Idea

 

w artæ + societate /

arts + society

#43, 2013 30 lei /

11 €, 14 USD

 

 Alexand ra P irici , Man uel Pel muø An Immaterial Retrospective of the Venice Biennale, pavilion of Romania, 55th International Art Exhibition, Il Palazzo Enciclopedico, la Biennale di Venezia, photo: Italo Rondinella, courtesy: Venice Biennale

On the cover: Mona Vætæmanu, Florin Tudor, All That Is Solid Melts into Air, 2012–2013, courtesy: the artists

 

 Aspirafliile fliile celor celor care care ar vrea vrea sæ izoleze arta de de lumea socialæ sînt asemænæto asemænætoare are cu cele ale ale porumbelului porumbelului  Aspira lui Kant ce-øi imagina cæ, odatæ scæpat de forfla de frecare freca re a aerului, ar putea zbura cu mult mai liber. Dacæ is toria  toria ultimilo ultimilorr cincizeci ncizeci de ani ai artei artei ne învaflæ nvaflæ ceva, atunci cu siguranfl siguranflææ cæ ea ne ne spune spune cæ o artæ artæ detaøa detaøatæ tæ de lumea socialæ e liberæ sæ meargæ unde vrea, numai cæ nu are unde sæ meargæ. (Victor Burgin) The aspirations of those who would isolate art from the social world are analogous to those of Kant’s dove which dreamed of  how much freer its flight could be if only were released from the resistance of the air. If we are to learn any lesson from the history of the past fifty years of art, it is surely that an art unattached to the social world is free to go anywhere but that it has nowhere to go. (Victor Burgin)

 

arhiva

5

Devoratio critica, emetism: dificila actualitate a antropofagiei DEVORATIO CRITICA, EMETICISM: THE DIFFICULT ACTUALITY OF ANTHROPOPHAGY

Bogdan Ghiu 8 11

Manifesto An Antropófago Manifestul antropofag

15

ANTHROPOPHAGIC MANIFESTO

 galerie

18

Mona Vætæmanu, Florin Tudor: All That Is Solid Solid Melts Melts into Air, Air, 2012–2013

 scena

39

. Sab Sabot ot/a /age ge.. Inte Interv rviu iu cu cu Dar Daria ia Dum Dumititre resc scuu rea realiliza zatt de de Edi Edith th Lá Lázá zár  r 

Oswald de Andrade

. SABOT/AGE. An Interview with Daria Dumitrescu by Edith Lázár 48

O duritate de diamant AS HARD AS DIAMOND

Didem Yazıcı 58

Former West: fracturi West: fracturi în infrastructuræ FORMER WEST: RUPTURES IN INFRASTRUCTURE

 Andrey Shental 65

Unde Un de e ati atitu tudi dine nea? a? În Înse semn mnær ærii de de lala edi ediflifliaa a 55 55-a -a a Bie Biena nale leii de de lala Ven Venefl eflia ia WHERE’S THE ATTITUDE? Notes from the 55th Venice Biennale

Corina Oprea 74

 Arta ca termen termen tactic. tactic. O discuflie între Johannes Grenzfurthner øi Vlad Morariu

82

Privind la noi înøine din afaræ

ART AS TACTICAL TERM. A Discussion between Johannes Grenzfurthner and Vlad Morariu

LOOKING IN FROM THE OUTSIDE

 Julia Schulze 89

Lecflia despre orbire (Un ræspuns pentru Alfredo Jaar, artist indignat) LESSON ABOUT BLINDNESS (A Reply to Alfredo Jaar, the Indignant Artist)

Bogdan Ghiu insert

98

Ioana Nemeø: Sometimes We Shouldn’t Pretend Pretend Everything Is OK 

 

+ despre „curajul de a anula datoria“

1011 10

Rev evol olufl uflia ia cr creø eøtitinn-co cons nser erva vato toar aree se în înto toar arce ce THE RETURN OF THE CHRISTIAN-CONSERVATIVE REVOLUTION

on “the courage to cancel the debt“ 

Slavoj Žižek  1055 10

În fla flara ra sîsîng ngel elui ui øi a ban banililor or:: Ang Angel elin inaa Jol Jolie ie øi Ba Balc lcan aniiii IN THE LAND OF BLOOD AND MONEY: ANGELINA JOLIE AND THE BALKANS

Srec´ko ´ko Horvat 109

Curajul de a anula datoria THE COURAGE TO CANCEL THE DEBT

Slavoj Žižek  verso

113

Dr. Ma Marx øiøi cr criticii sæ sæi vivictorieni DR. MARX AND THE VICTORIAN CRITICS

Eric Hobsbawm 1188 11

Cont Co ntriribufli b uflia lui lui Kar arll Mar Marxx lala ist istor orio ioggra rafifie KARL MARX’S CONTRIBUTION TO HISTORIOGRAPHY

Eric Hobsbawm 125

Marx øi istoria MARX AND HISTORY

Eric Hobsbawm

 

IDEA artæ + societate / IDEA arts + society Cluj, #43, 2013 / Cluj, Romania, issue #43, 2013 Editatæ de / Edited by:   IDEA Design & Print Cluj øi Fundaflia IDEA    Str. Dorobanflilor, 12, 400117 Cluj   Tel.: 0264–594634; 431661   Fax: 0264–431603    

www.ideamagazine.ro e-mail: ideamagazine@gmai [email protected] l.com

Redactori / Editors:   BOGDAN GHIU   CIPRIAN MUREØAN   TIMOTEI NÆDÆØAN – redactor-øef / editor-in-chief    ALEXANDRU POLGÁR    ADRIAN T. SÎRBU OVIDIU fiICHINDELEANU   RALUCA VOINEA  Colaboratori permanenfli / Peers:   MARIUS BABIAS   AMI BARAK    AUREL CODOBAN   DAN PERJOVSCHI   G. M. TAMÁS Concepflie graficæ / Graphic design:   TIMOTEI NÆDÆØAN  Asistent design design / Assistant designer:   LENKE JANITSEK   Asistenflæ redacflionalæ redacflionalæ / Editorial assistant:   IULIA POPOVICI Corector/ Proof reading:   VIRGIL LEON Web-site:

 

CIPRIAN MUREØAN

 Acest numær apare apare cu sprijinul generos generos al Fabricii cii de Pensule Pensule øi al lui Øerban Savu. Savu. This issue has been published with the generous support of the Paintbrush Factory and Øerban Savu.

Revista apare cu sprijinul Administrafliei Fondului Cultural Naflional. Revista apare cu sprijinul Administrafliei Fondului Cultural Naflional.

Textele publicate în aceastæ revistæ nu reflectæ neapærat neapærat punctul de vedere al redacfliei. Preluarea neautorizatæ, færæ acordul scris al edi torului,  torului, a materialelor materialelor publicate cate în aceastæ revistæ revistæ constituie tuie o încælcare a legii copyrightului. Toate articolele a cæror sursæ nu este men flio men fliona na tæ constituie constituie portofoliul revistei revistei IDEA artæ + societate Cluj. Difuzare / Distribution:   Libræriile Cærtureøti   Libræriile Gaudeamus   Libræriile Humanitas   Grupul Librarium Comenzi øi abonamente / Orders and subscriptions:

 www.ideamagazin  www.ideam agazine.ro e.ro   www.ideaeditura.ro  

   

Tel.: 0264–431603; 0264–431661 0264–594634

ISSN 1583–8293 Tipar / Printing: Idea Design & Print, Cluj

 

arhiva

Devoratio critica, emetism: dificila actualitate a antropofagiei Bogdan Ghiu Oswald de Andrade s-a næscut (în 1890) øi a murit (în 1954) la São Paulo. Împreunæ cu Mário de Andrade (poet øi critic), Menotti del Picchia (poet), Anita Malfatti øi Tarsila do Amaral (pictori), a înfiinflat Grupul celor Cinci, unul dintre principalele grupuri de avangardæ ale modernismului brazilian din anii ’20 ai secolului trecut. Influenflat dadarelaflie øi preocupat, ca tofli perifericii, de problema definiriide unei identitæflia cælætorit culturale braziliene ca ræspunsdela/în cu influenfla colonizatoare a culturii europene, Andrade asiduu în Europa, mai ales la Paris, întreflinînd legæturi strînse cu avangardele europene, øi unele, øi celelalte preocupate, dar altfel, polar, de problema alteritæflii: „în timp ce avangardele europene îl imaginau pe altul proiectîndu-l în culturi noneuropene, avangarda brazilianæ tindea sæ-øi atribuie ei înseøi locul acestui altul idealizat“, afirmæ Suely Rolnik. Marele pariu al antropofagiei culturale ca politicæ, ceea ce face ca aceastæ miøcare sæ depæøeascæ interesul strict documentar al unei duble distanfle øi desuetudini, al unui dublu provin cialism, acela al unei avangarde „istorice“ în plus „exotice“, fæcînd-o reactivabilæ în condifliile capcanei fals eliberatoare a aøa-zisului „capitalism cognitiv“, „estetic“, „cultural“, „libidinal“ etc., de fapt doar ultraliberal, piatra filosofalæ a antropofagiei culturale o constituie, aøadar, secretul subiect secretul subiectiværii iværii prin prin altul: altul: cum sæ te faci  subiect din/ca obiect, din flintæ? Mai mult: cum sæ te hræneøti din altul, din duøman, din ceea ce te ucide? Cum sæ pui sæ lucreze pentru tine ceea ce vrea nu doar sæ te aserveascæ, ci sæ te suprime? Marele merit, deci marele interes actual al eticii antropofage, e activismul ei cu adeværat poli adeværat politic tic (adicæ machia vellian, schmittia schmittian, n, foucaldian foucaldian etc.): faptul faptul cæ, în loc s-o denunfle denunfle øi sæ se plîngæ de de ea, acceptæ acceptæ bætælia, cæ

Pentru realizarea traducerii øi a prezentærii de faflæ, f aflæ, de un mare sprijin a fost dublul volum Oswald de Andrade, Manifest Andrade, Manifestee anthropophage anthropophage(trad. (trad. fr f r. Lorena Janeiro) / Suely Rolnik, Anthrop Rolnik, Anthropophagie ophagie  zombie (trad. fr. Renaud Barbaras), ParisBruxelles, Blackjack éditions, col. „Pile ou face“, 2011. (Cititorul român se mai poate raporta ra porta øi la volumul semnat de criticul øi istoricul literaturii, roma ro manista nista Luciana Stegagno Picchio, Literatura brazilianæ, tradu brazilianæ,  traducere, cere, postfafl postfaflææ øi note de Marian Marian Papahagi, Bucureøti, Univers,în1986, unde, p. 467–471, va gæsi o punere context atît laa lui Oswald de Andrade, cît øi a miøcærii modernis te din din care fæce fæceaa parte parte,, precu precum m øi o primæ primæ trad traduucere, indirectæ, în româneøte a unor fragmente ale Manifestului. [N. red.]) red.])

ima imagineazæ gineazæmerit rezistenfla ca luptæOswald øi viclenie, ca metaacfliune saual Manife „acfliune asupra acfliunii“ celuilalt Iar marele al poetului de Andrade, ca autor alca  Manifestului stului antropofag, antropo fag, este de a(Foucault). fi elaborat acest model, aceastæ schemæ, propunînd o eticæ prin extrapolarea unei practici literale. Termenul de antropofagie poate induce însæ în eroare øi poate provoca multe contrasensuri, c ontrasensuri, mai mult sau mai puflin naive sau ræu intenflionate. Antro intenflionate. Antropofagia pofagia este un ritual lung øi precis care nu trebuie confundat øi redus la canibalism, care nu constituie decît una dintre etapele procesului, banchetul colectiv final. Dar despre ce proces, despre ce schemæ, ce anume universalizeazæ, de fapt, poetul de Andrade extrapolînd realitatea istoricæ a antropofagiei amazoniene ca proces constituant, ca model cultural genetic?  Aøa cum reamint reaminteøte eøte Suely Rolnik Rolnik,, evenime evenimentul ntul fondator al identitæ identitæflii flii antrop antropofage, ofage, al reziste rezistenflei nflei prin antropofagie nu este unul singur, este un dublu eveniment, un eveniment bifrons: opusæ devorærii de cætre indienii caete, în 1556, a episcopului Sardinha, data „cristicæ“ a istoriei Braziliei (v. finalul Manife finalul Manifestului stului øi n. 31), capturarea de cætre tupinamba, în 1555–1556, a aventurierului german Hans Staden nu este finalizatæ tot prin devorare, din cauza laøitæflii evidente a prizonierului, a lipsei lui de curaj øi de demnitate, care, evident, nu ar fi putut sæ-l hræneascæ, sæ-l potenfleze, prin „cuminecare“ antropofagicæ, pe subiectul indian, i ndian, care deci refuzæ ingerarea, consumul.  Antropofagia  Antrop ofagia nu este, este, aøadar aøadar, o operafliune operafliune econom economicæ, icæ, de subziste subzistenflæ, nflæ, ci una eticæ øi politicæ, politicæ, de subiec tivare øi constituire constituire prin altul: altul: o artæ artæ în  în cel mai mai înalt sens al termen termenului, ului, acela acela de artæ artæ marflialæ marflialæ.. Antropofagia presupune discernere, este o criticæ criticæ.. Presupune aprobare øi respingere, da øi nu, preluare a celuilalt sau evitare a lui, este o operafliune emeticæ, de vomitare a celor care, pretinzînd cæ ne hrænesc, ne pot otrævi.  Antropolog  Antro pologiiii brazilieni brazilieni Manuela Carneiro ro da Cunha øi Eduardo Eduardo Viveir Viveiros os de Castr Castroo (acesta (acesta din urmæ, autor  al unui extrem de interesant volum scris direct în î n francezæ, Mét francezæ, Métaph aphysi ysiques ques cann canniba ibales les,, PUF, 2009, care propu ne legæturi între antropofagia cultual-culturalæ brazilianæ øi Deleuze-Guattari) precizeazæ cæ, dupæ ce îøi asoma  victima, cælæul cælæul îøi schimba mba numele øiøi dispærea, dispærea, fiind silit sæ nomadize nomadizeze, ze, nu înainte însæ nsæ de a i se cresta cresta în carne numele victimei, memoria lui altul ucis øi metabolizat ritualic fiind, astfel, purtatæ pe corpul propriu.  Manifestul  Manifes tul antropofag  antropofag alal lui de Andrade a creat o adeværatæ Miøcare Antropofagæ, constituind una dintre BOGDAN GHIU este Contracriza scriitor øi traducætor („French Theory“). („French mai recente apariflii:i: Telepitecapitalism. Evul Media 2005–2009 (Idea Design & Print, 2009), (Cartea Româneascæ, 2011),Cele Dadasein (lotopragmatism) (Tracus Arte, 2011).

5

 

liniile de forflæ, încæ insuficient cunoscutæ în Europa, ale culturii braziliene contemporane. „Antropofagismul“ cultural modernist s-a bucurat de valuri repetate de reactualizare-reactivare, printr-o continuare øi diversificare a miøcærii inifliale, iniflial e, fondatoare, de extrapolare: poezie concretæ (anii ’50), neoconcretism (arte plastice, anii ’50–’60), tropicalism (muzicæ øi teatru, anii ’60–’70). Dincolo însæ de fertilitatea lor propriu-zis culturalæ cultural æ øi artisticæ, ideile antropofage, altfel spus „devorarea cri ticæ“ (S. Rolnik Rolnik)) ca flexibilitate tate la influenfle nfluenfle øi ca hibrid hibridare are activæ, selectiv selectivæ, æ, subiectiv subiectivantæ, antæ, oferæ o altæ altæ bazæ bazæ de discuflii pentru abordarea situafliei semiocapitalismului financiar fi nanciar global actual, altfel spus pentru atacarea „antropofagiei neoliberale“.  Antrop  Antropofagia ca altæ t… æ antropo antropologie, logie, o antropolo antropologie gie a celuilalt ca altul, altul, o altæ altæ antropolo antropologie gie a lui altul. altul. O logo fagie, oofagia alterofagie… alterofagie  Manifestu  Manif estull lui Oswald de Andrade se dovedeøte astfel nu doar antropofagic (cum apare tradus în unele versiuni titlul lui), adicæ despre antropofagie, ci este el însuøi, ca virulenflæ øi bætaie, antropofag  antropofag –– cu el însuøi øi cu alflii, pe alese. Adeværata antropofagie presupune øi arta de a øti sæ te laøi mîncat, mîn cat, consumat, de a supra vieflui prin/ca alflii, carnal-si carnal-simbolic, mbolic, simbolic-ne-„spiritual c-ne-„spiritual“, “, færæ deplas deplasæri, æri, refulæri, refulæri, sublimær sublimærii forflate. forflate.

6

 

arhiva DEVORATIO CRITICA, EMETICISM: THE DIFFICULT ACTUALITY OF ANTHROPOPHAGY

Bogdan Ghiu Oswald de Andrade was born (in 1890) and died (in 1954) in São Paulo. Along with Mario de Andrade (poet and critic), Menotti del Picchia (poet), Anita Malfatti and Tarsila do Amaral (painters), he established the Group of Five, one of the main groups of Brazilian modernist avant-garde in the 20s in the last century. Influenced by Dada and interested, like all periphery people, in the issue of defining a Brazilian cultural identity in response/in relation to the colonizing influence of the European culture, de Andrade traveled assiduously to Europe, especially to Paris, maintained close relations with the European avant-gardes, both of which were interested, although differently, in a polar manner, in the issue of otherness: “while Euro-

For the present translation and presentation, presen tation, the double volume Oswald de Andrade, Manifeste anthropophage (Franch transl. Lorena Janeiro) / Suely Rolnik, Anthro  Anthropo po- phagie zombie zombie (French transl. Renaud Barbaras), Paris–Bruxelles, Blackjack éditions, coll. “Pile ou face“, 2011, was of a great help.

pean avant-gardes imagined the another by projecting him in non-European cultures, the Brazilian avant-garde tended to attribute to itself the position of the idealized other“, says Suely Rolnik. The great bet of cultural anthropophagy as a policy, which makes this movement exceed the strict documentary interest of a double distance and desuetude, of a double provincialism, that of a “historical“ and also “exotic“ avant-garde, making it reactivable in the circumstances of the falsely liberating trap of the so-called “cognitive“, “aesthetic“, “cultural“, “libidinal capitalism“ and so on, which is, in fact, only ultra-liberal, the philosopher’s stone for cultural anthropophagy is therefore the secret of the subjectification through the other: how to make yourself a subject from/as an obj object, ect, from a targ target? et? Moreover: how to feed yourself from the other, from the enemy, from what kills you? How to put to work for you something that not only wants to enslave you, but also to sup press you? The great merit, thus the great current interest in anthropophagy ethics, is its really political  political (i.e. Machiavellian, Schmittian, Foucaldian, etc.) activism: the fact that, instead of denouncing it and complaining about it, it accepts the battle, that it imag ines resistance as battle and cunning, as meta-action or as “action on the other’s action“ (Foucault). And the great merit of the poet Oswald de Andrade, the author of the Anthrop  Anthropophagi ophagicc Manifesto, festo, is the development of this model, of this scheme, suggesting an ethics by extrapolating a literal practice. The term anthropophagy may be misleading and it may cause many more or less naive or malicious misreadings. Anthrop  Anthropoo phagy  is a long and precise ritual not to be confused and reduced to cannibalism, which is only one of the process’ stages, the final collective banquet  . But what process, what scheme, what does actually the poet de Andrade universalize by extrapolating the historical reality of the Amazonian anthropophagy as a constituent process, as a genetically cultural model? As recalled by Suely Rolnik, the founding event of the anthropophagical identity, of the resistance through anthropophagy, is not a single, but a double event, a Bifrons event: opposed to the devouring by the Caete Indians of the Bishop Sardinha, in 1556, the “Christic“ event in the history of Brazil (see the end of the Manifesto), the catch of the German adventurer Hans Staden by Tupinamba in 1555–1556 is not completed by engorgement because of the prisoner’s obvious cowardice, of his lack of courage and dignity, which obviously could not feed and empower the Indian subject through an anthropophagical “communion“, thus he refuses ingestion, consumption. Anthropophagy Anthropo phagy is therefore not an economic operation, one of subsistence, but an ethical and political one, of subjectivation and constitution through the other: an art in the highest sense of the term, that of martial art. Anthropophagy requires discernment, it is critical. It requires approval and rejection,  yes   a yes and a no, taking or avoiding the other, it is an emetic operation, of vomiting those who, by pretending to feed us, can poison us. The Brazilian anthropologists Manuela Carneiro da Cunha and Eduardo Viveiros de Castro (the latter, author of a very interesting book written directly in French, Métaphysiques cannibales, PUF, 2009, which suggests links between the Brazilian cult-culture anthropophagy and Deleuze–Guattari) states that, after stunning his victim, the executioner would change his name and disappear, being forced to be a nomad, but not before being written into the flesh the victim’s name, wearing on his own body the memory of the other being ritually killed and metabolized. De Andrade’s Anthrop  Anthropophagi ophagicc Manife Manifesto sto created a genuine Anthropophagical Movement, being one of the lines of force, still poorly known in Europe, of the contemporary Brazilian culture. Modernist cultural “anthropophagy“ enjoyed repeated waves of updating-reactivation, by continuing and diversifying the original, founding movement, of extrapolation: concrete poetry (the ’50s), neoconcretism (fine arts, ’50–’60), tropicalism (music and theater, 60s and 70s). However, beyond their proper cultural and artistic fertility, anthropophagical ideas, i.e. the “critical devouring“ (S. Rolnik) as flexibility to influences and active, selective, subjectifying hybridization, provides another basis for discussing the situasituation of the current global financial semio-capitalism, i.e. for attacking “neoliberal anthropophagy“. Anthropophagy as another anthropology, an anthropology of the other as the other, another anthropology of the other. A logophagy, an alterophagy... Oswald de Andrade’s Manifesto thus proves to be not just anthropophagical (as its title has been translated in some ver sions), that is, about anthropophagy, but is in itself, through virulence and aim, anthropophagic – with itself and with others, by choice. True anthropophagy involves the art of knowing how to let yourself be eaten, consumed, of surviving through/for others, carnally-symbolically, symbolically-not-“spiritually“, without forced displacements, repressions, sublimations. BOGDAN GHIU is writer, journalist and media-criticist, translator of Foucault, Foucault, Derrida, Deleuze.

7

 

Manifesto Antropófago Oswald de Andrade Só a Antropofagia nos une. Socialmente. Economicamente. Filosoficamente. Única lei do mundo. Expressão mascarada de todos os individualismos, de todos os coletivismos. De todas as religiões. De todos os tratados de paz. Tupi, or not n ot tupi, that is the question. questi on. Contra todas as catequeses. E contra a mãe dos Gracos. Só me interessa o que não é meu. Lei do homem. Lei do antropófago. Estamos fatigados de todos os maridos católicos suspeitosos postos em drama. Freud acabou com o enigma mulher e com outros sustos da psicologia impressa. O que atropelava a verdade era a roupa, o impermeável entre o mundo interior e o mundo exterior.  A reação reação contra contra o homem homem vestido vestido.. O cinema cinema americano americano informará. nformará. Filhos do sol, mãe dos viventes. Encontrados e amados ferozmente, com toda a hipocrisia da saudade, pelos imigrados, pelos traficados e pelos touristes. No país da cobra grande. Foi porque nunca tivemos gramáticas, nem coleções de velhos vegetais. E nunca soubemos o que era urbano, suburbano, fronteiriço e continental. Preguiçosos no mapa-múndi do Brasil. Uma consciência participante, uma rítmica religiosa. Contra todos os importadores de consciência enlatada. A existência palpável da vida. E a mentalidade prélógica para o Sr. Lévy-Bruhl estudar. estudar. Queremos a Revolução Caraiba. Maior que a Revolução Francesa. A unificação de todas as revoltas eficazes na direção do homem. Sem nós a Europa não teria sequer a sua pobre declaração dos direitos do homem.  A idade idade de ouro ouro anunciada anunciada pela pela América. América. A idade idade de ouro. ouro. E todas as girls. girls. Filiação. O contato com o Brasil Caraíba. Où Villegaignon prit terre. Montaigne. O homem natural. Rousseau. Da Revolução Francesa ao Romantismo, à Revolução Bolchevista, à Revolução Surrealista e ao bárbaro tecnizado de Keyserling. Caminhamos. Nunca fomos catequizados. Vivemos através de um direito di reito sonâmbulo. Fizemos Cristo nascer na Bahia. Ou em Belém do Pará. Mas nunca admitimos o nascimento da lógica entre nós. Contra o Padre Vieira. Autor do nosso primeiro empréstimo, para ganhar comissão. O rei-analfabeto dissera-lhe: ponha isso no papel mas sem muita lábia. Fez-se o empréstimo. Gravou-se o açúcar brasileiro. Vieira deixou o dinheiro em Portugal e nos trouxe a lábia. O espírito recusa-se a conceber o espírito sem o corpo. O antropomorfismo. Necessidade da vacina antropofágica. Para o equilíbrio contra as religiões de meridiano. E as inquisições exteriores. Só podemos atender ao mundo orecular orecula r. Tínhamos a justiça codificação da vingança. A ciência codificação da Magia. Antropofagia. A transformação permanente do Tabu Tabu em totem. Contra o mundo reversível e as idéias objetivadas. Cadaverizadas. O stop do pensamento que é dinâmico. O indivíduo vitima do sistema. Fonte das injustiças clássicas. Das injustiças românticas. E o esquecimento das conquistas interiores. 8

 

arhiva

Roteiros. Roteiros. Roteiros. Roteiros. Roteiros. Roteiros. Roteiros. O instinto Caraíba. Morte e vida das hipóteses. Da equação eu parte do Cosmos ao axioma Cosmos parte do eu. Subsistência. Conhecimento. Antropofagia. Contra as elites vegetais. Em comunicação com o solo. Nunca fomos catequizados. Fizemos foi Carnaval. O índio vestido de senador do Império. Fingindo de Pitt. Ou figurando nas óperas de Alencar cheio de bons sentimentos portugueses.  Já tínhamos tínhamos o comunism comunismo. o. Já tínham tínhamos os a língua língua surrealist surrealista. a. A idade dade de de ouro. ouro. Catiti Catiti Imara Notiá Notiá Imara Ipeju  A magia magia e a vida. Tínham Tínhamos os a relação e a distribui distribuição ção dos dos bens físicos, dos bens bens morais, morais, dos dos bens bens dignádignários. E sabíamos transpor o mistério e a morte com o auxílio de algumas formas gramaticais. Perguntei a um homem o que era o Direito. Ele me respondeu que era a garantia do exercício da possibilidade. Esse homem chamava-se Galli Mathias. Comia. Só não há determinismo onde há mistério. Mas que temos nós com isso? Contra as histórias do homem que começam no Cabo Finisterra. O mundo não datado. Não rubricado. Sem Napoleão. Sem César.  A fixação fixação do do progress progressoo por por meio de catálogo catálogoss e aparelhos hos de de televisão. evisão. Só a maquinaria. maquinaria. E os transfu transfusosores de sangue. Contra as sublimações antagônicas. Trazidas nas caravelas. Contra a verdade dos povos missionários, definida pela sagacidade de um antropófago, o Visconde de Cairu: – É mentira muitas vezes repetida. Mas não foram cruzados que vieram. Foram fugitivos de uma civilização que estamos comendo, porque somos fortes e vingativos como o Jabuti. Se Deus é a consciênda do Universo Incriado, Guaraci é a mãe dos viventes. Jaci é a mãe dos vegetais. Não Mas tínhamos adivinhação. Tínhamos Política que é a ciência da distribuição. E umtivemos sistema especulação. social-planetário.  As migraçõe migrações. s. A fuga dos dos estados estados tedios tediosos. os. Contra Contra as esclerose esclerosess urbanas. urbanas. Contra os Conservat Conservatórios órios e o  tédio especula especulativo. tivo. De William James e Voronoff. A transfiguração do Tabu Tabu em totem. Antropofagia. O pater famílias e a criação da Moral da Cegonha: Ignorância real das coisas+ fala de imaginação + sen timento de autoridad autoridadee ante a prole curiosa. curiosa. É preciso partir de um profundo ateísmo para se chegar à idéia de Deus. Mas a caraíba não precisava. Porque tinha Guaraci. O objetivo criado reage com os Anjos da Queda. Depois Moisés divaga. Que temos nós com isso?  Antes dos portugue portugueses ses descobrire descobrirem m o Brasil, Brasil, o Brasil tinha descobe descoberto rto a felicida felicidade. de. Contra o índio índ io de tocheiro. tocheir o. O índio filho fi lho de Maria, afilhado af ilhado de Catarina Cat arina de Médicis Médi cis e genro de D. Anto A ntoˆnio ˆnio de Mariz. 9

 

 A alegria alegria é a prova dos nove. nove. No matriarcado de Pindorama. Contra a Memória fonte do costume. A experiência pessoal renovada. Somos concretistas. As idéias tomam conta, reagem, queimam gente nas praças públicas. Suprimarnos as idéias e as outras paralisias. Pelos roteiros. Acreditar nos sinais, acreditar nos instrumentos e nas estrelas. Contra Goethe, a mãe dos Gracos, e a Corte de D. João VI.  A alegria alegria é a prova dos nove. nove.  A luta luta entre entre o que que se chamar chamaria ia Incriado Incriado e a Criatur Criaturaa – ilustra ilustrada da pela pela contrad contradição ição permane permanente nte do do homem homem e o seu Tabu. O amor cotidiano e o modusvivendi capitalista. Antropofagia. Absorção do inimigo sacro. Para transformá-lo em totem. A humana aventura. A terrena finalidade. Porém, só as puras elites conseguiram realizar a antropofagia carnal, que traz em si o mais alto sentido da vida e evita todos os males iden tificadoss por Freud,  tificado Freud, males males catequista catequistas. s. O que se se dá não é uma sublimação sublimação do instinto instinto sexual. sexual. É a escala escala  termométrica  termom étrica do instinto antrop antropofágico ofágico.. De De carnal, carnal, ele se torna torna eletiv eletivoo e cria a amizade. amizade. Afetiv Afetivo, o, o amor amor.. Especulativo, a ciência. Desvia-se e transfere-se. Chegamos ao aviltamento. A baixa antropofagia aglomerada nos pecados de catecismo – a inveja, a usura, a calúnia, calúni a, o assassinato. Peste dos chamados povos cultos e cristianizados, é contra ela que estamos agindo. Antropófagos. Contra Anchieta cantando as onze mil virgens do céu, na terra de Iracema, – o patriarca João Ramalho  fundadorr de São  fundado São Paulo. Paulo.  A nossa nossa indepen independência dência ainda não foi foi proclama proclamada. da. Frape típica de D. D. João João VI: VI: – Meu filho, põe essa coroa na tua cabeça, antes que algum aventureiro o faça! Expulsamos a dinastia. É preciso expulsar o espírito bragantino, as ordenações e o rapé de Maria da Fonte. Contra a realidade social, vestida e opressora, cadastrada por Freud – a realidade sem complexos, sem loucura, sem prostituições e sem penitenciárias do matriarcado de Pindorama. Oswald de Andrade, in “Em Piratininga Ano 374 da Deglutição do Bispo Sardinha „ ( Manifesto  Manifesto Antropófa Antropófago, go, in Revista de Antropofagia, Ano Antropofagia, Ano 1, No. 1, maio de de 1928) 1928)

10

 

arhiva

Manifestul antropofag Oswald de Andrade Doar antropofagia ne uneøte. Social. Economic. Filosofic. Unicæ lege a lumii. lumii . Expresie mascatæ a tuturor individualismelor, a tuturor colectivismelor. colectivismelor. A tuturor religiireligii lor.. A tuturor tratatelor de pace. lor Tupi, or not tupi, that is the question. 1  Împotriva  Împotr iva tuturor tuturor catehez catehezelor elor.. Øi împotriva împotriva mamei Gracchi Gracchilor  lor .2 Mæ intereseazæ doar ce nu este al meu. Legea omului. Legea antropofagului.  Am obo obosit sit de toat toatee dram dramele ele cu sofli cato catolici lici bænu bænuitor itori.i. Freud a term terminat inat cu mist misterul erul feme femeie ie øi cu toa toate te cele celelal lal- te sperietor sperietorii ale psiholog psihologiei iei livreøti. livreøti. Obstacolul din calea adeværului era veømîntul, impermeabilul dintre lumea exterioaræ øi lumea interioaræ. Sæ ne ridicæm împotriva omului îmbræcat. Cinematograful american o va aræta. Fiu al soarelui, mamæ a viefluitoarelor. viefluitoarelor. Copii gæsifli øi iubifli cu ferocitate, cu toatæ ipocrizia nostalgiei, de imigrafli, de traficafli øi de turiøti. În flara Marelui Øarpe. 3 Øi asta pentru cæ niciodatæ noi nu am avut gramaticæ sau ierbare. ierbare.4 Øi pentru cæ nu am øtiut ce înseamnæ urban, suburban, frontalier øi continental. Niøte leneøi pe mapamondul Braziliei. O conøtiinflæ participativæ, o ritmicæ religioasæ.  Împotrivaa tuturo  Împotriv tuturorr importato mportatorilor rilor de conø conøtiinfl tiinflææ la conser conservæ. væ. Exis Existenfla tenfla palpa palpabilæ bilæ a vieflii.i. Sæ-l læsæ læsæm m pe pe Dl Dl Lévy Lévy-5 Bruhl sæ studieze în pace mentalitatea prelogicæ.  Vrem Revolufl Revoluflia ia Caraibæ Caraibæ.6 Mai mare decît Revoluflia Francezæ. Unirea tuturor revoltelor eficace în favoarea omului. Færæ noi, Europa n-ar avea nici mæcar biata ei Declaraflie a drepturilor omului.  Vîrsta de aur vestitæ de America. America. Vîrsta de aur aur.. Øi toate toate acele acele girls  girls.. Filiaflie. Întîlnire cu Brazilia Caraibæ. Où Villegaignon prit terre.7 Montaigne Montaigne..8 Omul natural. Rousseau. De la Revoluflia Francezæ pînæ la Romantism, pînæ la Revoluflia Boløevicæ, pînæ la Revoluflia Suprarealistæ øi la barbarul tehnicizat al lui Keyserling. Keyserling.9 Mergem. Sîntem pe drum. N-am fost niciodatæ catehizafli. Træim Træim dupæ o lege somnambulæ. L-am fæcut pe Cristos sæ se nascæ la Bahia. Sau la Belém do Pará.10 Dar niciodatæ n-am admis naøterea logicii printre noi.  Împotriva Pærinte  Împotriva Pærintelui lui Vieira. Vieira. Autorul Autorul primul primul nostru nostru împrumut, împrumut, ca sæ sæ încaseze încaseze comisionul. comisionul. Regele Regele analfabe analfabett  îi spusese: spusese: Pune Pune asta asta pe hîrtie, dar færæ færæ prea prea multe gogo gogoøi. øi. Împrumutul, Împrumutul, aøadar aøadar,, s-a fæcut. Zahæru Zahærului lui brazibrazi11 lian i-au fost puse taxe. Vieira a læsat banii în Portugalia øi ne-a adus nouæ gogoøile de vorbe. Spiritul refuzæ sæ conceapæ spiritul færæ corp. Antropomorfism. Necesitatea vaccinului antropofagic. Pen tru a contrab contrabalansa alansa religiile religiile meridia meridianului. nului.12 Øi inchizifliile stræine. Nu putem sæ slujim decît lumea oracularæ.  Aveam justiflia – codifica codificare re a ræzbunæ ræzbunærii. rii. Øtiinfla Øtiinfla – codificare codificare a Magiei. Magiei. Antrop Antropofagie ofagie.. Transfor Transformarea marea perma13 nentæ a Tabuului Tabuului în totem.  Împotriva lumii revers  Împotriva reversibile ibile øi a ideilor obiect obiectivate. ivate. Cadave Cadaverizate rizate.. Oprire Oprire a gîndirii, gîndirii, care este dinamicæ dinamicæ.. IndiIndi vidul – victimæ victimæ a sistemului. sistemului. Sursæ a nedreptæfl nedreptæflilor ilor clasice. clasice. A nedreptæ nedreptæflilor flilor romant romantice. ice. ØiØi uitare uitare a cucerir cuceririlor  ilor  læuntrice. 11

 

Rute. Rute. Rute. Rute. Rute. Rute. Planuri de drum. Instinct caraib. Moartea øi viafla ipotezelor. De la ecuaflia eu eu-parte-a-parte-a-Cosmosului Cosmosului la axioma Cosmosul Cosmosul-parte-a-parte-a-eului eului.. Subzistenflæ. Cunoaøtere. Antropofagie.  Împotriva  Împot riva elitelor itelor veget vegetale. ale. În comunic comunicare are cu solul. N-am fost niciodatæ catehizafli. Am fæcut în schimb Carnavalul. Indianul costumat în senator al Imperiului.  În Pitttt de rîs.14 Sau ca figurant în operele lui Alencar pline de frumoase sentimente portugheze. 15  Aveam deja comunism comunismul. ul. Aveam Aveam deja limba suprar suprarealistæ ealistæ.. Vîrsta Vîrsta de aur aur..16 Catiti Catiti Imara Notiá Notiá Imara Ipeju17 Magia øi viafla. Aveam lista øi împærflirea bunurilor bunuril or fizice, a bunurilor morale, a bunurilor bun urilor demnitare. Øi øtiam sæ transpunem misterul øi moartea prin cîteva forme gramaticale.  Am într întreba ebatt un un om om care era Le Legea gea.. Mi-a Mi-a ræs ræspuns puns cæ era gar garanfli anflia exer exercitæ citærii rii pos posibili ibilitæfli tæflii.i. Omu Omull acela acela se nume numeaa 18 Galli Mathias. L-am mîncat. Doar acolo unde existæ mister nu existæ determinism. Dar ce sæ facem cu asta?  Împotrivaa istor  Împotriv istoriilor iilor omului ui care încep la Capu Capull Finist Finisterra erra..19 Lumea nedatatæ. Lumea nerubricatæ. Færæ Napoleon. Færæ Cezar. Fixarea progresului prin intermediul cataloagelor øi al televizoarelor. televizoarelor. Maøinærii øi atît. Øi transfuzorii de sînge.  Împotriva  Împotr iva sublimærilo sublimærilorr antagonice. antagonice. Aduse Aduse de carave caravele. le.  Împotriva adeværului  Împotriva adeværului popoare popoarelor lor misionare, misionare, definit definit de sagacita sagacitatea tea unui antropof antropofag, ag, Vicontele Vicontele de Cairu Cairu20: o minciunæ repetatæ la infinit. Dar cei care au venit nu erau cruciafli. Erau evadafli dintr-o civilizaflie pe care noi o mîncæm pentru cæ sîn tem puternici puternici øiøi ræzbunætori ræzbunætori ca Jabuti. Jabuti.21 Dacæ Dumnezeu este conøtiinfla Universului Increat, Guaraci este mama viefluitoarelor. Jaci e mama plantelor.22 Nu cunoøteam speculaflia. Dar aveam divinaflia. Aveam Politica, øtiinfla împærflirii. Øi un sistem social-planetar. Migrafliile. Sæ fugi de statele plictisitoare. Împotriva sclerozelor urbane. Împotriva Conservatoarelor øi a plicti sului speculativ specul ativ..  Al lui Willia William m James øi Vorono Voronoff. ff.23 Transfigurarea Tabuului în totem. Antropofagie. Pater familias øi crearea Moralei Berzei: ignorare efectivæ a lucrurilor + lipsæ de imaginaflie + sentiment de autori tate  tate în fafla progenit progeniturii urii curioase. curioase. Trebuie sæ pleci de la un profund ateism ca sæ ajungi la l a ideea de Dumnezeu. De aøa ceva caraibii nu aveau  însæ nevoie. nevoie. Pentru Pentru cæ cæ îl aveau aveau pe Guaraci. Obiectivul creat reacflioneazæ asemenea Îngerilor Cæzufli. Apoi, Moise divagheazæ. Dar ce sæ facem cu asta?  Înainte ca portughez portugheziiii sæ descope descopere re Brazilia, Brazilia, Brazilia Brazilia descop descoperise erise fericirea fericirea..  Împotriva indianului  Împotriva indianului purtætor purtætor de torflæ. Indianul Indianul fiu al Mariei, nepot nepot al Caterinei Caterinei de Medici øi ginere ginere al lui 24 Dom Ant Antooˆnio ˆni o de Mar Mariz. iz.

12

 

arhiva

Bucuria e proba de foc.  În matriarhat matriarhatul ul din Pindorama Pindorama..25  Împotriva  Împotr iva Memoriei Memoriei ca sursæ sursæ a obiønuinflei obiønuinflei. Experienfla Experienfla persona personalæ læ reîmprospæ reîmprospætatæ. tatæ. Sîntem concretiøti. Ideile se impun, se opun, ard oamenii în pieflele publice. Sæ suprimæm ideile øi celelalte paralizii. Pentru rute øi planuri de drum. Sæ ne încredem în semne, sæ avem încredere în instrumente øi stele.  Împotriva  Împotr iva lui Goeth Goethe, e, împotriva împotriva mamei Gracch Gracchilor ilor øi împotr împotriva iva Curflii Curflii lui Dom Dom João João VI.26 Bucuria e proba de foc. Lupta dintre ceea ce s-ar putea numi Increat øi Creaturæ – ilustratæ de contradicflia permanentæ dintre om øi Tabuul sæu. Iubirea zilnicæ øi modus vivendi capitalist. Antropofagie. Ingerarea duømanului sacru. Pentru a-l transforma în totem. Aventura umanæ. Finalitatea terestræ. Totuøi, doar elitele pure au reuøit sæ realizeze antropofagia carnalæ, care poartæ în ea înflelesul cel mai înalt al vieflii øi fereøte de toate suferinflele iden tificate de Freud, Freud, suferinfle suferinfle catehet catehetice. ice. Ceea Ceea ce se petrece petrece nu este este o sublimare sublimare a instinctulu instinctuluii sexual. Este Este scara termometricæ a instinctului antropofagic. Din carnal, el devine electiv øi creeazæ prietenia. Dacæ e afec tiv,, dragostea.  tiv dragostea. Dacæ e speculat speculativ iv,, øtiinfla. øtiinfla. Deviazæ Deviazæ øi se transfe transferæ. ræ. Duce Duce la înjosir înjosire. e. Joasa Joasa antropofa antropofagie gie agloaglomeratæ în pæcatele catehismului – invidia, camæta, calomnia øi crima. Ciuma aøa-ziselor popoare cultivate øi creøtinate – împotriva ei acflionæm. Antropofagi.  Împotriva va lui Anchieta27 cîntînd cele unsprezece mii de fecioare din cer, pe pæmîntul lui Iracema 28 – patriarhul João Ramalho29, întemeietorul oraøului São Paulo. Independenfla noastræ încæ n-a fost proclamatæ. Frazæ tipicæ a lui Dom João VI: Fiule, pune-fli coroana asta pe cap înainte s-o facæ vreun aventurier! Am expulzat dinastia. Trebuie Trebuie sæ expulzæm spiritul bragantin øi pra30  ful pentru pentru prizat prizat al Mariei Mariei da Fo Fonte. nte.  Împotriva realitæflii  Împotriva realitæflii sociale sociale înveømîntate înveømîntate øi represive represive,, cadastrate cadastrate de Freud Freud – realitatea itatea færæ færæ complexe, complexe, færæ nebunie, færæ prostituflie øi færæ penitenciare a matriarhatului din Pindorama Pindorama.. Oswald de Andrade, la Piratininga, anul 374 de la ingerarea episcopului Sardinha 31 ( Manifesto  Manifesto Antropófag Antropófago, o, in Revista de Antropofagia, São Paulo, anul I, nr nr.. 1, mai 1928) Note: 1. Tupi este o limbæ azi dispærutæ, la fel ca øi vorbitorii ei, populafliile tupi, principalul grup etnic indigen din Brazilia, care însuma øapte triburi diferite, împærflite, în momentul cuceririi de cætre europeni (cînd erau circa un milion), în trei subgrupe, principala fiind cea formatæ f ormatæ din populafliile tupinamba øi guarani, care ocupau litoralul atlantic øi partea interior-continentalæ de la gurile Amazonului pînæ la Río de La Plata. Tupiguarani (studiafli, între alflii, øi de Pierre Clastres, a cærui celebræ carte Societatea împotriva statului a constituit una dintre sursele cunoscutei opoziflii maøinæ de ræzboi/aparat de stat elaborate de G. Deleuze øi F. Guattari în Mii în  Mii de platouri platouri) erau foarte buni ræzboinici øi practicau practicau antropofagia ritualicæ, cultual-culturalæ, care este departe de a se reduce, ba chiar se opune simplului canibalism imediat-alimentar. S-au opus colonizærii, refuzînd sæ devinæ sclavii europenilor, care i-au persecutat pentru cæ nu s-au læsat creøtinafli. 2. Cornelia, a doua fiicæ a lui Scipio Africanul øi mama ræsculaflilor tribuni plebei Tiberius øi Caius Gracchus (sec. II î.e.n.). 3. Marele Øarpe sau Cobra grande, spirit al apelor din folclorul brazilian, poate scufunda vasele, de aceea poate apærea, uneori, întruchipat  într-unn vas-fantomæ.  într-u vas-fantomæ. Raul Bopp (1898–1984), unul dintre ntre cei cei mai avangard avangardiøti iøti moderrniøti moderrniøti brazilie brazilieni ni alæturi alæturi de Oswald de de Andrade, Andrade, a scris un amplu poem pornind de la aceastæ figuræ, Cobra Norato (1931). 4. Rousseau øi Goethe, care vor fi citafli mai jos, au fost øi mari erboriøti amatori. 5. Lucien Lévy-Bruhl (1857–1939), influent etnolog øi antropolog care a opus „pericolele“ „mentalitæflii primitive“, adicæ ale modului de gîndire al populafliilor færæ scriere, „mentalitæflii civilizate“. 6. Caraíba Caraíba vine  vine din cuvîntul tupi tupi Kara’ib, care înseamnæ „inteligent“, „înflelept“ øi este numele a doi mici arbori. 7. Nicolas Durand de Villegagnon (1510–1571), militar øi explorator francez, comandantul flotei însærcinate de Henri al IV-lea sæ sprijine crearea unei colonii protestante franceze în Brazilia, cu care ajunge însæ sæ se lupte dupæ ce se va fi convertit la catolicism. Autorul se joacæ aici cu o întorsæturæ de frazæ arhaicæ, preluatæ de la Montaigne. 8. Michel de Montaigne a avut în douæ rînduri (la Bordeaux øi la Rouen) prilejul sæ se întîlneascæ øi sæ stea de vorbæ cu indieni tupi, mærturii ale acestor contacte existînd în Eseuri (cartea I, cap. XXXI, „Des cannibales“, øi cartea III, cap. VI, „Des coches“). 9. te, Hermann (1880–1946), aristocrat prusac, autor, între alte multe titluri,nafli, øi alînunor unor Medit  Meditaflii sud-ameri cane cane(1932), (1932), în 1929, 1929,von alæKeyserling alæturi turi de Le Le Corbusier Co rbusier øi de defilosof Joséphine Joséphine Baker (ca niøte „tupi“ europeni, europ eni, ræstur ræsturnafli, oglindæ), oglindæ), alaflii luisud-a lui Oswmeri Oswald ald de Andrade, Andrad e, pe poaspe e propro-prietatea acestuia din Santa Teresa. În româneøte: Analiz româneøte: Analizaa spectralæ spectralæ a Europ Europei, ei, trad.  trad. Victo Victorr Durnea, Durnea, Iaøi, Institutul Institutul Europea European, n, 1993.

