar pentru S.C. „Flextronics” S.R.L. Tabelul 5.1. Criteriul Valoarea S1 S2 S3 S4 Ki Indicatori de bonitate 13,625 / 26 0,52 4 Capacitatea de plată -24645 0,125 4 Tendinţa capacităţii de 0,125 4 -16207 ⇒ -24645 plată Lichiditatea (curentă) 1,19 0,625 1 Tendinţa lichidităţii 0,625 4 1,14 ⇒ 1,19 Solvabilitatea patrimonială 26,11 0,125 2 Tendinţa solvabilităţii 0,375 4 27,59 ⇒ 26,11 Rata capacităţii de 0,42 0,875 3 autofinanţare Tendinţa ratei capacităţii de 0,375 4 0,52 ⇒ 0,43 autofinanţare Indicatori de structură 1,125 / 3 0,375 1 Structura capitalului a se vedea 0,375 2 subcapitolul 4.2.2. Structura activului a se vedea 0,375 1 subcapitolul 4.2.2. Indicatori de gestiune 10,375 / 19 0,54 3 Viteza de rotaţie a 103 0,125 3 stocurilor (durata în zile a unei rotaţii) Tendinţa vitezei de rotaţie a 0,375 4 86 ⇒103 stocurilor Viteza de rotaţie a 28 0,375 2 creditului clienţi (durata în zile a unei rotaţii) Tendinţa vitezei de rotaţie a 0,875 4 33 ⇒ 28 creditului clienţi Viteza de rotaţie a 60 0,875 2 creditului furnizori (durata în zile a unei rotaţii) Tendinţa vitezei de rotaţie a 0,625 4 52 ⇒ 60 creditului furnizori Indicatori de randament 1,375 / 11 0,125 2 Rentabilitatea economică 6,63% 0,125 1 Tendinţa rentabilităţii 0,125 4 10,81% ⇒ 7,62% economice Rentabilitatea financiară 3,44% 0,125 2 Tendinţa rentabilităţii 0,125 4 7,30% ⇒ 3,44% financiare Prin urmare, starea potenţialului financiar al S.C. „Flextronics” S.R.L. va fi:
Spf = 26,5 ⋅100 = 44,91% , 59
63

Această valoare indică o stare financiară satisfăcătoare a firmei, aproape bună, valoarea indicatorului calculat fiind aproape de limita de 50%. O altă variantă de calcul a potenţialului financiar al S.C. „Flextronics” S.R.L. este de a calcula starea financiară aferentă fiecărui grup de indicatori, şi de a calcula ulterior starea financiară generală ca medie aritmetică ponderată a stărilor obţinute pentru fiecare categorie de indicatori. Valoarea corespunzătoare fiecărui grup de indicatori a fost calculată şi înscrisă în tabel (formula utilizată este aceeaşi, dar s-au însumat doar indicatorii care intră în grupul analizat). Calculat prin această ultimă metodă, potenţialul financiar al S.C. „Flextronics” S.R.L. este:
Spf = 0,52 × 4 + 0,375 ×1 + 0,54 × 3 + 0,125 × 2 4,325 ⋅100 = ⋅100 = 43,91% , 4 +1 + 3 + 2 10

valoare foarte apropiată de cea obţinută anterior. Analizate pe grupe de indicatori, se constată că situaţia financiară a S.C. „Flextronics” S.R.L. este bună, din punct de vedere al indicatorilor de bonitate (are o bo nitate bună) şi din punct de vedere al indicatorilor de gestiune, are o structură financiară satisfăcătoare, însă are probleme mari la nivelul randamentului resurselor utilizate. Deşi firma a încheiat ultimele două exerciţii financiare cu profit, acesta este insuficient com parativ cu resursele utilizate. Aceasta înseamnă că în continuare principala preocupare a conducerii firmei trebuie să fie creşterea rentabilităţii firmei (sub toate formele ei).

64

BIBLIOGRAFIE

1. Băileşteanu Gh. – Diagnostic, risc şi eficienţă în afaceri, Editura Mirton, Timişoara, 1997 2. Cristea H. – Evaluarea firmei, Editura Marineasa, Timişoara, 2000 3. Cristea H., Ştefănescu N. – Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura Mirton, Timişoara, 1996 4. Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000 5. Duran V. – Finanţele societăţilor comerciale , Editura Eurostampa, Timişoara, 2001 6. Duran V. – Gestiunea financiară a firmei. teorie şi practică, Editura Eurostampa, Timişoara, 2000 7. Mărculescu D., Niculescu M. – Diagnosticul economico-financiar, Editura Romcart, Bucureşti, 1994 8. Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997 9. Stancu I. – Finanţe , Editura Economică, Bucureşti, 1996

65

Sponsor Documents

Or use your account on DocShare.tips

Hide

Forgot your password?

Or register your new account on DocShare.tips

Hide

Lost your password? Please enter your email address. You will receive a link to create a new password.

Back to log-in

Close