13

 

10. Joc de cuvinte cu toponimul Belém, oraø din delta Amazonului, transcriere portughezæ a numelui oraøului Betleem, presupusul loc de naøtere al lui Isus. 11. António Vieira (1608–1697), iezuit, predicator øi autor baroc portughez. În 1649 a existat un proiect de creare a unei companii portugheze pentru exploatarea zahærului brazilian. 12. „«As religiões de meridiano» face trimitere la religiile universale øi mesianice. Acestea se opun religiilor tribale de participare cosmicæ, ale indienilor, între alflii“ (Oswald de Andrade, Manifest Andrade, Manifestee anthropophage, anthropophage, op. cit., note, p. 12). 13. De Andrade foloseøte, aici, o inversare a schemei propuse de Freud în Totem øi tabu ta bu (1912–1913), printr-o încælcare a tabuului øi o revenire la momentul totemic. 14. William Pitt cel Tînær (1759–1806), cel mai tînær prim-ministru din istorie (la 24 de ani), mai întîi whig øi favorabil Revolufliei Franceze, apoi conservator øi împotriva Revolufliei. 15. José de Alencar (1829–1877), scriitor romantic brazilian, a cærui una dintre cærfli, O Guarani (1857), a fost transpusæ de cætre compozi torul Carlos Gomes într într-o -o operæ, operæ, Il Guarany (1870), care s-a bucurat de succes la Scala din Milano. „În poemul lui Andrade, Alencar incarneazæ literatura trecutului øi reprezentarea edulcoratæ a indienilor“ (Oswald de Andrade, Manifest Andrade, Manifestee anthropophage anthropophage,, op. cit., cit., note, p. 14). 16. L’Age d’or  d ’or (Vîrsta (Vîrsta de aur) este øi titlul unui cunoscut film suprarealist realizat de Luis Buñuel, dupæ un scenariu scris de Buñuel în colaborare cu Salvador Dalí, în 1930 însæ, la doi ani deci dupæ Manifest dupæ Manifestul ul antropofag, antropofag, apærut în 1928. 17. „Lunæ nouæ Lunæ nouæ / Adu-i aminte de mine / Lui cutare“, dupæ Couto de Magalhães, O Selvagem (1876), lucrare clasicæ a etnologiei braziliene, sursæ esenflialæ de informaflie øi de inspiraflie pentru Oswald de Andrade. 18. Posibil joc de cuvinte, omofonie cu fr. galimatia fr. galimatias, s, „discurs confuz, ininteligibil, care pare a spune ceva, dar nu spune nimic“ (Dictionnaire de l’Académie). l’Académie). 19. Deøi situat în Spania øi considerat punctul cel mai vestic, extrem-occidental, al Europei, pe de o parte acest punct se aflæ, de fapt, în Por tugalia (Cabo (Cabo da Roca) Roca) øi, pe pe de altæ parte, Capul Capul Finisterra nisterra pare a reprezent reprezentaa aici, metonimic, metonimic, tocmai tocmai Portugal Portugalia. ia. 20. José da Silva Lisboa, viconte de Cairu (1756–1836), economist liberal brazilian graflie cæruia Brazilia s-a deschis, prin porturile sale, cætre comerflul internaflional. 21. În mitologia populafliilor tupi, Jabuti este reprezentat printr-o broascæ-flestoasæ, simbolizînd „viclenia, ræbdarea øi rezistenfla fizicæ“ (Oswald de Andrade, Manifest Andrade, Manifestee anthropophage, anthropophage, op. cit., note, p. 18). 22. Guaraci simbolizeazæ, feminin, Soarele, iar Jaci, Luna. 23. William James (1842–1910), fratele prozatorului Henry James, filosof øi psiholog, unul dintre întemeietorii pragmatismului filosofic. Serge  Vorono  Vo ronoffff (1866–1951) (1866–1951),, chirurg rurg france francezz de origine ne rusæ rusæ care care s-a bucurat bucurat de o efemer efemerææ celebri celebritate tate în anii anii ’20 20 ai secolului ului trecu trecutt pentru pentru xenogrefele sale animal-om de flesuturi øi organe (între altele, de testicule de maimuflæ). „În textul lui de Andrade, el incarneazæ figura savan tului prin care care se exprimæ simultan tehnica, imaginaru imaginarull øi corpul fantasmat“ (Oswald de Andrade, Andrade, Manifest  Manifestee anthropopha anthropophage, ge, op. cit., cit., note, p. 20). 24. În O Guarani, de Alencar (cf. supra, n. 15), Dom Anto A ntoˆnio ˆnio de Mariz este es te latifundiarul, latifundiaru l, tatæl lui Ceci, C eci, de care se îndrægosteøte în drægosteøte indianul indianu l Peri. „«Indianul», aici, adicæ «sælbaticul», este supus domesticirii sub trei forme, a religiei, a puterii politice øi, copil, a familiei“ (Oswald de Andrade, Manifest de,  Manifestee anthropophage, anthropophage, op. cit., note, p. 20). 25. Termenul tupi pentru Brazilia (ca teritoriu tupi). 26. Pentru a se pune la adæpost de invazia napoleonianæ, João VI, regele Portugaliei, se refugiazæ, în 1808, împreunæ cu curtea sa, la Rio,  începînd sæ reconsidere reconsidere statutul statutul Braziliei, Braziliei, care înceteazæ înceteazæ sæ sæ mai fie tratatæ ca o simplæ simplæ colonie, colonie, nedevenind nedevenind însæ nsæ independentæ independentæ (dar (dar tot tot cu  titulaturææ de imperiu!)  titulatur imperiu!) decît decît în 1822, sub fiul lui João VI, VI, Pedro Pedro I. 27. José de Anchieta (1534–1597) este considerat apostolul Braziliei, cælugær iezuit care, pentru a redacta un catehism tupi-guarani, a codi ficat limbile tupi, unificîndu-le ndu-le într într-o -o limbæ limbæ comunæ comunæ a tuturor indien indienilor ilor amazonoamazono-brazili brazilieni. eni. A înfiinflat inflat Colegiul ul Iezuit Iezuit din din São São Paulo, Paulo, pe locul locul  viitoarei  viitoar ei metropole metropole braziliene, braziliene, fiind nd considerat considerat întemeietoru întemeietorull acesteia. acesteia. 28. În romanul Iracema (1865), al deja citatului Alencar, Iracema este fiica unei cæpetenii indiene din a cærei împreunare cu un soldat portughez s-ar fi næscut „rasa brazilianæ“. 29. João Ramalho (1493?–1580), unul dintre pionierii portughezi din Brazilia, s-a integrat în tribul tupi Tibiriça, practicînd poligamia øi antropofagia. Excomunicat, datoritæ lui, totuøi, va fi salvat s alvat São Paulo de indienii tamoios. Dupæ acest eveniment, refuzæ sæ devinæ primarul oraøului,  træind pînæ pînæ la moarte moarte ca indian. indian. 30. Figuræ episodicæ a uneia dintre loviturile de palat, aøa-numita „revoluflie a Mariei da Fonte“ din 1846, de la curtea Portugaliei, „incarneazæ, aici, provincialismul îngust øi mediocritatea casei de Bragança“ (Oswald de Andrade,  Manifes  Manifeste te anthropophage anthropophage,, op. cit., note, p. 24). 31. Dom Pedro Fernandes Sardinha (1496–1556), al cærui nume înseamnæ, în portughezæ, „sardinæ“, a fost primul episcop brazilian. „În 1555, renunflæ la titlu øi, în urma naufragierii navei care ar fi trebuit sæ-l readucæ în Portugalia, a fost capturat de indienii caete, care l-au devorat la 2 iunie – alte surse spun cæ pe 16 iunie 1556 – alæturi de 90 de membri ai echipajului. De Andrade Andrade face ca istoria Braziliei Braziliei sæ înceapæ cu acest ospæfl“ (Oswald de Andrade, Manifest Andrade, Manifestee anthropophage, anthropophage, op. cit., note, p. 24). Traducere øi note n ote de Bogdan Ghiu

14

 

arhiva ANTHROPOPHAGIC MANIFESTO Oswald de Andrade Only anthropophagy unites us. Socially. Economically. Philosophically. The world’s one and only law. Masked expression of all individualisms, of all collectivisms. Of all religions. Of all peace treaties. Tupi, or not Tupi, that is the question. Against all catechisms. And against the mother of the Gracchi. I am only interested in what is not mine. Law of man. Law of the anthropophagus. We are tired of all the suspicious catholic husbands put in drama. Freud put an end to the woman enigma and to other frights of printed psychology. [...] Son of the sun, mother of the living. Found and loved ferociously, with all the hypocrisy of nostalgia, by the immigrants, by the slaves and by the tourists. In the country of the Big Snake. It was because we never had grammars, nor collections of old plants. And we never knew what was urban, suburban, boundary and continental. Lazy men on the world map of Brazil. A participating consciousness, a religious rhythm. Against all importers of canned consciousness. The palpable existence of life. And the pre-logical mentality for Mr. LévyBruhl to study. We want the Carahiba Revolution. Bigger than the French Revolution. The unification of all efficacious rebellions in the direction of man. Without us Europe would not even have its poor Declaration of the rights of man. The golden age proclaimed by America. The golden age. And all the girls. Filiation. The contact with Carahiban Brazil. Où Villegaignon prit terre. Montaigne. The natural man. Rousseau. From the French Revolution to Romanticism, to the Bolshevist Revolution, to the Surrealist Revolution and Keyserling’s technicized barbarian. We walk on. We were never catechized. We live through a somnambular law. We had Christ born in Bahia. Or in Belém do Pará. But we never admitted the birth of logic among us. Against Father Vieira. Author of our first loan, to gain his commission. The illiterate king had told him: Put this in paper but don’t be too wordy. The loan was made. Brazilian sugar was recorded. Vieira left the money in Portugal and brought us wordiness. The spirit refuses to conceive spirit without body. Anthropomorphism. The necessity of an anthropophagic vaccine. For balance against meridian religions. And foreign inquisitions. We can only attend to the oracular world. We had justice as codification of vengeance. Science as codification of Magic. Anthropophagy. The permanent transformation of Taboo into Totem. Against the reversible world and objectivized ideas. Cadaverized. The stop of thought which is dynamic. The individual victim of the system. The source of classical injustices. Of the romantic injustices. And the forgetting of interior conquests. Routes. Routes. Routes. Routes. Routes. Routes. Routes.

15

 

The Carahiban instinct. Death and life of hypotheses. From the self  -equation part of the Kosmos to the Kosmos-axiom part of the self  -equation . Subsistence. Knowledge. Anthropophagy. Against plant elites. In communication with the soil. We were never catechized. We had Carnival instead. The Indian dressed up as senator of the Empire. Pretending to be Pitt. Or featuring in Alencar’s operas full of good Portuguese feelings. We already had communism. We already had the surrealist language. The golden age. Catiti Catiti   Imara Notiá  Notiá Imara  Ipejú 

Magic and life. We had the relation and the distribution of physical goods, of moral goods, and the goods of dignity. And we knew how to transpose mystery and death with the aid of some grammatical forms. I asked a man what Law was. He replied it was the guarantee of the exercise of possibility. That man was called Galli Mathias. I ate him. Determinism is only absent where there is mystery. But what do we have to do with this? Against the stories of man, beginning at Cape Finisterre. The undated world. The unmarked world. No Napoleon. No Caesar. The fixation of progress through catalogues and television sets. Only machinery. And the blood transfusors. Against the antagonical sublimations. Brought in caravels. Against the truth of missionary peoples, defined by the sagacity of an anthropophagite, the Viscount of Cairu: it is the often repeated lie. [...] If God is the consciousness of the Uncreated Universe, Guaraci is the mother of the living. Jaci is the mother of plants. We did not have speculation. But we had the power of guessing. We had Politics which is the science of distribution. And a planetary-social system. The migrations. The escape from tedious states. Against urban sclerosis. Against Conservatories, and tedious speculation. From William James to Voronoff. The transfiguration of Taboo into Totem. Anthropophagy. The pater familias and the creation of the Stork Fable: actual ignorance of things + lack of imagination + authoritative attitude before the curious progeny. One has to start from a profound atheism in order to reach the notion of God. But the Carahiba did not. Because they had Guaraci. The created objective reacts like the Fallen Angels. Then Moses strays. What do we have to do with that? Before the Portuguese discovered Brazil, Brazil had discovered happiness. Against the torch-bearing torch-bear ing Indian. The Indian son s on to Mary, godson to Catherine de Medici and son-in-law to Dom Antoˆnio de Mariz. Joy is the real proof.

16

 

arhiva In the matriarchy of Pindorama. Against the Memory source of custom. Personal experience renewed. We are concretists. Ideas take hold, react, burn people in public squares. Let us suppress ideas and other paralyses. For routes. To believe in signs, to believe in instruments and stars. Against Goethe, the mother of the Gracchi, and the Court of Dom João VI. Joy is the real proof. The struggle between what one would call the Uncreated and the Creature illustrated by the permanent contradiction between man and his Taboo. The quotidian love and the capitalist modus vivendi. Anthropophagy. Absorption of the sacred enemy. To transform him into totem. The human adventure. The mundane finality. However, only the pure elites managed to realize carnal anthropophagy, which brings the highest sense of life, and avoids all the evils identified by Freud, catechist evils. What happens is not a sublimation of the sexual instinct. It is the thermometric scale of the anthropophagic instinct. From carnal, it becomes elective and creates friendship. Affectionate, love. Speculative, science. It deviates and transfers itself. We reach vilification. Low anthropophagy agglomerated in the sins of catechism – envy, usury, calumny, assassination. Plague of the so-called cultured and Christianized people, it is against it that we are acting. Anthropophagy. Against Anchieta singing the eleven thousand virgins of the sky, in the land of Iracema – the patriarch João Ramalho founder of São Paulo. Our independence has not yet been proclaimed. Typical phrase of Dom João VI: My son, put this crown on your head, before adventurer does! We expelled the dynasty. It is necessary to expel the spirit of Bragança, the law and the snuff  of Mariasome da Fonte. Against social reality, dressed and oppressive, registered by Freud – reality without complexes, without madness, without prostitutions and without the prisons of the matriarchy of Pindorama. Oswald de Andrade, at Piratininga, Year 374 of the swallowing of the Bishop Sardinha, (Manifesto Antropófago, in Revista de Antropofagia, São Paulo, 1,1, May 1928) Translated by Ângela Destro

17

 

 galerie

Mona Vætæmanu øi Florin Tudor prezintæ, în paginile IDEA artæ + societate, o selecflie de cadre din filmul lor All lor All That That IsIs Solid id Melts Melts into nto Air  Air [Tot [Tot ce e solid se topeøte în aer] (2012–2013). Versetele Apoc Versetele Apocalip alipsei sei devin subtitluri ale imaginilor cu deøeuri reværsate de exploatærile miniere contemporane de la Roøia Montanæ, Valea Øesii, Roøia Poieni øi Geamæna. Imaginile sînt încadrate de douæ discursuri vizualizate, vi zualizate, cel al lui Salvador Sal vador Allende la Nafliunile Unite în 1972 øi cel al lui Thomas Sankara de la summitul panafrican din Addis Abeba în 1987, cu puflin înainte de asasinarea celor doi lideri. Cauza de actualitate a celei mai lungi rezistenfle împotriva capitalismului neoliberal din tranziflia postcomunistæ a României, exploatarea aurului de la Roøia Montanæ, e plasatæ astfel, în mod firesc, în contextul noneuropean, militarist øi neocolonial, cæruia îi aparflin politicile „extractivismului“ capitalist. Ne putem aminti astfel cæ „unica alternativæ“ propovæduitæ propovæduitæ dupæ 1989, politicile economice neoliberale bazate pe fundamentul „pieflei libere“, a fost inifliatæ în America Latinæ, în contextul unei dictaturi de dreapta impuse dupæ o lovituræ de stat armatæ, a continuat în Africa, în con textul depend dependentizær entizæriiii financiare are øi alal reprimærii mærii violente olente a miøcærilor miøcærilor de elibera eliberare re anticolonial colonialæ, æ, fiind apoi introdusæ introdusæ în condifliile condifliile democrafli democrafliei ei incipiente øi ale schimbærii de paradigmæ în Europa de Est, dupæ 1989. Dar montajul urmæreøte mai mult decît efectul pedagogic, propunînd o serie de totalitæfli inconfortabile, contradictorii, la nivelul intuifliei, simflurilor øi gîndirii totodatæ: imaginile cu otrava deøeurilor sînt seducætoare øi plæcute ochiului; valoarea explicativæ a panoramelor e evitatæ în favoarea ambiguitæflii perpetue a prim-planurilor; ambiguitatea postmodernæ øi refuzul „sensului plin“ sînt abandonate în favoarea comentariului cu conocono  taflii grele; grele; sensul sensul foarte clar al istoriei istoriei recente recente e dezvæluit dezvæluit în numele numele unui alt sens rezistent, rezistent, dar dar neclarificat; neclarificat; sensul sensul unor învæflæmin învæflæminte te spirituale spirituale e alæturat simflului critic al laicitæflii; øi, nu în ultimul rînd, viitorul „cuceririi spafliului“ pare sæ fi avut loc de fapt cîndva în trecut, pe Pæmînt. Dacæ ApoDacæ  Apocalipsa e cea mai mare povestire a „Apusului“ occidental ce încæ dureazæ, iar „unica alternativæ“ e cea mai mare povestire a trecutului nostru recent, sæ fie acesta semnul unei epoci a cinismului împæcat paradoxal cu ideea dominafliei, a unor noi „zori aurite“ fasciste sau a unui aesthesis decolonial, în care ireversibilul øi dominaflia sînt percepute dintr-un exterior concret, poate din orizontul deschis al unei realitæfli ce îøi revendicæ, tatonînd, dinamismul? (Ovidiu fiichindeleanu) Mona Vætæmanu and Florin Tudor are presenting for IDEA arts arts + society a selection of stills from their film  All That That Is Solid Melts into Air Air (2012–2013). The versets of The Book of Revelation become subtitles for the images of spilled residues from the contemporary mining projects at Roøia Montanæ, Valea Øesii, Roøia Poieni and Geamæna. The images are framed by two visualized discourses, the UN speech of Salvador Allende from 1972, and Thomas Sankara’s speech at the Pan-African Summit from Addis Adeba in 1987, historical moments before the assassination of both leaders. The gold exploitation at Roøia Montanæ, the contemporary-relevant cause of the longest resistance against neoliberal capitalism in postcommunist Romania, is thus situated with ease in the non-European context of the policies of extractivist capitalism, its militarist and neocolonial character included. One can recall thus that the “only alternative „ proclaimed after 1989, the neoliberal economical policies based on the foundation of the “free market „, have been initiated in Latin America in the context of a right-wing dictatorship imposed after a military coup, continued then to unfold in Africa, in the context of increased financial dependency and violent repression of the movements for anticolonial liberation, and were then introduced after 1989 in Eastern Europe, in the context of incipient democracies and paradigm change. However, the montage proposes more than a pedagogical effect, offering a series of contradictory and uncomfortable totalities, at the level of intuition, senses and thought alike: the images of residual poison are seductive and easy to the eye; the explanatory value of panoramas is refused in favor of the perpetual ambiguity of closeups; the postmodern ambiguity and refusal of “full meaning „ is abandoned in favor of strongly charged commentary; the very clear sense of recent history is disclosed in the name of a resistive but unclarified other sense; the meaning of certain spiritual learnings is put together with the critical sense of secularity; and, not least, the future of “space conquest „ seems to have happened sometime in the past, on Earth. If the Apocalypse is the greatest narrative of the still-lasting Western sunset, and “the only alternative „ is the greatest narrative of our recent history, could this be the sign of a cynical era, paradoxically fine with the idea of domination, of a new fascist “Golden Dawn „, or of a decolonial aesthesis, which perceives irreversibility and domination from a concrete exteriority, maybe from the open horizon of a reality reclaiming, tentatively, its dynamic character? (Ovidiu fiichindeleanu)

Mona Vætæmanu, Florin Tudor:  All Tha Thatt Is Is Soli Solid d Melt Meltss into into Air Air,, 2012–2013 MONA VÆTÆMANU & FLORIN TUDOR, born 1968/1974, work together since 2000. Solid Melts into Air, Extracity, Antwerp, 2013; I Dreamt the Work of Another Another Artist, Kunsthalle Lissabon, 2013; Powerlessness a Situation. Selected solo exhibitions: All That Is Solid Revoluflie, Frankfurter Kunstverein, 2013; The Order of Things, DAAD Galerie, Berlin, 2012; Geometric Analogies, D+T Project, Brussels, 2012; Land Distribution, Lombard–Freid Projects, New York, 2011; All Power to the the Imagination!, Imagination!, Secession, Grafischess Kabinett, Vienna, 2009; Surplus Value, BAK, basis voor actuele kunst, Utrecht, 2009; August, Andreiana Mihail Gallery, Bucharest, 2008; Living Units, Project Room, Ludwig Museum, Budapest, 2003. Participated in Meeting Points 7, Ten Thousand Wiles and a Hundred Thousand Tricks, Mhka, Antwerp, 2013; Videonale.14, Kunstmuseum Bonn, 2013; Général Bordure, Centre d’art International Biennial of Visual Art – After the Future, Limerick City, 2012; Untimely Stories, Muzeum Sztuki, Łódz, 2012; contemporain de Quimper, le Quartier, Quimper, 2013; eva International Untitled, 12th Istanbul Biennial, 2011; Shockworkers of the Mobile Image, 1st Ural Industrial Biennial, Ekaterinburg, 2010; Flying Down to Earth, FRAC Lorraine, Metz, 2012; 5th Berlin Biennial: When Things Cast No Shadow, KW Institute for Contemporary Art, Berlin, 2008; 6. Gyumri Biennial: Transformation of History or Parallel Histories, Gyumri, 2008;  Art as Gift: Periferic Periferic Biennial 8, Iaøi; Like an Attali Report, but Different: On Fiction and Political Imagination, Kadist Art Foundation, Paris, 2008; 52nd Venice Biennial, Romanian Pavilion: Low-Budget Monuments, Venice, 2007; 2007; Terrorvision, Exit Art Gallery, New York, 2004. Stills from a film of 59’, shot in 16 mm and digitally, produced with the support of Extra City Kunsthal, Antwerp and DAAD, Berlin, 2012–2013.

18

 

 All That Is Solid Melts into Air  Solid Melts

 

 All That Is Solid Solid Melts Melts into Air 

 

 All That Is Solid Solid Melts Melts into Air 

 

 All That Is Solid Melts into Air  Solid Melts

 

 All That Is Solid Melts into Air  Solid Melts

 

 All That Is Solid Melts into Air  Solid Melts

 

 All That Is Solid Melts into Air  Solid Melts

 

 All That Is Solid Melts into Air  Solid Melts

 

 All That Is Solid Melts into Air  Solid Melts

 

 All That Is Solid Melts into Air  Solid Melts

 

 All That Is Solid Melts into Air  Solid Melts

 

 All That Is Solid Melts into Air  Solid Melts

 

 All That Is Solid Melts into Air  Solid Melts

 

Ne aflæm în fafla unei confruntæri directe între marile corporaflii transnaflionale øi state. Corporafliile se amestecæ în deciziile politice, economice øi militare fundamentale ale statelor. Corporafliile sînt organizaflii globale care nu depind de niciun stat øi ale cæror activitæfli nu sînt controlate de aces ta sau de orice orice altæ altæ instituflie care sæ reprezinte nte interesul interesul colectiv colectiv.. Pe scurt, întreaga structuræ politicæ a lumii e subminatæ. Marile firme transnaflionale prejudiciazæ interesele reale ale flærilor în curs de dezvoltare, iar acfliunea lor  dominatoare øi necontrolatæ se desfæøoaræ, de asemenea, în flærile industrializate, unde îøi au sediul.  Încrederea  Încrede rea în noi înøine e cea care ne sporeøte sporeøte credinfla credinfla în marile valori ori ale omenirii, omenirii, în certitud certitudinea inea cæ acesaces te valori valori trebuie sæ prevaleze, eze, cæ nu pot fi distruse. struse. Salvador Allende

P. 19–30 Capul øi pærul Lui erau albe ca lîna albæ, ca zæpada; ochii Lui erau ca para focului. (Apoc. 1, 14) ... Am fost mort øi iatæ cæ sînt viu în vecii vecilor. Eu flin cheile morflii øi ale Locuinflei... (Apoc. 1, 18) ... Soarele s’a fæcut negru ca un sac de pær, luna s’a fæcut toatæ ca sîngele. (Apoc. 6, 12)  În acele zile, oamenii oamenii vor cæuta cæuta moartea, øi n’o n’o vor gæsi; vor vor dori sæ moaræ øi moartea moartea va fugi de ei. (Apoc. 9, 6) ... cei douæzeci øi patru de bætrîni cædeau înaintea Celui ce øedea pe scaunul de domnie, øi se închinatu Celui ce este viu în vecii vecilor ... (Apoc. 4, 10)  În cer s’a arætat arætat un semn mare: o femeie învæluitæ învæluitæ în soare. soare. (Apoc. 12, 1) Dar pæmîntul a dat ajutor femeii. Pæmîntul øi-a deschis gura, øi a înghiflit rîul, pe care-l aruncase balaurul din guræ. (Apoc. 12, 16) ... pe coarne avea zece cununi împæræteøti, øi pe capete nume de hulæ. (Apoc. 13, 1) ... Cine ucide cu sabia trebuie sæ fie ucis cu sabie. Aici este ræbdarea ræb darea øi credinfla sfinflilor. (Apoc. 13, 10) I s’a dat putere sæ dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sæ vorbeascæ vor beascæ ... (Apoc. 13, 15)

Pp. 17–18 We are faced by a direct confrontation between the large transnational corporations and the states. The corporations are interferi interfering ng in the fundamental political, economic and military decisions of the states. The corporations are global organizations that do not depend on any state and whose activities are not controlled by, or any other institution represen representative tative of the collective interest. In short, all the world political structure is being undermined. The large transnational firms are prejudicial to the genuine interests of the developing countries and their dominating and uncontrolled action is also carried out in the industrialized countries, where they are based. It is our trust in ourselves which increases our faith in the great values of mankind in the certainty that these values must prevail, that they cannot be destroyed. Salvador Allende

El zicea cu glas tare: „Temefli-væ de Dumnezeu, øi dafli-I slavæ, cæci a venit ceasul judecæflii Lui ...“ (Apoc. 14, 7)  Atunci Cel ce øedea øedea pe nor Øi-a Øi-a aruncat secera secera pe pæmînt. Øi pæ pæmîntul a fost secerat. (Apoc. 14, 16)  Apoi am væzut în cer cer un alt semn mare øi minunat: minunat: øapte îngeri, îngeri, care aveau øapte øapte urgii ... (Apoc. (Apoc. 15, 1) Øi am auzit un glas tare, care venea din Templu, øi care zicea celor ce lor øapte îngeri: „Ducefli-væ, øi værsafli pe pæmînt din cele øapte potire ale mîniei lui Dumnezeu!“ (Apoc. 16, 1)  Acestea sînt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite, øi cari se duc la împæraflii pæmîntului ui întreg ... (Apoc. 16, 14) Cæci Dumnezeu le-a pus în inimæ sæ-I aducæ la îndeplinire planul Lui: sæ se învoiascæ pe deplin øi sæ dea fiarei stæpînirea lor împæræteascæ, împæræteascæ, pînæ se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. (Apoc. 17, 17) ... øi vor zice: „Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbræcatæ cu in foarte supflire, cu purpuræ øi cu stacojiu, care era împodobitæ cu aur, cu pietre scumpe øi cu mærgæritare!“ (Apoc. 18, 16) ( Apocalipsa  Apocalipsa lui Ioan, in Biblia sau Sfînta Scripturæ a Vechiului øi Noului Noului Testament, s.l., Societatea Biblicæ, s.a.)

Originile datoriei sînt aceleaøi cu originile colonialismului. Credem cæ datoria trebuie væzutæ din punct de vedere al originilor sale. Cei care ne împrumutæ bani sînt cei care ne-au colonizat øi înainte. Ei sînt cei care ne-au gestionat statele øi economiile. Colonizatorii sînt cei care au îndatorat Africa prin fraflii øi verii lor, care au fost creditorii. N-am avut nicio legæturæ cu aceastæ datorie. Prin urmare, n-o putem plæti. Øi cînd spunem cæ datoria nu va fi plætitæ, nu sîntem împotriva moralei, a demnitæflii øi a respectærii cuvîntului dat. Credem cæ nu avem aceeaøi moralæ ca alflii. Nu existæ o singuræ moralæ pentru bogafli øi særaci. Biblia øi Coranul nu pot sluji deopotrivæ exploatatorilor øi celor exploatafli.  Ar trebui trebui sæ existe douæ ediflii flii diferite diferite ale Bibliei Bibliei øi douæ douæ ediflii ediflii diferite te ale Coranului. Coranului. Thomas Sankara

Pp. 33–35 Debt’s origins come from colonialism's origins. We think that debt has to be seen from the standpoint of its origins. Those who lend us money are those who colonized us before. They are those who used to manage our states and economies. Colonizers are those who indebted Africa through their brothers and cousins who were the lenders. We had no connections with this debt. Therefore we cannot pay for it. And by saying that the debt shall not be repaid, we are not against morals, dignity and keeping one’s word. We think we don’t have the same morality as others. It is not the same morality among the richest and the poorest. The Bible and The Coran cannot serve exploiters and exploited the same way. There should be two different editions of the Bible and two different editions of the Coran. Thomas Sankara

37

 

   2    1    0    2  ,    t   o    b   a    S  ,  „   e   r    A   y   e    h    T   s    A   s   g   n    i    h    T    “   –   w   e    i   v   n   o    i    t    i    b    i    h   x   e  ,   s   g   n    i    t   n    i   a   a   ø    P    d   m  e   u   o   t    C   m   u   s    d   n   a   a   r    R   T

 

 scena

. Sabot/age Interviu cu Daria Dumitrescu realizat de Edith Lázár  DARIA DUMITRESCU este cofondator øi director al galeriei de artæ Sabot Deschisæ în 2009, la Cluj, galeria øi-a marcat prezenfla la numeroase tîrguri de artæ, precum Viennafair, Artissima, Independent, Art-O-Rama sau Liste.

Edith Lázár  În general, discufliile despre galerii încep prin conturarea unui itinerar cronologic øi a relafliilor în lumea artei. Pe mine însæ m-ar interesa dacæ sînt texte  sau practici practici artist artistice ice care care fli-au fli-au atras atras atenfl atenflia ia øi care te-au influen influenflat flat în stabilirea stabilirea unei direcflii sau, mai bine spus, în construirea unei imagini a galeriei. Daria Dumitrescu Cînd am decis sæ deschid galeria, mæ imaginam un popo ten flia  fliall contr contrasa asabot botor or.. Ave Aveam am în mint mintee expo expozifli ziflia fæcu fæcutæ tæ de Nan Nancy cy Spe Specto ctorr la Gugg Guggen en-heim, theanyspacewhatever, øi felul în care a început sfîrøitul esteticii relaflionale. Îl epuizasem deja pe Bourriaud øi mæ întorsesem la Deleuze øi, øi , mai departe, la Marc  Augé.. Mæ  Augé Mæ gînde gîndeam am la tras traseul eul pe care îl am de parc parcurs urs dinsp dinspre re nons nonspafli pafliu cætre cætre spafl spafliu iu øi la cum traseul æsta trebuie sæ se umple de conflinut. Am decis cæ nu mæ intereseazæ arta angajatæ øi, apoi, cæ nu voi cuprinde în discurs ræmæøifle ale esteticii relarela  flionale.  flio nale. Nu doream spectacol, n-aveam de gînd sæ mæ supun dictaturii curatorului øi mæ îndoiam cæ celebritatea are ceva de-a face cu arta. Cu alte cuvinte, încercam sæ mæ plasez în afara modei, pentru cæ nu socoteam nimic mai captivant în artæ decît alegerile nesigure.  Aceastaa ar putea fi una  Aceast una dintre dintre consta constantele ntele galerie galeriei:i: vreau vreau sæ lucrez ucrez în conti continuare nuare cu artiøti care nu øi-au gæsit drumul sau care nu sînt în pericol sæ-l declare gæsit. Dacæ asta se vede, înseamnæ cæ avem deja o oarecare imagine imagin e øi cæ, cel mai probabil, o  vom øi abando abandona. na.  Aøadar,, nu ai simflit  Aøadar simflit niciodatæ niciodatæ cæ cæ riøti prea mult mult cu anumifli anumifli artiøti, artiøti, cæ cæ arta lor ar   fi mai greu de diger digerat at din cauza carac caracterul terului ui exper experimenta imental?l? A fost fost vreo expoziflie flie care, din acest punct de vedere, a impus dificultæfli? Nu væd niciun risc în caracterul experimental, aøa cæ nu am cum sæ îl evit. Ræmîn  fidelæ convinge convingerii rii cæ arta trebuie trebuie sæ nedumereas nedumereascæ. cæ.  Au fost fost multe expozifl expozifliiii care care au ridicat ridicat proble probleme me de de receptare receptare la Cluj. Cluj. Îmi amintes amintescc doar de expoziflia lui Stefano Calligaro, pe care lumea a crezut-o minimalæ din prici prici-na lipsei de resurse. E vina unei inerflii intelectuale, care atrage atra ge dupæ sine plictis øi comoditate. O expoziflie de artæ contemporanæ nu poate fi lecturatæ doar vizual, epidermic. Dacæ nu-i accesezi referinflele, lucrurile ræmîn unidimensionale, la cheremul gustului øi al interpretærii speculative. speculative. În multitudinea de practici artistice øi de medii prin care trece lucrul contemporan cu arta, ce face ca un artist sæ fie atractiv pentru galerie? Ce constituie constituie acel declic  în urma cæruia sæ-i oferi oferi un spafliu spafliu de expuner expunere? e?  Asta e o întrebare întrebare grea, grea, pentru pentru cæ nu nu am un set set de reguli reguli prestabil prestabilite. ite. Mæ uit zilnic la artæ øi ræmîn interesatæ i nteresatæ de artiøtii care reuøesc sæ mæ încurce. încu rce. Am constatat cæ, de obicei, sînt artiøti care se exprimæ cu uøurinflæ în medii diverse, au un bagaj cultural vast, citesc øi scriu (pare o glumæ), practicæ arta øi gîndesc prospectiv. ScheSchematic, dacæ un artist reuøeøte sæ mæ încurce serios, atunci începem un dialog care se poate solda cu o colaborare, øi deci cu o expoziflie. ex poziflie. Cu toate astea, în ceea ce priveøte programul expoziflional, am remarcat o încliîn clinaflie pe care eu aø numi-o gust pentru postconceptual... π

∫

π

∫

π

∫

π

EDITH LÁZÁR are studii de istoria artei, iar în prezent este doctorandæ doctorandæ în filosofie la Universitatea „BabeøBolyai“ din Cluj.

. SABOT/AGE An Interview with Daria Dumitrescu by Edith Lázár DARIA DUMITRESCU is cofounder and director director of the art gallery Sabot. Sabot. The gallery, opened in 2009 in Cluj, has been present in numerous art fairs such as Viennafair, Artissima, Independent, Art-O-Rama or Liste.

 In general, general, discuss discussions ions on on galleries galleries are initiated initiated by  tracing a chronological itinerary and outlining the relationships in the art world. world. Howeve However, r, I’d like to know ifif there are texts or artistic  artistic   practicess that have gotten  practice gotten your your attention attention and and influenced influenced you in set set-ting a direction or, better said, in building an image for the gallery?  Edith Lázár

π

When I decided to open the gallery, I saw myself as a potential counter-saboteur. I had in mind the exhibition made by Nancy Spector at the Guggenheim, theanyspacewhatever and how the end of relational aesthetics has started. I’d already Daria Dumitrescu

∫

exhausted and returned and, further, to Marc Augé. I wasBourriaud thinking about the pathtoI Deleuze have to go from non-space to space and how this path must be filled with content. I decided I’m not interested in engaged art and then that I will not include remains of the relational aesthetics in my discourse. I did not want a spectacle, I was not going to submit myself to the dictatorship of the curator and I doubted that celebrity has something to do with art. In other words, I was trying to place myself outside fashion, because I thought nothing was more exciting in art than unsafe choices. This could be one of the gallery’s constants: I want to keep working with artists who haven’t found their way or who are not in danger of saying they found it. If this is visible, it means that we already have a certain image and that, most likely, we’ll also abandon it. So you never felt that you are taking too much risk with certain artists, that their art would be more difficult to digest due to the experimental nature? It was there any exhibition, from this point of view, which entailed difficulties?  π

∫

I see no risk in the experimental nature, so I cannot avoid it.

I remain faithful to the belief that art should puzzle. There were many exhibitions which caused reception problems in Cluj. I only remember Stefano Calligaro’s exhibition, which people believed to be minimal from a lack of resources. I blame an intellectual inertia which entails boredom and convenience. An exhibition of contemporary art cannot be read just visually, in an epidermal manner. If you do not access its references, things remain onedimensional, dimen sional, at the mercy of taste and speculative interpretation.  In the multit multitude ude of artistic practic practices es and media through which contemporary art goes what makes an artist attractive to the  gallery?  galler y? What triggers triggers you to provid providee an exhibiti exhibition on space?  space?  π

That’s a tough question, because I don’t have a set of predetermined rules. I follow art daily and remain interested in the artists who manage to baffle me. I found that usually there are artists who express themselves easily in various media, have a vast cultural background, they read and write (it seems like a joke), practice art and think prospectively. Schematically, if an artist manages to really ∫

EDITH LÁZÁR has a background in art history. history. Currently Currently she’s a Ph.D. candidate in Philosophy at Babeø-Bolyai University, Cluj.

39

 

Probabil cæ ai dreptate, mæ intereseazæ ideile øi raportul lor cu imaginea. Nu øtiu dacæ asta se traduce prin postconceptual, postneoconceptual, deconceptual sau pur  øi simplu are legæturæ cu atenflia la formulele derivate de dupæ arta conceptualæ. E intei nteresant cum astæzi putem negocia cu determinæri felurite færæ sæ ne situæm în eroare. Sînt atentæ mai ales la sensurile particulare pe care le îmbracæ acum arta conceptuaconceptualæ, la raportul ei cu estetica estetic a minimalæ, cu abstracfliunea, abstracfli unea, cu artizanatul. artizanatul . Alice Tomaselli, Tomaselli, spre exemplu, introduce ideea de conceptual artizanal, în vreme ce Stefano S tefano CalliCalligaro vorbeøte, minimal, despre ideea-obiect, iar Lucie Fontaine despre cultura-marfæ, despre funcflia operei de artæ, despre creaflie, producflie, distribuflie. Pot sæ merg mai departe, la Alex Mirutziu, care øi-a mutat atenflia din zona gender înspre articularea unui discurs despre hiperobiect øi timp, sau la Radu Comøa, care a plecat de la pictura figurativæ øi s-a oprit la limbajul abstract, împrumutînd din muzicæ, literalitera  turæ øi design proced procedee ee de transc transcriere, riere, tradu traducere cere øi multipli multiplicare. care. Florin Maxa ræmîne minimal, preocupat de serialitate, ceea ce-l apropie deopotrivæ de formal øi de conceptual, Vlad Nancæ ilustreazæ o îndelungæ preocupare pentru semiotica urbanæ  în obiecte/ obiecte/instalafl instalafliiii informa informate te de Bauhau Bauhauss øi de arta minimalæ, iar pentru Aline Cautis pictura e o formæ de rescriere abstractæ a înseøi istoriei ei. L-am omis intenflionat din aceastæ enumerare pe Mihufl Boøcu Kafchin, care suportæ suportæ mai greu alæturæri: un artist al generafliei bitpix, a cærui esteticæ e inspiratæ de norul de fantezie sci-fi care a iradiat generaflii de artiøti de la începutul industriei i ndustriei de diver tisment øi pînæ astæzi. Spuneai mai devreme cæ fli-ai propus sæ refuzi dictatura curatorului. Una dintre expozifliile care mi-au atras atenflia a fost i-n-v-e-n-t-o-r-y, i-n-v-e-n-t-o-r-y,aa lui Lucie Fontaine. Dincolo de acea mixturæ între estetica vieflii cotidiene øi spafliul galeriei, artista a jonglat cu procesul de prezentare, de arhivare øi de inventariere a propriilor lucræri, deci îl putem numi un act curatorial. Însæ, la fel de bine, Lucie Fontaine curatoriazæ expoziflii care im plicæ artiøti artiøti diverøi. Acum, în contextul contextul dezbate dezbaterilor rilor referit referitoare oare la statutul statutul raporturaporturilor dintre artist øi curator versus situaflia curatorului-artist, curatorului-artis t, în ce mæsuræ proiectul pe care artista l-a propus îøi gæseøte ecou în politica galeriei? Da, cred cæ prefer dictatura artistului. Dar lucrurile se væd mai bine din perspecperspec  tiva Lucie Fontai Fontaine ne (un (un colectiv ectiv artis artistic, tic, o identita identitate te contra contrafæcutæ fæcutæ în tradifli tradiflia lui Claire Fontaine sau Donelle Woolford), care încearcæ sæ elucideze sensul integrator al artei contemporane, unde poziflia creatorului poate fi ocupatæ astæzi de artist, galerist, curator, cu rator, operator cultural, editor, critic, iar enumerarea poate sæ continue. La fel,  înflelege  înfle legerea rea oper operei ei treb trebuie uie sæ flinæ seam seamaa de de sensu sensull larg arg al prac practicii ticii artistice, stice, fie cæ vor vor-bim de concepflie, de creaflie, de producflie, de prezentare, de distribuflie, de coco municare sau de promovare. Lucie Fontaine e, în egalæ mæsuræ, o galerie cu douæ sedii – Milano øi Tokio –, o iden titate artisticæ cæ operatæ operatæ de doi „angajafl „angajafli“i“ (un editor editor øi un artist) artist) øiøi un curator curator.. O discuflie despre opera lui Lucie Fontaine trebuie deci sæ angajeze tot acest fundal, pentru cæ lucrærile ei sînt rezultatul acestei viziuni triple: a curatorului-artist, a artis tuluii edito  tulu editorr øi art artiza izan, n, a galeri eriei ei car caree pre prezint zintææ øi dist distrib ribuie uie ope opera ra alto altora, ra, prin toa toate te ace acess tea generînd generînd propr propria ia operæ. operæ. Interpretæri ale acestui modus operandi se regæsesc øi la Sabot. Artiøtii cu care colaboræm joacæ roluri diverse, iar galeria îøi amendeazæ mereu prestaflia în funcflie de scriptul lor, însæ niciodatæ nu se rezumæ la a fi doar cubul c ubul alb în care se aøazæ o ex poziflie. Cînd spuneam cæ refuz dictatura curatorului, mæ refeream la curatorul-mercenar  invitat sæ orchestreze programul unei galerii. ∫

π

∫

π

mcîte ai fifiøtiu, o chestiu chestiune. ne. De obicei,deinstitufl obicei, institufliile iile de artæ sîntgaleriei. artæ cele care rezidenfle, rezide nfle, dar, Ar dinmai ai inclus un astfel program în mersul Ceoferæ înseamnæ pentru Sabot acest proiect de acordare de rezidenfle? Lucie Fontaine Exhibition view, i-n-v-e-n-t-o-r-y, Sabot, 2013

40

 

 scena

41

 

baffle me, then we begin a dialogue that could result in a collaboration and therefore in an exhibition. However, in terms of the exhibition program, I have noticed a tendency I would call a taste for the post-conceptual... π

 You’re probabl probablyy right, right, I’m interested interested in ideas ideas and their their relationrelationship to the image. I do not know if that means post-conceptual, post-neo-conceptual, de-conceptual or simply has to do with the attention towards the formulas derived after conceptual art. It’s interesting that today we can negotiate with various determinations without being in error. I am especially careful to particular meanings that conceptual art now has, to its relation with the minimal aesthetics, with abstraction, with craftsmanship. Alice Tomaselli, for example, introduces the idea of conceptual artisanal, while Stefano Calligaro speaks, minimally, about the object-idea and Lucie Fontaine about the commodity-culture, about the function, creation, production, distribution of an artwork. I can go on, to Alex Mirutziu, who has moved his focus out of the gender area toward articulating a discourse about the hyperobject and time, or to Radu Comøa, who went from figurative painting to abstract language, borrowing processes of transcription, translation trans lation and multiplication from music, literature and design. Florin Maxa remains minimal, concerned by serial, which makes him close both to formal and conceptual, Vlad Nancæ illustrates an extended extend ed concern for urban semiotics in objects/installations informed by Bauhaus and minimal art, and for Aline Cautis painting is a form of abstract rewriting of its own history. I intentionally omitted Mihufl Boøcu Kafchin who is harder to comcom pare: a bitpix generation artist whose aesthetics is inspired by the sci-fi fantasy cloud which irradiated generations of artists since the beginning of the entertainment industry until today. ∫

 Alice Tomasel li Tatami, calligraphy ink on tatami mat, from the exhibition Fracas in a Brothel, Sabot, 2013

You said earlier that you’ve decided to reject the dictatorship of the curator. One of the exhibits that caught my attention was i-n-v-e-n-t-o-r-y by Lucie Fontaine. Beyond the mixture mixture of everyday  life aesthetics and gallery space, she played with the presentation, the archiving and the inventory of her own works, so we can call it a curatorial act. But Lucie Fontaine also curates exhibitions involving different artists. Now, in the context of the debate on the status of the relationships between artist and curator versus the cura curatortorartist’s situation, to what extent the project proposed by the artist   finds an echo in the galler galleryy policy?  policy?  π

 Yes, I think I prefer the the dictatorship dictatorship of the artist. But one sees things better from the perspective of Lucie Fontaine (an artistic collective, a fake identity in the tradition of Claire Fontaine or Donelle Woolford), which seeks to clarify the integrator meaning of contemporary art, where the position of the creator can be taken today by ∫

the artist, galleryunderstanding owner, curator,thecultural operator, critic and so on. Similarly, work should takeeditor, into account the broad sense of the artistic practice, be it the design, creation, production, presentation, distribution, communication and promotion. Lucie Fontaine is at the same time a gallery with two headquarters – Milan and Tokyo –, an artistic identity operated by two “employees“ (an editor and an artist) and a curator. A discussion on the work of Lucie Fontaine must engage this entire background because her works are the result of this triple vision: that of the curator-artist, of the artist as editor and artisan, of the gallery exhibiting and distributing the work of others, thus creating their own work. Interpretations of this modus operandi can be found at Sabot, too. The artists we work with play different roles and the gallery always amends its performance according to their script, but never limits itself to being the plane white cube that hosts an exhibition. When I said I rejected the dictatorship of the curator, I meant the mercenary curator invited to orchestrate a gallery program. There is one more thing. Usually, art institutions are those offering residencies, but I know you have included such a program into the  gallery  gal lery.. What does this project ect of grant granting ing residencies dencies mea meann for for Sabot?  Sabot?  π

42

 

 scena

Programul nostru de rezidenflæ funcflioneazæ færæ calendar øi n-a fost birocra tizat în niciun niciun fel. E o extensie a dialogului dialogului pe care care Sabot Sabot vrea vrea sæ-l sæ-l poarte poarte cu cu scena artisticæ. Îl consider încæ un experiment, dar observ cæ începe sæ funcflioneze tot mai mult ca anticameræ pentru programul Sabot. În acest sens, tot mai des, artiøtii aleg sæ fie reprezentafli de o galerie. galerie . În ce fel ajung sæ fie incluøi în programul de rezidenflæ? Cum stabilifli legætura cu ei? Sînt situaflii în care îi observ eu pe artiøti, cum e cazul lui George Crîngaøu, pe care l-am invitat sæ foloseascæ rezidenfla pentru pregætirea unei posibile expoziflii la Sabot în 2014. La fel s-a întîmplat øi cu Aline Cautis în 2010–2011. Primim øi multe solicitæri, dar ræspund pozitiv doar acelora care converg cu programul galeriei øi care au potenflialul de a genera conflinut. Nu flin neapærat sæ ocup spafliul în permanenflæ, de aceea sînt atentæ sæ aleg proiecte øi artiøti pentru care interacfliunea cu contextul Sabot înseamnæ mai mult decît accesul gratuit la un atelier în Fabrica de Pensule. Pensule. Pentruu cæ tot ai menflionat Fabrica de Pensule, mai constituie ea un spafliu de expuPentr nere sau a devenit unul al producfliei? Întreb asta pentru cæ observ artiøti øi galerii care cautæ sæ-øi construiascæ o imagine prin asocierea cu Fabrica. Nu øtiu cum se raporteazæ alflii la context, øtiu însæ cæ a existat la început (în 2009) ideea de a ne constitui ca întreg pe seama unui numitor comun pe care eu  îl consider consider øi astæzi astæzi destul de vag: vag: orizont orizontul ul cultural. cultural. Atît de vag, încît în tofli tofli anii æøtia ∫

π

∫

π

∫

Our residence program has no schedule and is not bureaucratic in any way. It is an extension of the dialogue that Sabot wants to have with the art scene. I still consider it an experiment, but I noticed that it begins to act more like an antechamber for the Sabot program. ∫

 In this respect, more often, often, artists artists choose choose to to be represen represented ted by  a gallery. How do they come to being included in the residency pro gram? How do do you establi establish sh a connecti connection on with with them?  them?  π

There are situations in which I observe the artists, as in George Crîngaøu’s case, whom I invited to use the residency for the preparation of a possible exhibition at Sabot in 2014. The same happened with Aline Cautis in 2010–2011. We also receive many requests, but I only respond positively to those who converge with the gallery program and have the potential to generate content. I do not necessarily want to occupy the space at all times, so I am careful to choose projects and artists for which the interaction with Sabot is more than free access to a workshop in Paintbrush Factory. ∫

Since you’ve mentioned Paintbrush Factory, is it still an exhibition space or has it became one for production? I ask this because I see artists and galleries seeking to build an image by associating with Factory. π

I do not know how others relate to the context, but I know that at the beginning (in 2009) there was this idea of us summing up as a whole based on a common ground that I still consider today rather ∫

Sabot’s booth at Liste art fair, Basel, 2013

43

 

prestigiul Fabricii a crescut pe seama activitæflii independente a artiøtilor øi a organizaorganiza  fliilor care  fliilor care o popule populeazæ. azæ. E remar remarcabil cabil totu totuøiøi faptu faptull cæ cæ am am reuøit reuøit sæ conviefluim efluim cu succes, chiar øi în lipsa unei mari viziuni comune øi cæ, în sens strict logistic, sîntem tot mai bine organizafli. Fabrica e o adresæ cunoscutæ øi vizitatæ – unul dintre marile beneficii ale coabitærii –, dar e o naivitate sæ credem cæ ea ne coafeazæ imaginea. Marea mea îngrijorare pe termen lung e cæ ne-o poate strica. Sabot este una dintre galeriile clujene care iese tot mai mult din coordonatele locale. Cum e sæ reprezinfli o galerie în afaræ? Mæ refer aici la faptul cæ nu ai mizat pe acea exploatare est-europeanæ a peisajului postcomunist, devenitæ un trend la un moment dat printre galeriile din spafliul românesc. Din acest punct de vedere, care e atmos fera de la tîrguril tîrgurile de artæ artæ øi, mai ales, ales, cum afli afli fost perce percepufli pufli în acele zone? N-am mizat pe cliøee, øi asta ne-a adus un soi de prestigiu tæcut printre cura tori, critici øi galeriøti galeriøti din din afaræ afaræ øi un fabulos insucces printre colecflionarii onarii de de pretupretu tindeni. Lucrurile au început sæ se schimbe abia în ultimul an. Pesemne cæ piafla e suprasa turatæ de poveste povesteaa reîncælzitæ ncælzitæ a Estului Estului øi vrea sæ asculte asculte øiøi alte poveøt poveøti.i. Prezent Prezentæriærile noastre la tîrguri nu sînt deloc diferite dif erite de expozifliile pe care le organizæm în galerie: ilustræm un proiect anume, precedat de îndelungi schimburi de idei, nu ne prezentæm niciodatæ stocul. Cum nu sînt un dealer înnæscut, ci am decis cæ pot sæ-mi asum øi destinul æsta, intrarea noastræ pe piaflæ seamænæ mai degrabæ cu un fapt cultural decît cu o întreprindere profitabilæ. Nu e uøor sæ reprezinfli un asemenea proiect, dar nimic altceva sau fæcut altfel nu m-ar fi interesat. Cum te raportezi la asocierile cu Øcoala de la Cluj? Nu mæ raportez. Nici la øcoalæ ca universitate, uni versitate, nici la sintagmæ. Sabot a scæpat sc æpat de aceastæ asociere, deøi unul dintre artiøtii noøtri, Radu R adu Comøa, e parte din generaflia cæreia ea i se atribuie. Am voie sæ glumesc?... Radu a fost invitat sæ joace din cînd în cînd în echipa øcolii, foarte rar însæ, pentru cæ era tentat sæ marcheze pen tru echipa echipa adversæ adversæ.. Nu øtiu øtiu dacæ dacæ antrenorul antrenorul sau colegii colegii l-au -au trecut trecut în rezerv rezervæ, æ, cert e cæ artistul nostru a pæræsit echipa øi s-a reinventat.  Aø dori ca, la final, sæ sæ trasæm trasæm un contex contextt mai larg. Dacæ ar ar fi sæ sæ stabileøti stabileøti cîteva  puncte de interes interes ale artei contemp contemporane orane de azi, azi, care care ar fifi acelea? acelea? Øi care care sînt mani festærile  festæ rile deven devenite ite deja desue desuete te pe scena artei, dar dar care continuæ nuæ sæ acapa acapareze reze spafliu spafliull  galeriilor? ilor? Cine e arta contemporanæ, de fapt? Dar presupun cæ te referi la hituri, la tendinfle în jurul cærora roiesc deopotrivæ artiøti, galeriøti, curatori, instituflii, colecflionari, reviste de artæ. O sæ fac trimitere pentru asta la un articol al lui Jerry Saltz apærut recent în presa americanæ, „Art’s Insidious New Cliché: Neo-Mannerism“ [Noul poncif insidios din artæ: neomanierismul]. Vorbeøte despre Anarchy Lite referitor  la sculp tura contemp contemporanæ, oranæ, despre faptul cæ sub enunflul „P „Painting ainting is dead“ dead“ [pictuctura a murit] se ascunde multæ picturæ epigonicæ øi comunæ, despre colaje anodine care abundæ pe piaflæ øi despre valuri de artiøti care mimeazæ aceeaøi esteticæ øi aceleaøi maniere. Cred cæ trebuie sæ înflelegem cæ tot ceea ce vine ca un manifest pen tru ceva ceva e deja deja desuet desuet øi cæ e nevoie nevoie sæ începem a privi privi în altæ altæ parte. parte. π

∫

π ∫

π

∫

44

 Vlad Nancæ Exhibition view, Garden of Mary, Sabot, 2013

 

vague: the cultural horizon. So vague, that in all these years, the prestige of Factory increased based on the independent work of the artists and organizations inhabiting it. It is remarkable, however, that we managed to live together successfully, even in the absence of a broader common vision and that, strictly logistically, we are getting better organized. Factory is a known and visited location – one of the great benefits of cohabitation – but it’s naive to think that it boosts our image. My big concern is that, on the long run, it can ruin it. Sabot is one of the galleries in Cluj which goes more and more beyond local coordinates. How is it to represent a gallery outside the country? I mean you haven’t relied on the Eastern European exploitation of the post-communist landscape, which at a certain π

45

 

 point became a trend among the Romanian Romanian galleri galleries. es. From this point  point  of view, what is it like at art fairs and, especially, how were you perperceived in those areas? 

I didn’t rely on clichés and that brought us a sort of quiet prespres tige among foreign curators, critics and gallery owners and a fabufabulous failure among collectors everywhere. Things began to change only in the last year. Perhaps the market is oversaturated with the same old story of the East and wants to hear other stories, too. Our presentations at fairs are not different from the exhibitions in the gallery: we illustrate a specific project, preceded by lengthy exchanges of ideas, we never present our stock. As I am not a born dealer, but I decided that I could take on this role, our market introduction rather resembles a cultural fact than a profitable enterprise. It’s not easy to represent such a project, but nothing else or done differently wouldn’t have interested me. ∫

π

How do you relate to associations with the Cluj School? 

I don’t. Neither to the school as a university, nor to this phrase. Sabot got rid of this association, although one of our artists, Radu Comøa, is part of the generation to which it is assigned. Can I make a joke?... Radu has been invited to play from time to time in the school team, but only rarely, because he was tempted to score for the opposite team. I don’t know if the coach or the teammates put him on the bench, what is certain is that our artist has left the team and reinvented himself. ∫

Play Dice Would Be Nice, exhibition curated by Sabot at Gaudel de Stampa Gallery in Paris, 2012 (Aline Cautis, Lucie Fontaine, Mihufl Boøcu Kafchin)

46

 

 scena  In the end, I would like to to draw a broader broader context. context. If you were to establish some points of interest of contemporary art today, what  would they be? And what events have become obsolete on the art  scene, but continue to seize the galleries’ space?  π

Who is contemporary art, anyway? But I suppose you mean the hits, the trends around which both artists, gallery owners, curators, institutions, collectors and art magazines swarm. I will refer to an article by Jerry Saltz recently published in the American press, “Art’s Insidious New Cliché: Neo-mannerism“. It is about Anarchy Lite, referring to contemporary sculpture, about the fact the statestatement “Painting is dead“ hiding much epigone and common painting, about the insipid collages that abound on the market and the wave of artists that mimic the same aesthetics and the same manners. I think we need to understand that all that is meant as a manifesto for something is already obsolete and that we need to begin to look elsewhere. ∫

Translated by Alex Moldovan

Stefano Calligaro Words Are Distances, plastic strap band, from the exhibition For Not Turning All My Nothing into Something, Sabot, 2011

Play Dice Would Be Nice, exhibition curated by Sabot at Gaudel de Stampa Gallery in Paris, 2012 (Radu Comøa, Stefano Calligaro, Florin Maxa)

47

 

O duritate de diamant Didem Yazıcı  A 13-a 13-a Bienalæ de la Istanbul, Istanbul, 14 septembri septembrie – 10 noiembrie noiembrie 2013 Curator: Fulya Erdemci „De-acum, a venit vremea sæ punem întrebæri de duritatea diamantului. Væ invit pe  tofli sæ væ dezgol dezgolifli ifli sufletele, sufletele, sæ væ alæturafli alæturafli unei unei øedinfle de de psihoterapie psihoterapie colectivæ colectivæ:: Mamæ, sînt eu un barbar? N-aø vrea ca urmele mele sæ fie fi e gæsite în arhive. Da, eøti, dacæ nu înflelegi lumina Orientului øi saloanele selecte!“ (Lale Müldür). Titlul celei de-a treisprezecea Bienale Internaflionale de la Istanbul, Mamæ, Istanbul,  Mamæ, sînt eu un barbar?, provine de la cartea cu acelaøi titlu a poetei øi scriitoarei turce Lale Müldür.. Existæ o greøealæ obiønuitæ în expozifliile inspirate de poeme, texte literare, dür li terare, cîntecîntece øi proiecte nerealizate. Citatele sînt adesea citite independent de sursa iniflialæ,  însææ ele nu func  îns funcflio flionea neazæ zæ bin binee cînd sînt sco scoase ase cu tot totul ul din con contex textul tul de origine. gine. Regîndirea titlului celei de-a treisprezecea Bienale de la Istanbul, în acest sens, ar permi  te o lecturæ lecturæ alternativæ alternativæ a bienalei, în locul celei celei evidente. evidente. Întrebare Întrebareaa Lalei Müldür Müldür,, „Mamæ, sînt eu un barbar?“, væzutæ ca avînd duritatea unui diamant, este un spafliu spafli u de autoreflexie care cuprinde corespondenfla øi eseuri ale autoarei. Bienala Bie nala îøi conconstruieøte contextul prin aceastæ întrebare retoricæ øi înflelege domeniul public ca spafliu de manifestare socialæ. În aceastæ perioadæ de dupæ evenimentele din parcul Gezi, cînd trebuie sæ redefinim sensul lexical al termenului de „barbar“, „bar bar“, întrebarea are, mai degrabæ, duritatea unei pietre decît a unui diamant. Cînd procesul de pregætire a bienalei a coincis cu cea mai înverøunatæ rezistenflæ civilæ din istoria Turciei, planul expozifliei s-a deplasat øi s-a îndepærtat de spafliul pupublic. Ce aøteptæri putem avea acum de la bienalæ? Dupæ folosirea unor altfel de metode de a rezista, precum cititul de cærfli dinaintea scuturilor aparflinînd forflelor  speciale de poliflie, îmbræfliøatul unor copaci în pericol de tæiere, protestul în picioare, nemiøcafli, træitul în corturile din parc, în pofida pericolului letal, cu alte cuvinte,  în condifliile condifliile în care care viafla devine devine îndeajuns îndeajuns de de mult artæ, artæ, cît de sincer sincer øi de de eficient ar fi sæ faci dintr-o proclamaflie artisticæ în spafliul public o parte din bienalæ? Gesturile øi metodele artistice nu mai interveniseræ niciodatæ în practicile cotidiene øi în

AS HARD AS DIAMOND Didem Yazıcı The 13th Istanbul Biennial, 14 September – 10 November, 2013 Curator: Fulya Erdemci “From now on, it is time to ask questions as hard as diamond. I invite everybody to bare their souls, to join a collective psychotherapy: Mom, am I barbarian? I wouldn’t want my traces to be found in archives. If you don’t understand the light of Orient and high salons, yes!“ (Lale Müldür) The title of the 13th International Istanbul Biennial, Mom, Am I Barbarian? comes from Turkish poet and writer Lale Müldür’s book that carries the same title. There is a common mistake in exhibitions inspired by poems, literary texts, songs, and unrealized projects. Quotes are often read independently from their original source, even though they do not operate well when they are considered comcom pletely apart from their initial context. Rethinking the title of the 13th Istanbul Biennial in this sense would allow an alternative reading of the exhibition instead of an obvious one. Lale Müldür’s quesques tion “Mom, am I barbarian?“, referred to as hard as diamond, is a self-reflexive space including the author’s correspondences and essays. The biennial builds its context through this rhetorical ques tion and understands public realm as a space for social manifestamanifestation. During these post-Gezi days, when we are in need of redefining the lexical meaning of “barbarian“, this question is indeed as hard as a stone rather than a diamond. When the preparation process of the biennial coincided with the biggest civil resistance in Turkey’s history, the exhibition plan has shifted and moved away from the public space. Now, what is our expectation from the biennial? Following the alternative resistance methods such as reading books right in front of riot shields of police, hugging trees that are under threat of being cut, standing-man

 tac  tactic ticile ileardefi sæ rezist rez istenfl enflææ atîcriticarea t cît au fæc fæcut-o ut-o în tim timpul pul eve evenim niment elorr leg legate ate detrebuie parcul par cul sæ Gezi. Gez Dacæ regîndim retragerii bienalei dinentelo spafliul public, nei. amintim cæ e posibil s-o judecæm øi færæ a o fetiøiza ca instrument politic. Cît priveøte relaflia cu limbajul protestului, una dintre cele mai dezamægitoare lucræri a fost instalaflia de mari dimensiuni Market  Market or Die [Piaflæ sau moarte] (2013) a lui Diego Bianchi. Instalatæ la intrarea în Salt Beyog˘lu ˘lu øi constînd în obiecte colectate din piafla de vechituri localæ, ea înfæfliøeazæ o instalaflie-gunoi haoticæ, ceva cu care sîntem deja  familiarizafli arizafli de pe pe stræzile stræzile Istanb Istanbulului. ulului. Afiøe Afiøele le lipite lipite neatent neatent,, textele textele øi mær mær furile  furile sînt un soi de repetare a parcului Gezi. Ca parte a instalafliei, existæ pixuri pi xuri øi markere pen tru a scrie scrie pe pe perefli perefli øi, cu toate toate astea, astea, am fost fost avertiza avertizaflifli de paznicii cii expozifliei expozifliei cæ la Salt scrisul pe perefli e interzis. Aceastæ instalaflie repetitivæ, contradictorie øi nonrefle -

protests, living in tents theenough, park despite the danger of death,would in other words, when life isinart how sincere and efficient it be to make an artistic statement in public spaces as part of the biennial? Never before artistic gestures and methods were not involved in everyday life practices and resistance tactics as much as they did during Gezi. If we were to rethink the critique of the biennial’s withdrawal from the public space, we need to remember that it is also possible to read the biennial without fetishizing it as a politipolitical tool. In terms of the relation to the language of protestation, one of the most disappointing works was the big-scale installation Market or Die (2013) of Diego Bianchi. Installed at the entrance of Salt Beyog Beyo g˘lu lu,, the installation consisting of objects collected from the local flea market presents a chaotic trash-installation already familiar from the

DIDEM YAZICI e curatoare øi scriitoare, locuind la Istanbul øi la Frankfurt. A absolvit un master în studii cu ratoriale la Stadelschule øi la Universitatea Goethe pe tema „Curating Artistic Acts: Merging Public Pro gramming and Exhibition Making“ [Curatoriatul actului artistic: fuziunea agendei publice cu organizarea de expoziflii].

DIDEM YAZICI is a curator and writer living in Istanbul and Frankfurt. Frankfurt. She completed her Masters at Curatorial Studies at Stadelschule and Goethe University on the topic “Curating Artistic Acts: Merging Public Programming and Exhibition Making“.

48

 

 scena  Ayøe E rkmen Bangbangbang, a craine (20 m hight) and a buoy (∅ 85 cm), photo: Servet Dilber, courtesy: Galerie Barbara Weis, Berlin and Galeri Manâ, Istanbul

streets of Istanbul. Posters that were installed slapdash, texts and commodities are repetitions of Gezi Park. There are pens and markers to write on the walls as part of the work, however, I was warned by the exhibition guard that Salt does not allow people to write on the wall. This repetitive, contradictory and non-reflexive work and its display make a meaningless presentation. As one of the main venues, Antrepo was quite packed. While the center areas of the exhibition were installed neatly, towards the surrounding area, the works were interfering with each other. Presenting the reflection of the moonlight on the water of dams on the Euphrates River, Murat Akagündüz’s video installation Stream (2013) has made a difference with its austere language among the exhibition crowd. However, the sound of the surrounding works was so loud that one could not realize whether Stream has a sound or not. Doubting if one had the right perception of the work, one leaves the room with a feeling of uneasiness. Similarly, Nicholas Mangan’s  A World World Undone Undone (2012) does not seem to be presented as it deserves and seems to be lost a little. Another problematic presentation was Thomas Hirschhorn’s, who usually works in public spaces. As a documentation of his previous works, instead of a collage-work on its own, Timeline: Work in Public Space (2012) is more of an archival work. Including not only works done today, but also chalchal lenging conceptual works from the 1970’s that deal with standing issues, it strengthened the historic references of the exhibition and did not fetishize contemporary art in the context of the biennial. The works that were made in collaboration with maintenance workers were one of the key works that carried the conceptual framework of theartistic exhibition. Exhibiting protest poster designsasofsaluting Provo, athe shortterm and activist movement (1965–1967),

 View of Antrepo No. 3, 2013, photo: Servet Dilber, Dilber, courtesy: Istanbul Biennial

 

Ínci Eviner  Taxonomies of Malaise (detail), ink on paper, dimensions variable, 2013, photo: Servet Dilber, courtesy: the artist and Gallery NEV Istanbul  Anca Be nera, Arnold Estefa n The Equitable Principle, mixed media installation, 2012, photo: Servet Dilber, courtesy: the artists and Salonul de Proiecte, Bucharest

 

 scena

Santiago Sierra Conceptual Monument, poster, inkjet print, 280 × 170 cm, project for the design competition for the Leipzig Freedom and Unity Memorial, 2012, photo: Servet Dilber, courtesy: KOW Berlin Ínci Eviner  Co-action Device: A Study, installation and performative live research, 2013, photo: Servet Dilber, courtesy: the artist and Gallery NEV Istanbul

 

  s    t   s    i    t   r   a   e    h    t   :   y   s   e    t   r   u   o   c  ,   r   e    b    l    i    D    t   e   v   r   e    S   :   o    t   o    h   p  ,    3    1    0    2   –    2    1    0    2  ,   n    i    t   o   a    l    l   a    t   s   n    i  ,    )    1   r   e    t   p   a    h    C    (   s    t    i    d   n   a    B   e    h    t    t   e   u   o   m   b    h   a   a   t   r    R   a   -    P   u   o   e    b   h    A   T   :   s   e   t   n   n   n   e   a   g   u   r   u    R   s   n    &   I    l   s    t   a   a    b   n    d   e    b    A   i   c    l    I   n   e   s   e   a   h    B   T

 

Maxime Hourani A Book of Songs and Places, printed material, dimensions variable, 2013, photo: Servet Dilber, courtesy: the artist

54

 

 scena Hito Steyerl Is a Museum a Battlefield?, video documentation of nonacademic nonacademic lecture, approx. 40 min., 2013, photo: Servet Dilber, courtesy: the Public Program at the Stedelijk Museum Amsterdam

 xivæ, prec precum um øi expon exponatele atele sale creea creeazæ zæ o preze prezentare ntare lipsitæ tæ de sens. Fiind unul dintre principalele spaflii, Antrepo a fost destul de îngræmædit. În timp ce zonele centrale ale expozifliei erau instalate îngrijit, spre margine lucrærile se cælcau pe picioare. Constînd în reflexia luminii de lunæ pe apa barajelor de pe rîul Eufrat, instalaflia video Stream [Øuvoi] a lui Murat Akagündüz (2013) a ieøit în evidenflæ din mulflimea de expozanfli prin limbajul ei auster. Totuøi, sunetul lucrærilor din jur e prea ridicat ca sæ-fli pofli da seama dacæ Stream are sunet sau nu. Îndoindu-te dacæ ai perceperceput-o în mod corespunzætor, pæræseøti încæperea cu un sentiment sentiment de neliniøte. neliniøte. La  fel, lucr lucrare areaa lui Nich Nichola olass Man Mangan, gan, A  A World Undon Undonee [O lume distrusæ] (2012), nu pare sæ fie prezentatæ aøa cum meritæ, fiind destul de puflin pusæ în valoare. O altæ prezentare problematicæ a fost cea a lui Thomas Hirschhorn, care de obicei lucreazæ lucreazæ  în spaflii publice. publice. Fiind Fiind o documentare documentare a unor lucræri lucræri anterioare anterioare ale sale, øi nu un

spirit of 1968, highlighted the importance of reconsidering historic materials in a contemporary context. How visible was the biennial’s relation to poetry? Shahzia Sikander’s animation and sound piece at Antrepo, which worked as a visual poetry as a whole was one of the sensual works in which this relation was felt most. Reading and singing poems of Lale Müldür, Efe Murad, Nazım Hikmet and Ahmet Güntan intertwined and generated music where the meaning of words lost importance. Consisting of her self. portrait and her poem, Ipek Duben’s Manuscript (1994) – as an introvert self-portrait – detaches itself from the rest of the exhibited works through its approach and references. The work cannot be associated with the concept of urban issues that dominates Antrepo as it is isolated in its own conceptual frame. One cannot speak of . the right choice of work for I pek Duben, which is also the case for Nil Yalter. Ínci Eviner’s series of drawings, Taxonomies of Malaise (2013), exhibited at Antrepo and dealing with Gezi in a subtle and

colaj propriu-zis, Timeline: Workdeinarhivare. Public Space [Cronologie: [Crono lucrul înnuspafliul (2012) e mai degrabæ un gest Faptul cæ aulogie: fost expuse doarpublic] lucræri realizate în prezent, prezent, ci øi lucræri conceptuale conceptuale dificile din anii 1970, 1970, vizînd probleme perene, a întærit referinflele istorice ale expozifliei expozifliei øi nu a dus la fetiøizarea artei contem porane în contextul bienalei. Lucrærile fæcute în colaborare cu muncitori de la în  tre flinere au fost printre lucrærile-cheie care au susfli susflinut nut cadrul conceptual al expozifliei. Expunerea, pentru a saluta spiritul lui ’68, a proiec telo  telorr de de afiø afiø de pro protest test ale Provo, o miøcare artisticæ øi militantæ care a activat pentru scurt timp (1965–1967), a subliniat importanfla reconsiderærii unui material istoric într-un con text con text con  temporan.  tempor an. Cît de vizibilæ a fost relaflia bienalei cu poezia? Animaflia øi piesa audio a Shahziei Sikander de la Antrepo, care funcflionau în ansamblu ca o poezie vizualæ, a fost una din tre luc lucrær rærile ile sen senzua zuale le în car caree ace aceast astææ relaflie aflie a fos fostt cel ma maii perc percept eptibi ibilæ. læ. Cit Citire ireaa øi cîn cîntar tarea ea unor poeme de Lale Müldür Müldür,, Efe Murad, Nazìm Hikmet øi Ahmet Güntan s-au înîn-

abstract way, interrogated the issue of oppression and uneasiness. The work is evidence that modest materials such as ink and paper may result in the strongest and most meaningful works. While Eviner’s piece at Antrepo was plain, her piece at the Greek School, on the other hand, was highly complex and problematic. Welcoming the audience, as a first piece at the Greek School, logically operates well at first glance: an experimental space resembles an alternative school inside of a school space. Relating experimental education and art production, including students from different disciplines, Co-action Device: A Study (2013) was a living piece that ran throughthrough out the biennial. Creating a possibility to encounter a different project each time, it was a brave and exciting project. However, there seems to be three logical mistakes in terms of representation. Firstly, this work was a collective project in real terms, how ethical and right is it to be presented merely as Ínci Eviner’s work? Even though the idea of the work belongs to Eviner, if it is claimed to be a collaborative work with students, then it should have been highlighted high lighted that it operates in collaboration. If the students did not participate, the project would not function at all. Secondly, the project is defined as a “multimedia „ piece in the guidebook, however, this term fails to describe it well enough. Referring to multiple materials and media,

 trepætruns au dat naøtere .Ipek Duben, Manusc unei muzici înript care sensul cuvintelor îøi pierdea importan fla.øiLucra Lucrarea rea lui Duben,  Manuscript [Manuscris] (1994), constînd din autoportretul øi poemul ei – ca un autoportret introvertit –, se deosebeøte de res-

55

 

 Jorge Méndez Blake The Castle, bricks, book, 2007, photo: Servet Dilber, courtesy: La Colección Jumex, Ecatepec

 tul celor celorlalte lalte din expoz expoziflie iflie prin abord abordare are øi refer referinfle. infle. Ea nu poate fi asocia asociatæ tæ cu conconceptul problematicilor urbane care au dominat la Antrepo, aceasta schiflîndu-øi propriul  te în cazul . cadru conceptual. Nu se poate vorbi de alegerea unei lucræri potrivi te lui Ipek Duben, la fel ca øi în cazul lui Nil Yalter. Seria de desene ale lui Ínci Eviner, Taxonomies Malaise ale unei (2013), Antrepo, care aveaofde-a face[Taxonomii cu Gezi într-un modstæri subtilproaste] øi abstract, puneaexpusæ în discu discula flie problema opresiunii øi a neliniøtii. Ea pare a fi o dovadæ cæ folosirea de materiale modeste, precum cerneala øi hîrtia, poate avea ca rezultat o operæ puternicæ øi semnificativæ. În  timp ce lucrare lucrareaa lui Eviner ner de la Antrep Antrepoo a fost una simplæ, simplæ, cea de la Øcoala Greceascæ, pe de altæ parte, a fost extrem de complexæ øi problematicæ. Întîmpinarea de cætre ea a publicului la Øcoala Greceascæ, ca prima prima instalaflie de acolo, la o primæ  vedere  ved ere funcfl funcflione ioneazæ azæ bine din punc punctt de de veder vederee logic: c: un spafl spafliu iu expe experime rimental ntal seam seamææ næ cu o øcoalæ alternativæ în spafliul unei øcoli. Punînd în legæturæ educaflia experimen  talæ øi producfl producflia ia de de artæ, artæ, incluzînd elevi din cadrul unor discipline ine diferit diferite, e, Co-action Device: A Study [Dispozitiv pentru a acfliona împreunæ: un studiu] (2013) a fost o lucrare lu crare vie care a traversat bienala. Prin crearea posibili tæflii  tæflii de a întîlni întîlni un proiect proiect diferit de fiecare datæ, a fost o încercare curajoasæ øi interesantæ. interesantæ. Cu toate astea, par sæ existe trei erori logice în termeni de reprezentare. În primul primul rînd, a fost, de  fapt, proiectChiar proiect colectiv; colectiv de etic et ic øi de corect cor e sæ-l sæl prezinfli prezinfl i ca fiindcædoar doearo opera oper lui ÍnciunEviner? dacæ; cît ideea îi aparfline l uiect lui Eviner Eviner, , dacæ se pretinde l ucra-a lucrare în colaborare cu elevii, atunci ar fi trebuit eviden fliat faptul faptul cæ cæ e realizat realizatææ în cola-

56

 

 scena

borare. Dacæ elevii n-ar participa, proiectul n-ar funcfliona deloc. În al doilea rînd, proiectul este definit în catalog ca „multimedia“, ceea ce nu reuøeøte sæ-l descrie suficient de bine. bin e. Trimiflind Trimiflind la mai multe materiale øi medii, medi i, termenul termenul de „multimedia“ scoate în evidenflæ obiectele ce compun instalaflia øi nu vorbeøte vor beøte despre par tea perfor performativæ mativæ a lucrærii, lucrærii, care a fost, fost, de de fapt, fapt, motorul motorul princi principal pal al proiectului. Nu  în ultimul rînd, rînd, cea mai mai mare problem problemææ a proiectului proiectului au fost fost politica ca instalærii instalærii lui øi metoda de prezentare. Chiar dacæ intenflia de bazæ a proiectului proiectului a fost aceea de a scoate în evidenflæ experienfla øi procesul, într-un mod ciudat accesul accesul publicului publicului la lucrare a fost foarte problematic. Barierele puse în jurul instala fliei instala fliei øi al zonei perfo perforr mance-ului au fæcut imposibile privirea øi træirea lucrærii de la parterul de la in trare, unde era instalatæ, øi au transformat-o într-o maøinærie închisæ. închisæ. Proiectul poate fi væzut de la balcon, de la etaj. Însæ væzut de la balcon, el evocæ evocæ o grædinæ grædinæ zoologicæ zoologicæ sau o imagine de la circ, în loc sæ creeze o atmosferæ atmosfe ræ tea tralæ, iar iar asta distruge distruge logica logica lucrærii. Dacæ includem terasa øi scærile, Øcoala Greceascæ Greceascæ a fost spafliul cel mai bine gîndit. gîn dit. Platforma Platforma Sulukule, Proiectul Networks of Dispossession [Reflele ale deposedærii] øi Serkan Taycan fac din zona de terasæ un spa fliu potr potrivit ivit pentr pentruu schim schimbul bul de informaflii. Cæutærile fictive øi nesfîrøite din videoul lui Basel Abbas øi Ruanne Abou-Rahme, The Incidental Incidental Insurgents [In [Insurgenflii surgenflii acciden tali]i] (20 (2012– 12–201 2013), 3), pre prezen zen tat la Art Arter er (in (insti sti tuflie de artæ artæ folositæ folositæ ca spafliu spafliu de expune expunere re în cadrul bienalei), se aflæ într-un dialog strîns cu instalaflia aceluiaøi duo de artiøti. În cealaltæ parte a aceluiaøi aceluiaøi etaj, Citizens Band [Orchestra cetæ flenilor  flenilor]] (2012) a Angeli Angelicæi cæi Mesiti a constat din patru scurtmetraje,

“multi-media“ highlights the objects of the installation and does not speak of the performative side of the work, which was, indeed, the basic motive of the project. Last but not the least, the biggest problem of the project was its installation politics and display display method. Even though the basic intention was to highlight the experience and the process controversially, it was quite problematic for the audience to experience the work. The barriers set around the installation and the performance area made it impossible to read and experience the work from the entrance floor, where it has been installed and turned it into a closed-machinery. The project can be seen from the balcony area from upstairs. However, looking at the piece from the balcony evokes a zoo or a circus situation instead of creating a theatrical atmosphere, and this breaks the logic of the work. Including the terrace and stairs area, the Greek School was the most well conceived venue. Sulukule Platform, Networks of Dispossession Project, and Serkan Taycan make the terrace part a legible space of information exchange. The fictional and endless search in Basel Abbas & Ruanne Abou-Rahme’s video The Incidental Insurgents (2012–2013) shown at Arter (art institution used as a biennial venue) is in a close dialogue with the installation by the same artist duo. On the other side of the same floor, Angelica Mesiti’s Citizens Band (2012) consisting of four short films is a genuine and sincere piece. Even though the 13th Istanbul Biennial has built a modest line, suggesting discoveries and compatible works, some choice of the works and installation methods were overwhelming the show and renderrendering problematic its relation to Gezi and the exhibition context.

 fiind lucrare lucrare  tenti cæ øi sincer cæ sinceræ. æ.Bienalæ de la Istanbul a conturat o modestæ direcflie, Chiarodacæ cea au de-a treisprezecea sugerînd descoperiri øi lucræri compatibile, alegerile fæcute în privinfla unor lucræri øi a unor maniere de instalare au copleøit expoziflia ex poziflia øi i-au fæcut problematic rapor tul cu Gezi Gezi øi cu contextul. contextul. Traducere de Alex Moldovan Thomas Hirschhorn Timeline: Work in Public Space, cardboard, paper, photographs, prints, photocopies, adhesive tape, markers and plastic foil, 240 × 958 cm, 2012, photo: Servet Dilber, courtesy: the artist and Gladstone Gallery, New York and Brussels

 

Former West:  Andrey Shental

fracturi în infrastructuræ

Dokumente, Konstellationen, Ausblicke [Documente, constelaflii, perspective], Berlin, 18–24 martie 2013 Former West [Fostul Vest], un proiect aparent færæ sfîrøit, desfæøurat într-un ritm lent din 2008, øi-a atins apogeul sub forma unei reuniuni de øapte zile, intitulatæ Documente, constelaflii, perspective. perspective. Locul celei de-a patra ediflii a congresului a coincis, øi spaflial, øi temporal, cu principalul sæu moment moment istoric de referinflæ – sfîrøitul Ræzboiului Rece. Instituflia germanæ Haus der Kulturen der Welt [Casa Culturilor Lumii], care a gæzduit proiectul în martie 2013, a fost iniflial inauguratæ inauguratæ la cæderea Zidului Berlinului, fiind fii nd amplasatæ la micæ distanflæ de acesta. Astfel, aceastæ Odisee performativæ, discursivæ øi exexpoziflionalæ a închis cercul, isprævindu-se în punctul ei de plecare imaginar. Denumirea genericæ de Fostul Vest a conferinflei pune accentul pe sfîrøitul hegemoniei unei vag øi abstract definite emisfere asupra celeilalte: Estul nu n u mai este subordonat Vestului, iar astfel putem cu toflii specula asupra soartei ulterioare de ansamblu a „fostului bloc“. Cu toate acestea, în ciuda flelului ei de a descentraliz descentralizaa øi de a înlætura hegemonia „Vestului“, „Vestului“, de a restabili echilibrul de putere øi de a særbætori „impe-

FORMER WEST: RUPTURES IN INFRASTRUCTURE

Andrey Shental Dokumente, Konstellationen, Ausblicke [Documents, Constellations,

Prospects], Berlin, 18–24 March 2013 Former West, a seemingly never-ending project that has been slowly

unfolding since 2008 has reached its final point of intensity in the form of a seven day gathering under the title Documents, Constellations, Prospects. The location of the fourth edition of the congress coincided both spatially and temporally with its main historical reference point – the end of the Cold War. The German institution Haus der Kulturen der Welt that accommodated the project in March 2013 originally opened when the Berlin Wall fell and was located a walking distance from it. Thus this performative, discursive, and exhibitionary Odyssey has come full circle terminating in its imaginary place of departure.

[Producflia delui, artæ] a subminat øi elmai raporturile bazate axa axa fost – pre- zent  zent. . Potrivit astæzi sîntem mult înapoiaflitemporale chiar øi decît fostulpeVe Vest: st:  fost ne îndrepîndrep  tæm direct spre secolul al XIX-le XIX-lea. a. Astfel, Astfel, nu doar doar certitud certitudinea inea geograf geografiicæ a acestui proiect ar putea sæ se gæseascæ fracturatæ, ci øi coerenfla sa temporalæ ar putea fi pusæ  în discuflie discuflie în altæ altæ parte. parte. De fapt, geografia Fostului Vest este limitatæ la Europa øi la principalele sale capitale, cu excepflia semiasiaticului Istanbul. Aøa cæ prezenfla corelatæ a „Vestului“ din titi -

The title of the Former West conference emphasises the end of the hegemony of one abstractly and vaguely defined hemisphere over another: the East is no longer subordinated to the West and thus we all can speculate upon our global “post-bloc“ futures. However, notwithstanding its aim to decentralise and dehegemonise “the West“, to redress the balance of power and to celebrate the “political imperative of equality and the notion of ’one world’“, its very title is rooted in the dualism that is intrinsic to the millennial tradition tradition of western thought as opposed to non-western philosophies. Instead of seeing the world in its heterogeneity the conference encloses itself  within the binary logic and thus prescribes markedness markedness of one signifier over another, which subsequently leads to precedence, propriety and hierarchical relations within its semantic paradigm. The actual relationships between certain parts of the world are much more intricate and interconnected than a dichotomy. One could imagine imag ine a Greimas semiotic square (the popular motif of the “former western“ art theory) in order to illustrate them in all its complexity. However, even a fourfold system would not be enough to map multiple easts and wests, numerous norths and souths, centers and margins; peripheries and relative peripheries, overlapping and intersecting locations, contested territories, liminal zones as well as imaginary and cognitive geographies. Moreover, the argument made by Boris Groys during his lecture Art  Art Production Production has also undermined its temporal relations based on former  former – latter axis. According to him, today we are much-much former than the former West itself: we are moving backwards straight to the 19th century. Thus not only

 ANDREY SHENT SHENTAL AL (n. 1988) este critic, tic, artist øi curator curator,, lucrînd la Moscova Moscova øi Londra. Londra. Defline o licenflæ licenflæ în cri ticæ  ticæ de artæ obflinutæ la Universitatea Universitatea de Stat din Moscova Moscova øi îøi desfæøoaræ studiile de masterat masterat la Centrul de Cercetæri în Filosofia Modernæ Europeanæ de la Universitatea Kingston, Marea Britanie. Este redactor cu  vechime  ve chime al revistei Theory and Practice, pentru care curatoriazæ proiectele educative intitulate Limits of Art [Limite ale artei]. A contribuit cu eseuri, cronici øi interviuri la mai multe publicaflii, printre care: Frieze, Mute,  Artchronika,  Artchron ika, Colta, Colta, Art territory territory,, Aroundart Aroundart øi Opjce Opjce.. A participat la rezidenfla curatorialæ “RE-directing: East“ de la Centrul pentru Artæ Contemporanæ Zamek Ujazdowski din Varøovia (2013) øi a curatoriat în colaborare colabo rare  videoprogramul  videop rogramul nomad Now Showing: Austerity Measures (2011–2013), ajuns în numeroase oraøe euro euro-pene. Ca artist, realizeazæ filme-eseu øi documentare.

ANDREY SHENTAL (b. 1988) is a critic, artist and curator curator based in Moscow and London. He holds a B.A. in Art Criticism at the Moscow State University and is currently doing his M.A. at Center for Research in Modern European Philosophy at Kingston University. He is a senior editor at Theory and Practice magazine for which he is curating educational pro  ject Limits of Art  . He has contributed essays, reviews and interviews Artchronika, Colta, Art  to several publications including Frieze, Mute, Artchronika, territory, Aroundart, and Opjce. He has participated in the curatorial residency “RE-directing: East“ at the Center for Contemporary Art Zamek

rativul øi ideea «uneinare singure lumi»“, însæøi titulatura ei îøiînareopoziflie rædæcinile  în dualpolitic ismul alintrinsec ismul integalitæflii rinsec tradifl tradifliei iei milenare mile a gîndirii occidentale, occiden tale, væzute væzute opo ziflie cu cu  filosofiile  fi losofiile neoccidentale. În loc sæ vadæ lumea potrivit eterogenitæflii ei, conferinfla se  închide  înch ide într într-o -o logicæ cæ bina binaræ ræ øi astfe astfell presc prescrie rie cara caracter cterul ul marc marcat at al unui semn semnifica ificant nt faflæ de celælalt, ceea ce duce ulterior la precedenflæ, proprietate øi relaflii ierarhice în cadrul paradigmei sale semantice. Raporturile actuale dintre anumite pærfli ale lumii sînt mult mai complicate øi intercointerconectate decît termenii unei dihotomii. Ne-am putea imagina un pætrat semiotic greimasian (motivul popular al teoriei artei „fost occidentale“) pentru a le ilustra în toatæ complexitatea lor. lor. Cu toate acestea, nici mæcar un sistem cvadruplu n-ar fi suficient pentru a cartografia multiplele Esturi øi Vesturi, numeroasele Norduri øi Suduri, cen tre øi marg margini, ini, periferi ferii øiøi perif periferii erii rela relative tive,, situær situærii care care se supr suprapun apun øi se inter intersect secteazæ eazæ,,  teritorii  terito rii contestate, contestate, zone liminale, liminale, precum precum øi geografii geografii imaginare imaginare øi cognitive. ve. Mai mult, argumentul prezentat de Boris Groys în timpul prelegerii sale Art sale Art Pro Production duction

Ujazdowski in Warsaw and Measures has co-curated nomadic video-pro video-proShowing:(2013) Austerity gramme Now (2011–2013) that has travelled across numerous European cities. As an artist he makes docu mentary and essay films.

58

 

 scena

Keynote Groys Auditorium © Marcus Lieberenz/Haus der Kulturen der Welt

 tlul provoca provocator tor – deøi deøi cu atribut atributul ul peiorativ peiorativ de „fost“, „fost“, acolat lui dupæ dupæ disocierea socierea de omologul sæu, „Estul“ – indicæ deopotrivæ limitærile epistemologice øi cele pur geografice ale amplitudinii sale. Utrecht, Varøovia, Viena, Berlinul sau Istanbulul, cu ale al e lor „sæli de spectacole climatizate cum se cuvine øi cu o acusticæ bunæ“ (ca sæ folosim figura de stil preferatæ a lui Irit Rogoff) ar putea fi uøor umplute ochi cu mîndri proprietari de paøapoarte paøapoarte europene în stare sæ se fîflîie dupæ plac prin spafliul SchenSchen1

gen færæ frontiere.  Acesta e motivul motivul pentru pentru care proiectul proiectul Fostul Vest nu e chiaraøa-de-fost-occidental.  Aceastææ controv  Aceast controversæ ersæ provo provoacæ acæ o serie serie de întrebæ întrebæri. ri. Dacæ aspiri la înlætura înlæturarea rea hegemoniei øi a centralitæflii Vestului, de ce sæ invifli restul lumii sæ se adune tocmai pe acest continent, sæ-øi investeascæ øi sæ-øi concentreze aici capitalul intelectual øi crea tiv? De ce, ce, dacæ Ve Vestul stul este este proclama proclamatt ca fost, ca fost, îøi  îøi arogæ arogæ el dreptul dreptul de a decide cine din fostul Est meritæ atenflie øi cine nu? Aceastæ livrare øi acumulare de cunoøtinfle serveøte oare doar la îmbogæflirea modului în care Europa filosofeazæ despre sine sau este beneficæ øi pentru alte culturi?2  Aceste  Aces te ches chestiuni tiuni øi cont contradi radicflii cflii nere nerezolv zolvate ate s-au vædit în a øase øaseaa zizi a cong congresu resului, lui, cînd cei care pæreau a fi participanfli din flærile fostei „Lumi a Treia“, Treia“, purtînd costume negre, dar amestecîndu-se printre ceilalfli participanfli îmbræcafli î mbræcafli mai lejer, lejer, s-au ridicat brusc  în picioa picioare re dupæ discu discursul rsul lui Pio Piotr tr Pio Piotrow trowski ski øi au începu începutt sæ sæ scoatæ scoatæ zgom zgomote ote near ticulate,, flipînd øi gesticulî  ticulate gesticulînd nd expresiv: expresiv: vizitatorii vizitatorii s-au s-au dovedit dovedit a fi interprefli interprefli angajafli angajafli Marcus Geiger  Untitled, 2013, installation, © Marcus Lieberenz/Haus der Kulturen der Welt

the geographical certainty of this project could be ruptured, but also its temporal consistency could be put into question elsewhere. In fact the geography of Former West is limited to Europe and to its main capitals with an exception of half-Asian Istanbul. So the prespres ence of correlated “West“ within its provocative title – though with a pejorative attribute “former“ that has detached and migrated from its counterpart “East“ – indicates both epistemological and merely geographical limitations of its amplitude. Utrecht, Warsaw, Vienna, Berlin or Istanbul with their “properly air-conditioned auditoria with good acoustics“ (using Irit Rogoff’s favourite trope) could be easily full to the brim with proud owners of EU passports capable of floating freely through borderless Schengen zone.1 That is why the Former West project is not-that-former-western. This controversy provokes a series of questions. If one aspires to dehegemonise and decentralise the West, why does one invite the rest of the world to gather in this particular continent, investing and concentrating here its intellectual and creative capital? Why if the West is proclaimed former does it take the right to decide who in the former East is worth of attention and who is not? Does this delivery and accumulation of knowledge serve just to enrich Europe’s philophilosophising upon itself or is it also beneficial for other cultures?2 These unresolved questions and contradictions were visualised on the sixth day of the congress when those who seemed to be attenatten dees from the former “third world“ countries, wearing black suits but still dissolving among other more casually dressed participants, suddenly stood up after Piotr Piotrowski’s talk and started making inarticulate noises, screaming, and expressively gesticulating: the visitors out to be performers hired by Dutch Aernout Mik for turned his impressive piece Untitled  – a brilliant act artist of institutional critique that problematised notion of “formerness“ and exhaustion of dominant critical discourse. The “stuffiness“ of this discourse leads me to another problematic aspect of the project: relations between Former West participants tend to get institutionalized (paraphrasing Victor Misiano, it could be called “institutionalisation of friendship“3) or which in this case would mean consolidation of art elites. For example, the so-called “key lecturers“ played their role of doorkeepers who invited their colleagues, friends, or compatriots to participate in the congress via their own blocs. This gradual development of networking has resulted in a kind of nepotism or monopoly merger (for instance, one could think of direct affiliation of Former West with other intellectual platforms such as Afteral  Afterall  l or indirect with E-flux journal  ),), in circulation of the same people, and, finally, in exclusion of aliens and strangers. Maybe if there were more structural counterpoints or cognitive ruptures, dissonances or incongruities, such as those made by Aernout Mik, Former West would sacrifice its perfectly balanced programme of events and participants for the sake of a more contested and dissentual state of coexistence. Arguably, the more productive relationships could be established through an interplay of agonism and what Ranjit Hoskote in his leclecture Thinking Beyond Network: Notes Towards Cosmopolitics (2012) calls “tropism“. The Indian poet and curator describes these relations as “attraction and curiosity that takes place despite your will, despite your volition“ which can help to “reach alterity, to appreciate it and to amplify oneself through it“. This non-harmonious agonistic-tropistic co-inhabitation of the space could undermine consensual consensual relationrelationships or what is well agreed on and is manifested through academic rituals and routine: applauds, compliments, gratitude and always-correct questions. For instance, at least two conflictual positions were elaborated in the span of the congress. On the one hand, the notion of “insurgent cosmopolitanism“ was articulated by Ranjit Hoskote and then carried further by curator Rasha Salti who appealed for peaceful non-violent ways of resistance and broadening of our political imaginary. On the other hand, participants to the play Where Has Communism Gone? organised by Chto Delat? have claimed that communism is violent by its nature, seeing it as an unavoidable characteristic that

59

 

Maria Hlavajova, curator of the project © Marcus Lieberenz/Haus der Kulturen der Welt

Franco Berardi Bifo Game Over (?), lecture, © Marcus Lieberenz/Haus der Kulturen der Welt

Infrastructure, keynote lecture, Irit Rogoff  © Marcus Lieberenz/Haus der Kulturen der Welt

60

 

 scena Hito Steyerl I Dreamed a Dream: Politics in the Age of Mass Art Production, lecture-performance, © Marcus Lieberenz/Haus der Kulturen der Welt

At the Congress, © Marcus Lieberenz/Haus der Kulturen der Welt

61

 

de artistul olandez Aernout Mik pentru impresionanta sa lucrare Færæ titlu – o briliantæ acfliune de criticæ instituflionalæ care a problematizat nofliunea de „fost“ øi epuizarea discursului critic dominant. „Fudulia“ acestui discurs mæ conduce la un alt aspect problematic al proiectului: rapor turile dintre particip participanflii anflii la Fostul Vest tind Vest tind sæ se institufl instituflionalize ionalizeze ze (parafra (parafrazîndu-l zîndu-l pe  Victor Misiano, am putea vorbi despre o „institu „instituflionaliza flionalizare re a prieten prieteniei“ iei“3), fapt care, în acest caz, ar însemna consolidarea elitelor artistice. De exemplu, aøa-numiflii „conferenfliari principali“ au jucat rolul de uøieri care îøi invitæ colegii, prietenii sau comcom patrioflii sæ participe la congres pe filierele propriilor grupæri. Aceastæ dezvoltare treptatrepta tæ a reflele reflelelor lor a dus dus la un soi soi de nepo nepotism tism sau de fuziun fuziunee monop monopolistæ olistæ (de exem exemplu, plu, ne putem gîndi la afilierea directæ a Fostului Vest cu alte platforme intelectuale, ca  Afterall  After all sau, indirect, cu E-flux journal), journal), populate de aceiaøi oameni øi, în cele din urmæ, excluzîndu-i pe stræini øi pe outsideri. Poate cæ dacæ ar exista mai multe con traponderi  trapo nderi structur structurale ale sau fracturi, fracturi, disonan disonanfle fle ori ori neconcor neconcordanfle danfle cognit cognitive, ive, cum ar  ar   fi cele cele puse puse în practic practicææ de Aernou Aernoutt Mik, Mik, Fostul Vest øi-ar sacrifica programul perfect echilibrat echili brat al evenimentelor øi participanflilor de dragul unei coexistenfle mai dispu tate øiøi mai conflictuale conflictuale.. E posibil ca niøte raporturi mai productive sæ se poatæ stabili printr-o interacfliune a agonismului ago nismului øi a ceea ce Ranjit R anjit Hoskote, în prelegerea sa Thinking Beyond Network: Notes Towards Towards Cosmopolitics Cosmo politics [A gîndi dincolo de reflea: însemnæri în vederea unei cosmopolitici] (2012), numeøte „tropism“. Poetul Poetul øi curatorul indian descrie aceste rapor-

one has to accept. Unfortunately, these worldviews have not been confronted with each other, a situation that could have potentially enriched both sides. An attempt to establish conflictual engagement with the public was also made by Irit Rogoff on a relatively formal level – through the spatial rearrangement of an accustomed format of a discursive event. Being a “key lecturer“ that, of course, implies perfect attendance, attendance, in spite of the inconvenience she decided to conduct her bloc Infra Infrastructure in a small hermetic auditorium. Those people who were unable to fit or did not have reserved places, had to settle in different lacunas of HKW and listen to her live broadcast. This schism of public into two groups, that mimicked an auction house sale with its segregation of collectors and “the curious“, seemed to be an attempt to create incoherence within the seamless flow of well-organised events. It was not just a whim, but a very symptomatic gesture telling how critical knowledge and discourse on art have become overproduced and mass-consumed rendering constructive discussions impossible. According to Hito Steyerl’s performative lecture I  I Dreamed Dreamed a Dream Dream,, the age of mass art production goes hand in hand with the invention of firearms that made possible democratisation of violence. While one could say that democratisation itself is violent, Irit used permissible doze of “violence“ as a reaction to these processes. The tendency to de-popularise and de-democratise art might have been driven by a certain nostalgia to those times when we had art community instead of art world, physical proximity instead of alienation, kinship instead of partnership as well as the ability to have meaningful conversations instead of endless passages of a microphone through

 turi ca pe „opot atracflie curiozitat curio zitate intteritæflii, ervenind nind în ciuda ucierea da dorin dorinflei tale, îniaciuda uampl da voinfl voinflei  tale“  tale“, , care potatracfl ajutaie laøi „atinge ajuta „a tingerea reae alinterve terit æflii, la apreciere apre a ei øifleilatale, propria propr ificareie ificare prin ea“. Aceastæ nearmonioasæ coabitare agonistic-tropisticæ agonistic-tropisticæ a aceluiaøi spafliu ar putea submina relafliile consensuale sau ceea ce e clar convenit øi manifestat prin ritualuri øi rutine universitare: aplauze, complimente, recunoøtinflæ øi întrebæri î ntrebæri mereu corecte. corecte. De exemplu, cel puflin douæ poziflii conflictuale au fost elaborate în timpul congresului. Pe de o parte, nofliunea de „cosmopolitism insurgent“ a fost formulatæ de Ran jit Hoskote Hoskote øi apoi apoi dusæ mai departe departe de curator curatorul ul Rasha Salti, care a fæcut apel apel la modalitæfli paønice, neviolente de rezistenflæ øi de lærgire a imaginarului nostru popo litic. Pe de altæ parte, participanflii la piesa Where Has Communism Gone? [Unde s-a dus comunismul?], montatæ de Chto Delat?, au susflinut cæ, prin natura sa, cocomunismul mu nismul e violent, væzînd asta ca pe o caracteristicæ inevitabilæ pe care trebuie s-o accepfli. Din pæcate, aceste perspective asupra lumii nu s-au confruntat unele cu altele, o situaflie din care poate cæ ambele pærfli ar fi avut de cîøtigat.

immense auditoria. The time when we had art intuitions, butair-conditioned yet did not have art infrastructures. While institutions are characterised by hierarchies, vertical power relations, authority of elites, separation of art production from conconsumption, bureaucratisation of its operations; infrastructures are formed through complex entanglements of institutions (such as galleries, museums, media), logistical and managerial operations, transtransnational intellectual lattices, networks of sponsors, funders and trustees, transportation of participants and online live broadcasting – all rubbing against each other. Its role is not to impose certain views, values, ideologies, but rather to deliver knowledge and to enable its production and reproduction. From this perspective, Former West seems to be at the same time institution, an entity with its own protocols, and infrastructure, a tissue of procedures that make possible seamless distribution and consumption of criticality. One could say that Former West, despite its ability to de-territode-territorialise and re-territorialise itself in different locations or to narrow down and open up in time (Ranjit could call it “accordion temporality“) has come to the point when the knowledge starts functioning merely for self-maintenance and self-sustenance, for its self-legitimisation. For instance, theorist Stefano Harney in his lecture Logistical   Infrastructure  Infrastr ucture and and Algorithm Algorithmic ic Institution Institutionss called himself, Franco Berardi and Maurizio Lazzarato accountants of this conference who were invited from outside into art context to introduce new productivity of risk and make its operation more effective. One could guess that these seismic movements – a tendency to imitate finance capicapi talism tal ism logic – were consciously or unconsciously felt by the participartici pants and thus confronted through minor insurgencies that I tried to grope above. By paying attention to its contradictory dynamics they empowered these paradoxical elements in order to rupture, a-signify the uninterrupted process of delivery for the sake of delivery. Maybe these ruptures were a sort of signals for the intellectuals, talking about political and cultural problems more or less related to the events that took place a couple of decades ago, that the real politics are happening at the very moment outside the air-conditioned auditoria. One could hope that as a propositional project West  that is going to continue itsFormer life in the form of online documentation and publication would become an archive for inspiration or a reservoir of tactics for real time actions.

O încercare de aformal stabili o– relaflie conflictualæspaflialæ cu publicul a fost fæcutæ øi deal unui Irit Rogoff  Roevegoff  la un nivel relativ prin rearanjarea a formatului obiønuit niment discursiv. Fiind unul dintre „conferenfliarii principali“, ceea ce, desigur, implica un public scrobit, ea a decis, în pofida inconvenientelor, sæ-øi realizeze segmentul Infrastructuræ înt Infrastructuræ  întrr-oo mic micææ salæ înc închis hisæ. æ. Cei car caree n-a n-auu înc încæpu æputt sau n-a n-auu avu avutt loc locuri uri rez rezerer vatee au  vat au trebui trebuit sæ-øi sæ-øi gæse gæseascæ ascæ un colfli colfliøor øor în HKW HKW øi s-o ascu asculte lte în direc directt la difu difuzoar zoare. e.  Aceastææ scindare  Aceast scindare în douæ douæ a publicului, publicului, care a imitat imitat o øedinflæ øedinflæ de licitaflie licitaflie,, cu separa separa-rea corespunzætoare dintre colecflionari øi „curioøi“, a pærut o încercare de a crea incoerenflæ în desfæøurarea impecabilæ a unui eveniment bine organizat. N-a fost un simplu capriciu, ci un gest foarte simptomatic, vorbind despre cum cunoaøterea criticæ øi discursul despre artæ au devenit exagerat de regizate øi de masiv consuconsu mate, fæcînd imposibile discufliile constructive. Potrivit spectacolului-lecturæ al lui Hito Steyerl I Dreamed a Dream [Am visat un  vis], epoca producfl producfliei iei de artæ în masæ merge merge mînæ în mînæ cu inventa inventarea rea armelor  armelor  de foc, careînasine fæcuteposibilæ democratizarea Întrucîtdese„violenflæ“ poate spune cæ democratizarea violentæ, Irit a folosit oviolenflei. dozæ admisæ ca reacflie la aceste procese. Tendinfla de a de-populariza øi de-democratiza arta se poate sæ fi

62

 

 scena

 fost impulsiona impulsionatæ tæ de o anume nostalgi nostalgie faflæ de de vremurile vremurile cînd cînd exista o comunitacomunita te artisticæ artisticæ,, nu o lume lume a artei, proximitate tate fizicæ în loc loc de înstræinare, nare, înrudire în loc loc de parteneriate, precum øi capacitatea de a purta conversaflii semnificative, øi nu nesfîr nesfîr-øite treceri ale microfonului prin sæli imense cu aer condiflionat. Momentul în care aveam intuiflii de artæ, dar nu aveam încæ infrastructuri pentru ea.  În timp ce institufliile institufliile sînt caracter caracterizate izate de ierarhii, ierarhii, de relaflii aflii de putere vertic verticale, ale, de de au toritatea tatea elite elitelor lor,, de de separ separarea area prod producer uceriiii arte arteii de de cons consum, um, de biro birocrat cratizar izarea ea ope ope-rafliunilor infrastructurile se formeazæ operafliuni prin încrengæturi de instituflii (cum ar fi sale, galeriile, muzeele, mass-media), logisticecomplexe øi manageriale, reticulaflii intelectuale transnaflionale, reflele de sponsori, finanflatori øi administratori, transport al participanflilor øi transmitere în direct online – toate acestea avîndu-øi priza unele pe celelalte. Rolul lor nu este de a impune anumite opinii, valori, ideologii, ci mai degrabæ de a livra cunoøtinfle øi de a faci a facilita lita producerea øi reproducerea aces tora. Din Din acest punct de vedere vedere,, Fostul Vest pare sæ fie în acelaøi timp o instituflie, o entitate cu propriile reguli øi infrastructuræ, in frastructuræ, un flesut de proceduri care fac posibi posibi-læ distribuirea færæ hiaturi øi consumul de conflinut critic. S-ar putea spune cæ Fostul Vest, în Vest, în ciuda ciuda capac capacitæfli itæflii sale sale de de a se deter deteritori itorializa aliza øi a se reteritorializa reteritoria liza în spaflii diferite sau de a se restrînge ori de a se deschide în timp (Ran jit ar num numii ast astaa „te „tempo mporal ralitateitate-aco acorde rdeon on“), “), a aju ajuns ns la pun punctu ctull în car caree cun cunoøt oøtinfl inflele ele înc încep ep sæ funcflioneze doar pentru autoîntreflinere øi autosusflinere, pentru propria autolegitimare. De exemplu, teore ticia  ticianul nul Stefano Stefano Harney Harney,, în prelege prelegerea rea sa Logistical InIn-

Notes: 1. At the same time the very idea of mobility was reflected by scholars Ethel Brooks and Daniel Baker in their performative talk A  A Roma Model  Model  dedicated to how Roma people could inform us. 2. Former West takes as a reference point the fall of Berlin Wall, but not, say, Tiananmen square, or Iranian revolution, or wars of national liberation from colonial power. Of course, the project could be more global, inclusive and mobile, but certainly it had one achievement: it gave voice curators, critics and artists from the former Warsaw Pact and non-alignment countries that kept silent or were made silent for many decades. 3. Victor Misiano, Instituio  Instituionalizatio nalizationn of Friendship, Friendship, http://irwin.si/texts/institualisation/.

 frast  frastructu ructure and Algorithmic Algors-a ithmic Inspe Institut titutions ions [Infrastructuri logistice instituflii alre algoritmice] goritmice] numit sine, pe Franco Berardi øi peøi Maurizio Lazzarato drept contabili ai acestei conferinfle, care au  fost invit invitafli afli din din afaræ afaræ într-u într-unn context context artis artistic tic pentru pentru a introduc introducee o nouæ producti producti vita  vitate te a riscul riscului ui øi a-i face funcfl funcfliona ionarea rea mai efic eficientæ ientæ.. Putem bænui cæ aceste miøcæri seismice – tendinfla de a imita logica capitalismului financiar – au fost, conøtient sau inconøtient, resimflite de participanfli øi, astfel, înfruntate prin insurgenfle minore de felul celor pe care am încercat sæ le surprind mai sus. Acordînd aten flie aces tei  tei dina dinamici mici cont contradi radictorii, ctorii, ei øi-au perm permisis aces aceste te elemente paradoxale cu scopul de a rupe, de a de-semnifica procesul ne între  întrerupt rupt de livrare livrare de dragul dragul livræ livrærii. rii. Poate cæ aceste rupturi au fost un fel de semnale pentru intelec tuali, vorbind despr despree problem problemee politice politice øi culturale culturale mai mult sau mai legate decæevenimentele au avutînloc cu douæ dedecenii ce niipuflin în urmæ, cum politica realæcare se întîmplæ acest moment  în afara afara sælilo sælilorr climat climatizate. izate. Pu Putem tem sper speraa ca ca Fostul Vest, ca proiectpropunere care va continua sub forma documentafliei øi a pupu blicærii online, sæ devinæ o arhivæ inspiratoare sau un rezervor de  tactici pentru acfliuni efectiv efective. e. Traducere de Alex Moldovan Note: 1. În acelaøi timp, la ideea de mobilitate au reflectat cercetætorii Ethel Brooks øi Daniel Baker în discuflia discufli a lor per formativæ A  formativæ  A Roma Model Model [Un model rom], dedicatæ felului cum romii ne-ar putea forma. 2. Fostul Vest are ca punct de referinflæ cæderea Zidului Berlinului, øi nu, sæ zicem, piafla Tiananmen ori revolu  flia iranianæ ranianæ sau ræzboaiel ræzboaiele de eliber eliberare are naflional naflionalæ de sub puterile puterile coloniale. ale. Desigur Desigur,, proiectu proiectull ar putea fi mult mai global, cuprinzætor øi mobil, dar cu siguranflæ a realizat ceva: a dat cuvîntul curatorilor, criticilor øi artiøtilor din flæri ale fostului fostul ui Tratat Tratat de la Varøovia øi din flæri nealiniate nealinia te care au tæcut sau cærora le-a fost impusæ tæcerea timp de mai multe decenii. 3. Victor Misiano, Institutionalization of Friendship, http://irwin.si/texts/institualisation/.

Dissident Knowledges, performance discussion Chto Delat?/What is to be done?, Where Has Communism Gone? David Riff, Dmitry Vilensky, © Marcus Lieberenz/Haus der Kulturen der Welt

63

 

 Anri Sala Ravel Ravel Unravel, 2013, pavilion of France, 55th International Art Exhibition, Il Palazzo Enciclopedico, la Biennale di Venezia, photo: Italo Rondinella, courtesy: Venice Biennale

64

 

 scena

Unde e atitudinea?

 Însemnæri de la ediflia a 55-a a Bienalei de la Veneflia Veneflia

Corina Oprea  A 55-a Expoziflie flie Intern Internaflion aflionalæ alæ de Artæ, Il Palazzo Enciclopedico, Bienala de la Veneflia, Veneflia, 1 iunie – 24 noiembrie 2013 Cum sæ scrii de la Cupa Mondialæ de Artæ, mai exact, întrecerea dintre pavilioanele naflionale ce are loc tot la doi ani, un eveniment care – în ciuda faptului cæ toatæ lumea respinge ideea de reprezentare naflionalæ a artei – se face tot mai mare cu  fiecar  fie caree ed edifli iflie? e? Num Numæru ærull de pav paviliilioane oane din ace acest st an se rid ridicæ icæ la 88 88.. Din Dintre tre ace aceste stea, a, pes peste te  jumætat  jumæ tatee se aflæ în afar afaraa zon zonei ei tra tradifli diflionale, onale, Giar Giardini dini, fiin fiindd ræsp ræspîndi îndite te prin toa toatæ tæ Venefl eneflia. ia. Pot mærturisi deja cæ nu le-am væzut pe toate, incluzînd incl uzînd aici Angola, reprezentatæ pen tru prima prima datæ la Venefli Veneflia øi prima flaræ africa africanæ næ cîøtigæ cîøtigætoar toaree a Leului Leului de Aur Aur.. Deøi ideea de reprezentare naflionalæ e destul de problematicæ, aceasta oferæ, în acelaøi timp, un cadru provocator pe care sæ-l exploatezi øi la care sæ reflectezi. Cum  te raportez raportezii la o anumitæ anumitæ situaflie situaflie localæ, la reprezen reprezentarea tarea politicæ politicæ,, la aspect aspectee sociasociale øi economice? Întregul eveniment aduce cu un bîlci cu ciudæflenii care vin în oræøelul

WHERE’S THE ATTITUDE? Notes from the 55th Venice Biennale Corina Oprea 55th International Art Exhibition, Il Palazzo Enciclopedico, Enciclopedico,  Venice Biennale Biennale,, 1 June – 24 November November 2013

italian cæutare de artæsimple scumpæ, cocktailuri øi discufliimobilitate inteligente doi bani.reprezenE impo-sibil sæînevifli întrebærile legate de economie, øi de politica reprezen  tærii. În acest acest an, an, în schimbu schimbull unei acredit acreditæri æri profesio profesionale nale obiønuite, obiønuite, bienala a oferit oferit carduri de lux care îfli acordau, printre altele, o cameræ cu vedere spre Canal GranGrande øi o reducere de 20% la o lucrare luc rare de artæ. Agenflii øi galeriøtii galeriøti i îmbræcafli de la Prada erau peste tot, venifli de departe pentru trei zile de previzionare la Veneflia. Aceastæ maøinærie comercializatæ face cu putinflæ øi catalizeazæ producflia øi circulaflia artei la nivel global, iar Veneflia se aflæ chiar în centrul ei.  Înainte de a trece în revistæ revistæ cîteva dintre pavilio pavilioanele anele nafliona naflionale, le, aø aø dori dori sæ abord abordez ez cealaltæ parte a bienalei – expoziflia internaflionalæ, curatoriatæ de Massimiliano Gioni. Al sæu Palat Enciclopedic, asemenea marelui model al muzeului umanitæflii imaginat în 1955 de Marino Auriti, expus la intrarea in Arsenale, aduce spre a fi væzufli 158 de artiøti din 37 de flæri. Pornind de la viziunea lui Auriti de a construi un imens muzeu în care sæ fie gæzduigæzdui-

How to write from the World Cup in art a.k.a. the competition of  national pavilions on a biannual event, which – despite the fact that everyone represses the idea of national representation of art – grows with every year that passes? The number of pavilions this year amounts to 88. Of these, more than half are located outside the traditional Giardini area and spread around the Venice city. I can already reveal that I did not see them all, including Angola, first time represented in Venice and first African country to win the Golden Lion. Though the idea of national representation is rather problematic, it also offers a challenging framework to twist and reflect upon. How does one relate to a certain locality, political representation, social and economical aspects? Even the whole event resembles to a circus with strange species coming down to the little Italian town in search for expensive art, cocktails and cheap smart talks. You can’t avoid the simple questions of the economics, mobility and politics of representation. The biennale offered this year in exchange to a regular professional pass, expensive cards which will give you, among other things, a room with a view on Grand Canal and a 20% discount on a work of art. Agents and gallerists wearing Prada were all around, travelling from far away for 3 days of preview in Venice. This commercialized engine enables and catalyzes the production and circulation of arts at the global level and Venice is right at its center.

 tæ cultura universalæ, univers alæ, asupra Gioni alumii încercat încercat facæ o bienalæ bienalæ a cærei cæunor esteausæurmat rezurezumecultura propria-i viziune prin sæ intermediul muncii urei norambiflie artiøti care aceeaøi cale. Aceastæ abordare seamænæ oarecum cu cea folositæ de Carolyn ChrisChris tov-Ba  tov -Bakar kargie gievv la cura curator toriere iereaa Doc Docume umente ntei,i, o viz viziune iune a noulu nouluii mate material rialism ism car caree trans trans cende cen de lumea artei, un muzeu imaginar ce confline toate cunoøtinflele øi marile descoperiri ale omenirii, alæturînd lucræri ale unor artiøti, oameni de øtiinflæ øi profefli. Gioni împærtæøeøte, cu alte cuvinte, ideea romanticæ a artistului ca un mediu øi media tor de viziuni ziuni øi pasiuni, pasiuni, un subiect subiect posedat. posedat. Arta se afirmæ prin prin a fi ceva diferit, diferit, o altæ lume – øi, cu toate acestea, chiar în sînul lumii. Astfel, gæsim aici cosmologii imaginare, reprezentæri ale corpului øi ale organelor sale, picturi tantrice, desene ale comunitæflilor melaneziene (culese de un antropolog), flamuri voodoo, ofrande votive din

Before some of the national– the pavilions, I wouldgoing like tointo looktheatoverview the otherofpart of the biennale interinternational exhibition, curated by Massimiliano Gioni. His Encyclopedic  Palace, as the great model of the museum of humanity imagined in 1955 by Marino Auriti exposed at the entrance of the Arsenal, brings 158 artists from 37 countries. From Auriti’s vision to build a huge museum supposed to host the universal culture, Gioni tried to make a biennale whose ambition is to summarize his own vision of the world through the work of artists who followed the same route. This resembles somehow Carolyn Christov-Bakargiev’s approach in curating Documenta, a vision of  new-materialism transcending the art world, an imaginary museum that contains all the knowledge and the great discoveries of the human race, gathering works by artists, scientists and prophets.

CORINA OPREA (næscutæ în 1981 la Bucureøti) este în prezent curator independent øi cercetætor doctoral  în arte arte la Universita Universitatea tea din din Loughboro Loughborough, ugh, Marea Marea Britanie. Britanie. În practica practica ei se axeazæ pe chestiuni chestiuni legate de concon-

CORINA OPREA (born 1981 in Bucharest) is active currently as a freelance curator and Ph.D. researcher in Arts at University of Loughborough, UK.

 textele soc ialecurator øi politice, politice, de moduri modur i alepentru discursivitæflii discursivitæflii øi ale performat pdin erformativitæflii ivitæflii în domeniul alpubl domeniul ic. În primævara ic. primæv ara lui 2013sociale a fost asociat al spafliului dans WELD, Stockholm, øi coinifliator Institutului pentru Studii Colective.

In practice, she of focuses on questions relating to thein social and politicalher context, modes discoursivity and performativity the public realm. In the spring of 2013, she was associate urator at the dance venue WELD, WE LD, in Stockholm and co-initiator of Institute for Collective Studies.

65

 

sanctuarul Romituzzo, din Italia, øi lucræri ale ivorianului Frédéric Bruly Bouabré despre cultura bete.  În prolog, prolog, Cartea roøie a lui Carl Gustav Jung, manuscrisul anluminat în care fondatorul psihologiei analitice øi-a adunat visele øi viziunile mistice, dæ tonul expozifliei, alæturi de tablele didactice ale lui Rudolf Steiner, în spiritul diagramelor øtiinflifice, care l-au inspirat pe Joseph Beuys. Figuri istorice inspirate de ocultiøti teozofici precum Augustin Lesage, Hilma af Klint, Emma Kunz sedinîntîlnesc leazæ figurine lut cu aici flepi.cu tineri artiøti ca japonezul Shinichi Sawada, care modeDupæ uvertura ocultæ, urmeazæ, în cadrul Enciclopediei, Enciclopediei,labirintul labirintul mai profan al autodidacflilor,, de. la fanteziile pornografice didacflilor pornografic e ale rusului Kozlov din Leningradul anilor anil or ’70 la filmul lui Z mijewski cu orbi pictînd. Dar cine sînt aceøti aleøi experfli în experienfla umanæ? Privind la lista de artiøti, nu e greu de observat cæ majoritatea sînt de sex masculin, masculin , næscufli în Statele Unite sau  în Europa Europa,, din generafl generaflia ia anilor anilor ’70. Mai mult de jumætate umætate s-au næscut în SUA, SUA, Italia Italia,, Marea Britanie, Germania, Franfla øi Elveflia. Palatul Enciclopedic reuøeøte sæ cartografieze ceea ce artiøtii de sex masculin, albi, de vîrstæ mijlocie fac în prezent în cadrul „culturii universale“.

Gioni professes in other words, to the romantic view of the artist as a medium and mediator of visions and passions, a possessed subsub ject. The The art asserts itself itself by being being something something different, different, a different different world – and yet right in the world. Thus we find imaginary cosmolocosmologies, representations of the body and its organs, tantric paintings, drawings of Melanesian communities (collected by an anthropoloanthropologist), voodoo banners, votive offerings from the sanctuary Romituzzo in Italy and the works by Ivorian Frédéric Bruly Bouabré on Bete culture. In the prologue, of Carl Gustav Jung, in which the The psychology Red Book  drew his dreams and mystical founder of analytical visions, sets the tone for the exhibition alongside with Rudolf  Steiner’s educational chalkboards in the spirit of scientific diagrams, which inspired Joseph Beuys. Historical figures inspired by the Theosophical occultists like Augustin Lesage, Hilma af Klint, Emma Kunz rub shoulders here with young artists such as Japanese Shinichi Sawada, carving pikes figures in clay. After the occult overture follows the Encyclopaedia’s more profane maze of autodidacts from fantasies . the Russian Kozlovs pornographic fantasies in 1970s Leningrad to Z mijewski’s film about blind people painting. But who are these selected experts in the human experience? Looking at the list of artists is not hard to notice that the majority

Marino Auriti Encyclopedic Palace of the World, ca. 1950s, 55th International Art Exhibition, Il Palazzo Enciclopedico, la Biennale di Venezia, photo: Francesco Galli, courtesy: Venice Biennale

 

 scena

Douæ excepflii meritæ pomenite: performance-ul lui Tino Sehgal în care persoane de toate vîrstele murmuræ, cîntæ sau fac beat box simultan box simultan cu niøte miøcæri ciudate øi fascinante pe podea –, care a primit premiul cel mare al bienalei, Leul de Aur. Foartee puternicæ a fost øi lucrarea lui Sharon Hayes Ricerche: Three [Cercetæri: trei], Foart un interviu de grup cu 36 de tinere de la o øcoalæ de fete din New England despre democraflie, egalitate øi drepturi ale omului. Una peste alta, expoziflia principalæ, Palatul Enciclopedic, a lui Massimiliano Gioni

are male, born in the United States or Europe, from the generation of the 70’s. More than half were born in the USA, Italy, UK, Germany, France and Switzerland. The Encyclopedic Palace succeeds in mapmapping of what white, male, middle-aged artists are up to nowadays in the frame of the “universal culture“. Two exceptions are worth mentioning: Tino Sehgal’s performance in which individuals of all ages hum, sing or beat box corresponding to strange and fascinating movements on the floor – it got biennial finest prize, the Golden Lion. Very strong was also the work by

ræmîne mausoleu tradiflional øi introvertit al adeværurilor din trecut øi o viziune depæøitæun asupra lumii, privind arta ca pe o idee megalomanæ despre capacitatea vizualului de a explica totul.  În ceea ce priv priveøte eøte a doua doua part partee a biena bienalei, lei, e cople copleøito øitorr numær numærul ul de flæri care expu expun, n, 88 în acest an, 12 dintre ele fiind la prima participare: Angola, Bahamas, Bahrain, Coasta de Fildeø, Emiratele Arabe Unite, Uni te, Kosovo, Kuweit, Liban, Maldive, Paraguay, Tuvalu øi Vatican. E delicat sæ foloseøti reprezentæri naflionale pentru o cauzæ artis ticæ,, fiind,  ticæ fiind, în mod evid evident, ent, o cæsæ cæsætori torie din inte interes, res, cu afac afacerile erile exte externe rne cîøt cîøtigînd igînd recu recu-noaøtere turisticæ, iar artiøtii obflinînd o platformæ de expunere pentru lucrærile lor, pe o scenæ mondialæ. Uneori, pavilioanele naflionale pot deveni un proiect nesigur de viitorul sæu, precum cel aparflinînd Camerei Secretelor Publice – foøtii cocuratori de la Manifesta încercînd sæ ridice o problemæ ecologicæ, prin preluarea cazului Maldivelor în contul lor øi transformînd situaflia într-o reprezentare oficialæ. Bienala devine, ca atare, o platformæ media pentru chestiuni sociale, sau cel puflin

Ricerche: Three, Sharon Hayes a group interview 36 young women at an all-women’s college in New Englandwith on democracy, equality and human rights. All in all, the main exhibition The Encyclopedic Palace by MassiMassimiliano Gioni remains a traditional and introverted mausoleum of past truths, and an outdated worldview, looking at art as a megamegalomaniac idea of the ability of the visual to explain everything. As for the second part of the biennale, it is overwhelming the number of countries on display, 88 this year, with 12 making their first appearance: appear ance: Angola, Angol a, Bahamas, Bahrain, Bahr ain, Coˆte d’Ivoire, United Unit ed Arab Emirates, Kosovo, Kuwait, Lebanon, Maldives, Paraguay, Tuvalu and the Holy See. It is a tricky situation of using national representation

 încearcæ s-o facæ. facæ. øi Marea Britanie, avînd întotdeauna cozi lungi la intrare, acoperæ Franfla, Franfl a, Germania partea frontalæ a axei mari din Giardini. În încercarea de a contesta, probabil, rereprezentarea pre zentarea naflionalæ, Franfla øi Germania au fæcut schimb de pavilioane cu ocazia celei de a cincizecea aniversæri a Tratatului de la Elysée. Au schimbat între ele spafliul, nu øi artiøtii.  Anri Sala, Sala, reprezentantu reprezentantull Franflei, Franflei, a prezenta prezentatt instalaflia instalaflia video Ravel Ravel Unravel, expusæ în pavilionul german, øi a fost pavilionul cu cea mai mare coadæ de aøteptaaøteptare, ceea ce l-a fæcut astfel la fel de preflios, probabil, ca bugetul folosit pentru a aduce  în pavilion lion douæ douæ orchestre orchestre în timpul timpul pregætirii pregætirii instalafl instalafliei. iei. Punerea în scenæ e extraordinaræ. Sala a creat o scenografie în care s-au amestecat imagini øi sunet, o lucrare l ucrare teribilæ øi poeticæ din partea acestui artist cu o pregætire de violonist, pentru care muzica e inseparabilæ de munca sa.  Anri Sala a ales sæ-øi sæ-øi bazeze instalafl instalaflia ia pe lucrarea lucrarea lui Maurice Maurice Ravel, Ravel, Concert pentru mîna compusæ 1930 la cererea lui Pauli Ræzboi Wittgenstein,  triac carestîngæ, îøi pier pierduse duse mînaîndrea dreaptæ ptæ în timpul Pr timpul Primulu imului Ræz boi Mond Mondial. ial.unApianist invitat invit at ausapoi doi muzicieni sæ interpreteze aceeaøi bucatæ în tempouri puflin diferite di ferite øi le-a filmat mîinile atingînd claviatura. Aceste filmæri sînt prezentate pe douæ ecrane uriaøe amplasate unul deasupra celuilalt. Sunetele urmeazæ imaginile, uneori suprapuse, alteori  fæcîndu-øi ecou într-o într-o deplas deplasare are subtilæ, subtilæ, pentru a se încruciøa apoi din din nou, similare øi diferite în acelaøi timp, „ca niøte gemeni identici“, spune Christine Macel, curato rul expozifliei. Într-o încæpere învecinatæ, existæ un alt video cu un DJ mixînd cele douæ interpretæri ale celebrului concert. Ravel/Unravel – în limba englezæ, cuvintele înseamnæ „a amesteca“, „a destræma“. Arhitectura imunæ la ecou creeazæ un spafliu atemporal, o clipæ infinitæ, copleøitæ de emoflie. Germania, cu lucræri de Ai Weiwei, Santu Mofokeng, Romuald Karmakar øi Dayanita Singh, expuse în pavilionul francez, a fost o experienflæ tristæ, cu un deget arætætor  oarecum romantic øi previzibil arætat ideii de stat-nafliune øi de etnocentrism. În cuvin tele curatorulu oruluiEi greøit pavilionului, pavilionu lui, „o „originea o expozifli expozifli frumoasæ, frumoasæ, nu însæ îns despre despre ce sîntem ce sîntem øi deundecurat venim“. sæ negi øi econtextul, acesta e æeøecul multiculturalismu lui øi, iatæ, o facem din nou, printr-un colaj de opere de artæ øi identitæfli personale.

Rudolf Steiner   Various blackboard drawings, 1923, chalk on black paper, 55th International International Art Exhibition, Il Palazzo Enciclopedico, la Biennale di Venezia, photo: Francesco Galli, courtesy: Venice Biennale

67

 

Petrit Halilaj I´m hungry to keep you close. I want to find the words to resist but in the end there is a locked sphere. The funny thing is that you´re not here, nothing is, 2013, various materials/birds, branches, earth, metal, clothes, dimensions variable, pavilion of The Republic of Kosovo, Arsenale, 55th International Art Exhibition, Il Palazzo Enciclopedico, la Biennale di Venezia, photo: Atdhe Mulla, courtesy: the artist

Installation view of When Attitudes Become Form: Bern 1969/Venice 2013. From left to right: works by Barry Flanagan, Richard Artschwager, Alighiero Boetti, Mario Merz,

Fondazione Prada, Ca’ Corner della Regina, photo: Corina Oprea

68

 

 Alfred o Jaa r   Venezia, Venezia, 2013 (detail), pavilion of Chile, Chile, 55th International Art Exhibition, la Biennale di Venezia, installation view, lightbox lightbox with black and white transparency, photo: Milan, 1946: Lucio Fontana visits his studio on his return from Argentina © Archivi Farabola, 244 cm × 244 cm × 18 cm, metal pool, 1:60 resin model of Giardini, hydraulic system, 100 cm × 500 cm × 500 cm, wood structure, metal, 100 cm × 1600 cm × 1400 cm, photo: Agostino Osio

Shinichi Sawada Untitled, 2006–2007, 55th International Art Exhibition, Il Palazzo Enciclopedico, la Biennale di Venezia, photo: Francesco Galli, courtesy:  Venice Biennale

69

 

for an artistic cause, it is a marriage obviously interest based with foreign affairs gaining touristic recognition and artists getting a platplatform of show casing their works on a world stage. Sometimes nationnational pavilions can become a project, which is unsure of its future, as the project by Chamber of Public Secrets – former co-curators of Manifesta, trying to bring up an ecological question taking the case of Maldives under their flag. The biennale becomes as such a media platform for social issues, or at least tries to. France, Germany and the UK, always with long queues in front,

Hilma af Klint The Dove, No. 13, 1915, oil on canvas, installation view, 55th International Art Exhibition, Il Palazzo Enciclopedico, la Biennale di Venezia, Giardini, photo: Francesco Galli, courtesy: Venice Biennale

cover the front the of the large representation axis of the Giardini. In and trying to chalchallenge perhaps national France Germany exchanged pavilion on the occasion of the 50th anniversary of the Elysée Treaty. They’ve exchanged house, not an artist. Anri Sala, France’s representative showed the video installation Ravel Ravel Unravel exhibited in the German Pavilion and it was the pavilion, which was most queued for, making it as precious as probably the budget that was used to bring two orchestras inside the pavilion in preparation for the installation. The staging is extraordinary. Sala created a scenography in which images and sounds mingled, a terrific and poetic work from this artist with a violinist training, for whom music is inseparable from his work. Anri Sala has chosen to base his installation on the work of Maurice Ravel’s Concerto for the Left Hand, composed in 1930 at the request of Paul Wittgenstein, an Austrian pianist who lost his right hand during the First World War. Then he invited two musicians to interpret inter pret same piece with slightly different tempos, and filmed their

abordarea sa scepticæ faflæ de naflionalitate. alæturæMorris, cu integri  tatenaflional  tate ludicul øiøi figuræ ludicul atitudinea ideologicæ conservatoare. Îl reînvie peElWilliam erou emblematicæ a miøcærii Arte øi Meserii, ca pe un gigant furios furios în luptæ împotriva capi taliøtilor øtilor coru corupfli, pfli, ridicînd cînd øi azvîrlind rlind cît colo iaht iahtul ul lui Abr Abramov amovici ici ce fæ fæcea cea umbræ soarelui øi care la ediflia anterioaræ a bienalei fusese amarat chiar în Veneflia, øi îl pune pe Ziggy Stardust, alter egoul queer al lui David Bowie, într-o salopetæ salopetæ lucioasæ alæturi de soldafli nord-irlandezi, the Beatles, prinflul Harry Harry,, Range Roverul sæu øi ceaiul de la ora cinci într-un mare parc de distracflii englezesc, totul pe „repede-înainte“. Politicul este foarte vizibil la bienala din acest an. De exemplu, în pavilionul Greciei, unde Stefanos Tsivopoulos Tsivopoulos abordeazæ situaflia economicæ acutæ a flærii într-un film în care særæcia lucie e juxtapusæ confiscærilor absurde øi luxului abundent, alæturi de o prezentare a modului în care valute alternative au fost folosite cu succes în istorie  în întreaga ntreaga lume. Vedem trei vide videouri ouri în trei trei încæp încæperi eri difer diferite, ite, trei bucæfl bucæflii ale acelei aceleiaøi aøi poveøti. Oameni care scormonesc prin gunoaie, un bærbat foarte bogat øi o femeie fe meie

hands touching the keyboard. These videos are shown on two giant screens placed one above the other. The sounds follow the images, sometimes overlaid, sometimes echoed in a subtle shift, to fold again, similar and dissimilar at the same time, “as identical twins“, says Christine Macel, curator of the exhibition. In an adjacent room, there is another video of a DJ mixing the two interpretations of the famous concerto. Ravel/Unravel, in English words means “mix“, “tease“. The echo-proof architecture creates a time-less space, an infinite instant, overwhelmed with emotion. Germany, with works by Ai Weiwei, Santu Mofokeng, Romuald Karmakar and Dayanita Singh in the French pavilion, was a sad experience, with a somewhat romantic and predictable forefinger lifting to the idea of the nation-state and ethnocentrism. To put in the pavilion curator’s words – “a beautiful exhibition not about what we are and where we are from“. It is wrong to deny origin and context, this is the failure of multiculturalism and here we are again doing it through a collage of artworks and personal identities. Between the two pavilions is Great Britain, who made headlines even before it opened, as Jeremy Deller was planning to display a banner reading “Prince Harry Kills Me“, which was taken down. Deller’s contribution is an example that you do not need to swap pavilions or write “Deutscher Pavillon“ with inverted letters to take hold of the nation-state concept in a critical way. You can also just call it “English Magic“ and do it from the top down in a cool expresexpression of “the UK“, displaying Stone Age hand axes (dated 250,000– 400,000 years before our era), original works of William Morris, photographs from David Bowie’s Ziggy Stardust Tour in 1972 and a complete tea room. It was a fine criticism – Bowie’s tour took place simultaneously with the riots in Londonderry, Northern Ireland, where British soldiers shot 26 civilians and Stardust Tour became a symbol and an alternative for a young generation growing up in the midst of an oil crisis with many social and political problems. English Jeremy Deller succeeds with his nation skeptical grasp. He unites with integrity playfulness and conservative ideological attitude. He lets the Arts and Crafts icon and national hero William

la telefon care face origami din bancnote de 500 de euro. Femeii i se uræøte destul de repede øi aruncæ origamiul la gunoi, spre norocul altora. Existæ ceva naiv în abordare, dar øi un anumit rafinament al revoltei politice ingenue, ieøite deja din modæ.

Morris resurrected as an Abramovich’s angry giant tosun fight againstyacht corrupt capital ists lifting and throwing blocking which wasparked in Venice for the previous biennale and he puts David Bowie’s queer alter ego Ziggy Stardust in shiny jumpsuit beside

 Între pavil ioane se aflæ cel Marii Brita Marii Britanii, nii, care a fæcut fæsæcut primaunpagi næ a zianæ relor cele chiardouæ înainte deioane deschidere, cîndal Jeremy Deller a vrut afiøeze banner pe care scria „Prince Harry Kills Me“ [Prinflul Harry mæ ucide] øi care a fost dat jos. Con tribuflia  tribu flia lui Delle Dellerr aratæ aratæ cæ nu-i nevo nevoie ie sæ schim schimbi bi pavilioanele lioanele sau sæ scrii „Deu „Deutsche tscher  r  Pavillon“ cu litere inversate ca sæ abordezi conceptul de stat-nafliune în tr în tr-un -un mod cri tic.. Pofli, de ase  tic asemen menea, ea, sæsæ-ii spu spuii pur øi sim simplu plu Ma  Magie gie eng englez lezeas eascæ cæ øi s-o faci, de la general la particular, într-o exprimare relaxatæ a „Marii Britanii“, expunînd topoare din epoca de piatræ (datate cu 250.000–400.000 de ani înaintea erei noastre), lucræri originale ale lui William Morris, fotografii din turneul Ziggy Stardust al lui David Bowie din 1972 øi o cameræ completæ pentru luat ceaiul. A fost o criticæ eficientæ – turneul lui Bowie a avut loc simultan cu revoltele din Londonderry Londonderry,, în Irlanda de Nord, unde soldaflii sol daflii britanici au împuøcat 26 civili, iar turneul Stardust a devenit un simbol øi o opfliune alternativæ pentru o tînæræ generaflie care a crescut în mijlocul unei crize a petrolului, cu multe probleme sociale øi politice. Englezul Jeremy Deller reuøeøte prin

70

 

 scena Northern Irish soldiers, The Beatles, Prince Harry, his Range Rover and five o’clock tea in one large English amusement park on fast forward. The political is noticeably present at this year’s biennial. E.g. in the Greek pavilion, where Stefanos Tsivopoulos confronts the country’s acute economic situation in a movie where desperate poverty meets absurd appropriations and abundant luxury, alongside a showcase of how alternative currencies historically have been used successsuccessfully worldwide. We see three videos in three different rooms, three

Koki Tanaka Abstract Speaking – Sharing Uncertainty and Collective Acts, 2013, pavilion of Japan, 55th International Art Exhibition, Il Palazzo Enciclopedico, la Biennale di Venezia, photo: Italo Rondinella, courtesy: Venice Biennale

pieces of and the same story.onPeople who that dig through garbage, a very rich man a woman the phone makes origami with 500 euro notes. This woman gets tired pretty quickly and throws the origami in the trash, which made the fortune of others. There is a naivety in the approach but also a certain refinement of the ingeningenuous political revolt no longer in fashion. Petrit Halilaj presents in the pavilion of Kosovo – at its first official participation at the biennale (after the virtual e-flux supported pro  ject by Albert Albert Heta). Heta). Halilaj Halilaj creates a fantasy fantasy world world inside a tree, where through small holes we get a glimpse of objects arranged in a theatrical manner – a yellow dress and two living canaries. Between absence and presence, a state of estrangement, imaginary or lost memory, a shelter from reality. Photographer and video artist Akram Zaatari portrays the poetry of human resistance with a research and documentary work on an Israeli pilot who refused to bomb the small city of Saida, in South Lebanon. The tenderness of failure strikes in the archive of unexunexploded bombs in the Hungarian pavilion by Zsolt Asztalos, making

La nivel uman, intim,laJaponia impresioneazæ un Tanaka ræspuns adureros la o stare socialæ specificæ. Trimiflînd cutremurul din 2011,cu Koki filmat acfliuni colective, cum ar fi cinci oameni care cîntæ la pian împreunæ sau fac împreunæ un vas de lut. Ræspunsul vine de pe o poziflie netrucatæ, aceea de a trebui sæ faci faflæ lucrurilor  de la depærtare (Tokio, de exemplu, fiind la distanflæ de Fukushima), dar asumînd  totuøi respo responsabilita nsabilitatea tea unei nafliuni, interio interiorizînd rizînd situaflia øi trimiflînd trimiflînd un mesaj mesaj cætre lume. Ce învefli dupæ ce supraviefluieøti unei catastrofe? Pentru Tanaka este exercifliul colectivitæflii, experienfla solidaritæflii, sub denumirea de „sarcini precare“. În mod meri toriu, au primit primit o menfliune menfliune din partea partea juriului juriului din acest an.  A existat existat un prilej de îndelungæ îndelungæ meditafl meditaflie ie în fafla fafla lucrærii lucrærii create create de de chilianul chilianul Alfredo Alfredo  Jaarr ca  Jaa ca oma omagiu giu adu aduss ordi ordinii nii geo geopoli politice tice des desuete uete a biena bienalei, lei, unde arh arhitec itectur turaa din din Giar Giar-dini lasæ pe dinafaræ toate flærile din Africa, de exemplu – o nefericitæ potrivire chiar  øi cu Palatul Enciclopedic din acest an, unde doar patru artiøti din cei aproape 200 sînt de origine africanæ. Venezia, Venezia este un apel la schimbarea perspectivei,

the political becoming personal. In the Danish pavilion one enters through a window, wonders through torn down walls, watching large screenings of black and white videos following the story of a black man in a deserted Europe. The video is beautifully transposed in the architecture of the space and leaves the viewer with a sense of emptiness getting out through the workshop/back door. At a human, intimate level, Japan strikes with a poignant response to a specific social condition. Referring to the earthquake of 2011, Koki Tanaka filmed collective actions such as playing the piano in five or shape together a clay pot. The response comes from a genuine position of having to deal from afar (Tokyo being at a distance for example from Fukushima) but still taking the respon responsibility sibility of a nation internalizing and sending a message to the world. What is the lesson from surviving catastrophes? For Tanaka it is the collective exercise, it is the attempt towards solidarity, under the name of “precarious tasks“. Merituously, they received a mention from this year’s jury. There was a lot to meditate about in front of the work created by Chilean Alfredo Jaar as a tribute to the obsolete geo-political order of the biennale where the architecture of Giardini leaves out all African countries, for example – an unfortunate match even for the Encyclopedic Palace of this year, where only 4 artists out of nearly 200 are of African origin. Venezia, Venezia is a call for shifting the perspective, for breaking the norm, for washing off a patriarchal and colonial view on culture. The installation consisted in a large pool from which emerged at regular intervals, a model representing all historical pavilions in the Giardini. If Jaar invites to rethink the Venice Biennial model, Alexandra Pirici and Manuel Pelmuø in the Romanian pavilion take a leap into the history of the biennale and the artworks that marked it.  An Immaterial Immaterial Retrospe Retrospective ctive of the the Venice Venice Biennale Biennale is a pursuit in reclaiming some pieces of the biennale’s 118 years of history with a completely empty pavilion in which five performers – no props and only using their bodies – “reenact“ works exhibited at the biennale throughout its history. From 1928 Marc Chagall’s painting Rabi to more abstract and non-figurative works such as Ernesto

larii.încælcarea „spælarea“ perspectivei øi coloniale asupra cultu Instalaflia anormei, constatladintr-o piscinæ mare din patriarhale care se ridica, la intervale regulate, o machetæ reprezentînd toate pavilioane istorice din Giardini.

Animal  Neto’s Warhol,is Munch, Hatouminstallation up to 107 The works in onefrom day.2001, The format the oneMona of an exhibition, a display of bodies activated by memory, in a repetition, which grants to this intimate gesture a bold, public magnificence.

Petr Petrit it Halilaj expune pavilionul – ladeprima participare oficialæ laobienalæ (dupæ proiectul virtual al luiînAlbert HetaKosovo susfli nut susflinut e-flux  ).). Halilaj creeazæ lume fantas ticæ într-un într-un copac, unde, prin prin niøte niøte gæurele, gæurele, zærim zærim obiecte obiecte aranjate aranjate într-o manieræ  teatra  tea tralæ læ – o roc rochie hie galbenæ benæ øi doi can canari ari vii. Înt Între re abs absenfl enflææ øi pre prezen zenflæ, flæ, o sta stare re de îns înstræ træiinare, o memorie imaginaræ sau pierdutæ, un adæpost în fafla realitæflii. Fotograful øi artistul video Akram Zaatari portretizeazæ poezia rezistenflei umane cu o cercetare øi o lucrare documentaræ despre un pilot israelian care a refuzat sæ bombardeze oræøelul Saida din sudul Libanului. Duioøia rateului e frapantæ în arhi va de de bombe bombe neexplo neexplodate date din pavilionu pavilionull Ungariei, Ungariei, la Zsolt Zsolt Asztalo Asztalos, s, fæcînd fæcînd ca polipoli ticul  tic ul sæ dev devinæ inæ per person sonal. al. În pav pavilio ilionul nul dan danez ez int intriri printr-o ntr-o fer fereas eastræ træ,, te min minune unezi zi printre ntre perefli dærîmafli, privind la proiecflii mari de filmæri alb-negru ce urmæresc povestea unui negru într-o Europæ pustie. Videoul este minunat transpus în î n arhitectura spaspa fliului øi îi lasæ privit privitorului orului un sentime sentiment nt de de goliciune goliciune la ieøirea eøirea pe uøa din spate a ateatelierului.

71

 

 Jeremy Deller  English Magic, 2013, pavilion of UK, 55th International Art Exhibition, Il Palazzo Enciclopedico, la Biennale di Venezia, photo: Italo Rondinella, courtesy: Venice Biennale

Dacæ Jaar invitæ la reconsiderarea modelului bienalei de la Veneflia, Alexandra Pirici øi Manuel Pelmuø, în pavilionul românesc, fac un salt în istoria bienalei øi a operelor  care au marcat-o. O retrospectivæ imaterialæ a Bienalei de la Veneflia urmæreøte recuperarea unor piese din istoria de 118 ani a bienalei, cu un pavilion complet gol  în care cinci inter interprefl preflii – færæ recuz recuzitæ itæ øi folo folosindu sindu-øi -øi doar trup trupurile urile – „rep „repun un în scen scenæ“ æ“ lucræri expuse la bienalæ în decursul istoriei ei. De la pictura lui Marc Chagall din 1928 Rabi [Rabin] la lucræri mai abstracte øi nonfigurative, cum ar fi instalaflia lui Ernesto Neto The Animal [Animalul] din 2001, Warhol, Munch, Mona Hatoum – pînæ la l a 107 lucræri într-o singuræ zi. Formatul este cel al unei expoziflii, o prezentare a unor corpuri activate de memorie, repetitiv, ceea ce îi conferæ acestui gest intim o mæreflie  îndræ  înd ræzn zneafl eaflæ, æ, pu publi blicæ. cæ. Cin Cincici co corp rpuri uri re recre creea eazæ zæ øi re reve vendi ndicæ cæ ist istor oria ia ar arte tei,i, ad adæug æugînd înd me memo mo-riei nivel de imaginar. imaginar . Esteumoristic, interesantsesæbazeazæ vezi cæ un de gest discretnoastre øi subtil,un cunou un surprinzætor potenflial peastfel o multitudine de poziflii camuflate referitoare la aspectele economice, sociale øi politice ale unui eveniment atît de grandios precum Bienala de la Veneflia. Evocînd lipsa obiectului arar  tistic în sine, ne ræmîne sæ ne mulflumim cu un substitut, urmele lucrærilor  materializîndu-se (øi punînd sub semnul întrebærii aici însæøi nofliunea de „imaterialitate“ din titlu) simultan cu scoaterea lor de pe terenul întîlnirii istorice. Refacere a unei expoziflii sau reconstrucflie? Bazîndu-se pe „repunerea în scenæ“, Fundaflia Prada de la Veneflia, separat de bienala în sine, a încercat sæ reconstituie una dintre cele mai importante expoziflii din istoria artei, Live in Your Head [Træieøte  în capul tæu], creatæ creatæ în 1969, la Kunsthalle Kunsthalle din Berna, Berna, Elveflia, Elveflia, de curator curatorul ul Harald Harald Szeemann, mai bine cunoscutæ graflie subtitlului-manifest, When Attitudes Become Form [Cînd atitudinile devin formæ]. Expoziflia a marcat începutul decisiv al artei con temporane  tempor ane printr printr-o -o rupturæ rupturæ totalæ cu concepfl concepfliile iile tradifl tradiflionale ionale asupra artei. Reunind nd

Five bodies recreate and claim art history by adding to our existing memory a new level of imaginary. It is intriguing to see that such a low key and subtle gesture with a surprising humorous potential is drawing on a wealth of camouflaged positions towards the economieconomical, social and political aspects of such a grand event as Venice Biennale is. Evoking the absence of the art object itself, we are left to reconcile with the substitute, the trace of the works are materialmaterialized (challenging here the very notion of “immateriality“ from the title) simultaneously with the removal from the historic encounter. An exhibition remake or a reconstruction? Drawing on the “reenactment“ enact ment“ act, the Prada Foundation in Venice, apart from the biennale itself, tried to reconstruct one of the most important exhibitions in the history of art, Live in Your Head, designed in 1969 at the Kunsthalle in Bern, Switzerland, by the curator Harald Szeemann, better known through its subtitle manifesto, When  Attitudes  Attitud es Become Become Form. The exhibition marked the decisive beginbeginning of contemporary art in a complete break with traditional conconceptions of art. Bringing together unfinished works where the process overshadows the finish, sculptures without pedestals, conceptual procedures, performance practices, Italian Arte Povera, the exhibition brought in the Kunsthalle new artistic avant-garde of the late 60s, while in the city of Berne having Daniel Buren perperforming a series of wild postings. When Attitudes Become Form has also become the point of emergence of the curator, as a kind of visionary leader who offers his concept of art. Architect Rem Koolhaas worked with critic Germano Celant on a transposition of the floor plan of the Kunsthalle Bern from 1969 to the Venitian Palazzo. The visitor is confronted with works originally exhibited, now scattered in many museums. Their location on the ground or on walls is as close as possible to the initial exposure. Some parts were, inevitably, redone for the exhibition, as the square

lucræri neterminate în care procesul pune în umbræ produsul final, sculpturi færæ posta mente, procedee conceptuale, practici de performance, Arte Povera italianæ, ex poziflia a adus la Kunsthalle noua avangardæ artisticæ de la sfîrøitul anilor ’60, în timp

wall cut in situthere by Lawrence Weiner. When original tracking works have disappeared, was a marked space on the ground their absence. In passing, we note how the hanging was dense and the space tight, almost inaccessible.

72

 

 scena

ce Daniel Buren tapeta într-o veselie cu postere oraøul Berna. Cînd atitudinile devin  formæ a însemnat, de asemenea, un punct de plecare pentru (instituirea rolului de) curator, ca un lider vizionar care oferæ propriul concept de artæ.  Arhitectul  Arhite ctul Rem Rem Koolhaa Koolhaass a lucrat ucrat cu criticul criticul Germano Germano Celant la transpuner transpunerea ea etaeta jului de la Kuns Kunsthalle thalle Berna Berna,, din din 1969, 1969, în Palazz Palazzoul oul venefl veneflian. ian. Vizita Vizitatorul torul se întîln întîlneøte eøte cu lucrærile expuse întîia datæ, acum împræøtiate prin mai multe muzee. Localizarea lor pe sol sau pe perefli respectæ pe cît posibil expunerea iniflialæ. Unele piese

This exhibition was setting an end to the trilogy studio-gallerymuseum. Here the attitude of the artist was at the forefront, doing his work on site. A film screened in Venice shows Joseph Beuys filling the corners of a room with margarine while singing, “Ja-Nee“. Placing the emphasis on the idea or the attitude of the artist rather than the object, this exhibition challenged at its time, the very idea of a museum and gallery. The pitfall of this “faithful“ adaptation is to highlight the fetishism lurking around this already cult exhibition. The format of the exhiexhi -

au fost, îninmod refæcute pentru expoziflie, pildæ, decuparea pætratæ peretelui situ ainevitabil, lui Lawrence Weiner Weiner. . Cînd lucrærilede originale lipsesc, pe sol a fosta marcat un spafliu care le semnala absenfla. Trecînd Trecînd pe acolo, observæm cît cî t de dendensæ a fost expunerea lucrærilor pe perefli, iar spafliul strîmt, aproape inaccesibil.  Aceastææ expoziflie  Aceast expoziflie pusese capæt trilogiei ei atelier atelier-galer -galerie-muze ie-muzeu. u. În prim-p prim-plan lan fusese fusese adusæ atitudinea artistului care-øi face munca în chiar spafliul de expunere. Un film proiectat la Veneflia îl aratæ pe Joseph Beuys umplînd colflurile unei încæperi cu margarinæ în timp ce cîntæ „Ja-Nee“. Punînd accentul mai degrabæ pe idee sau pe ati tudinea artistul artistului ui decît pe obiect, obiect, aceastæ aceastæ expoziflie expoziflie a contestat, contestat, la timpul timpul ei, însæøi însæøi ideea de muzeu øi de galerie. Capcana în aceastæ adaptare „fidelæ“ este evidenflierea fetiøismului care pîndeøte din aceastæ expoziflie deja cult. Formatul expozifliei øi modul ei de prezentare sînt tra tate ca „ready „ready-made“ -made“,, declaraflia declaraflia de principiu principiu curatorialæ curatorialæ øi arhitecturalæ arhitecturalæ tinzînd tinzînd sæ  flinæ mai degrabæ degrabæ de duplicat, duplicat, de reconstr reconstrucflie, ucflie, decît sæ impunæ impunæ o perspect perspectivæ ivæ asuasu-

bition and its display are treated as to a “ready-made“, curatorial and architectural statement tending fall into the linethe of the replica, of the reconstruction, rather than imposing a perspective over the parallel context 1969–2013 and to question certain curatorial and artistic decisions and consequences. However, the act of reminding us of Szeemann’s point of view and intention in cutting through an aesthetic landscape at the time does break in this 55th Biennale, which, ideologically, is built on the idea of showing masterpieces with aesthetic and cognitive values inscribed in an anthropological context, missing the boldness, the intention, the subtle and same time radicalism of the now.

pra punerii øiîn artistice. parelelæ, 1969–2013, øi sæ chestioneze anumite decizii øi consecinfle curatoriale Cu toate acestea, faptul cæ ne-a reamintit de punctul de vedere øi de intenflia lui Szeemann în ceea ce a croit el prin peisajul estetic de la acel moment creeazæ o breøæ în aceastæ ediflie, a cincizeci øi cincea, a bienalei, care, fiind ideologic construitæ pe prezentæri de capodopere cu valori estetice øi cognitive c ognitive înscrise într-un context antropologic, e lipsitæ de îndræzneala, de intenflia, subtilitatea øi, în acelaøi timp, de radicalismul ra dicalismul a ceea ce fusese prezentul pe atunci. Traducere de Alex Moldovan

 Alexandr a Pi rici, Manuel Pelmuø An Immaterial Retrospective of the Venice Biennale, pavilion of Romania, 55th International Art Exhibition, Il Palazzo Enciclopedico, la Biennale di Venezia, photo: Italo Rondinella, courtesy: Venice Biennale

 

 Arta ca terme termenn tactic tactic O discuflie între Johannes Grenzfurthner øi Vlad Morariu*  JOHANNES GRENZFU  JOHANNES GRENZFURTHNE RTHNERR este artist artist,, scriitor scriitor,, curator curator øi regizor regizor.. E fondat fondatorul orul øi directorul rectorul artisti artistic al grupului artistic øi teoretic monochrom, cu activitate internaflionalæ. Este, de asemenea, fondator al companiei de producflie de film monochrom Propulsion Systems, LLC, cu sediul în SUA. Ocupæ o poziflie de profesor de  teoria øi practica practica artei artei la Universitatea Universitatea de Øtiinfle Aplicate Aplicate din Graz øi conferenfliazæ conferenfliazæ despre bruiajul bruiajul cultural cultural la Universitatea de eArte øi Design din Linz, ambele Austria. de Conduce festivalul Elektronika iar  de la San Francisco, gazdæ pentru Industrial Roboexotica (festival pentruînrobotica bar, la Viena øi laArse San Francisco),  în prezent prezent lucreaz lucreazææ la primul sæu film lm artistic, artistic,Sierra Sierra Zulu, øi la documentarul Nothing to Hide [Nimic de ascuns]. Munca sa artisticæ øi textualæ abordeazæ teme de artæ contemporanæ, activism, performance, umor, filosofie, postmodernism, teorie media, studii culturale, tehnici sexuale, studii despre cultura popularæ, subversiune, science-fictionn øi dezbaterea asupra dreptului de autor øi proprietæfl science-fictio proprietæfliiii intelectuale.

Cine s-a întîmplat sæ fie la Saõ Paolo în timpul Bienalei din 2002 øi-a vrut sæ stea de vorbæ cu Georg Paul Thomann, artistul care a reprezentat Austria, cel mai sigur  a sfîrøit prin a fi foarte dezamægit. Fost membru al miøcærii acflionismului vienez, uitat mai tîrziu øi apoi redescoperit, Thomann s-a dus pînæ în Brazilia, dar în zilele vernisajului a ræmas în camera lui de hotel. Sæ fi fost asta de interpretat ca un gest de disprefl faflæ de lumea artei? Zvonurile, ræspîndite probabil de tehnicienii austrieci care lucrau la pavilion, umblau cæ acesta s-ar distra uitîndu-se la filme porno la el în cameræ. Lucrætorii aceøtia au provocat ei înøiøi ceva agitaflie politicæ cînd proiectul Taiwanului a fostThomann cenzuratasub presiunea politicæ ade guvernului chinez.lucrætori Trei ani de mailatîrziu, în 2005, murit într-un accident maøinæ. Aceiaøi l ucrætori pavilion i-au organizat funeraliile publice, desfæøurate în oræøelul Hall din Tirol. De fapt, Thomann n-a existat vreodatæ, iar muncitorii erau membri ai colectivului  vienez  vien ez mon monochr ochrom. om.1 Proiectul lor, lor, Thomann, a fost, cu toate acestea, un bun punct de plecare pentru o discuflie pe larg despre condifliile øi posibilitæflile navigærii tactice pe tærîmurile tehnologiei, politicii subversive øi ale artei.  Vlad Mora  Vlad Morariu riu  Joha  Johannes nnes,, nu am avut un rep report ortofo ofonn cînd cînd am pove povesti stit ultima ma oar oaræ, æ, dar îmi amintesc bine discuflia noastræ despre farse. Cred cæ ar fi interesant dacæ ne-am îndrepta din nou, încet, spre acest subiect. Mai înainte însæ, mi-ar plæcea sæ-mi  spui cum a început început monochrom monochrom în anii 1990. 1990.  Johanness Grenzfurthne  Johanne Grenzfurthner  r  Fundalul e dat de faptul cæ am crescut cu un tatæ conservator care era interesat de teorii ale conspirafliei. Casa noastræ era înflesatæ π

∫

cu cærflietc. despre privitoare la OZN-uri, grupulseBilder Bilpoa der berg Ideeateorii cæ existæ cineva, acolo susexperimentul undeva, carePhiladephia, ne controleazæ  tesæ-mi fi influenflat interesul pentru formele politice de science-fiction, benzi desenate

ART AS TACTICAL TERM A Discussion between Johannes Grenzfurthner and Vlad Morariu* JOHANNES GRENZFURTHNER GRENZFURTHNER is an artist, writer, curator and director. He is the founder and artistic director of internationally-acting art and theory group monochrom. He is also founder of US-based movie production company monochrom Propulsion Systems, LLC. He holds a professorship for art theory and art practice at the University of Applied Sciences in Graz, Austria, and is a lecturer on culture jamming at the University of Arts and Industrial Design in Linz, Austria. He is head of the Arse Elektronika festival in San Francisco, host of Roboexotica (Festival for Cocktail-Robotics, and Zulu San Francisco), is currentlyNothing working on his first feature Vienna film Sierra and on theand documentary To Hide. Johannes’ artistic and textual work engages themes from concon temporary art, activism, performance, humour, philosophy, postmodern post modern-ism, media theory, cultural studies, sex tech, popular culture studies, subversion, science fiction and the debate about copyright and intellecintellec tual property.

Whoever happened to be in São Paolo during the Biennial in 2002, and wanted to talk to Georg Paul Thomann, the artist representing Austria, most surely ended up by being very disappointed. Previously part of the Viennese actionism movement, later forgot, and then rediscovered, Thomann made the trip to Brazil but during the opening days he remained in his hotel room. Was this to be interpreted as a gesture of contempt against the art world? Rumours, spread probably by the Austrian technical workers at the pavilion, said that he was actually enjoying himself watching porn in the room. The workers themselves caused some political stir when Taiwan’s project was censored under political pressures of the Chinese Government. Three years later, in 2005, Thomann died in a car crash. The same workers from the pavilion organized his public funeral, that took place in the small town of Hall, in Tirol.

* Discuflia a fost posibilæ datoritæ sprijinului sprijinului instituflional øi financiar al progra programului mului Artists-in-Reside  Artists-in-Residence nce al reflelei Tranzit øi Fundafliei ERSTE. ERSTE. În cadrul acestui acestui program, program, Vlad Morariu Morariu a beneficiat ciat de douæ luni uni de rezidenflæ rezidenflæ (noiembrie-decembrie 2012) la MuseumsQuartier din Viena.

* This discussion was possible through the institutional and financial support of the Artists-in-Residence  Artists-in-Residence programme programme of Tranzit and ERSTE Foundation. Within this program, Vlad Morariu benefited from a two months residency (November–December 2012) at the MuseumsQuartier in Vienna, Austria.

 VLAD MORARIU MORARIU este teoretician, teoretician, curator curator øi critic de de artæ, cu cu reøedinfla reøedinfla la Londra. Londra. Are studii de filosofie øi în prezent îøi terminæ cercetarea doctoralæ intitulatæ „Critica instituflionalæ. O investigaflie filosoficæ a condifliilor øi posibilitæflilor ei“, la Øcoala de Arte a Universitæflii Loughborough. A tradus în româneøte Transfigurarea locului comun. O filosofie a artei de Arthur C. Danto (Idea Design & Print, 2012) øi a publicat texte øi interviuri în voluvolu me colective, precum Atlas precum Atlas of Transform Transformation ation (JRP-Ringier, 2010) ori Crisis, Rupture and Anxiety (Cambridge Scholars Publishing, 2012). Din 2007 a publicat texte øi interviuri în revista IDEA artæ + societate societate.. Din 2012, este redactor la ArtLeak la ArtLeakss Gazette øi membru al colectivului ArtLeaks.

 VLAD MORARIU MORARIU is a theoretic theoretician, ian, curator curator and and art critic critic based based in London. London. He is educated in philosophy and is currently finishing his Ph.D. research titled “Institutional Critique: A Philosophical Investigation of its CondiConditions and Possibilities“ at Loughborough University School of the Arts. He translated in Romanian Arthur C. Danto’s The Transfiguration of the Common Com mon  place: A Philosophy Philosophy of of Art (Idea Design & Print, 2012), and pub Atlas of TransforTransforlished texts and interviews in collective editions such as Atlas mation (JRP-Ringier, 2010) and Crisis, Rupture and Anxiety (Cambridge

Scholars Publishing, 2012). Since 2007 he has published texts and inter views in IDEA  IDEA arts + society magazine. He is editor of the ArtLeaks  ArtLeaks Gazette and member of the ArtLeaks collective since 2012.

74

 

 scena

øi cyberpunk. Cred cæ m-am revoltat împotriva tatælui punînd întrebæri øi dorind sæ aflu dacæ toate acestea sînt adeværate, dacæ existæ dovezi pentru pen tru toate prostiile din cærflile despre conspiraflii. Cred cæ, avînd de-a face cu paranoia, mi-am dezvoltat o formæ de dialecticæ subteranæ, ajungînd însæ sæ-mi dau seama øi despre adeværa tele lupte lupte pentru putere putere ale capitalismului capitalismului øi strînsoar strînsoarea ea sa totalitaræ totalitaræ asupra omeomenirii. Eram un adolescent punkist øi m-am alæturat miøcærii antifasciste austriece (ANTIFA). În plus, eram interesat de lucruri bizare, cum ar fi muzica øi fanzinele obscure øimeu øtiinflacalculator improvizatæ prin mijloace proprii. cæ în 1988 primit primul cu modem. Internetul încæÎnchipuie-fli nu era disponibil decît am în universitæfli, aøa cæ m-am înscris la Bulletin Board Systems øi la FIDONET. Primul e-mail l-am  trimis mis în 198 19888 folosi osind nd ace aceast astææ pla platfo tformæ rmæ.. Curîn Curîndd am aju ajuns ns sæ dis discut cutæm æm des despre pre cyb cybererpunk cu oameni din întreaga lume. Prin 1991–1992 mi-am dat seama cæ nu exisex is-

Soviet Unterzögersdorf, adventure computer game, 2005, credit: monochrom

In fact, Thomann never existed, and the workers were members of the Viennese collective monochrom.1 Their Thomann project was, however, a good starting point for a long discussion about the conditions and possibilities of tactically navigating through the realms of technology, subversive politics, and art. Vlad Morariu

 Johannes,  Johanne s, we didn’t have a recorde recorderr when we talked last time, but I remember well our discussion about pranks.  I think it would would be interest interesting ing if we slowly slowly head head towards towards that that topic  π

again. But before appreciate if you tell t ell me about how monochrom started back in theI’d1990s.

The background is that I grew up with a conservative father that was interested in conspiracy theories. Our house was stuck with books about UFO theories, the Philadephia experiment, the Bilderberg Group, etc. This idea that there is someone up there, controlling us, might have influenced my interest in political forms of science fiction, comics, and cyberpunk. I think I revolted against my father by asking questions. By wanting to know if all that was really true, if there is proof for all the crap in those conspiracy books. I guess I developed a form of underground dialectics by dealing with paranoia, but also realizing the real power struggles of capitalism and its totalitarian grasp on humanity. I was a teenager punk and joined the Austrian anti-fascist movement (ANTIFA). And on top of all that, I had an interest in bizarre things, like obscure fanzines and music and DIY science. Imagine that in 1988 I got my first computer with a modem. The internet was still available in the universities only, so I joined Bulletin Board Systems

 Johannes  Johann es Grenzfurthner Grenzfurthner

∫

and the FIDONET. I sent my first email in 1988 on that platform. Soon I would join discussions about cyberpunk with people from all over the world. Around 1991–1992 I realized that there was no publication, even underground, in the German-speaking world dealing with politics, punk, technology, cyberspace, art and technology, so I sent out an email to the FIDONET message boards services. Two hours later Franz Ablinger replied and said that we should do it together. This is how the monochrom fanzine started in 1993.  I should should understand understand that there there was nothing of the sort in the leftleftist scene... How was it actually back then?  π

There were hacker groups like the CCC, but in classic leftist circles there was nothing. Until 1996–1997 they were very anti-technology. In 1996 people from the leftist scene, squatters and punks alike, were telling me that they would never use the email because it was “controlled“. ∫

π

But, then, when did the shift take place? 

I think it happened when the underground left learned that it is easier and more cost-efficient to put some of their stuff online rather than printing it. Most leftist were not very revolutionary in this respect, preferring to stay close to what they knew. But this is the problem with subcultures in general, and it is, in a way, equally valid for those who spent their time with pranking and subversion. I learned that the further you go down from mainstream to alternative culture to subculture towards the underground, the more conservative and exclusionist the mindset becomes. And the more white and male. So what happened with monochrom afterwards?  Well, we realized that the fanzine preached to the converted, because it was only those interested in the subcultures that read it. So we thought of reaching a broader audience. Of course, we started with the newsletters and website. We were already acquainted with the male-dominated leftist scene, and we also knew the male-dominated nerd scene. So it was clear for us that we had to escape from both. As a result, we started to do puppet shows and to experiment with other forms of narration, with drawing and with cartoons. At that time monochrom literally exploded. We call it our “Cambrian ∫

π ∫

explosion“, a term from evolutionary sciences. We understood different messages needed different media vehicles: sometimesthat that’s a 25-page essay, other times it is a song, a theatre play, a computer game or a short video. We developed skills in using

75

 

caflie, nici mæca mæcarr underg undergroun round, d, în lumea vorb vorbitoa itoare re de limbæ germ germanæ, anæ,  ta nicio publicaflie, despre politicæ, punk, tehnologie, spafliul cibernetic, artæ øi tehnologie, aøa cæ am  trimis un e-mail e-mail serviciului serviciului de mesagerie mesagerie al FIDONET FIDONET. Douæ ore mai mai tîrziu, tîrziu, Franz Franz  Ablinger nger mi-a ræsp ræspuns uns cæ ar treb trebui ui sæ o face facem m împr împreunæ eunæ.. Aøa a apær apærut ut fanz fanzinul inulmonomonochrom în chrom  în 1993. 1993. Înfleleg cæ nu exista nimic de genul æsta pe scena de stînga... Cum era de fapt  pe-atunci?  pe-atu nci? π

∫

grupuri cum arerau fi CCC, în cercurile deÎnstînga nu existaErau nimic. Pînæ de prinhackeri, 1996–1997, foartedarantitehnologie. 1996,clasice oamenii de pe scena de stînga, squateri øi punkiøti deopotrivæ, îmi spuneau cæ n-ar folosi niciodatæ e-mailul, pentru cæ era „controlat“.  Atunci, cînd s-a produs schimbar schimbarea? ea? Cred cæ s-a produs cînd stînga underground øi-a dat seama cæ e mai uøor øi mai ieftin sæ-øi punæ o parte din materiale online, decît sæ le tipæreascæ. Cei mai mulfli de la stînga nu erau foarte revoluflionari în acest sens, preferînd preferî nd sæ se foloseascæ de ceea ce øtiau. Dar aceasta este o problemæ comunæ subculturilor subcul turilor,, în general, øi se se aplicæ în egalæ mæsuræ øi celor care se ocupæ de farse øi acfliuni subversive. Am învæflat cæ, cu cît te îndepærtezi de mainstream spre cultura alternativæ, dinspre subculturæ spre underground, cu atît mai conservatoare øi exclusivæ devine mentalitatea. Øi cu atît mai albæ øi mai masculinæ. Ce s-a întîmplat cu monochrom dupæ aceea? π ∫

π ∫

Ei bine, am realizat cæ Aøa fanzinul se cerea modificat, pentruunui cæ era citit mai doarlarg. de cei interesafli de subculturi. cæ ne-am gîndit sæ ne adresæm public Desigur, am început cu buletinele informative øi cu website-ul. Eram deja familiarizafli cu scena de stînga masculinistæ øi øtiam, de asemenea, øi scena masculinistæ a experflilor amatori. Aøa cæ ne era clar cæ trebuie sæ evadæm din ambele. În consecinflæ, am început sæ facem spectacole de pæpuøi øi sæ experimentæm cu alte forme de narafliune, cu desenul øi caricatura. La acel moment, monochrom literalmente a explodat. Am numit asta „explozia cambrianæ“ în ce ne privea, cu un termen din øtiinflele evolufliei. Am înfleles cæ mesaje diferite au nevoie de canale media diferi te: uneori uneori un eseu de 25 25 de pagini ni face treaba, treaba, alteori alteori un cîntec, cîntec, o piesæ de de tea tru, un joc pe calculator calculator sau un film scurt. Ne-am dezvoltat dezvoltat abilitæflile abilitæflile de a folosi diversele medii, dar øi grupul în sine a crescut, numærînd deja nouæ oameni de-acum. Øi sînt mîndru sæ spun cæ avem multe colege øi colaboratoare. Væ considerafli artiøti? π

Niciodatæ nu ne-am considerat poate.În schimb, mulfli dintre cei interesafli de ce-am fæcut ne-au numitartiøti. arti øti.Activiøti artiøti. De-a lungul timpului am învæflat c æ existæ cæ anumite beneficii dacæ numim „artæ“ ceea ce facem. În primul rînd pentru cæ pofli obfline bani, deoarece existæ fonduri pentru lucruri ciudate pe care nimeni nu le poate defini; în al doilea rînd, e bine sæ numeøti asta artæ pentru cæ, uneori, te ajutæ sæ s æ nu  fii arest arestat. at. „Artæ“ este un terme termenn tactic. tactic. La fel de bine s-ar putea întîmp întîmpla la ca, ca, în anumite contexte, sæ fie cel mai ræu lucru pe care-l pofli face, fiindcæ nimeni nu mai ia „arta“ în serios.  Au existat existat situaflii situaflii în care era era sæ fifli arestafl arestafli?i? Sigur,, mai ales în cazul unor performance-uri. Ca sæ-fli dau un exemplu: în 2008, Sigur am fæcut o grædinæ zoologicæ nazistæ, mai precis partea ei cu animælufle ce pot fi dezmierdate. S-a întîmplat în timpul Campionatului European de Fotbal, care a avut loc în Austria. S-ar putea sæ øtifli cæ a expune imagisticæ nazistæ în Austria este o chesches tiune  tiu ne foa foarte rte sen sensib sibilæ ilæ.. O par parte te din soc societ ietate ateaa aus austri triacæ, acæ, din din ce în ce mai mar mare, e, înce încearc arcææ ∫

π ∫

pur øi simplu sæ uite ce s-a întîmplat între 1938 øi 1945. Dar e ceva ce a avut loc efectiv.. Austriecii au fost activi în al Treilea efectiv Treilea Reich. În performance-ul nostru, un prie ten s-a s-a îmbræcat îmbræcat într-o într-o uniformæ maro de SA cu svasticæ. svasticæ. Ideea era cæ oamenii de

Georg Paul Thomann, Self Portrait, 2001, credits: monochrom

different media, but also the group itself developed, as we are nine people now. And I am proud to say that we have many women-colleagues and collaborators as well.

 Are you you calling calling yourselve yourselvess artists?  artists? 

π

We never considered ourselves artists. Maybe activists. Instead, many of those interested in what we did called us artists. Over the time we learned that calling what we do “art“ has some benefits. First of all because you can get money, as there is art funding for weird stuff that nobody can define; second it’s good to call it art because sometimes it protects you from getting arrested. “Art“ is a tactical term. It could happen as well that in some contexts it is the worst thing you can do, because nobody takes “art“ seriously any more. ∫

Were there cases when you were on the verge of being arrested?  π

Sure, especially in the case of some performances. To give you an example: in 2008 we did a Nazi Petting Zoo. It happened during the European Football Championship, that took place in Austria.  You may may know that showing showing Nazi Nazi imagery imagery in Austria is a very very sensible issue. A part of the Austrian society, larger and larger actually, simply tries to forget what happened between 1938 and 1945. But it happened. Austrians were active in the Third Reich. In our performance a friend of ours dressed in a brown SA uniform with a swastika. The basic idea was that people on the street could feed and pet and hug the Nazi, receiving a loving embrace from history, come to terms with their past. And we ran this performance for seven-eight hours, half a kilometer away from the huge soccer fan zone, with a massive police presence. We expected that after an hour or so we would be taken in by the police. Interestingly, they didn’t, they walked by all the time and left us do it. ∫

π

What about the people? 

We had the most interesting discussions about politics; but also really fringe situations. It depends on how people see you: is it an ironic art project, or a provocation? It also depends on how you evaluate your own project while being in it and playing a role in that “theatre“. There was the strange situation of a Polish fan giving a high-five to the Nazi. Or a 16 year old punk who gave the Nazi a ∫

kiss. What I am talking goesand backpublic to ourspace, previous the problematic aspectsabout of pranks anddiscussion, how people perceive a project. The question is how can activism, public and political art still work in the realm of the spectacle?

76

 

pe stradæ puteau hræni øi mîngîia nazistul, primind în schimb o îmbræfliøare iubitoare din partea istoriei, împæcîndu-se cu trecutul lor. Øi acest performance a con tinua  tinuatt  timp de øapte-op øapte-optt ore, la jumætate jumætate de de kilometru kilometru distanflæ distanflæ de de uriaøa uriaøa zonæ desti destinatæ natæ  fanilorr fotbal  fanilo fotbalului, ului, unde erau preze prezenfli nfli un numær impre impresiona sionant nt de polifl polifliøti. iøti. Ne aøte aøtepp tam ca dupæ dupæ circa o oræ oræ sæ fim ridica ridicaflifli de polifl poliflie. ie. Inter Interesant esant este cæ n-au n-au fæcut-o, fæcut-o, au  trecut mereu pe lîngæ lîngæ noi øiøi ne-au læsat în pace. Cum au reacflionat oamenii? π ∫

 Amfelul avutînt dis avu discufl cufliiiiteext extrem rem deoamenii: intere int eresan sante despre des pre polde iticæ; iti cæ;artæ darironic øi sit situafl uafliiii-lim limitæ . Dep Depininde de care percep eteun proiect sau o itæ. provocare? Depinde øi de modul în care îfli evaluezi propriul proiect în timp ce eøti în el øi,  în acelaøi acelaøi timp, timp, joci un rol în acel acel „teatru“. „teatru“. A existat stat o situaflie situaflie ciudatæ în care care un fan polonez a bætut palma cu nazistul. Sau un puøtan de 16 ani care l-a særutat pe nazist. Ce spun acum se leagæ de ce discutam anterior, anterior, de aspectele problematice ale farselor în relaflie cu spafliul public øi de felul în care oamenii percep un proiect. Întrebarea este cum poate totuøi funcfliona activismul, arta publicæ øi politicæ în zona spectacolului.  Aøadar,, percepflia  Aøadar percepflia este una una dintre dintre preocupærile preocupærile voastr voastree constante. constante. Da. Pentru o lungæ perioadæ de timp, persoanele implicate politic øi stînga nu ne-au luat în serios, fiindcæ nu n u eram de stînga cu adeværat. Am fost întotdeauna unde va între, nici artiøti, nici nici oameni oameni de øtiinflæ, øtiinflæ, nici activiøt activiøti,i, nici nici asta, asta, nici cealalt cealaltæ. æ. În În AusAus tria, øi aproape aproape peste tot, asta creeaz creeazææ întotdeau întotdeauna na neînfleleg neînflelegeri. eri. Cine sînt tovaræ tovaræøii øii π ∫

 voøt  voøtri? ri? Cine sprijinæ? jinæregulile ? Dacæ Dacæ nu faci part parte dintr-o -o scen scenæ, æ, oame oamenii nii teAm vorbesc vor besc de ræu, pentru cæ nuvæaccepfli scenei øi nue tedintr supui ierarhiei scenei. fost activi în ultimii ani, deoarece existæ o mulflime de miøcæri politice care apar din cercurile de hackeri, aøa cæ am mers la conferinflele lor øi ne-am construit o reputaflie de actiacti  viøti øiøi comentatori comentatori politici. Dar nu fli-ar fli-ar veni sæ crezi crezi cît de greu greu a fost fost sæ intræm în lumea hackerilor. Toate aceste scene funcflioneazæ cu mecanisme exclusive øi eli tiste, de sus în jos. jos. Deci afli evitat în mod deliberat sæ expunefli în galerii de artæ? Ei bine, este o poveste interesantæ despre prima datæ cînd am primit o invi taflie de de a expune expune într-o într-o galerie galerie de artæ artæ adeværat adeværatæ. æ. În 1997 1997 am construit construit un robot robot mobil cu o cameræ care transmitea imagini la serverul nostru; foarte lent, desigur, dar oamenii îl puteau controla prin intermediul internetului. Pentru acea vreme øi pentru cîfli bani am investit, era ceva senzaflional. Ideea era cæ oamenii pot discu ta ce-øi dor doresc esc sæ realizeze izeze împr împreunæ eunæ,, ca o comu comunita nitate. te. Rob Robotul otul a fost numit „Exo „Exot“. t“.

Georg Paul Thomann's tombstone, Hall in Tirol, Austria, 2005, credits: monochrom

π ∫

Prima oaræ realizat proiectul în apartamentul nostru øi,nostru, mutîndu-l de colo-colo, oamenii au am început sæ deseneze hærfli ale apartamentului de parcæ ar fi jucat Dungeons & Dragons øi ar fi trebuit sæ exploreze o hrubæ. Doar cæ hruba era apar tamentull nostru,  tamentu nostru, ha, ha! Pr Proiectul oiectul a avut avut parte de o atenflie atenflie uriaøæ din partea partea publicului. Toate ziarele scriau despre el, au venit televiziunile, am dus serverul chiar øi  într-un  întrun studio de radio radio øi oamenii oamenii îl puteau puteau muta muta acolo. Apoi ne-a ne-a sunat un cura tor de la pre prestig stigioas ioasaa galer galerie ie Sece Secessio ssionn øiøi ne-a ne-a într întrebat ebat dacæ n-am vre vreaa sæ sæ prez prezentæ entæm m robotul într-o expoziflie numitæ Jung numitæ Jungee Sze Szene ne (Scena tinerilor artiøti). Am fost de acord, deøi am fost surprinøi, pentru cæ nu fæceam deloc parte din acea scenæ. Cînd am  venit sæ montæ montæm m expoz expoziflia, iflia, cu serv serverul, erul, cu robo robotul, tul, i-am între întrebat bat unde putem bæga cablurile în prizæ øi cum ne n e conectæm la internet. Au fæcut ochii mari: „Internet? Ce internet?“ Secession nu avea internet. Mai mult, ei ne invitaseræ færæ sæ fi înfleles proiectul: ne-am dat seama de asta cînd ne-au propus sæ expunem robotul ca pe un obiect. Asta rezumæ relaflia noastræ cu lumea l umea artei. Ei ne invitæ, cu toate cæ nu prea ne înfleleg motivafliile øi preocupærile. Povestea asta devine anecdoticæ dacæ o compari cu povestea celor care se chinuiesc sæ urce pe scara lumii artei. π

π

So dealing with perception is one of your constant concerns.

 Yes. For a long time, the the politically politically involve involvedd people people and the the left did not take us seriously because we were not real leftists. We were always in between, not artists, not scientists, not activists, not this and that. In Austria, and almost everywhere else, this always creates friction. Who are your peers? Who support you? If you are not part of a scene, you are the guys that people talk bad about, because you do not accept the rules of the scene and obey the scene’s hierarchy. In the last years we have done work because there is a lot of politic movements emerging from amidst the hacker circles, so we went to their conferences and we built a reputation as activists and political commentators. But you wouldn’t believe how hard it was to get into the hacker scene. All these scenes work with exclusionary and elitist, top-to-bottom mechanisms. ∫

π

So you deliberately avoided exhibiting in art galleries? 

Well, there is an interesting story about the first time we were confronted with the invitation to exhibit in a real art gallery. Back in 1997 we built up a movable robot with a camera that would transmit pictures to our web server; very slow, of course, but people could control it over the internet. It was pretty sensational for that time and ∫

the we invested in it. The idea was people could discuss whatmoney they wanted to achieve together, as athat community. The robot was called “Exot“. First we did the project in our apartment, and by moving it around, people started to draw maps of our flat, almost like

77

 

Nu ne pricepem deloc sæ urcæm scara sau cel puflin pufli n sæ facem bani din asta. Cred cæ lumea artei funcflioneazæ parflial într-o economie a lipsurilor: ca artist, ajungi sæ  te limitezi limitezi la un singur proiect proiect mare pe pe an øi vinzi chiar mai mai puflin. În schimb, schimb, noi producem mult pe parcursul unui an. Practic, ne subminæm singuri poziflia pe piafla de artæ, valoarea noastræ de piaflæ, pentru cæ facem prea mult. Dar,, cu toate acestea, proiectele voastre se aflæ în proximitatea Dar proxim itatea artei. Intervenflia voastræ la Bienala de la Saõ Paolo, de exemplu. ∫

π

∫

un caz innevoie teresant. momentul momentul respecti respecti v, ca repre reprezentant zentant alal Aus triei Ala fost bienalæ, bienalæ, era interesa nevo ie nt. sæ aiØtii, o galerie glaalerie comercial comercial æ care sæ se ocupe de logi stica stica unui astfel de proiect. Zdenka Badovinac, curatorul proiectului, a trebuit sæ gæseascæ o galerie care sæ fie intermediarul dintre noi øi stat. Am ajuns sæ lucræm cu Galeria Christine König. Practic, guvernul a virat banii în conturile lui König øi ea a avut grijæ de tot, de la bilete de avion pînæ la transportul materialelor. Era pentru prima datæ cînd aveam un proiect de aøa o amploare în lumea artei øi deja trebuia sæ facem lucruri de genul æsta. O pacoste. Probabil Probabil cæ guvernul nu are încredere în artiøti sau  în grupurile grupurile artistice artistice øi a evitat evitat sæ le dea bani direct. rect.  Mi se par fascinant fascinantee aceste aceste forme forme de de „colaborar „colaborare“ e“ dintre dintre stat stat øi galeriile le comercomerciale. De ce ai nevoie ca o galerie privatæ sæ intermedieze relaflia dintre artist øi stat? Doar dacæ aceasta este o modalitate mascatæ masc atæ de susflinere a pieflei de artæ prin subs ubvenflionare indirectæ... Monochrom nu s-a mai aflat niciodatæ într-o astfel de situaflie. Am decis cæ nu π

∫

avem nevoiededeporcærii paznicistructurale, øi cæ trebuiepur sæ øifimsimplu mult evitîndu-le. mai atenfli cînd cDar înd avem de-a face cu genul acesta cu siguranflæ a avut de a face cu maniera mani era în care guvernul conservator conservator,, care a venit la putere cu un an  înainte, a schimbat schimbat modul modul în care care erau erau finanflate finanflate artele. artele.

International Space Station, improv reality sitcom for theater stages, 2011, credits: eSeL.at, monochrom

they were playing a Dungeons&Dragons roleplay game where they have to explore a cave. Just that the cave was our apartment, haha! The project received a huge public attention. All newspapers reported about it, televisions came, we even brought the server to a radio studio and people could move it there. And then a curator from the prestigious Secession Gallery called us and asked us if we wanted to show the robot in their exhibition called Junge  Junge Szene (Young Artists Scene). We agreed, although we were surprised, because we were not part of that scene at all. When we showed up for setup, with the server, withconnect the robot, we asked them we can at plug in ourbig cables and to the internet. Andwhere they looked us with eyes: “Internet? What internet?“ Secession didn’t have internet. Even more, they had invited us without having understood the project: we realized this when they proposed us that we should exhibit the robot as an object. And that encapsulates our relationship to the art world. They invite us, although they hardly understand our motifs and interests. When you compare it with all those who struggle to climb the ladder of the art world, this story becomes anecdotal. π

We are really bad in climbing the ladder, or at least make money from it. I think that the art world partially functions in an economy of scarcity: as an artist you somehow end up limiting yourself to one big project per year, and you sell even less. In contrast, in a year timespan we produce a lot. We basically undermine our position in the art market, our market value, just by doing too much. ∫

But, nevertheless, your projects situate in its proximity. Take  your intervent intervention ion at the São Paolo Bienni Biennial al as exampl example. e. π

This was an interesting case. You know, at the time, as a reprerepre sentative of Austria to the biennial, one needed a commercial gallery to take care of the logistics of such a project. Zdenka Badovinac, the curator of the project, had to find a gallery to be the intermediary between us and the state. We ended up working with Galerie Christine König. Basically, the government transferred money to König’s accounts and she took care of everything, from plane tickets to the transportation service of the materials. It was the first time we had a gig of that proportion in the art world and already we had to do things like that. Pain in the ass. Probably the government mistrusted artists or art groups and tried to avoid to give them money directly. ∫

 I find fascina fascinating ting these these forms forms of “collab “collaboratio oration“ n“ between between the state and commercial galleries. Why would you need a private  galleryy to intermed  galler intermediate iate the the relation relation between between artist and and the state?  Unless this is a masked way of supporting the art market by indirectly  subsidizing it... π

Monochrom has never been in that position again. We decided that we don’t need gate keepers and would be way more careful in dealing with this kind of structural bullshit by simply avoiding it. But for sure it had to do with the manners in which the conservative government that came to power one year before changed the way that the arts were funded. ∫

Have you ever contemplated the idea that your message is subverted by such mechanisms?  π

We think more in terms of how to get things done. If there is too much crap attached to it, so that the message is lost, we just don’t do it. You have to decide if it’s worth doing it, plain and simple. ∫

Let me ask you directly, why did you do the Georg Paul Thomann  project?   project?  π

We did it because we wanted to avoid to represent Austria; at the same time, I have to be honest and admit that we needed the money. For which reason we had to solve the dilemma of doing a smart project without being the poster boys’n girls for a right wing government. The initial idea was only to publish a 500 pages book ∫

Shot  about Georg Thomann’s life (the book’sour titlecritique was Who  Imman  Immanence?  ence?  ),)Paul , in which we would formulate about art,

the art system, technology, and history, all condensed in this fictional character. But afterwards we realized that we accidentally pranked

78

 

 scena

V-afli gîndit vreodatæ cæ mesajul vostru este corupt de astfel de mecanisme? Noi ne gîndim mai mult cum putem sæ facem lucrurile sæ se întîmple. Dacæ sînt prea multe porcærii implicate, iar mesajul se pierde, pur øi simplu nu facem acel lucru. Trebuie sæ decizi dacæ meritæ sæ-l faci, pur si simplu. O sæ te întreb direct, de ce afli fæcut proiectul Georg Paul Thomann? L-am fæcut pentru cæ am vrut sæ evitæm sæ reprezentæm Austria; în acelaøi timp,  trebuie sæ sæ fiu sincer ncer øi sæ sæ recunos recunoscc cæ aveam nevoie de bani. Motiv pentr pentruu care care am π ∫

π ∫

avut dederezolvat a face a fi marionetele unui guvern dreapta.dilema Ideea de iniflialæ era un doarproiect aceea inteligent, de a publicafæræ o carte de 500 de pagini despre viafla lui Georg Paul Thomann (titlul cærflii fiind fii nd Cine a împuøcat imanenfla?), imanenfla?),  în care ne formulam formulam critica critica despre despre artæ, artæ, sistemul sistemul lumii artist artistice, ice, tehnologie tehnologie øi istorie, toate condensate în acest personaj fictiv. Dar dupæ aceea am realizat cæ am pæcælit accidental întregul sistem media din Austria, pentru cæ nimeni nu øi-a dat seama cæ  tipul æsta n-a n-a existat niciodatæ. niciodatæ. Jurnaliøt Jurnaliøtiiii sînt al naibii de nepricepufl nepricepuflii la cæutatul pe Google! Asta ne-a determinat sæ-l menflinem în viaflæ timp de trei ani, apoi sæ-l omorîm øi sæ-i organizæm o înmormîntare publicæ. Ceea ce ne aduce la discuflia cu privire la eficacitatea intervenfliilor publice øi a  farselorr.  farselo Pentru mine, întrebarea esenflialæ este de ce ai face-o. De exemplu, de ce sæ  faci o farsæ farsæ?? Unora Unora pur øi simplu le place place sæ se joac joacee cu minte minteaa oame oamenilor nilor.. În În aceast aceastææ 2 privinflæ, de exemplu, am putea pu tea începe o discuflie despre grupul Yes Yes Men , pentru

monoleaks, 2011, credits: monochrom

π

∫

cæ eu cariera. cred cæ Îmi mare parte din munca lor este de dragul farsei øi sæ pentru a-øitipuri propulsa amintesc bine vremea cînd farsæ membrii lui obiønuiau facæ alte de proiecte. Mai ales o serie de benzi desenate despre EuroMan, supereroul monedei europene. Era o caricaturæ care explica ce se întîmplæ pe pieflele financiare, iden tificîndu-i-i pe lobby  tificîndu lobby-iøti -iøti cu oamenii ræi. Dar curînd dupæ aceea s-au concentrat doar pe a fi Yes Yes Men. Din punct de vedere politic, ca artist politic, poli tic, ca farsor politic, cred cæ întotdeauna trebuie sæ evaluezi dacæ acfliunea pe care o faci nu afecteazæ cauza. Dacæ nu reuøeøti sæ aduci mai multe informaflii despre substratul politic al farsei, aceasta ræmîne doar o simplæ tehnicæ. În ce fel ai spune cæ funcflioneazæ farsele? Eu sînt un optimist øi voi spune cæ, da, funcflioneazæ... dar, probabil, nu aøa cum intenflioneazæ oamenii sæ funcflioneze. Sæ luæm, l uæm, de exemplu, farsa fæcutæ f æcutæ de Yes Yes Men 3 celor de la BBC în legæturæ cu dezastrul din Bhopal.  A fost foarte bine fæcutæ fæcutæ,, înceîncepînd cu website-ul øi chiar cu efectul neplanificat al intervenfliei lor la BBC. Dar, în π ∫

acelaøi timp, doar un numær infim de oameni care au væzut transmisiunea transmisi unea în direct au aflat mai tîrziu cæ a fost o farsæ prin care niøte artiøti au încercat sæ forfleze un discurs public. Acei oameni nu citesc New York Times sau reviste de artæ. Ai putea ræ mîne cu ideea cæ Dow Chemical e de treabæ, de vreme ce-i despægubeøte pe amærîflii aceia din India. Din punct de vedere statistic, Yes Men au fæcut o figuræ frumoasæ de PR pentru Dow Chemical. Øi æsta e ultimul lucru pe care au vrut sæ-l facæ, cred. Dacæ faci farse politice, cred cæ e nevoie sæ le faci mai complexe øi cu mai multe straturi. Ne aduce asta la mai vechea idee de stînga cæ avem nevoie de mai multe informaflii care sæ dezvæluie aspecte ascunse ale realitæflii? Eu nu sînt pesimist din punct de vedere cultural pentru a spune cæ mai multæ informaflie este neapærat ceva c eva ræu. Dar ceea ce este absolut absolu t necesar, necesar, maceta cu care  îfli croieøti croieøti drum prin junglæ, unglæ, este un cadraj cadraj fæcut anume pentru a pune pune lucrurile lucrurile în în- tr-o  tr -o altæ luminæ. næ. Aces Acesta ta e motivul vul pent pentru ru care cred în teo teorie, rie, ca armæ pe care o folo folo-seøti pentru a structura realitatea. Nu toatæ lumea o vrea, unii chiar se tem de ea. Iar acest lucru este valabil øi în cultura underground. Întotdeauna mi s-a pærut interesant cæ o mare parte din discursul politic este pur øi simplu bazatæ pe uræ. Ura π

∫

the whole Austrian media system, because nobody discovered that this guy had never existed. Journalists are fuckin’ bad at googling! This pushed us into keeping him alive for 3 years, then kill him and organize a public funeral. Which brings us to the discussion about the effectiveness of public interventions and pranks. π

For me the essential question is why would you do it? For example, why do a prank? Some people just like to mess with people’s minds. And here, for example, we could start a discussion about the  Yes Men2, because I think that a huge part of their work is pranking for pranking’s sake and as a career vehicle. I remember well when their members used to do other types of projects. Particularly a comic series, about EuroMan, the European Currency superhero. It was a cartoon explaining what is going on in the financial markets, identifying lobbyists with villains. But soon after they focused only onto being the Yes Men. From a political perspective, as political artists, as a political prankster, I think you always have to evaluate if the action you are taking is not harming the cause. If you don’t manage to bring in more information about the political underside of pranking, it remains a simple technique. ∫

 In what what ways would you say that pranks pranks work?  work? 

π

I am an optimist and I will say, yes, they work... but probably not in the way people intend them to work. Look, for example, at Yes Men’s BBC pranking about the Bhopal disaster.3 It was very well made, starting with the website and even with the unplanned effect of their BBC intervention. But at the same time an infinitesimal amount of the people that saw the live broadcast learned later that this was a prank with which some artists tried to force a public disdis course. Those people are not reading the New York Times or art magazines. You could end up with the idea that Dow Chemical is nice since they repay those poor people in India. From a statistical point of view, the Yes Men did a good PR stunt for Dow Chemical. And that’s the last thing, I guess, they wanted to do. If you do political pranks, I think that one needs to make them more complex and multi-layered. ∫

Does this come back to the old leftist idea that we need more information that reveals hidden aspects of reality? π

∫

I am notbad. culturally pessimistic to saynecessary, that morethe information is necessarily But what is absolutely machete you need to cut up in the jungle, is a framework for seeing things differently. This is why I believe in theory, it is the weapon that you use

79

 

poate fi puternicæ, dar nu schimbæ nimic. Motiv pentru care unii dintre cei de stînga nu vor reuøi niciodatæ sæ vadæ imaginea de ansamblu. Cred cæ mæcar o datæ în  viaflæ trebuie sæ fii Jörg Jörg Haider Haider pentru pentru a lupta împotr împotriva iva lui Jörg Haider Haider.. Îfli aminteøti, probabil, cæ, în Anti-Ed în Anti-Edip, ip, Deleuze øi Guattari sugerau cæ în fiecare dintre noi zace un mic fascist.  Aøa este. este. De aceea sînt sînt un susflinætor susflinætor al corectitudinii corectitudinii politice. politice. Asta Asta vine cînd  în flelegi cît cît e de fascist fascist limbajul, limbajul, cît de de fasciste ne sînt propriile propriile gînduri. Aøadar Aøadar,, îmîmπ

∫

potriva carepolitic spundin cæ moment nu existæ ce niciun sæ folosim limbaj co rect din tuturor punct decelor vedere încæmotiv mai gîndim într-ununmod fascist, aø spune cæ limbajul este domeniul în care pofli începe sæ ripostezi. Pentru cæ noi creø tem  tem în øi cu limbajul, limbajul, iar limbajele limbajele croiesc modurile în care care gîndim. gîndim. Doar pentru cæ monochrom pare sæ iubeascæ contradicfliile, ultimul ul timul lucru despre care vreau sæ te întreb este cum vezi poziflia voastræ în cadrul MuseumsQuartier 4 din Viena, unul dintre cele mai importante întruchipæri din Europa ale felului cum e pusæ  în practicæ practicæ ideologia ideologia industriilor ilor culturale. turale.  Ah, da. Muse MuseumsQ umsQuart uartier ier este o maøinærie nærie mare mare.. Am Am avut part partee de de o mulfl mulflime ime de critici cu privire la prezenfla noastræ aici. Am avut o lungæ discuflie între noi n oi dacæ ar trebui sæ ne mutæm în MuseumsQuartier MuseumsQuarti er în 2002 sau nu. Pe de o parte, aveam ne voie de spafliu øi era ieftin. ieftin. Pe Pe de altæ altæ parte, parte, îi cunoøteam cunoøteam pe unii dintre dintre curatocuratorii care lucrau aici øi aveam încredere în ei. De ajutor a fost øi faptul cæ prin MQ puteam invita oameni ca artiøti-în-rezidenflæ pentru a face o „Umverteilung (redistribuire a π

∫

bogæfliei) capitalcæsocial“. mæ refer aici la oameni careaici altfel ar avea parte de aøa ceva, de pentru nu sînt Øiartiøti. Închipuie-fli, l-am avut penu Jacob Appelbaum, care mai tîrziu a devenit atît de important pentru proiectul WikiLeaks. Nu avefli deci o politicæ a mîinilor curate, carevasæzicæ... Dacæ îi întrebi pe tofli membrii monochrom despre poziflia noastræ aici, vei primi ræspunsuri diferite. Dar, în acelaøi timp, trebui sæ înflelegi cæ MQ este format din oameni pentru care aceasta nu este slujba lor idealæ. Am ales sæ fim aici, unii nici mæcar nu au alternativæ øi sînt în mod clar mult mai exploatafli decît noi. MQ funcflioneazæ înîn tr-un  tr -un mod ciud ciudat. at. Pentr entruu cæ ei nu con contro trolea leazæ zæ cu ade adevær værat at inst institufl itufliile iile de aici; se ocup ocupææ doar de imaginea publicæ, de facilitæfli øi de campaniile de promovare. Nu au niciun control asupra MUMOK sau Kunsthalle. În acelaøi timp, în cadrul MQ au existat lupte  între institufl instituflii. ii. De De exemplu, exemplu, MUMOK øi Muzeul Muzeul Leop Leopold old au vrut vrut spafliul ocupa ocupatt de de quartier21, unde ne aflæm øi noi. Pentru cæ nu se puteau hotærî cine sæ primeascæ zona, MQ a oferit-o institufliilor mici. Pe Pe lîngæ toate criticile pe care le-amprimit, le-am primit, referireferiπ ∫

 toar  toare fmergem aptull cæ cæ nuøi face facem m artæ artæ în adev adeværat æratul ul sensneoîmburghezirii [gentr al cuvîn cuvîntului tului, MUMOK MUMOK ne-a sfæt sfætuit uit chiare sæla faptu sæ reprezentæm avangarda neoîmburghezirii  [gentrificati ificati on] în on] în districtele 5 øi 6 ale Vienei. Aøa cæ, în 2004, cînd cî nd revista Profil ne-a solicitat sæ facem o øedinflæ foto cu monochrom pentru a fi inclusæ în „ediflia de Paøti“, am profitat de ocazie: rezultatul a fost cæ am ajuns sæ fiu ræstignit cu bandæ adezivæ pe pereflii de la MUMOK. Acesta a fost momentul cînd, temîndu-se probabil de o presæ nefa vorabilæ,  vorab ilæ, au încetat sæ se mai ia de noi. Aøa cæ acum aø spune spune cæ MQ este este un mijloc de ræspîndire a anumitor mesaje. Øi noi facem parte din el. Îi øtim cam pe tofli cei de aici, fiecare øurub, fiecare centimetru pætrat al zonei. zon ei. Este un teren de joacæ  frumos. Traducere de Alex Moldovan

to structure reality. And not everybody wants it, some even fear it. And this is equally valid for the underground culture. I always found it interesting how much of the political discourse is just based on hate. Hate can be powerful, but it’s not changing anything. For which reason some leftists will never get to the point of seeing a bigger picture. I think that at least once in your lifetime you have to be Jörg Haider in order to fight Jörg Haider. You remember perhaps that in Anti-Oedipus, Deleuze and π

Guattari suggested that each one of us nurtures a little fascist. ∫

Totally. This why I am aofproponent of language political correctness. It comes from theis realization how fascist is, how fascist your own thoughts are. So, against all those that say that there is no point in using a politically correct language since you still think fascistically, I would say that language is the field where you can start to fight back. For we grow in and with language, and language shapes the ways we think.  Just because because monochro monochrom m seems seems to love love contradicti contradictions, ons, the the last  thing I want to ask you is how do you see your position within the MuseumsQuartier4, in Vienna, one of Europe’s leading cases of how  the ideology of cultural industries is put in practice?  π

Ah, yes. MuseumsQuartier is a big machine. We faced lots of  criticism concerning our presence here. We had a long discussion among ourselves whether we should move to MuseumsQuartier MuseumsQuartier in 2002 or not. On the one hand we needed the space, and it was cheap. On the other hand, we knew and trusted some of the curators that worked here. It also helped that through MQ we could invite people to be artists-in-residency and do a good old “Umverteilung (redistribution of wealth) of social capital“. And I mean people that would never get it otherwise, because they are not artists. Just imagine, we had Jacob Appelbaum here, who later became so important for the WikiLeaks project. ∫

π

No politics of clean hands, then...

If you ask all the members of the monochrom about our position here, you will get different answers. But at the same time you have to realize that MQ is made out of people for which this is not their dream job. We chose to be here, some of them don’t even have the alternative, and are clearly more exploited than us. MQ works in a strange way. For they don’t really control the institutions here; they only take care of the public profile, the facilities, and the poster campaigns. They have no control over the MUMOK or the KunstKunst halle. At the same time, within the MQ there were struggles between institutions. For example, MUMOK and the Leopold-Museum wanted the space of quartier21, where we are hosted. Because they couldn’t agree on who gets the area, MQ offered it to small institutions. Besides all the criticism that we got, referring to the fact that we were not really doing art, MUMOK even advised us that we should go and be the avant-garde of gentrification in the 5th and 6th districts of Vienna. So, in 2004, when we were asked by the Profil magazine to do a monochrom photo session to be included in their “Easter issue“, we seized the opportunity: the result was that I ended up being crucified with duct tape onto the walls of MUMOK. This is when, probably fearing the bad press, they stopped picking on us. So now I would say that for us the MQ is a vehicle for spreading certain messages. We are also part of it. We pretty much know every person, every screw, every square inch of the area. It’s a nice playing field. ∫

80

 

 scena Note:

Notes:

1. Arhiva proiectelor monochrom, inclusiv relatæri despre ce s-a întîmplat la Bienala de la São Paolo din 2002, e disponibilæ la www.monochrom.at.

1. Monochrom’s archive of projects, including acounts of what happened at the São Paolo Biennial in 2002, is to be found at www.monochrom.at.

2. Yes Men, un duo creat de Jacques Servin (alias Andy Bilchbaum) øi Igor Vamos (alias Mike Bonnano), este unul dintre cele mai cunoscute grupuri de media tacticæ.

2. The Yes Men, a duo created by Jacques Servin (alias Andy Bilchbaum) and Igor Vamos (alias Mike Bonnano), are one of the most well known tactical media groups.

3. O scurgere de gaz care a avut loc în noaptea de 2 spre 3 decembrie 1984 la fabrica de pesticide Union Carbide din Bhopal, în India, a ucis circa 8.000 de persoane øi a provocat rænirea altor 600.000. Este considerat unul dintre cele mai grave dezastre industriale din istorie. Dow Chemical a cumpærat Union Carbide în 2001.Yes Dupæ unui data de de 3 decembrie 2004,Chemical. Bilchbaum, unul dintre Men,lansarea a apærut la fals BBCwebsite WorldalcaDow „JudeChemical, Finistera“,pepurtætor cuvînt al Dow În aceastæ calitate, el a anunflat cæ Dow va lichida Union Carbide øi va folosi cele douæsprezece miliarde de dolari rezultate pentru a oferi compensaflii pentru îngrijirea medicalæ, pentru a acoperi costurile de curæflare a sitului øi pentru a finanfla cercetarea asupra efectelor produselor Dow. Vestea a provocat scæderea preflului acfliunilor Dow pe Bursa din Frankfurt, scæzînd cu douæ miliarde de dolari valoarea sa s a de piaflæ. Douæ ore mai tîrziu, s-a aflat cæ a fost o farsæ øi valoarea acfliunilor a fost restabilitæ. 4. Situat în districtul al 7-lea al Vienei, MuseumsQuartier (MQ) este locul în care se gæsesc multe instituflii cul turale, de la Muzeul Leopold Leopold,, MUMOK (Muzeul de Artæ Artæ Modernæ) Modernæ) øi Vienna Vienna Kunsthalle Kunsthalle la platforma quar tier21, care care oferæ spafliu øi sprijin sprijin pentru pentru circa circa 50 de inifliative fliative culturale culturale autonome mici ci øi mijlocii. mijlocii.

3. A gas leak that occurred in the night of 2nd–3rd of December 1984 at the Union Carbide pesticide plant in Bhopal, India killed up to 8,000 people and caused injuries to other 600,000. It is considered as one of the world’s worst industrial disasters in history. Dow Chemical bought Union Carbide in 2001. After launching a fake Dow Chemical website, on the 3rd of December 2004 Bilchbaum of the Yes Men appeared on BBC World as “Jude Finistera“, a spokesman of Dow Chemical. In this quality he announced that Dow would liquidate Union Carbide and use the resulting twelve billion US dollars to offer comcom pensation pen sation for medical care, to cover costs of cleaning up the site, and to fund research of the effects of Dow’s products. On the Frankfurt stock exchange the news caused Dow’s shares’ price to fall, erasing two billion US dollars of its market value. Two hours later it was revealed that this was a hoax and the values of shares were reinstated. 4. Located in Vienna’s 7th district, MuseumsQuartier (MQ) is home to many cultural institutions, from Leopold Museum, MUMOK (Museum of Modern Art) and the Vienna Kunsthalle, to the quartier21 platform that offers space and support to about 50 small and medium-sized autonomous cultural initiatives.

Billboard Liberation Front & monochrom, The Great Firewall of China, action on Google’s Mountain View Campus 2008, credits: Jacob Appelbaum, monochrom

 

The Whole Earth: California and the Disappearance of the Outside, exhibition opening, © Jacob Hoff/Haus der Kulturen der Welt

Privind la noi înøine din afaræ  Julia Schulze Proiectul Antropocen este organizat de Haus der Kulturen der Welt (HKW), de la Berlin, øi îøi continuæ activitæflile activitæflil e øi în decursul anului viitor. Expoziflia Pæmîntul întreg. California øi dispariflia exterioritæflii s-a putut vedea din aprilie pînæ în iulie 2013, fiind  însoflitææ de un catalog publicat de Sternberg  însoflit Sternberg Pre Press. ss. Prima expoziflie majoræ din cadrul Proiectului Antropocen, organizat de HKW, este o explorare a paradigmei planetare lansate de imaginea întregului Pæmînt. „Natura“ nu intræ în discuflie în ceea ce numim antropocen, un concept popularizat în anul 2000 de chimistul øi laureatul la ureatul Premiului Nobel Paul Crutzen. În aceastæ eræ a istoriei genului uman, omul este el însuøi un factor geologic, iar distincflia clasi cæ dintre umanitate øi naturæ a devenit inoperantæ. La limitæ, omenirea øi natura sînt una øi aceeaøi. Casa Culturilor Lumii de la Berlin (HKW) s-a angajat din ianuarie 2013 într-un proiect de cercetare de lungæ duratæ, care exploreazæ implicafliile acestei schimbæri de paradigmæ asupra modurilor de a gîndi cultura, estetica, politica øi viafla cotidianæ. Prima expoziflie majoræ de pe orbita proiectului, intitulatæ Pæmîntul întreg. Califor JULIA SCHULZE SCHULZE (n. 1984 la Friedbe Friedberg) rg) este animator animator cultural cultural lucrînd lucrînd la Berlin, in, cu studii de de istoria artei artei øi li teraturæ germanæ germanæ la Universitatea Universitatea Humboldt Humboldt din Berlin Berlin øi la Universitatea Universitatea din Copenhaga. Copenhaga.

LOOKING IN FROM THE OUTSIDE Julia Schulze The Anthropo  Anthropocene cene Project  ect  is organized by the Haus der Kulturen der Welt (HKW), Berlin and continues its activities throughout the next year. The exhibition The Whole Earth: California and the Disappearance of the Outside was on view from April to July 2013 and accompanied by an exhibition catalogue published by Sternberg Press. The first major exhibition of HKW’s Anthrop  Anthropocene ocene Project  is an exploration of the planetary paradigm initiated by the image of the whole earth. There is no such thing as nature in the Anthropocene, a concept popularized by chemist and Nobel laureate Paul Crutzen in 2000. In the age of humankind man is a geological factor himself and the classical division between humanity and nature has become obselete. In the outmost stratum humanity and nature are one. Berlin’s House of World Cultures (HKW) is since January 2013 embarkembarking on a longterm research project exploring the implications this paradigm shift has for thought models of culture, aesthetics, politics JULIA SCHULZE (b. 1984, Friedberg) is a cultural worker based in Berlin, educated in art history and German literature at Humboldt University Berlin and University of Copenhagen.

82

 

The Whole Earth: California and the Disappearance of the Outside, exhibition opening, © Jacob Hoff/Haus der Kulturen der Welt

nia øi dispariflia exterioritæflii, este o ambiflioasæ arheologie a transformærilor semnisemni ficative  fica tive ale unor valori ori øi str structu ucturiri norm normativ ativee care au marc marcat at tre trecutu cutull rece recent. nt. Un des desiøiø de afiøaje încærcate de text, ecrane video øi vitrine încearcæ sæ deconstruiascæ toate  fafletele narafliunii narafliunii universale universale care care a culminat culminat în aøa-num aøa-numita ita „ideologie „ideologie californianæ“ anæ“ – sînt prezentate øi lucræri de artæ contemporane, dar reduse la a avea mai ales un rol explicativ, pentru a înviora golurile øi întrerupînd discursul diegetic. Cu toate astea, expoziflia, o cercetare de istoria ideilor, reuøeøte sæ livreze o imagine coerentæ a funfundamentului justificator care articuleazæ laolaltæ societatea informaticæ neoliberalæ con temporanæ øi economia-intern  temporanæ economia-internet. et. Mai mult, curatorii, curatorii, Anselm Franke Franke øi Diedrich Diederichsen, au identificat øi o imagine emblematicæ de o universalitate comparacomparabilæ, care permite situarea istoricæ øi topograficæ a începuturilor acestei narafliuni la sfîrøitul anilor ’60, în California: imaginea întregului Pæmînt ca o planetæ albastræ, ceea ce a semnalat cristalizarea unei imaginaflii planetare. O fotografie pe care o pun în con trast cu cealaltæ cealaltæ imagine globalæ precurs precursoare oare aparflinînd nînd perioade perioadeii postbelice postbelice – cea a ciupercii generate de bomba atomicæ, reprezentînd extincflia rasei umane øi Holocaustul. Produsæ în 1968 de astronauflii misiunii Apollo 8 „Earthrise“, imaginea întregului Pæmînt ne aratæ planeta ca sistem închis øi interconectat, færæ granifle sau limite. (A se vedea amintirile lui Russel Schweickarts Sc hweickarts – astronaut în misiunea Apollo 9 – în „Færæ hotare, færæ granifle“, text publicat în In Context. A quarterly of Humane Sustainable Culture 3, 1983, p. 16–18.) Creatæ la momentul de apogeu al cursei pentru dominaflie cosmicæ din timpul Ræzboiului Rece‚ ca imagine a maximei extensii la care poate ajunge puterea militaræ, fotografia – conform tezei curatoriale – stimuleazæ în mod paradoxal o miøcare inversæ, dar nu mai puflin universalistæ. Luîndu-øi ræmas-bun de la dualismul occidental, ideea unei planete administrate raflional, organizate ca

and everyday life. The first major exhibition within the scope of the project entitled The Whole Earth: California and the Disappearance of the Outside is an ambitious archeology of influential transformatransformations of values and normative structures that took place in the recent past. A coppice of text heavy displays, video screens and vitrines is trying to deconstruct all the facettes of the universal narrative that culminated in the so called Californian Ideology – contemporary art works are also presented by reduced to a mostly explanatory role illuminating the voids and interrupting the diegesis. However the exhibition as a research into the history of ideas manages to deliver a coherent picture of the justificatory fundament of contemporary neoliberal information society and network economy. The curators Anselm Franke and Diedrich Diederichsen further have identified an equally universal icon that allows to situate the narraritve historically and locally in late 1960s California: the image of the whole earth as a blue planet signalling the rise of a planetary imagination. A photograph that they contrast with the other precursing global image of the postwar period – that of the atomic mushroom standing for human extinction and the Holocaust. Taken by the astronauts of the Apollo 8 mission “Earthrise“ in 1968 the image of the whole earth depicts the planet as a closed and interconnected system without borders or frames. (See Russel Schweickarts (Apollo 9 astronaut) memoirs in: “No Frames, No Boundaries“, In Context: Context: A quarterl quarterlyy of Humane Humane Sustaina Sustainable ble Culture 3, 1983, pp. 16–18.) Created at the height of the cold war race for cosmic hegemony as an image of maximum military expansion the photography – so the curatorial thesis – is paradoxically stimulating a reverse yet no less universalist movement. Greeting western dualism farewellorthe idea of of a rationally adminstered planet organized as a network a process information flows is promispromis ing the possibility of a balanced world free from (corrupt) politicians, bureaucrats or peace threatening institutions.

83

 

o reflea sau un proces de coordonare a fluxurilor de informaflie, promite posibili tatea  tat ea unei lumi ech echilib ilibrat rate, e, elib eliberat eratee de politici ticieni eni (co (corupfl rupfli), i), biro birocrafl craflii sau sau inst institufl itufliiii care ameninflæ starea de pace. Premisa holisticæ a imaginii Pæmîntului întreg, care transcende particularitæflile, felurifelurile de politicæ/istoria, funcflioneazæ ca un model pentru utopiile nonierarhice øi antiin stituflionale ale unor curente de gîndire aparent opuse. Privirea umanæ aruncatæ din spafliul cosmic îndæræt spre Pæmînt a stimulat o comutare a atenfliei înspre sine înspre sine,, în -

The holistic premise of the image of the whole earth transcending particularities and politics/history is functioning as a model for nonhierarchical and anti-institutional utopias of seemingly antagonist movements. The human gaze from outer space projected back on spaceship earth stimulated a shift of attention towards the self, its relation to society and the natural environment – just like Stanley Kubrick’s film 2001: A Space Odyssey is an invitation towards a cosmic exploration of the ego and primate evolution. The Northern American New Communalists that in the 1960s had left the cities to

spre sa cuspaflialæ, societatea øi cu mediul natural – la fel cum filmulaluieului Stanley Kubrick, 2001:relaflia o odisee spaflialæ , este o invitaflie la explorarea cosmicæ øi a evolufliei primatelor.. Noii comunitariøti din America de Nord, care în anii ’60 pæræsiseræ oraprimatelor oraøele pentru a explora alte moduri de viaflæ în zone rurale sau scenarii postapocalippostapocalip tice de convie conviefluire fluire în deøert, deøert, îøi organi organizau zau comun comunitæfli itæflile le pornind pornind de la ecuaflia ecuaflia sinele = lumea. Pe Percepflia rcepflia lor romanticæ asupra naturii presupunea presupunea cæ o schimbare în mediul personal øi a propriei conøtiinfle va însemna simultan o schimbare a în tregii în tregii lumi. lumi.  În tr-u  tr-unn mod similar similar,, ideea ideea biosferelo biosferelorr ori a unui ecosist ecosistem em închis, închis, al cærui cærui echilibru e ameninflat de intervenflia umanæ/tehnologicæ øi care, c are, în consecinflæ, trebuie prote  jat, a devenit devenit princ principalul ipalul argu argument ment pentr pentruu miøcarea miøcarea ecolo ecologist gistææ ce re vendica ca mæsuri mæsuri solidare, la nivel planetar – un principiu cibernetic încæ dominant în acest discurs. Ideea unui echilibru susflinut prin autoreglærile concordante ale unor tipare, fluxuri øi bucle informaflionale interconectate a fost esenflialæ în acelaøi timp pentru dezvoltarea teoriei sistemelor, sistemelor, a ciberneticii øi a tehnologiei computerizate.

explore for living in rural areas or post-apocalyptic scenariosalternative of living inmodels the desert organized their communities by the equation of self = world. Their nature romanticism assumes that a change in the personal environment and the consciousness would at the same time change the whole world. Similarly the idea of biospherics or a closed eco system whose balance is endangered by human/technological intervention and that must be protected became the main argument of the environmental movement calling for planetary, united action – a cybernetic principle that is still dominating the discourse. The idea of an equilibrium preserved by the means of harmonic self-regulation of interconnected patterns, waves and information loops was at the same time essential for the development of system theory, cybernetics and computer technology.

 Accesul la mijloace Istoriile conceptuale comune ale acestor curente distincte au devenit direct sesizabile prin vecinætatea lor tipograficæ în publicaflia The Whole Earth Catalog [CataCatalog [Cata-

 Access to to Tools Tools

The joint history of ideas of these distinct movements became physically apparent in their printed proximity in The Whole Earth Catalog Catalog that as an archive of the Californian counterculture is the main source and of Brand the show HKW. entrepreneur, and exhibit publisher hadatwith hisThe cambiologist, campaign paign “Why haven’t we artist seen a photograph of the whole earth yet?“ (1966) fought for the publication of the planetary image himself and was using variations of the motive on each issue of the magazine. Operating as central hub and

The Whole Earth: California and the Disappearance of the Outside, 2013, installation view, © Laura Fiorio/Haus der Kulturen der Welt

 

 scena

logul Pæmîntului întreg], care, ca arhivæ a contraculturilor californiene, este principaprincipala sursæ øi principalul principal ul element al expozifliei celor cel or de la HKW. HKW. Biologul, antreprenorul, artistul øi editorul Brand a luptat el însuøi, prin campania „De ce nu am væzut  încæ o foto fotograf grafie ie a întregului ntregului Pæmînt æmînt?“ ?“ (196 (1966), 6), pent pentru ru popu populariz larizarea area imag imaginii inii plane planeta ta-re, recurgînd la variafliuni ale temei în fiecare numær al revistei pe care o edita. OpeOperînd ca un releu central øi ca o platformæ de comunicare pentru comunitariøti, catalogul  încuraj  încu raja în plus plus par partici ticiparea parea act activæ ivæ a cititorilor torilor sæi, care pute puteau au sug sugera era tem temee de dez dezba ba--

communication media for the communalists the catalogue was additionally encouraging active participation of its readers who could suggest topics and submit reviews. On its pages the catalogue presented manifold useful tools for alternative living such as kits for building geodesic domes, early computers and books about cybercybernetics, psychology, esoterics and environmental protection. A mix held together by Buckminster Fuller’s “world game“ theory that imagined a computer controlled equal spreading of resources managed in a collaborative process by “comprehensive designers“ instead

 tere sau puteau puteaupentru înainta ntamoduri recenzii. recenzii. paginile paginile salecum sale, , publicaflia publicafl preze prezenta nta unelte unelt e multiplu folositoare deÎnviaflæ diferite, ar fi iakituri pentru construirea de domuri geodezice ori calculatoare primitive øi cærfli despre ciberneticæ, psiholopsihologie, învæflæturi ezoterice ori protecflia mediului. Un amalgam flinut laolaltæ de teoria „jocului planetar“ a lui Buckminster Fuller, Fuller, care îøi imagina un model de administrare computerizatæ øi de împærflire raflionalæ raflional æ a resurselor, resurselor, susflinut printr-un proces colaborativ gestionat de „designeri holiøti“, øi nu de ideologi. Examinînd paginile catalogului, putem vedea o reconciliere californianæ unicæ între  tehnologie  tehno logie øi aspira aspiraflia flia spre egalitate tate socialæ øiøi politicile politicile ecolo ecologice gice bazat bazatee pe pe sustena sustena-bilitate, care mai tîrziu øi-a gæsit locul printre visele antreprenoriale din Silicon Valley despre des pre o economie-internet, echitabilæ øi autoreglatæ. Spre deosebire de contempocontemporanii lor, New Left, Black Panthers Panthers sau The Liberation Movement, New CommunaCommunalists nu au væzut relaflia dintre din tre tehnologie øi aparatul militar-industrial ca una care sæ reprezinte o ameninflare serioasæ la adresa libertæflii. Mai mult decît atît, viziunea lor 

of ideologists. Studying the catalogue’s pages we can witness a unique Californian conciliation between technology and the quest for social equality and eco politics of sustainability that later found its way into the Silicon Valley entrepreneurial dreams of a fair and self-regulating network economy. The New Communalists in contrast to their con temporaries of the New Left, the Black Panthers or the Liberation Movement did not see technology’s relation to the military-industrial complex and as such a threat to freedom. Further more their holistic view put them into a position to ignore class, race or gender differdifferences – manifest in the absence of political quarrels of the times in the catalogue whose pages were reserved to white middle class men – even though the NASA image of the whole world presents the African continent at its core. The HKW exhibition must be credited for pointing towards these blind spots that naturally are linked to today’s consumerist ideology where the self-optimization via magic tools that guarantee access to online networks controlled by powerful institutions/companies

holisticæ i-a pus într-o poziflie care ignora de rasæ øi de pagini gen – aspect vizibil în absenfla polemicilor politicediferenflele ale vremiide dinclasæ, catalogul ale cærui erau destinate bærbaflilor albi din clasa de mijloc –, chiar dacæ imaginea Pæmîntului Pæmîntului produsæ de NASA are în centrul ei continentul african.

transcends production conditions and power relations. However a resumed critique of counterculture, its failures and omittances are not the exhibition’s task. On a more abstract level The Whole Earth: California and the Disappearance of the Outside is focusing on the border, the great frame encompassing the planetary image as a fun-

The Whole Earth: California and the Disappearance of the Outside, 2013, installation view, © Laura Fiorio/Haus der Kulturen der Welt

 

Production in the Desert. In Supplement to the Whole Earth Catalog, January 1971, Stewart Brand (ed.), Whole Earth Catalog: Access to Tools, Spring 1969 (Backcover), © Laura Fiorio/Haus der Kulturen der Welt

Expoziflia HKW are meritul de a fi pus în evidenflæ aceste unghiuri moarte, legate  în mod natu natural ral de ideo ideolog logia ia cons consume umerist ristææ actu actualæ, alæ, în car caree auto autoopt optimiz imizare areaa prin inte interrmediul unor instrumente magice, garantînd accesul la reflele online controlate de instituflii/companii extrem de puternice, transcende condifliile de producflie øi relafliile de putere. Øi totuøi, nu o reluare a criticii contraculturii, a eøecurilor øi omisiunilor ei este ceea ce aceastæ expoziflie øi-a fixat drept sarcinæ. La un nivel mai abstract, Pæmîntul întreg. California øi dispariflia exterioritæflii se concentreazæ asupra hotarelor delimitînd cadrul cel larg ce cuprinde în sine imaginea planetaræ ca factor esenflial  în antropocen. antropocen. Chiar Chiar øi în vremur vremurii marcate marcate de calamitæfli calamitæfli naturale naturale øiøi de consensul consensul retoric universalist adiacent asupra unor forme de acfliune globale, institufliile supranaflionale øi metodele lor trebuie permanent puse sub semnul întrebærii: cine c ine vorbeøte øi cu ce intenflie? În ceea ce priveøte însæ prezentærile viitoare din cadrul Proiectului Antropocen al celor de la HKW, ne aøteptæm sæ gæsim mai mult decît o perspectivæ strict californianæ. Traducere de Mihai Pecingine

damental factor in the Anthropocene. Even in times of ecological catastrophe and its collateral consensus for global actions universal rhetorics, supranational institutions and their methods must be permanently questioned: Who is speaking and with which intention? Concerning the future Anthropocene  Anthropocene Project  presentations at HKW however we are expecting to find more than a solely Californian perspective.

86

 

 scena

Öyvind Fahlström Section of World Map – A Puzzle, 1973, silkscreen (5 colours) on vinyl, magnets and enamel on metal plate, 50,8 × 81,3 × 0,6 cm, edition: 100, printer: Styria Studio, New York (Adolf Rischner, master printer), editor: Multiples, Inc., New York. From the collection of Dr. Eva Schmidt, Siegen, © The Öyvind Fahlström Foundation/VG Bildkunst, photo: Simon Vogel, courtesy: Aurel Scheibler, Berlin

87

 

The Eyes of Gutete Emerita, 1996,

all photos: Bogdan Ghiu

88

 

 scena

Lecflia despre orbire

(Un ræspuns pentru Alfredo Jaar, artist indignat)

Bogdan Ghiu „Alfredo Jaar umple bisericile“, cita cu umor François Hébel, directorul deja tradiflionalelor „Întîlniri Fotografice“ de laînArles (plasate, anul acesta, sub titlulpe„Arles Black“), o butadæ despre numitul artist deschiderea turului comentat care in acesta l-a  fæcut joi, joi, 4 iulie 2013, 2013, expozifliei expozifliei sale, sale, Politica imaginilor i maginilor,, organizatæ în biserica FraFra flilor Predicat Predicatori ori (Église (Église des des FrèresFrères-Prê Prêcheurs cheurs)) din Arles Arles (1 iulie – 25 august). august). „Anuala“ de fotografie de la Arles a devenit, cu timpul, tot mai criticæ.1 În 2013, 2013, pe lîngæ celebrarea lui Sergio Larrain, acel „guru“ (chilian la fel ca Jaar) al fotografiei postpost belice2, accentul producfliei fotografice mondiale curente pare a cædea tocmai pe contextualizarea foto contextualizarea  fotogra grafiei fiei øi pe nece necesit sitate ateaa mor moral-p al-poli oliticæ, ticæ, de rez reziste istenflæ nflæ,, de a inve invenn ta tehnici tehnici de utilizare utilizare a tehnolog tehnologiilor iilor tot mai avansat avansatee øi mai invazive, nvazive, mai mai sedative, sedative, de producere a imaginilor. Chiar øi în acest context însæ, poate mira, îi poate chiar irita, enerva øi pe fotografi, øi pe artiøti, invitarea lui Alfredo Jaar într-o „anualæ“ internaflionalæ de fotografie atît de cunoscutæ (øi de turisticæ) precum cea de la Arles, cæci Jaar nu este fotograf, adicæ nici fotograf-artist (ca majoritatea celor invitafli în aceastæ prestigioasæ expoziflie inin ter  ternaflionalæ), naflionalæ), niciræspînditæ); artist-fotograf (artistøi practica care foloseøte ca mediu fotografia, gorie extrem de reflecflia lui artisticæ, arta-gîndire (vezialtæ maicatejos), aøa cum o practicæ el, nu produce fotografie øi nu mediteazæ la fotografie, producînd-o, din interiorul øi din imanenfla practicii fotografice.  Alfredo  Alfr edo Jaa Jaarr – artist st „op „optze tzecist cist“, “, dacæ se poa poate te spun spunee aøa, adic adicææ dacæ dacæ se poa poate te exp exporor ta la nivel internaflional onal øi global obal o tipologie, pologie, la rîndul ei foarte foarte vagæ, localæ: concep tualism ism indignat? gnat? – medit mediteaz eazææ øiøi reacfl reacflione ioneazæ, azæ, lucr lucreaz eazææ pe marg marginea inea foto  fotogra grafiei, fiei, aco acolo lo unde nu ne uitæm, esenfla contemporanæ a imaginilor mediatice (fixe sau în î n miøcare, nu asta conteazæ, ci fluxul, ci  fluxul, supremaflia) fiind una pragmatic pragmatic-excentratæ -excentratæ,, adicæ  flinînd de utilizar utilizarea ea øi de de contextu contextualizare alizareaa lor: lor: fotog fotografia, rafia, imagin imaginea ea mediati mediaticæ cæ actualæ actualæ aratæ, face vizibil numai ceea ce este fæcutæ sæ vadæ, mascînd, ocultînd, irealizînd  tot restul. Cîtæ vizibilitate, tot atîta invizibilitate øi, mai ales, tot atîta orbire, spune gîndirea artis ticæ în act, act, medit meditaflia aflia artis artisticæ ticæ prod productivæ uctivæ a lui ui Jaar Jaar.. Vedem Vedem doar ce ni se se aratæ aratæ,, nu nu sînsîn tem cur curioø ioøii sæ cæu cæutæm tæm sæ ved vedem, em, sæ aflæm æm ce nu ni se ara aratæ tæ – øi ch chiar iar ma maii mult mult,, culmea, mea, ca øi cum ocultarea n-ar fi de ajuns, chiar øi atunci cînd ni se aratæ, noi preferæm sæ nu vedem, sæ ne ascundem capul în pæmînt; avem, cum se spune, ochi degeaba, din moment ce îi închidem la realitate sau îi întoarcem de la ea: „politica imaginilor“ ca politicæ a struflului. Imaginea fotograficæ, fotografia. „Politica imaginilor“, aøa cum o denunflæ Jaar, nu vizeazæ doar, tradiflional deja, manipularea de cætre presæ a imaginilor realitæflii, ci øi complicitatea noastræ la evitarea adeværului, la ne-vederea ororii. Nu numai cæ nu ni se aratæ sau cæ ni se aratæ selectiv, preferenflial, diri jat, normativ, dar øi atunci cînd ni se s e aratæ noi preferæm sæ nu privim, sæ nu vedem. Iar nevederea ucide, e însæøi moartea, complicitatea la crimæ. Øi asta nu e totul. Aceasta ar fi doar prima „trecere la limitæ“ sau contribuflie epocalæ a lui Jaar la conøtientizarea „politicii imaginii“ în epoca dominafliei imaginii øi prin imagine. Cea de-a doua „inferenflæ“ a lui Jaar sau, mai exact, cel de-al doilea versant al nevederii contemporane îl reprezintæ efectul de orbire pe care îl produc imaginile. Mult dincolo de deja canonica øi cumintea, codificata teorie (deja schemæ) complotistæ a manipulærii mediatice a imaginilor øi prin imagini, Jaar vorbeøte deci de anularea, de neutralizarea imaginii, de imaginea care provoacæ sau devine contra-

LESSON ABOUT BLINDNESS (A Reply to Alfredo Jaar, the Indignant Artist) Bogdan Ghiu “Alfredo Jaar fills the churches“, cited humorously François Hébel, director of the already traditional “Photographic Meetings“ in Arles (placed this year under the title “Arles in Black“), a witticism about the above artist in the opening of the commented tour he made on Thursday, July 4, 2013, to his exhibition, The Politics of Images, held in the church of the “Minister Brothers“ (Église des Frères-Prêcheurs) Frères-Prêcheurs) in Arles (1 July to 25 August). The photography “annual“ in Arles has become, over time, more critical.1 In 2013, besides celebrating Sergio Larrain (a Chilean, like Jaar), the “guru“ of postwar photography2, the focus of the current global photographic production seems to fall exactly on the contextualiza contextualiza-tion of photography and on the moral and political necessity to resist, to invent use techniques for the more and more advanced and invasive, more soothing technologies of producing images. However, even in this context, both photographers and artists may have questioned, even may have been irritated, annoyed by Alfredo Jaar being invited to such a renowned international (and touristic) photography “annual“ such as the one in Arles, for Jaar is not a photographer, that is, neither a photographer-artist (such as most of  those invited to this prestigious international exhibition), nor an artist-photographer (an artist who uses photography as a medium, a category very widespread), since his reflection and artistic practice, the thought  -art (see below) as he practices it, does not produce any photos and does not meditate on photography by producing it, from within and from the immanence of the photographic practice. Alfredo Jaar – an artist of the “eighties“, one may say, if one can export internationally and globally a vague, local typology: outraged conceptualism? conceptuali sm? – meditates and reacts, working on the picture, where we don’t look, since the contemporary essence of media images (no matter whether still or moving, what matters is the flow, the supremacy) is pragmatic, eccentric, having to do with their use and contextualization: the photography, the current media image shows, makes visible only what is meant to be seen, thus masking, occulting, de-realizing everything else. As much visibility, just as much invisibility and, especially, just as much blindness, says Jaar’s artistic thinking in act, productive artistic meditation. We only see what we are being shown, we do not seek to see, to know what we are not being shown – and even more, ironically, as if occultation was not enough, even when we are being shown, we prefer not to see, to hide our heads in the ground, we have, as they say, no eyes for that, since we close them when facing reality or we turn them from it: “The politics of images“ as an ostrich politics. Photographic image, photography. “The politics of images“ as denounced by Jaar, is not only aimed, already traditionally, at the manipulation by the media of the images of reality, but also at our complicity in avoiding the truth, in not-seeing the horror. Not only we are not being shown or we are being shown selectively, preferentially, biasedly, normatively, but even when we are being shown, we prefer not to look, not to see. And not-seeing kills, it is death itself, a complicity to murder. And that’s not all. This would be only first “boundary crossing“ or landmark contribution by Jaar to thetheacknowledgment of the “politics of images“ in the era of domination domination of and through through image. Jaar’s second “inference“ or rather the second aspect of the contemporary

89

 

The Sound of Silence, 2006

90

 

 scena

imagine øi chiar non-imagine, an-imagine. Imaginii absente i se adaugæ, astfel, exex cesul de imagine care provoacæ orbirea. Imaginile contemporane afecteazæ væ zul moral, privirea compasionalæ øi indignatæ. Altfel spus, imaginea contemporanæ minmin te øi ucide ficflionali cflionalizînd zînd realitate realitateaa øi pretinzî pretinzînd nd cæ defline monopo monopolul lul mimetic-tes mimetic-testitimonial (reproductiv, constativ, descriptiv) al adeværului. Nu vedem øi nu vrem sæ  vedem  vede m adev adeværul, ærul, iar cînd aces acesta ta ne e totuøi totuøi aræt arætat at întoa întoarcem rcem capul øi închidem dem ochii,i, preferæm imaginea-ficfliune, imaginea-fericire.  Alfredo Jaar e de formaflie arhite arhitect. ct. În *expoziflia flia (oarec (oarecum) um) retros retrospectivæ pectivæ de la  Arles, el realize realizeazæ azæ nu atît atît niøte instala instalaflii flii sau niøte dispoz dispozitive, itive, cît niøte microa microarhitec rhitec- turii øiøi niøt  tur niøtee mic micro rodra dramat maturg urgii, ii, niø niøte te par parcur cursur surii cont contrai rainifliat nifliatice ice,, dez dez-in -inifli ifliati atice, ce, car caree îns însceceneazæ situaflia væzului nostru actual, deci situaflia noastræ epistemicæ øi reflexele, schemele, habitusurile noastre cognitive. Adicæ imoralitatea contemporanæ. Meritæ insistat asupra faptului cæ Jaar acflioneazæ „spiritual“, prin realizarea unor adeværa te arhitecturi contramistice, care vizeazæ tocmai trezirea din falsa misticæ a imaginilor, luminarea, revelarea nu a unui adevær supramundan, ci, tocmai, a adeværului criminal al lumii înseøi, a complicitæflii noastre la crimæ prin refuzul de a vedea øi prin complacerea în orbire. Imaginile contemporane sînt fæcute fæcu te sæ acopere crimele, sæ ne facæ sæ nu le vedem (ocultare, manipulare), sæ vedem altceva (propagandæ) øi, pînæ la urmæ, sæ nu mai vedem nimic, sæ nu mai vedem deloc (cecitate moralæ) – øi, culmea, de unde furia rece a artistului, nu numai cæ reuøesc, dar par a fi întîmpinate cu entuziasm, se bucuræ de succes. *  În „prefafla“ „prefafla“ turului ghidat al expozifliei expozifliei sale de de la Arles, Arles, Alfredo Jaar a flinut sæ sæ sublinieze patru puncte, patru principii de lucru care nu pot fi respinse cu uøurinflæ øi færæ consecinfle, chiar dacæ, pericol maxim, pot fi considerate banale, evidente, de la sine  înflelese.. Nu sînt, dat fiind  înflelese fiind cæ sînt aplicate aplicate,, træite, træite, extrase extrase din practicæ, practicæ, transfo transformate rmate  în politicæ  în  politicæ a artei, artei, un mod intrinsec politic de a practica, reflexiv, arta azi, ale cærui implicaflii urmeazæ, abia, a fi explorate. Patru puncte prin care Alfredo Jaar a flinut sæ îøi generalizeze deci propria practicæ. Unu. „Artistul este un u n gînditor.“ Citez din memorie: „Nouæzeci la sutæ din ceea ce  facem este gîndir gîndire, e, doar doar zece la sutæ sutæ e materia materializare lizare,, care care poate fi diversæ diversæ,, nu con teazæ cum (scris, (scris, artæ artæ vizualæ, vizualæ, muzicæ, cæ, dans dans etc.: expres expresie)“. ie)“. Doi. Trebuie sæ ai, ca artist, o singuræ idee, sæ te restrîngi la o singuræ idee impor tantæ, trebuie, trebuie, ca artiøti, artiøti, sæ ne „editæm“, adicæ sæ eliminæm, sæ pæstræm doar ceea ce e important pentru un proiect. (Acest principiu „metodologic“ este de fapt poli tic, priv priveøte eøte „po „politi litica ca imag imaginilo inilor“, r“, cons consunîn unîndd cu cu ideil deile jaariste aariste des despre pre pro prolifer liferare areaa concon temporanæ  tempor anæ de imagini imagini orbitoare orbitoare.).) Important, ca artist, tocmai ca gest ca gest øi ca atitudine din partea artei, ca intervenflie de artist, este sæ reducem la esenflial ceea ce vrem sæ spunem. Ceea ce ne trimite la urmætorul principiu. Trei. Artist Trei.  Artistul ul trebuie sæ sæ fie atent sæ comunice, la comunicare comunicare.. Dar a comunica nu  înseamnæ  însea mnæ „sæ arun aruncici un mesa mesaj“. j“. Dacæ nu existæ ræspuns la mesaj, nu existæ nici comunicare. Dacæ nu fli se ræspunde, nu comunici. Or Or,, artei contemporane, sau artei, azi, publicul, oamenii nu îi ræspund. Lumea nu ræspunde artei. Jaar artei. Jaar citeazæ un calcul calcul sta tistic conform conform cæruia cæruia consumatorii (termenul dæ prin el însuøi ræspunsul) actuali de artæ, publicul asaltat de atîta artæ, contemporanæ sau nu, petrece în medie trei (3)  secunde în  secunde  în fafla unei lucræri. (Øi acesta este, de asemene asemenea, a, un principiu politic, structureazæ productiv lucrærile-intervenflii ale lui Jaar.) Patru. „Sînt un artist de proiect, nu de atelier. Nu pot sæ creez pornind de la nimic. Eu reacflionez reacflionez.“ .“  Artis  Ar tistul tul rea reacfli cflioneazæ oneazæca ca om, în om, în calitatea itatea sa de om, adicæ cæ aøa cum pub publicu licull însu însuøi, øi, oamenii ca oameni oameni, ar trebui sæ reacflioneze la artæ (tocmai (tocmai pentru asta fæcutæ, pentru a

The Sound of Silence, 2006

91

 

not-seeing is the blinding effect that the images produce. Far beyond the already canonical and smooth, encoded plotters’ theory (already a scheme) of the media manipulation of images and through images, Jaar speaks of cancelling, neutralizing the image, of the image that provokes or becomes a counter-image and even a non-image, an a-image. The absent image is being added, thus, the excess of  image which causes blindness. Contemporary images affect eyesight  moral, the compassionate and indignant gaze. In other words, the contemporary image lies and kills by fictionalizing reality and pretending to hold amonopoly (reproductive, observational, mimetic-testimonial on truth. We do notdescriptive) see and we do not want to see the truth, however, when it is shown to us, we turn our heads and close our eyes, we prefer the fiction-image, the happiness-picture. * Alfredo Jaar is an architect by training. The (somewhat) retrospecretrospective exhibition at Arles, he made not so much installations or devices, but some micro-architectures and some micro-playwrights, some counter-initiatory, de-initiatory paths which frame the state of our current vision, thus our epistemic situation and cognitive reflexes, diagrams and habitus. That is, contemporary immorality. It is worth insisting that Jaar acts “spiritually“ by creating genuine counter-mystical architectures aiming the very awakening from the false mystique of the images, the illumination, the revelation of a truth which is not supra-mundane, in fact, of the criminal truth of the world itself, of our complicity to murder by our refuse to see and through our complacency in blindness. Contemporary images (conceal-are made to cover the murders, to make us not see them (conceal ment, manipulation), to see something else (propaganda) and, finally, not see anything, not to see at all (moral blindness) – and, ironically, hence the cold fury of the artist, they not only succeed, but seem to be met with enthusiasm, enjoying success. * In the “preface“ to the guided tour of his Arles exhibition, Alfredo Jaar emphasized four ideas, four working principles which cannot be easily dismissed without consequences, consequences, even if, and this a maximum risk, they can be considered trivial, obvious, self-evident. There are not, since they are applied, experienced, drawn from practice, turned into  politics   a politics of art, art, an intrinsically political way to practice, reflectively, art today, whose implications are still to be explored. Four ideas through which Alfredo Jaar meant to generalize his own practice.

Real Pictures, 1995

Jaar explaining The Eyes of Gutete Emerita, 1996

The Eyes of Gutete Emerita, detail, 1996

92

 

Three Women, 2010

One. “The artist is a thinker.“ I quote from memory: “Ninety percent

Lesson about Blindness, guided tour, July 4, 2013

of what we do is thought, only ten percent is materializing, which may be diverse, no matter how (writing, visual art, music, dance, etc.: expression).“ Two.  You, as an artist, artist, have to have one single idea, to restrict yourself to one big idea, we, as artists, have to “edit“ ourselves, that is to remove, to retain only what is important for a project. (This “methodological“ principle is actually a political one, and it has to do with the “politics of images“, in harmony with Jaar’s ideas about the contemporary proliferation of blinding images.) What is important, as an artist, as  gesture   a gesture and as an attitude from the part of art, as an artist’s intervention, is to reduce to the essential what we want to say. Which takes us to the next principle. Three. The artist must be careful to communicate, to the communication. But communicating is not “throwing a message“.  If there is no response to thedomessage, there is noHowever, communication. communication. If there is no response, you not communicate. today, the public, people do not respond to contemporary art, or art. People do not  respond respo nd to art. Jaar cites a statistics according to which the current art con consumers sumers (the itself term gives away the answer), the public

assailed by so much art, contemporary or not, spends on average three (3) seconds before a work. (And this is also a political principle, productively structuring Jaar’s works-interventions.) Four. “I am a project artist, not a studio one. I cannot create from nothing. I react.“ The artist reacts as a man, as a human, just like the public itself,  people as people, people, should react to art (made just for that, to establish an inner constitutive contact between reality and man) that is to the reality that made the artist react. To respond to art, thus to be responsible of the reality to which art, through the artist-as-a-man, is a reaction. The artist wants to achieve, to establish communication (as a moral foundation, as an internal politics, as a self-ontology through others). That is, first of all, consciousness – communication-thought with the self (see – at least the movie as a popularized reading, as a videobook, because that’s what it is – Hannah Arendt  )... )... *

93

 

Searching for Africa in LIFE (1996)

stabili contactul interior constitutiv dintre realitate øi om), adicæ la realitatea care l-a  fæcut pe pe artist artist sæ reacflion reacflioneze. eze. Sæ ræspundæ la artæ, adicæ, în felul acesta ræspunzînd de realitatea la care arta este, prin artistul-ca-om, reacflie reacflie..  Artistul  Artist ul vrea vrea sæ realizeze, realizeze, sæ instaureze nstaureze comunicarea (ca fundament moral, ca poli ticæ interio interioaræ, aræ, ca ontolog ontologie ie de de sine ne prin prin alflii). Adicæ, în primul primul rînd, conøtiinfla – gîndirea-comunicare cu sine (vezi – mæcar filmul ca lecturæ popularizatæ, ca video-book, cæci asta e – Hannah Arendt)... Arendt)... *  Albul,  Alb ul, orb orbire irea, a, væzul post-imagine. post-imagine. Lament of the Images (2002). Scrisul cu neon orbi tor.. Nou eseu despre  tor despre orbire, orbire, de aceeaøi aceeaøi valoare valoare contramet contrametafizicæ afizicæ øi forflæ forflæ politicæ politicæ cu al lui Sábato sau al lui Saramago. Eseu despre noua orbire: orbirea cu imagini, ca sæ nu nu vedem  vedem.. Orbirea Orbirea cu false false imagini, cu cu imagini imagini care sînt nu descrip descriptive, tive, ci pre  pre  scriptive  scrip tive øi normativ-formative, normativ-formative,imagini imagini care nu aratæ, ci ne aratæ ce øi cum sæ vedem: imagini politice, imagini de guvernare, guvernare prin imagini formatoare de væz. Imagini tocmai ca sæ nu nu vedem.  vedem. Noile „Lumini „Lumini“ orbitoare orbitoare produc produc întuneric întuneric moral øi politic. Dispozitivele, contradispozitivele, arhitecturile lui Jaar sînt parcursuri secular-iniflia tice de trezire trezire nonrelig nonreligioasæ, ioasæ, ci eticæ, eticæ, øi deci deci politicæ. politicæ. Trezire nu la Dumneze Dumnezeu, u, ci la Om, la sine ca umanitate. Trebuie povestite øi træite. The Sound of Silence (2006). Albul iniflial, la intrare, al orbirii, albul neonului este øi un alb al paginii, el scrie invers, contra, cu alb pe negru, pe orbirea produsæ de culo-

The white, the blindness, post-im  post-image age sight. sight. Lament Lament of the Images (2002). Writing in a blinding neon. A new essay on blindness, with the same counter-metaphysical value and political power as Sábato’s or Saramago’s. An essay on the new blindness: blindness through images, in order not to see. Blindness through false images, with images that are not descriptive, but prescri  prescriptive ptive and normative formati ve, images ve, thatimages do notofshow, but showaus how and what to see: political images, government, government through images shaping the sight. Images making us not see. The new blind-

ing “Lights“ produce moral and political darkness. Jaar’s devices, counter-devices, architectures are initiative-secular paths not towards a religious, but an ethical and therefore a political awakening. An awakening not to God, but to man, to the self as humanity. They must be told and experienced. The Sound of Silence (2006). The initial white, at the entrance, of  blindness, the neon white, is also the white of the page, it writes backwards, against, white on black, on the blindness produced by the images’ colored color, to signal that things, the perspective on things, should be inverted, reversed. White neon on world’s black backbackground: no color, there is no color, the colors are “pornog “pornography“. raphy“. The images must write, state, not as a not loco-centric loco-centric text, black on white, but as a new revelation about man’s duties to himself, himself, as a proprocess of illumination (Aufklärung) through the ethical image, white on black  (on the black produced by the blinding pornographic coloring). Real Pictures (1995). In another corner of the exhibition, Jaar hides the images, he evades them, putting them in black boxes, like tomb-

stones and small graves, graves of human images which do not awaken the man to man, describing through a verbal text, but white on

94

 

Searching for Africa in LIFE (1996)

rile colorate ale imaginilor, pentru a semnala cæ lucrurile, perspectiva asupra lucrurilor trebuie ræsturnatæ, inversatæ. Neon alb pe fond negru de lume: færæ culori, cu lori, nu existæ culori, culorile sînt „pornografie“ „pornografie“.. Imaginile trebuie sæ scrie, sæ enunfle, dar nu ca text „lococentric“, negru pe alb, ci ca nouæ revelaflie asupra datoriilor omului faflæ de el însuøi, ca proces de Luminare ( Aufklärung   Aufklärung ) prin imaginea eticæ, alb pe negru (pe negrul produs de colorarea pornograficæ orbitoare). Real Pictures (1995). În alt colfl al expozifliei, Jaar ascunde imaginile, le sustrage, introducîndu-le în niøte cutii negre, asemenea unor pietre tombale sau mici mormin te, mormin morminte te ale imagin imaginilor ilor omului care nu trezes trezescc omul omul la om, om, descriind nd prin prin text  verbal, dar alb pe negru, pe capacul capacul cutiilor cutiilor în care sînt retra retrase, se, sustras sustrasee imaginile, ce anume aratæ imaginile ascunse. Pentru cæ omul nu a reacflionat omeneøte, uman, la acele imagini, adicæ a fost orb, s-a læsat orbit, nu le-a væzut, ele trebuie retrase, læsate pentru mai tîrziu, cînd omul va fi pregætit sæ reacflioneze moral, deci politic, la propria distrugere.  Ascunse,  Ascun se, „apo „apofatiz fatizate“ ate“,, revel revelate ate prin ascun ascundere dere øi desc descriere riere verb verbalæ alæ indir indirectæ, ectæ, alb pe negru, imaginile pentru viitor, viitor, pentru væz væzul ul etic de dup dupææ actuala tranziflie prin orbire, cu false imagini colorat-pornografice, a omului, aceste imagini pentru viitor se lasæ greu reproduse, fotografiate, fæcute imagine de tip actual, pe placul prezentului.  Aøa cum cum generaliza generaliza,, pe urmele lui Lévinas, Lévinas, Derrid Derridaa øi aøa cum cum continuæ, continuæ, azi, DidiHuberman, imaginile sînt fæcute pentru a trezi, adicæ pentru a provoca, în ordine, reacflii, ræspunsuri, ræspunderi („de-bestializare a omului“: Sloterdijk). A Sloterdijk). A ræspunde moral, politic, uman unei imagini sau la o imagine înseamnæ a ræspunde de øiøi pen pen-

black, on the box cover where the images are withdrawn, evaded, what the hidden images show. Because man did not react humanly, as a human, to those pictures, that is, he was blind, he let himself  blinded, he did not see them, they should be withdrawn, left for later, when man will be ready to react morally, hence politically, to his own destruction. Hidden, “apophatical“, revealed throughfor hiding and indirect description, white on black, the images the future, for theverbal ethical  sight sig ht afte afterr the current transiti transition on through blindness blindness with false pornographic-colored images of man, these images for the future are hard to be reproduced, to be photographed, to be made actual images, liked by the present. As Derrida generalized on the footsteps of Lévinas and as DidiHuberman continues to do today, the images are made to awaken or to cause, in that order, reactions, responses, responsibilities (“debestialization of man“: Sloterdijk). To respond morally, politically, humanly to an image or towards an image is to be responsible for and about what the picture shows, to assume responsibility for the truth, in other words, the captivity (Lévinas) to truth, to the face and image of the world: duty. Ethically and politically, all images are por portraits – and, in a bifacial manner, in the mirror, too, of the viewer himself. In the (temporary-curative) refusal of the image to which Alfredo Jaar, indignant artist, pushes hyperbolically the critique of the image as non-communication, non-communication, we should read primarily an absence of the contemporary departure fromhimself the self,asaanother crisis of(Ricoeur). the inner communicationman, with athe others, with If the “media-threshold“ images of the global politics through signimages (the contemporary semio-capitalism) are (non-)communica(non-)communica-

95

   

tru ceea ce aratæ imaginea, a-fli asuma responsabilitatea adeværului, altfel spus cap tivitatea  tivitat ea (Lévinas) (Lévinas) faflæ de de adevær, adevær, faflæ de fafla øiøi chipul lumii: datoria datoria.. Etic øi politic, politic, imaginile sînt, toate, portre toate, portrete te – inclusiv, bifacial, în bifacial, în oglindæ, oglindæ, ale privitorului însuøi. În refuzul (temporar-curativ) al imaginii pînæ la care Alfredo Jaar, artist indignat, împinge, hiperbolic, critica imaginii ca noncomunicare, trebuie sæ citim în primul rînd o absenflæ a omului contemporan, o fugæ de sine, o crizæ a comunicærii interne cu ceilalfli, cu sine însuøi ca altul (Ricoeur). Dacæ „pragmediatice“ ale politicii imagini-semn (semiocapi tal ismulimaginile ismul contem con tempor poran) an) sîn sîntt (no (non)c n)comu omunica nicare re globale a omu omului luiprin cu sin sine e îns însuøi uøi prin rel eele ext eel exteerioare ale stereotipurilor øi cliøeelor tehno-mediatice, arta nu poate decît sæ încerce comunicarea cu ceilalfli prin (contra)imag (contra)imagini ini morale interne. Preluînd forfla øi înflelepciunea disruptivæ a dramaturgiei reformatoare a misterelor inifliatice, Alfredo Jaar  inverseazæ, inverse azæ, ræstoa ræstoarnæ rnæ albul øi negrul, lumina øi întunericul, imaginea øi textul, mistica actualæ a luminii-vitezæ. Note: 1. John Davies, „Franfla Anglia“, de exemplu. Peisaje devastate, peisaje ale devastærii, care aratæ, în care se vede devastarea: paradoxul „urmelor de distrugere“ (ce se vede cînd ce se vedea a fost distrus: se vede mai mult, nu mai puflin). Peisaje devastate panoramate, pregnanfla detaliilor pînæ departe. Operare în chiasm, pe douæ direcflii complementare, în „foarfecæ“: øi panoramare, øi detalii extrem de nete. Imaginea ca panoramare (cuprindere) de detalii. Model epistemic pentru jurnalism: imaginea-informaflie este panorama este  panoramare re de detalii, detalii  în panoramic panoramic. . Peisaje distruse distruse de impl antæri industriale, antæri indust riale, determinæ determinæ peisaj, peisaj, un nonpeisaj. nonpeisa j. Nu violent, ci doar cuprinzætor. Imaginile modernitæflii prime la eacare acasæ, în Anglia.altDar nu imagini istorice, din esecolul al XIX-lea, ci imagini actuale, de acum, care cuprind inclusiv abandonarea postindustrialæ a implantærilor  industriale: modernitatea devenitæ, din proces øi activitate, peisaj, modernitatea defunctæ în curs de estetizaestetizare retrofuturistæ, retrofuturistæ,devine devine imagine staticæ, devine imagine, se face de la sine fotografie, oprire. Øi trebuie contemcontemplatæ ca atare, ca oprire-imagine, ca istorie-deja-fotografie, istorie-deja-fotografie,ca ca superbæ mascæ a morflii. Istoria produce, imanent,  fotografii, ii, imagini. imagini. Peisaje Peisaje urbane, urbane, dar nu pline de de oameni, ca la Larrain Larrain (v (v.. infra infra),), ci goale, golite de umanitaumanita te, devastate devastate de modernit modernitate. ate. Sau cu cu o umanitate umanitate redusæ, redusæ, o umanitate-det umanitate-detaliu aliu în istoria-pei istoria-peisaj saj al devastærii, devastærii,  în istoria-imagi storia-imagine. ne. Cuprinzætor øi detaliat: imaginea devine, aici, panoramare. Oameni øi activitæfli reduse, foar te mici, înghiflite înghiflite de peisaj, peisaj, puse la locul ocul lor. lor. O informaflie, adicæ o imagine, imagine, trebuie  trebuie sæ ofere ofere materie materie pentru imaginile mentale, pentru imaginile cognitiv-spirituale, de transformare prin cunoaøtere, imagini pentru fo togr  tograa fie, fotografia fotografia ca intermediar ar inevitabil, tabil, ca intervenfl intervenflie ie øi operare operare obligator obligatorie ie între  între imaginile „ontice“ (imaginiindiciu, imagini-emanaflie) øi imaginea „ontologic“-politicæ. Fotografia, între imagini øi imagine, construind imaginea din imagini. Peisajele istorice ale modernitæflii cu oameni foarte mici. Peisaje din Anglia øi Franfla, dar parcæ din URSS, de la Cernobîl. Fotografii care aratæ modernitatea unicæ, la fel de devastatoare în delegarea ei proteprote tic-tehnolog  tic-t ehnologicæ, icæ, indiferent indiferent de regimul regimul politic, politic, vina comuniøti comuniøtilor lor „istorici“ storici“ fiind tocmai aceea de a fi vrut sæ facæ ei, altfel, acelaøi lucru pe care îl fæceau øi capitaliøtii, dublînd capitalismul de fapt, vrînd sæ realizeze capitalul altalt  fel, færæ færæ a schimba mba însæ nicio catego categorie, rie, niciun ciun cadru, cadru, conside considerînd rînd moderni modernitatea tatea la fel de dezira dezirabilæ, bilæ, doar doar rea realizabilæ divergent, færæ nicio polemicæ în privinfla mæreflului flel de oflel. oflel. Omul mic, minuscul, autoredus, umanitatea-detaliu în peisajul (imagine-diagramæ) al modernitæflii-industrializare, tocmai pentru cæ øi-a delegat datoria, misiunea de modernizare (de trecere spre „majorat“) „uneltelor“: asta aratæ fotograful ca artistreporter în imaginile lui „heideggeriene“. Unghiul panoramic, aerian-multiplu, punctul de vedere multiplu al lui Breugel (cu alt sens). Autostræzi goale: pentru cine, mijloace færæ scopuri, o modernitate care øi-a pierdut sensul, pæstratæ øi cultivatæ doar ca intermediu, ca mijloc pur. Oare nu tocmai de-asta ne simflim reprezentafli global, ca imagine de actualitate a istoriei, de realizærile capitalismului confucianist-comunist chinez? 2. Ancadramente, planuri interstecta(n)te, non-faflæ, pluralizarea marginalæ a feflei. Detalii care devin fie punc te de fugæ, fie chei de lecturæ-i ecturæ-intrare, ntrare, detali detalii-grilæ. i-grilæ. Miøca Miøcarea rea de semnificaflie, ficaflie, naøte naøterea rea semnificafliei ficafliei prin inte intersec rsec  tarea fugitivæ væ de de planuri, anuri, din persp perspectiv ectivaa dinamicæ dinamicæ a unor unor detaliidetalii-punct punctee de veder vedere. e. Numai Numai oraøe, oraøe, umanita umanitatea tea doar la oraøe: Santiago (copii), Londra, Alger. Taie figuri. Lucruri care trec prin imagine. Contra-poze: øi aici, culmea, oamenii pozeazæ, nu sînt în primul rînd surprinøi, ca în marea majoritate a fotografiilor de oraø, de aglomeraflie, ci se aratæ, sau aratæ ceva, sau se aratæ pe post de altceva, încercînd sæ semnifice cu sine. Mîini øi picioare. O fotografie de graflie, de graflie, aøa cum o definea autorul, poate cuprinde øi aræta tot, devine o hartæ, o schemæ, o diagramæ care însæ nici nu înlæturæ, nu descærneazæ vizibilul vizibi lul sensibil, nici nu øi-l aserveøte fabulis tic. Barea Bareazæ, zæ, bruiazæ bruiazæ falsel  falsele imagini magini, în sensul sensul de de imagini imagini evidente, evidente, imediate imediate,, date date.. Nici nu existæ imagini date, ci doar imagine-ma terie pentr pentruu imagini, imagini, vizibilu vizibilull sensibil sensibil ca materie materie pentr pentruu imaginile imaginile „inter „interioare“ ioare“ sau „menta „menta-le“ pe care le produce, de fapt, artistul: artistul ne aratæ imagini interioare, comite co mite pæcatul, imposibilul, hybris hybris-ul de a expune imagini de/din imagini, imagini „mentale“. Comite o contradicflie, cæci expune spiritualul. Imaginile sînt întotdeauna de/din imagini, imaginile „naturale“, aparent date, sînt doar materie. Imaginea nu exis tæ, exis tæ, e pur mentalæ, afectivæ, intelectualæ. Prin cæutarea øi arætarea acesteia se deosebeøte artistul. Taie imaginile cu alte imagini, nicio imagine nu se poate pretinde completæ øi completatæ, încheiatæ, imaginea apare doar ca intersectare dinamicæ de imagini incomplete, incompletitudini în miøcare. Un colaj intrinsec, imanent, un

tion of the man with himself through the external relays of technomedia stereotypes and clichés, art can only try to communicate with others through internal moral (counter-)images. By taking over the strength and disruptive wisdom of the reforming drama of the initiatory mysteries, Alfredo Jaar inverts, reverses black and white, light and dark, image and text, the current mystique of the speed of light. Translated by Alex Moldovan

Notes: 1. John Davies, “France England“, for example. Devastated land scapes, landscapes of the devastation that show, where you can see the devastation: the paradox of the “traces of destruction“ (what you see when what you could have seen was destroyed: you can sees more, not less). Panned devastated landscapes, the poignancy of details at a distance. Acting in the chiasm, in two complementary directions, in the “scis“scis sors“: and panning and extremely clear details. Image as panning (closing) on details. An epistemic model for journalism: jour nalism: image-information is panning  panning on details, details in panning. Landscapes destroyed by industrial implantations, which create another landscape, a non-landnon-land scape. Not violent, but comprehensive. comprehensive. Images of prime modernity in its home, in England. Not nineteenth nineteenth century historical images, but current images, also also comprising the postindustrial abandonment of the industrial implantations: modernity turned from process and activity  futurist  into landscape, the deceased modernity, in the process of retro aestheticization, becomes a static image, becomes an image, it makes itself photography, photography, a halt. And it has to be contemplated as such, as a halt-image, as history-already-photography, as a beautiful death mask. History produces immanently photos, images. An urban landscape, but not one full of people, as in Larrain (see below), but an empty one, devoid of humanity, ravaged by modernity. Or with a reduced humanity, a detail-humanity in the landscape-history of devastation, in the image-history. Comprehensive and detailed: here, the image becomes panning. People and reduced, very small activities, lost in the scenery, put in their place. An information, that is an image, needs to provide material for mental images, for the cognitive-spiritual images, of trans formation through knowledge, knowledge, images for photography, photography as an inevitable intermediary, as an interven inter vention tion and mandatory operation between the “ontic“ images (clue-pictures, emanation-image) and the “ontological“ political image. Photography, between image and images, building the image from images. Historical landscapes of  modernity with very small people. Landscapes in England and France, but as if in the USSR, in Chernobyl. Photos that show the unique moder nity, devastating in its prosthetic and technological delegation regardless of the political regime, with the “historical“ communists to blame precisely because they wanted to do differently the same thing that capitalists doubling capitalism, capitalism actually to achieve capital different differ ently lydid, without changing a category or,awanting framework, considering

modernity desirable, too, but achievable divergently, with no controcontro great steel goal. goal. The small, tiny man, self-reduced, versy as for the great a detail-humanity in the landscape (diagram-image) of industrializa indus trializationtionmodernity, precisely because it has delegated to “tools“ its duty, the task of modernization (reaching “the coming of age“): that is what the photographer, as an artist-reporter, shows in his “Heidegger “Heideg gerian“ ian“ images. The wide, multiple-aerial angle, Breugel’s multiple views (in another sense). Empty highways: for whom, means without goals, a modernity that has lost its meaning, preserved and nurtured like an intermediary, as a pure means. Is this not exactly why we feel globally represented, as an actual image of history, by the achievements achieve ments of the Chinese Communist-Confucian capitalism? 2. Frames, cross(ed) plans, non-face, marginal pluralization of the face. Details which become either vanishing points or entry-reading keys, grid-details. Shift of the meaning, the birth of the meaning through the fugitive crossing of plans, from the dynamic viewpoint of the points of  view-details. Only cities, humanity only in cities: Santiago (kids), London, Algiers. He cuts faces. Things that pass through the image. Counter photos: here, too, ironically, people pose, they are not primarily sursur prised, like in most of the urban, crowded photos, but show themselves or show something or show themselves as something else, trying to signify with themselves. Hands and feet. A picture of grace, as defined by

96

 

 scena colaj færæ colare. Palermo, Palermo,Valparaiso: Valparaiso: „prima fotografie magicæ care a venit spre mine“. Imaginea Imaginea vine, e adusæ øi datæ, oferitæ, încredinflatæ, te întîlneøti cu ea, este ea însæøi întîlnire. Imaginea vine, dar, ca sæ se constituie ca imagine treb imagine trebuie uie sæ fie ie prim primitæ itæ øi datæ, datæ, pent pentru ru cæ cæ e datæ datæ.. Trebu rebuie ie sæ se se intersect ntersecteze eze mai dep departe arte cu alte imag imagini, ini, este intersectare deschisæ. Valparaiso: metaimagini, imaginea e relaflia dintre imagini. „Divina realitate“: realireali  tateaa e div  tate divinæ. inæ. Fo Fotogr tografii afiile le lui sînt imag imagini ini pen pentru tru cæ sînt øi, mai ales ales,, figureazæ, gureazæ, ca pro proces ces desc deschis, his, întîlniri, lniri, intersec ntersec- tæri. Raportul magic este cel dintre planur planuri,i, instabili instabilitatea tatea întîlnirilor. rilor. De o (adevær (adeværatæ) atæ) imagine (de/d (de/din in imagini), magini), ca întîlnire, te laøi înghiflit øi o citeøti în acelaøi timp ca pe o hartæ, ca pe o diagramæ. Reprezentativæ, o fotografotogra  fie intitulatæ intitulatæ „America ca de Sud“, din 1958, care care aratæ aratæ o mînæ care îøi ia avînt sæ arunce arunce o piatræ. atræ. O mînæ deja  tæiatæ, desprinsæ, desprinsæ, autonomæ. autonomæ.

the author, may include and show everything, it becomes a map, a diagram, a diagram diagram which neither removes nor scours the sensitive visible, nor enslaves it in a fable-like manner. He stops, jams the false  false images, images, that is, obvious, immediate given  given images. There are no given images, only material-image for images, the sensible visible as material for the “inner“ or “mental“ images that the artist, in fact, produces: produces: the artist shows us inner images, commits the sin, the impossible, the hubris of displaying images of/from images, “mental“ images. He commits a contradiction, since he exhibits the spirit. The images are always made of/from images, since “natural“ images, apparently given, are only aintellectual. material. The does not exist,himself it is purely mental, emotional, Theimage artist distinguishes distin guishes by searching and displaydisplay ing them. He cuts the images with other images, no image can claim to be full and complete, complete, finished, the image appears only as a dynamic crossing of incomplete images, as moving incompleteness. An intrinsic, immanent imma nent collage, a collage without patching. Palermo, Valparaiso: “the first magical photo that came to me.“ The image is coming, it is being brought and given, assigned, you encounter it, it is itself a meeting. The image is coming, but, in order to form as the image, it must be received and given, because it’s given. It must cross the other images, it is an open crossing. Valparaiso: meta-images, the image is the relarela tionship between images. The “divine reality“: the reality is divine. His photos are images because they are and, especially, appear as an open process, as meetings, crossings. The magic ratio is between plans, an instability of meetings. When it comes to a (real) image (of/from images) as meeting, you let yourself swallowed and at the same time you read it like a map, like a chart. A representative photo is entitled “South America“, 1958, showing a hand in full swing throwing a stone. A hand already cut, detached, autonomous.

The Kissinger Project

97

 

insert

expozifli a Ioana Nemeø: Sometimes We Shouldn’t Pretend Everything Is OK, care Cele douæ publicaflii-insert au fost concepute în conjuncflie cu expoziflia a avut loc la Salonul de proiecte, MNAC Anexa, Bucureøti, în perioada iunie-august 2013. Færæ a avea pretenflia unei retrospec tive, selecflia lucrærilor s-a concentrat asupra seriei Monthl seriei Monthly Evaluations Evaluations (2003–2011), prezentînd o constelaflie discontinuæ de „zile“, formînd, dupæ cum spunea Ioana, o „metanarafliune a timpului consumat“, în care percepflia liniaræ a timpului e deturnatæ înspre un alt tip de citire. Formatul unei „zile“ concentreazæ în diverse formule vizuale un sistem riguros øi elaborat prin care Ioana îøi investiga parcursul existenflial, potrivit unor parametri care luau în considerare starea ei fizicæ, emoflionalæ, intelectualæ, financiaræ øi coeficientul de noroc. Rigoarea evaluærii, care devenise un exercifliu constant în viafla Ioanei, este contrabalansatæ de faptul cæ ea ne deschide o cale de acces cætre propria intimitate. Aceastæ experienflæ reverbereazæ mai departe, într-un mod subtil øi indeterminat, cu procesele procese le interioare ale fiecæruia dintre noi. Ne dorim ca aceastæ primæ tentativæ de a reflecta retrospectiv asupra parcursului Ioanei sæ deschidæ calea cætre noi cercetæri øi perspec tive perspec tive asupra unui artist atît de complex. Alte faflete ale practicii ei meritæ o atenflie la fel de susflinutæ. Cele douæ inserturi in serturi prezintæ texte nou-comandate scrise de douæ curatoare cu care Ioana a colaborat îndeaproape, Lívia Páldi øi Alina Øerban, un interviu cu Ioana Nemeø øi o recenzie a unei expoziflii fictive nepublicatæ pînæ acum. (Alexandra Croitoru, Magda Radu) The two inserts were produced in conjunction with the exhibition Ioana Nemeø: Sometimes We Shouldn’t Pretend Everything Is OK which took place at Salonul de proiecte, MNAC Anexa, Bucharest, in June–August 2013. Without any claim to being a retrospective, the selection of works concentrated on the Monthly Evaluations series (2003–2011). The exhibition brought together a discontinuous constellation of “days „, which, as Ioana used to say, form “a meta-narrative of consumed time „, in which the linearIoana perception of timeher is diverted towards a different kind reading. Inthat various visualaccount formats, schemaemotional, of a “day „intellectual condensesand a rigorous, whereby investigated existential journey, according to of parameters took into herthe physical, financialelaborate state andsystem the coefficient of luck. The rigour of the method of evaluation, which became a constant exercise in Ioana’s life, is counterbalanced by the fact that she opens to us a means of accessing our own intimacy. This experience continues to reverberate, in a subtle and indeterminate way, with the inner processes of each and every one of us. We hope that this first attempt to reflect retrospectively upon Ioana’s artistic practice will open the way to new research and perspectives on an artist as complex as her. Other aspects of her artistic practice deserve similarly sustained attention. The two inserts present newly commissioned texts written by two curators with whom Ioana worked closely, Lívia Páldi and Alina Øerban, as well as an interview with Ioana Nemeø and a hitherto unpublished review of a fictional exhibition. (Alexandra Croitoru, Magda Radu)

Ioana Nemeø: Sometimes We Shouldn’t Pretend Everything Is OK  IOANA NEMEØ (1979–2011) was one of the most acknowledged and exhibited Romanian artists of her generation. She studied at the National University of Arts Bucharest. She was also known as a former professional handball player, who turned artist at the age of 21 after a serious knee accident. Nemeø’s drive was fueled by the necessity to visualize and communicate as clearly as possible the hidden mechanism behind linguistic, visual, and psychological systems that define us. Nemeø participated in Istanbul Biennial (2009), U-Turn Copenhagen (2008), Prague Biennial (2007) and Bucharest Bienniale 2 (2006). Her works have been shown in Art in General, NY (2011), Secession, Vienna (2010), Smart Project Space, Amsterdam (2009) and Kunsthalle Fridericianum, Kassel (2006) and most recently in exhibi tions like Ritual without Myth, Royal College of Art, London (2012), Desire is War, The Contemporary Art Gallery of Brukenthal Museum, Sibiu (2011), Communism Never Happened, Charim Gallery, Vienna (2011) and publications like 100 New Artists (publisher Laurence King) and Romanian Cultural Resolution (publisher Hatje Cantz). She was part of different collectives working in art, fashion and interior design contexts: KILOBASE BUCHAREST (2011), Apparatus 22 (2011), Rozalb de Mura (2004–2010) and Liste Noire (2004–2011).

98

 

Inamicului drept coincidenflæ a contrariilor („complot plutocrat-boløevic“ etc.), (ex)comuniøtii øi democraflii liberali „burghezi“ sînt percepufli ca douæ fefle ale aceluiaøi duøman. Nu-i de mirare cæ Orbán øi cîfliva dintre aliaflii sæi øi-au exprimat în mod repetat simpatia faflæ de „capitalismul cu valori asiatice“ chinez, privind autoritarismul „asiatic“ ca pe o soluflie împotriva pericolului reprezentat de ex-comuniøti... Dar ar trebui sæ abordæm acest subiect pas cu pas, într-un mod mai sistematic, începînd cu dedesubtul obscen al unei realitæfli postevenimenfliale care îl anuleazæ din interior. Potrivit unei celebre anecdote, Alfred Hitchcock (el  însuøi un catolic) catolic) conduce conduceaa la un moment moment dat printr printr-un -un oræøel oræøel din Elveflia; Elveflia; dintr dintr-odatæ, -odatæ, a fæcut fæcut semn semn cu degetu degetull pe

2. Gary Wills, „Scandal“, The New  York Review of Books, 23 mai 2002, p. 6.

 fereas  fereastra maøinii,înspunînd: maøinii, sdirecflia punînd:indicatæ „Asta e de scena cea mai nu cea înfricoøætoare înfricoø ætoareneobiønuit pe care care am væzut-o vreodatæ!“ Amiculdiscutînd de lîngæcuel a privittrasurprins Hitchcock: era nimic acolo, doarvreo un datæ!“ preot care, un bæieflel, i-a pus acestuia mîna pe brafl. Hitchcock a oprit maøina, a dat jos geamul øi a strigat: „Fugi, bæiete, scasca pæ-fli pielea!“ Chiar dacæ aceastæ anecdotæ ar putea fi luatæ ca o dovadæ a histrionismului excentric al lui Hitchcock, Hitch cock, ea ne aduce de-a dreptul în „inima întunericului“ din Biserica Catolicæ.  Amintifli  Amin tifli-væ -væ de nume numeroa roasele sele cazu cazuriri de ped pedofili ofilie care au zgu zguduit duit Bise Biserica rica Cato Catolicæ. licæ. Atun Atuncici cînd rep repreze rezentan ntan flii sæi insistæ stæ cæ aceste cazuri regretabile sînt o problemæ internæ a bisericii øi se dovedesc foarte reticenfli în a colabora cu poliflia  în anchete anchetele le sale, sale, eiei au, într într-un -un fel, fel, dreptat dreptatee – pedof pedofilia ilia preofl preoflilor ilor catoli catolicici n-are n-are de-a de-a face doar doar cu persoane persoanele le care, care, din motive accidentale legate de istoria personalæ ce n-au nicio nici o legæturæ cu instituflia bisericii, s-a întîmplat î ntîmplat sæ aleagæ profesia de preot; acesta este un fenomen care are de-a face cu Biserica Catolicæ în sine, care e gravat chiar în  func flionarea  flionarea sa ca instit instituflie uflie socio sociosimbo simbolicæ. licæ. N-ar N-aree de-a de-a face cu inconø inconøtient tientul ul „priva „privat“ t“ al indiv individului idului, cici cu „inco „inconøtie nøtienn tul“ instituflie instituflieii în sine: sine: nu e ceva ceva care care se întîmplæ întîmplæ pentru pentru cæ institufl instituflia ia trebuie trebuie sæ se se adapteze adapteze la realitæfl realitæflile ile patologic patologicee ale vieflii libidinale pentru a supravieflui, ci ceva de care instituflia însæøi are nevoie pentru a se reproduce. Ne putem  închipui pui cu uøurinflæ nflæ un preot preot hete hetero rosexual sexual (nu pedofil) care, dupæ ani de slujire, se dedæ la pedofilie deoarece însæøi logica institufliei îl seduce s-o facæ. Un astfel de inconøtient instituflional desemneazæ dedesubtul obscen dezavuat care, tocmai ca unul dezavuat, susfline instituflia publicæ. (În armatæ, acest dedesubt constæ în ritualuri obscene sexualizate de agresare agresare „inifliaticæ“ a „bibanilor“ etc., care susflin solidaritatea de grup.) Cu alte cuvinte, nu doar cæ, din mo tive conformist conformiste, e, biserica biserica încearcæ încearcæ sæ muøamali muøamalizeze zeze scandaluri scandalurile le stînjenitoare stînjenitoare de pedofilie; pedofilie; apærîndu apærîndu-se, -se, bisebiserica îøi apæræ secretul obscen cel mai intim. Asta înseamnæ cæ identificarea cu aceastæ parte secretæ e o componentæ importantæ a înseøi identitæflii unui preot creøtin: dacæ un preot denunflæ serios (øi nu doar retoric) aceste scandaluri, el se exclude excl ude astfel din comunitatea comuni tatea ecleziasticæ, el nu mai este „unul de-al nostru“ n ostru“ (exact la fel cum un locuitor al unui oraø din sudul sudul Statelor Unite, Unite, în anii 1920, dacæ denunfla Ku Ku Klux Klanul la poliflie, se excludea din comunitatea sa, adicæ îi træda solidaritatea fundamentalæ). Prin urmare, ræspunsul la reticenfla bisericii ar trebui sæ  fie nu numai numai cæ avem avem de-a de-a face cu fapte fapte penale øi cæ, dacæ dacæ biserica biserica nu cooper coopereazæ eazæ pe deplin la anchetarea anchetarea acesaces tora,  tor a, atun atuncici dev devine ine comp complice lice pos postt factu factum; m; ci, mai mult mult,, bise biserica rica în  în sine sine,, ca instituflie, ar trebui anchetatæ pentru modul  în care care creeaz creeazææ sistema sistematic tic condifliile ile pentru aseme asemenea nea færæde færædelegi. legi. Cu alte alte cuvinte cuvinte,, ceea ceea ce face aceste nelegiu nelegiuiri iri atît de tulburætoare nu e doar faptul cæ s-au în tîmplat într într-o -o ambianflæ ambianflæ religio religioasæ asæ – aceastæ aceastæ ambianflæ a contribuit contribuit la ele, e,  fiind mobilizatæ mobilizatæ nemijlo nemijlocit cit ca instrument nstrument de seducflie seducflie:: „[...] tehnica de seducflie e folositæ de religie. Aproape întotdeauna ca preludiu a servit vreo rugæciune sau alta. Chiar locurile unde se petrece molestarea amintesc de religie – sacristia, confesionalul, prezbiteriul, øcolile øi cluburile clu burile parohiale catolice cu imagini sacre pe perefli. [...] O intersecflie între instruirea sexualæ extrem de strictæ  fæcutæ de bisericæ cæ (de (de exemplu, u, cu cu privire privire la pæcatul capital al mastur masturbærii, bærii, care chiar øi dacæ dacæ se petrec petrecee o singu ræ datæ øi nu e mærturisit, te trimite în iad) øi un îndrumætor care te poate elibera eli bera de inexplicabila învæflæturæ  întunecatæ  întuneca tæ învæflîndu-te învæflîndu-te inexplicab inexplicabile ile excepflii excepflii sacre. [Præ [Prædætor dætorul] ul] foloseøte foloseøte religia religia în sprijinul inul a ceea ce vrea vrea sæ  facæ,  fa cæ, cînd spune cæ sexul face parte din slujirea preofleascæ“. 2 Religia nu e invocatæ doar pentru a oferi fiorul oferi  fiorul faptului  faptului interzis, interzis, adicæ adicæ pentru a spori spori plæcerea plæcerea prin transformare transformareaa sexului într-un pæcat; dimpotrivæ, sexul în sine e înfæfliøat în termeni religioøi, ca vindecare religioasæ de pæcat (mastur barea). Preoflii pedofili nu erau niøte persoane cu vederi largi care au sedus bæiefli susflinînd cæ sexualitatea gay e sænætoasæ øi permisæ – într-o folosire abilæ a inversærii numite de Lacan punct Lacan  punct de de capiton, capiton, ei au insistat mai întîi cæ pæcatul mærturisit de un bæiat (masturbarea) este cu adeværat capital, iar apoi au oferit actele gay (sæ zicem, masturmasturbarea reciprocæ) – adicæ, ceva ce nu poate pærea decît ca un pæcat øi pæcat øi mai mare – ca proceduræ de „vindecare“. Cheia se aflæ în aceastæ misterioasæ „transsubstanfliere“ prin care Porunca prohibitivæ care ne face sæ ne simflim vino vafli cu priv privire ire la un pæca pæcatt obiø obiønuit nuit este pusæ sæ lucr lucreze eze sub form formaa înøelætoare ætoare a unui pæca pæcatt mult mult mai mare – de parc parcæ, æ, printr-un fel de coincidenflæ hegelianæ a contrarii contrariilor lor,, Porunca ar coincide cu cea mai mare transgresare. Øi nu e oare actuala politicæ a SUA, în structura ei inerentæ, un fel de echivalent politic al pedofiliei catolice? Problema noii sale

102

 

+ despre „curajul de a anula datoria“

puteri morale nu e doar cæ mo moralitatea ralitatea este exploatatæ manipulativ, manipulativ, ci cæ este mobilizatæ direct; problema cu recursul sæu la democra flie este este cæ asta nu e pur pur øi simplu ipocrizi pocrizie øi manipular manipularee externæ, externæ, ci cæ mobilizeaz mobilizeazææ direct direct øi se se bazeazæ pe næzuinfle democratice „sincere“.  În vara vara lui 2012, Slovenia a fost fost martora martora unei dovezi dovezi pure, pure, aproap aproapee clinice, clinice, a obscenit obscenitæflii æflii Bisericii Bisericii Catolic Catolice. e. Douæ Douæ personaje au fost implicate, cardinalul conservator Franc Rode, un sloven ocupînd poziflia cea mai înaltæ în nomenkla tura bisericii, øi Alojz Uran, arhiepiscopul iniflial demis de Vatican øi cæruia, apoi, chiar i s-a ordonat sæ pæræseascæ de îndatæ Slovenia pînæ la clarificarea acuzafliile împotriva lui. Deoarece Uran era foarte popular în rîndul rîn dul credincio øilor catolici de rînd, de au tæcere începutstînjenitoare, sæ circule zvonuri cu privire la motivele pedepse extrem dure. Dupæ o sæptæmînæ øi ceva autoritæflile bisericeøti au datacestei în silæ declaraflia cæ Urandee suspectat cæ ar fi tatæl unui copil nelegitim – o explicaflie care, dintr-o serie de motive, a fost întîmpinatæ cu neîncredere pe scaræ largæ. Mai întîi cæ zvonurile despre paternitatea lui Uran circulau deja de zeci de ani, aøa cæ de ce nu luase biserica mæsuri cu ani înainte, cînd Uran fusese fusese numit arhiepiscop de Slovenia? Dupæ aceea, Uran însuøi a declarat public cæ e gata sæ se supunæ analizei ADN sau oricæror altora pentru a dovedi cæ nu are copii. Nu în ultimul rînd, e de notorietate cæ, în biserica slovenæ, se ducea de ani de zile o luptæ între conservatori (printre care øi Rode) øi moderafli (printre care øi Uran). Dar, oricare ar fi fost adeværul, publicul a fost øocat de dubla mæsuræ a judecæflii afiøate de nomenklatura catolicæ. În vreme ce lui Uran i s-a ordonat sæ pæræseascæ Slovenia datoritæ unei simple suspi simple suspiciuni ciuni cæ ar fi tatæl unui copil, reacflia bisericii a fost infinit mai blîndæ în numeroasele cazuri de pedofilie în rîndul preoflilor – cazurile n-au fost declarate la poliflie, preotul responsabil n-a fost vreodatæ pedepsit, ci doar mutat altunde va în Slovenia, a existat o presiune asupra pærinflilor copiilor siluifli pentru a fline lucrurile sub preø etc.3 Ce a înræutæflit øi mai mult lucrurile a fost „realismul“ cinic fæfliø afiøat de cardinalul Rode. Într-un interviu la ra dio, acesta a spus cæ, „statistic, aceasta este o problemæ færæ problemæ  færæ importa importanflæ nflæ – unul sau cel mult doi dintr-o sutæ de preofli au avut un fel de aventuræ“. Ceea ce a atras imediat atenflia publicului a fost expresia „un fel de aventuræ“, folositæ ca eufemism pentru pedofilie. Infracfliunea brutalæ de a viola copii era, astfel, înfæfliøatæ ca semnul normal al unei aven turoase „vivac „vivacitæfli“ itæfli“ (un alt alt termen termen folosit de Rode) Rode) øi, aøa aøa cum a glumit umit Rode într într-un -un alt alt interviu: interviu: „În patruze patruzecici de ani te-ai aøtepta sæ aparæ niøte mici pæcate, nu-i aøa?“. Asta e obscenitate catolicæ în starea ei cea mai puræ. Nicio solidaritate cu victimele (copiii), ceea ce gæsim sub postura integritæflii morale este doar solidaritatea, de-abia ascunsæ, cu agresorii în numele realismului cinic (asta-i viafla, tofli sîntem oameni, øi preoflii pot fi aventuroøi øi plini de viaflæ...), aøa încît, pînæ la urmæ, singurele singurele victime reale par sæ fie biserica øi înøiøi fæptaøii expuøi nedreptei campanii în massmedia. Desenul e, aøadar, limpede trasat: pedofilia e a noastræ, e secretul nostru murdar øi, normalizatæ aøa fiind, e fundamentul secret al normalitæflii noastre, în vreme ce a fi tatæl unui u nui copil este cu adeværat o abatere ce trebuie necruflætor respinsæ respinsæ – sau, aøa cum spunea acum un u n secol G. K. Chesterton în Ortodoxia sa (færæ a fi, desigur, desigur, conøtient de toate consecinflele vorbelor sale): „C „Cercul ercul exterior al creøtinismului e constituit dintr-o pazæ rigidæ de renunflæri etice øi preofli de meserie; dar înæuntrul acestei inumane apæræri vefli gæsi vechea viefluire omeneascæ, dansînd precum copiii øi bînd vin precum bærbaflii; cæci creøtinismul e singurul vad al libertæflii li bertæflii pægîne“. Concluzia perversæ e inevitabilæ aici: vrefli sæ væ bucurafli de visul visu l pægîn al unei viefli plæcute, færæ sæ plætifli pre flul pre flul tris tris- teflii melanc melancolice olice?? Alege Alegeflifli creøt creøtinismu inismul!l! Put Putem em deslu desluøiøi urme ale acest acestui ui parado paradoxx chiar chiar øi în figura figura cato catolicæ licæ binebine-cunos cunos cutæ a Preotului (ori a Maicii) ca ultim purtætor al înflelepciunii sexuale. Amintifli-væ de scena cea mai puternicæ, probabil, din Sunetul muzicii. Dupæ ce Maria scapæ de la familia von Trapp øi revine la mænæstire, mæ næstire, incapabilæ sæ facæ faflæ atracfliei sexuale faflæ de baronul von Trapp, Trapp, ea nu-øi gæseøte pacea, deoarece deoarece încæ tînjeøte dupæ baron; într-o scenæ memorabilæ, maica stareflæ o cheamæ la ea øi o sfætuieøte sæ se întoarcæ la familia von Trapp Trapp øi sæ încerce sæ-øi rezolve relaflia cu baronul. Ea îi comunicæ comunicæ acest mesaj într-un cîntec curios, „Suie tofli munflii!“, al cærui motiv surprinzætor este: Fæ-o! Asumæ-fli riscul øi încearcæ tot ce-fli spune inima! Nu læsa considerentele meschine sæ-fli stea în drum! Puterea stranie a acestei scene rezidæ în manifes tarea  tarea neaøtep neaøteptatæ tatæ a spectaco spectacolului lului dorinfle dorinflei,i, care care face ca scena sæ fie fie liteteralmente jen ralmente  jenant antæ: æ: to  tocma cmaii per perso soana ana car caree s-a s-arr fi cuv cuveni enit sæ pre predic dicee abs abstin tinenfl enflaa øi ren renunfl unflar area ea se do doved vedeøt eøtee a fi apæ apæræ rætoa toarea rea  îndeplinirii nirii dorinflei. dorinflei.  În mod græitor græitor,, atunci cînd nd Sunetul muzicii a rulat în Iugoslavia (încæ socialistæ), în 1960, aceastæ scenæ – cele cele trei minute cît dureazæ acest cîntec – a fost singura parte cenzuratæ (tæiatæ) a filmului. Cenzorul socialist anonim a dat astfel dovadæ de o profundæ înflelegere a puterii cu adeværat periculoase a ideologiei catolice: catoli ce: departe de a fi o religie a sacrificiului, a renunflærii la plæcerile lumeøti (în contrast cu afirmarea pægînæ a vieflii pasiunilor), creøtinismul oferæ o stratagemæ læturalnicæ prin care sæ ne dedæm dorinflelor noastre færæ noastre færæ sæ trebuiascæ trebuiascæ sæ plætim plætim pentru pentru ele, sæ ne bucuræm de viaflæ færæ a avea a ne teme ulterior de descompunerea descompunerea øi de durerea debilitantæ care ne-ar aøtepta. Dacæ urmæm pînæ la capæt aceastæ direcflie, am putea chiar susfline cæ în asta rezidæ funcflia ultimæ a jertfei lui lu i Cristos: væ

3. O altæ strategie cinicæ este învinuirea inamicului: autoritæflile catolice din SUA au trimis la un studiu al cæcæ rui presupus rezultat era cæ permisivitatea sexualæ începutæ în anii 1960 ar fi responsabilæ pentru pepedofilia larg ræspînditæ în cadrul bi sericii...

103

 

ræsfæflaa øi bucura bucura de dorinfle dorinflele le voastre, voastre, pre preflul flul lor l-am luat asupra mea! În mea! În mecanismul mecanismul pervers pervers de funcflionafuncfliona putefli ræsfæfl re al creøtinismului, religia este evoca tæ în mod eficient ca o mæsuræ de protecflie protecflie care ne permite permite sæ sæ ne bucuræm  færæ griji de viaflæ. Într-adevær, Într-adevær, Lacan a avut dreptate ræstælmæcind dictonul bine-cunoscut al lui Dostoievs Dostoievski: ki: Dacæ existæ Dumnezeu, atunci totul e permis. Astæzi, cu cazurile de pedofilie care ræsar peste tot în Biserica Catolicæ, ne putem imagina imagina cu uøurinflæ o nouæ versiune a scenei din Sunetul muzicii: un preot tînær se apropie de abate, plîngîndu-se plîngîn du-se cæ încæ e torturat de poftele faflæ de bæieflii tineri øi cere sæ fie pedepsit în continuare; abatele îi ræspunde, cîntînd, „Suie-te pe tofli bæiefleii...“

4. De exemplu, în timp ce soldaflii stæteau la coadæ coadæ pentru masæ, o glumæ vulgaræ obiønuitæ era sæ îmîmpungi cu degetul în fundul persoanei de dinain dinainte, te, retrægîndu retrægîndu-l-l apoi rapid, pentru ca atunci cînd persoapersoana surprinsæ se întorcea sæ nu øtie care dintre soldaflii care rînjeau stupid øi obscen în spate a fæcut-o. O  formulæ predom predominantæ inantæ de de a saluta un camarad în unitatea mea era ca,  în loc oc de „Bunæ ziua!“ ziua!“,, sæ spui „Sug „Sugii pixul“ („Puši kurac!“ în sîrbo-croasîrbo-croa tæ); aceas aceas tæ  tæ formulæ era atît de standardizatæ, stan dardizatæ, cæ îøi pierduse complet orice conotaflie obscenæ øi era rostitæ pe un ton cu totul neutru, ca un simplu act de politefle. 5. Robert Pfaller, „The Potential of  Thresholds Thres holds to Obstruct and to Facilitate: On the Operation of DisDisplacement în Obsessional Neurosis and Perversion“ (lucrare nepublica nepublica- tæ, 2002). 2002).

Trebuie o distincflie homosexualitatea izbucniri homo fobe dinfæcutæ stateleîncæ statele est-europene est-euro peneaici, posîntre postcomuni tcomuni ste ar trebui ste trebui sæmasculinæ ne dea dea deadultæ gînditøiopedofilie. clipæ. La LaRecentele paradele gay paradele care au care avut loc în ultimii ani în Serbia øi în Croaflia (la Belgrad, la Split), poliflia n-a reuøit sæ protejeze participanflii, care au fost atacafli ata cafli cu ferocitate de mii de fundamentaliøti creøtini violenfli. – Cum se împacæ aceastæ mînie cu faptul cæ principala forflæ din spatele miøcærii anti-gay din Croaflia este Biserica Catolicæ, bine-cunoscutæ bine-cunoscutæ pentru numeroasele scandascandaluri de pedofilie? (Un activist gay croat remarca sarcastic cæ greøeala homosexualilor este faptul cæ partenerii parte nerii lor  sînt bærbafli adulfli, øi nu n u copii...) O paralelæ cu armata, celælalt tip de mulflime organizatæ menflionat de Freud în aceeaøi serie cu biserica, e sugestivæ. Din propria mea experienflæ în serviciul militar, în 1975, îmi amintesc cæ vechea øi infama Armatæ Popularæ Iugoslavæ era homofobæ homofobæ la extrem – atunci cînd cineva era descoperit ca avînd înclinaflii homosexuale, era imediat transformat într-un paria, tratat ca o nonpersoanæ, înainte de-a fi elibe rat în mod oficial din armatæ. Dar, în acelaøi timp, viafla de zi cu zi din armatæ era foarte impregnatæ de atmosfera aluziilor homosehomose 4  xuale. Cum e posibilæ aceastæ ciudatæ coincidenflæ a contrariilor? Mecanismul a fost descris de Robert Pfaller: „Aøa cum a observat Freud, tocmai actele interzise de religie sînt comise în numele religiei. În astfel de cazuri – cum ar fi, de exemplu, omorul în numele religiei –, øi religia se poate descurca în întregime færæ miniatuminiatu rizare. Apæræ torii militanfli tanfli înfocafli înfocafli ai vieflii vieflii umane, de exemplu, exemplu, care care se opun avortulu avortului,i, nu se vor da în læturi læturi de la uciderea efectivæ a personalului medical. Adversarii de dreapta radicali ai homosexualitæflii masculine din Statele Unite ale Americii acflioneazæ într-un mod similar. Ei organizeazæ aøa-numitele «muøtruluieli ale homosexualilor» [gay sexualilor»  [gay ba shing]  shing],, în cursul cærora bat øi, în cele din urmæ, violeazæ viol eazæ homosexuali. Satisfacerea criminalæ sau homosexualæ ultimæ a pulsiunilor poate fi, prin urmare, atinsæ øi dacæ îndeplineøte doar condiflia c ondiflia de a evoca aparenfla unei contramæsuri. Ceea ce pare atunci o «opunere» are ca efect faptul cæ acel x care trebuie flinut la distanflæ se poate el însuøi manifesta øi poate fi luat drept un non-x“. 5 Ce avem aici e un caz tipic de „determinaflie opozitivæ“ opozitivæ“ hegelianæ: în figura celui care ia la refec prin viol un homose homose- xual, homo homosexua sexualul lul se întîlneøte neøte pe pe sine sine în dete determina rminaflia flia sa opo opozitiv zitivæ, æ, aøad aøadar ar,, tauto tautologia logia (aut (autoide oidenn titat  titatea) ea) apar aparee drept drept cea mai mare contradicflie. Aceasta este contradicflia imanentæ din chiar inima identitæflii bisericii, care face din ea principala forflæ anticreøtinæ de azi. Legenda spune cæ, atunci cînd, în 1804, papa s-a apropiat de Napoleon pen tru a-i a-i pune pune coroana coroana imper imperialæ ialæ pe pe cap, Napo Napoleon leon i-a -a luat luat coroana coroana din mîini ini øi øi-a pus-o pus-o pe cap elel singur; singur; papa papa i-a i-a replicat: „Øtiu cæ scopul dumneavoastræ este acela de a distruge creøtinismul. Dar, credefli-mæ, Sire, vefli eøua – biserica încearcæ lucrul acesta de 2.000 de ani øi încæ n-a reuøit...“ Cu oameni precum cardinalul Rode din Slovenia, putem vedea cum biserica îøi continuæ eforturile eforturil e øi nu existæ niciun motiv de bucurie în faptul f aptul acesta trist – moøtenirea creøtinæ e mult prea preflioasæ øi, în prezent, mai pertinentæ ca oricînd. În ale sale Note pentru o definiflie definiflie a culturii, T. S. Eliot El iot observa cæ sînt momente momente cînd singura alegere este între erezie øi necredinflæ, cînd singura cale de a pæstra o religie în viaflæ este de a realiza o separare sectaræ de cadavrul ei principal. Acest lucru este de fæcut astæzi. Traducere de Alex Moldovan

104

 

+ despre „curajul de a anula datoria“

În flara sîngelui øi a banilor: Angelina Jolie øi Balcanii Srec´ko ´ko Horvat Cînd cel mai celebru filosof umanitar din lume publicæ un panegiric despre debutul regizoral al celei mai celebre actrifle umanitare hollywoodiene din lume, n-ar trebui sæ fim surprinøi. Scriind pentru Huffington Post, BernardHenri Lévy oa poveste descris debutul regizoral In Thedin LanBosnia, Land d of Blood and„un and Honey [În flarapentru sîngelui øi a mierii] (2011), de iubire plasatæalpeAngelinei fundalul Jolie, ræzboiului drept film care, a parafraza expresia lui Godard, nu este doar un film corect fæcut, ci øi un film corect, fæcînd dreptate morflilor øi onoare supra viefluitorilor  viefluit orilor.. [...] GîndifliGîndifli-væ væ la societat societatea ea bosniacæ bosniacæ væzîndu-øi, væzîndu-øi, în asta, secretul secretul ei cel mai mai dureros. dureros. Iatæ, Iatæ, deodatæ, deodatæ, o mare actriflæ øi, în acelaøi timp, o mare doamnæ, care øi-a folosit prestigiul pentru ca, pentru prima datæ, ei sæ-øi poatæ ridica din pæmînt capetele plecate“. 1 In the Land of Blood and Honey, care a deschis Festivalul de Film de la Berlin în februarie 2012 øi a ajuns în cinematografele din fosta Iugoslavie la scurt timp dupæ aceea, n-a fost întîmpinat chiar cu acelaøi entuziasm en tuziasm acasæ la el. Încæ de la început, filmul a generat controverse, inclusiv proteste ale femeilor bosniace (care acum laudæ filmul), un proces de plagiat, ameninflæri cu moartea øi acuzaflii cum cæ hackerii sîrbi au retrogradat ratingul filmului pe internet. Pe de altæ parte, odatæ cu începerea turneului lui Jolie, filmul a beneficiat de o enormæ atenflie din partea massmediei, cel puflin în Bosnia øi Herflegovina øi Croaflia, unde preøedinfli, diplomafli øi primari au întîmpinat-o pe steaua de la Hollywood ca pe un nou Clinton care ne viziteazæ iaræøi regiunea. Singura diferen dif eren flæ este este cæ Clinton Clinton n-a vizivizi tat, de fapt, fapt, niciodatæ niciodatæ Zagrebul, Zagrebul, în 1996, 1996, ci doar doar a aterizat aterizat pe aeroport aeroport în celebra sa sa jachetæ jachetæ de piele øi a avut o scurtæ conversaflie cu preøedintele. Jolie, cel puflin, a ræmas la Zagreb pentru cîteva ore, a vizitat sala de cinema øi apoi s-a întors direct la aeroport. A fost un spectacol mærefl pentru o flaræ micæ precum precu m Croaflia øi, desigur, desigur, aproape nimeni n-a vorbit despre filmul în sine. Filmul spune povestea lui Danijel, un soldat care luptæ de partea sîrbilor bosniaci, øi Ajla, o musulmanæ bosnia cæ, care a avut o aventuræ cu el înainte de ræzboi øi acum e prizonieræ în lagærul de concentrare pe care el îl supra vegheazæ.  veghe azæ. Este o reluare reluare de proastæ proastæ calitate a vechii vechii poveøti poveøti descris descrisee cel mai recent recent în The Reader [Cititorul] Reader [Cititorul] (Ste(Stephen Daldry, Daldry, 2008) øi a variantei varian tei memorabile din The Night Porter [Portarul Porter [Portarul de noapte] (Liliana Cavani, 1974). Pe scurt, e o poveste despre criminal øi victimæ øi o inversare a acestor perspective pe mæsuræ ce povestea se desfæøoaræ. Pe de o parte, avem un criminal de ræzboi (un gardian de lagær de concentrare în î n Cititorul, Cititorul, fostul  fostul ofifler  SS în Portarul de noapte, ofiflerul sîrb în filmul lui Jolie), øi, pe de altæ parte, victima (bæiatul care îi citea gardienei de lagær,, supraviefluitoarea lagærului, femeia musulmanæ lagær musulma næ nevinovatæ din ræzboiul bosniac). Ce au în comun comu n toate cele  trei filme este o poveste de dragoste dragoste fatalæ între un criminal øi o victimæ inocentæ, singura singura diferenflæ fiind cæ, în Cititorul, bæiatul aflæ adeværul opt ani mai tîrziu, cînd, ca student la Drept, asistæ la procesul intentat mai multor femei (inclusiv fosta sa iubitæ) acuzate cæ au læsat 300 de evreice sæ moaræ într-o bisericæ în flæcæri. Ce mai au în comun toate aceste filme f ilme e faptul cæ rolurile roluri le devin tot mai puflin clare pe mæsuræ mæ suræ ce povestea se dezvoldezvol tæ. Cel Cel mai bun bun exemplu exemplu este Portarul de noapte, în noapte, în care, care, la treisprezece ani dupæ detenflia în lagærul de concen trare,  trar e, Luc Lucia ia îl reîntî reîntîlneøte lneøte pe pe Maximi Maximillian, llian, care acum lucre lucreazæ azæ la un hote hotell din din Viena Viena;; în loc oc sæ-l dema demaøte, øte, ea se implic implicææ iar în relaflia lor sadomasochistæ. Relaflia e ceea ce Primo Levi – reamintind de cazul Sonderkommando, „unitæflile speciale“ de prizonieri din lagær însærcinate cu aducerea semenilor lor la camerele de gazare – numeøte „zona gri“, zona în care „lungul lanfl care ca re uneøte victima øi cælæul“ slæbeøte. slæbeø te. Sau, aøa cum spune Giorgio Agamben în cartea sa Ce ræmîne din Auschwitz, „în care oprimatul devine opresor øi cælæul apare, la rîndul sæu, drept victimæ. O alchimie gri, nesfîrøitæ, în care binele øi ræul øi, odatæ cu ele, toate metalele eticii tradiflionale îøi ating temperatura de  fuziune“..2  fuziune“ Cea mai bunæ expresie a acestei noi terra ethica a fost formulatæ de Michael în romanul lui Bernhard Schlink, Cititorul,, pe care s-a bazat filmul: „Voiam sæ înfleleg øi în acelaøi timp sæ condamn crima Hannei. Dar era prea îngroCititorul zitor. Dacæ încercam s-o înfleleg, aveam sentimentul cæ n-o mai condamnam atît cît merita de fapt. Dacæ o condamnam aøa cum merita, nu mai ræmînea loc pentru înflelegere. Totuøi, voiam s-o înfleleg pe Hannah; sæ n-o înfleleg SREC´KO HORVAT HORVAT este un filosof croat øi director al Subversive Forum, o conferinflæ anualæ øi o ocazie de întîlnire militantæ mi litantæ avînd loc în luna mai la Zagreb. Printre ultimele sale cærfli sînt de amintit Dupæ sfîrøitul istoriei. De la Primævara arabæ la Miøcarea Occupy (Laika Verlag, 2013) øi, împreunæ cu Slavoj Žižek, Ce vrea Europa? (de asemenea, la Laika Verlag øi la Editions Lignes din Franfla, 2013 øi, în curînd, la Idea).

1. Bernard-Henri Lévy, „Angelina  Jolie,, Bosnia  Jolie Bosnia in Her Her Hear Heart“, t“, Huffin gton Po Post, st, 2 februarie 2012, disponibil aici: www.huffingtonpost.com/  bernardhenri-levy/angelina-joliebosnia_b_1290338.html.

2. Giorgio Agamben, Quel che resta di Auschwitz. L’archivio e il testimone. Homo Sacer III, Torino, Bollati Boringhieri Bo ringhieri, 1998 [Ce ræmîne din  Auschwitz.. Arhiva øi martorul  Auschwitz martorul (Ho(Homo Sacer III), tradu III), traducere cere de Alexa Alexanndru Cistelecan, Cluj, Idea Design & Print, 2006, p. 15].

105

 

3. Bernhard Schlink, Der Vorleser, Zürich, Diogenes, 1995 [Cititorul, [Cititorul,  traducere  traduc ere din limba germanæ de  Ana Mur Mureøan eøanu, u, Iaøi, Poli Polirom, rom, 2011, 2011, p. 145]. 4. Friedrich Nietzsche, Dincolo de bine  øitorului, de ræu. Prel udiu udiu ie a viiie torului, trad  traducer ucere e din dlainolimba ifilozof mba germ germa anæ de Francisc Grünberg, Bucureøti, Humanitas, 1991, p. 90. (N. red.)

5. A se vedea: www.youtube.com/   watch?v=ya46wfeWqJk.  watch?v=ya46wfe WqJk.

 însemna s-o trædez trædez din din nou. N-am scos-o scos-o la capæt. capæt. Încercam Încercam sæ mæ confrunt cu ambele ambele lucruri: lucruri: cu înfleleg înflelegerea erea øi 3 cu condamnarea. Dar erau incompatibile“. Cu alte cuvinte, cînd încercæm sæ înflelegem crima, încetæm s-o mai condamnæm; iar cînd condamnæm, încetæm s-o mai înflelegem.  Aøadar  Aøad ar,, ce-i ce-i lipse lipseøte øte filmului ui lui ui Jolie Jolie?? În În primul primul rînd, narafl narafliunea iunea e superf superficialæ icialæ,, iar ar pers personaj onajele ele plate plate;; cu excepfl excepflia ia cîtor cîtor- va dialog dialoguri, uri, nu vedem vedem toatæ oroar oroarea ea îndoie îndoielilor lilor person personajelo ajelorr sfîrøind sfîrøind în abisul abisul imposibilitæflii bilitæflii de de a disting distingee între între bine øi ræu. Ceea ce avem în The Land of Blood and Honey este exact opusul celebrei formule a lui Nietzsche: „Cele  fæptuitee întru  fæptuit întru iubire se petrec petrec întotdea întotdeauna una dincolo dincolo de de Bine øi de Ræu“.4 Femeia musulmanæ musulmanæ îøi trædeazæ iubitul, iar  iubitul ei, ofiflerul sîrb, o ucide. În film, nu existæ o iubire mai presus de diferenfle (etnice): Ajla alege sæ fie de par tea taber taberei ei eiei (musulmane (musulmane),), iar Danije Danijell îøi îøi alege ege parte parteaa lui lui (cea (cea sîrbæ). În loc oc sæ se se retrag retragææ într-un ntr-un univers univers izolat izolat,, preprecum cuplul din Portarul de noapte, noapte, condamnîndu-se conøtient øi cu dragæ inimæ la o viaflæ færæ musulmani øi sîrbi,  færæ mîncare sau bunuri bunuri esenfliale, ei aleg sæ sæ ræmînæ fideli diferenflei diferenflei construite (sîrb/musulman) (sîrb/musulman) cæreia cæreia i se opuopuseseræ.  Astfel ajunge ajungem m la principala principala problemæ problemæ ideolo ideologicæ gicæ a filmului: lmului: intenflia intenflia filmului lmului este este aceea aceea ca, prin prin istorisirea istorisirea po po veøtii unei femei musulmane care se îndrægosteøte de un ofifler sîrb, sî rb, sæ estompeze dihotomia standard agresor-victimæ, dar face face exact opusul. Nu existæ o mare tragedie: Ajla n-are dileme morale, ca Michael din Cititorul, øi e fericitæ  în celula unde a ales ales sæ fie, unde poate poate picta øi se poate poate bucura de mesele mesele cu partene partenerul rul ei; Danijel, pe de altæ parte, îøi slujeøte pur øi simplu tatæl, un general sîrb bosniac. Aici avem o recreare superficialæ a vechiului complex al lui Edip, care este, la rîndu-i, rîndu- i, lipsit de dimensiunea sa tragicæ. tragic æ. Cînd tatæl lui Danijel îl lasæ pe un alt soldat s-o violeze pe Ajla, Danijel îl ucide ulterior pe soldat; dar în loc ca, în sfîrøit, sæ i se împotriveascæ tatælui, el continuæ sæ-l slujeascæ, fæcînd, în cele din urmæ, exact ce tatæl sæu îøi dorea ca el sæ facæ: sæ-øi ucidæ amanta. Singurul element potenflial subversiv al filmului este enunflarea unui simplu, chiar naiv „îmi pare ræu“. În loc sæ încerce sæ gæseascæ o soluflie împreunæ cu iubita sa (o soluflie, de pildæ, de tipul Portarul de noapte, refugierea într-o vilæ pæræsitæ din munflii înconjurînd oraøul Sarajevo?), Danijel se limiteazæ la a repeta un emasculat „îmi pare ræu“ (pentru femeile  violatee din  violat din lagærul agærul pe care-l pæzeø pæzeøte te etc.); ulterio ulteriorr, dupæ dupæ ce dæ în vileag vileag adæpo adæpostul stul lui Danijel Danijel øi alal unitæflii tæflii sale sîrbeø sîrbeøti, ti,  Ajla repetæ repetæ aceeaø aceeaøii scuzæ (izvini). Oricît ar fi de greu de crezut – cu siguranflæ, Danijel trebuie sæ fi încercat sæ-i explice Ajlei motivele participærii participærii sale la epurarea etnicæ –, acesta e punctul din film în care povestea se aseamænæ cu mitul antic an tic al lui Echo øi Narcis. Ajla (o musulmanæ) e Echo, cea cæreia, blestematæ de zeii geloøi, nu i se permite defel sæ vorbeascæ în apærarea ei (la  fel ca toate toate femeile violate violate din lagær) lagær) øi e condamnat condamnatææ sæ repete repete sfîrøitul sfîrøitul frazelor celorlal celorlalfli; fli; iar Danijel jel (sîrbul (sîrbul bosniac) e Narcis, care îøi poate vedea doar propria imagine øi sfîrøeøte cæzînd în capcana capc ana pe care øi-a construit-o singur (ajutat de tatæl sæu). Existæ un fragment memorabil în documentarul Derrida al lui Kirby Bryan Dick øi Amy Ziering Kofman, în care Jacques Derrida explicæ acest impas: „Într-un fel, ea [Echo] îøi însuøeøte limbajul lui. Prin repetarea limbajului altuia, ea îøi exprimæ propria iubire. Prin repetare, ea comunicæ cu el. Ea îøi rosteøte propriul nume doar prin repetarea cuvintelor lui. Øi, ca întotdeauna în cazul vorbirii, existæ orbire. Øi, în esenflæ, Echo, într-un mod orb, dar lucid, îi corespunde lui Narcis. Este, în fond, o poveste de iubire. Ea îi corespunde lui Narcis, care este orb la rîndul sæu, cæci Narcis îøi dæ seama cæ se poate vedea doar pe sine, întrucît ce vede în apæ este doar propria-i imagine. A te vedea doar pe tine e o formæ de orbire. Nu mai vezi nimic altceva. Echo øi Narcis Narci s sînt, aøadar, aøadar, 5 doi orbi care se iubesc. Dar, la urma urmei, cum se iubesc doi orbi? Asta-i întrebarea“. Repetînd pur øi simplu „îmi pare ræu“, Ajla îi ræspunde lui Danijel cu propriile-i cuvinte øi prin aceastæ repetare comunicæ cu el: da, îl iubeøte, dar îl trædeazæ pentru acelaøi motiv pentru care el a trædat-o, læsînd atroci tæflile  tæflile sæ se întîmple øi cæutînd iertarea cu un simplu øi lipsit de sens „îmi pare ræu“. Adeværata subversiune – poate doar asta ar fi pu tut salvat salvat filmul – ar fi fost dacæ Danijel Danijel i-ar i-ar fi acceptat acceptat regretul regretul øi ar fi plecat plecat de parcæ parcæ nimic nu nu s-ar fi întîmplat, ntîmplat, aøa cum fæcuse Ajla mai înainte: „Da, øtiu cæ urmæm niøte constructe ideolo gice, cæ nu existæ diferenfle reale între musulmani øi sîrbi øi, da, øtiu cæ fli-ai fæcut doar datoria øi cæ ai vrut sæ-fli protejezi semenii, dar eu tot te iubesc øi nu-mi pasæ de trædarea ta, cæci asta nu e decît încæ o cædere în capcana urii etnice“. Ce-i lipseøte filmului lui Jolie e tocmai aceastæ dimensiune tragicæ a iubirii fatale. Filmul, astfel, nu doar cæ de natureazæ imaginea iubirii tragice înseøi, ci øi potenflialul ei de-a mai face un pas înainte. Acest lucru poate fi ilustrat cel mai bine de cazul ciudat al lui Andrej Nikolaidis, bine-cunoscutul scriitor muntenegrean. Nikolaidis s-a næscut øi a crescut în Sarajevo, dar a reuøit sæ fugæ fu gæ în 1992 øi sæ se stabileascæ în Muntenegru. Nikolaidis, un consecvent actiac ti vist antiræzbo antiræzboii øi apærætor apærætor alal drepturilor drepturilor omului, omului, a publicat în 2004 un text intitula intitulatt „Ucenicul „Ucenicul cælæului“. cælæului“. În acesta îl denunflæ pe regizorul sîrb Emir Kusturica pentru a fi fost una dintre cele mai mari vedete mediatice ale Serbiei în perioada „în care propaganda de ræzboi a lui Miloševic´ îi sprijinea pe cei care aveau de spus ceva stupid, dar patrio-

106

 

+ despre „curajul de a anula datoria“

 tic, øi crea crea øtiri pentr pentruu cei cei care care erau insensibili bili la suferin suferinfla fla umanæ umanæ,, orbi orbi faflæ de propr propria ia vinovæfl vinovæflie ie øiøi suficien suficientt de de tîmpifli tîmpifli 6 ca sæ creadæ în propria dreptate“. Nikolaidis a fost dat în judecatæ cu succes de regizorul sîrb pentru calomnie; dupæ mai multe recursuri, a fost obligat sæ-i plæteascæ lui Kusturica 12.000 de euro daune pentru provocarea de „suferinflæ psihicæ“. În ianuarie 2012, Nikolaidis a publicat un nou text, intitulat „Ce-a mai ræmas din Serbia Mare“;  în acest acest text, text, a îndræznit sæ ofere o explicaflie explicaflie complet diferitæ despre tentat tentativa iva de atac teroris teroristt din timpul særbæt særbætooririi oficiale a celei de-a douæzecea aniversæri a Republicii Srpska, una dintre cele douæ principale entitæfli politice din Bosnia øi Herflegovina, cu a ei (tristæ) faimæ a unui „acord vizînd legæturi speciale“ cu Serbia. Ce a urmat a fost o controversæ færæ precedent, care a atras o serie de ameninflæri la adresa lui Nikolaidis øi chiar o disputæ diplomaticæ oficialæ între Serbia øi Muntenegru. Care era problema? Nikolaidis a citat celebra maximæ a lui Walter Benjamin cum cæ „Nu existæ niciun document al culturii care sæ nu fie, în acelaøi timp, øi un document al barbariei“ 7, susflinînd cæ entitatea politicæ a Republicii Srpska a fost un produs al genocidului. Ar fi fost „un pas înainte pentru civilizaflie“, civili zaflie“, continua Nikolaidis, dacæ teroristul care c are dæduse greø ar fi folosit dinamita nu din pricina urii naflionale øi etnice, ci pentru cæ „era un muncitor nemulflumit, care a înfleles cæ antagonismul naflional øi religios este doar o mascæ sub care elita ascunde antagonismul fundamenfundamen tal al oricærei oricærei societæfli societæfli – antagonismul smul de clasæ“. clasæ“.8 La scurt timp dupæ aceea, un cotidian sîrbesc afirma pe prima paginæ cæ Nikolaidis e un terorist care intenfliona sæ-i omoare pe preøedintele sîrb øi pe patriarh. Informat de jurnajurnaliøti cæ Nikolaidis primise recent Premiul Uniunii Europene pentru Literaturæ, preøedintele Republicii Srpska, Milorad Dodik, a ræspuns: „Putefli sæ mæ citafli: la dracu’ cu literatura lui!“ Era doar o chestiune de timp pînæ sæ intervi næ øi Emir Kusturica: cînd a fæcut-o, nu s-a putut abfline sæ nu-l descrie pe Nikolaidis ca pe un „taliban muntenegrean“ care „încurajeazæ „încurajeazæ terorismul în Balcani“. Nu în ultimul u ltimul rînd, Kusturica a ameninflat cæ-l va da din di n nou în judecatæ pe Nikolaidis! Nikolaidis! S-ar cuveni adæugat cæ Kusturica øi a sa No Smoking Orchestra interpreteazæ o piesæ intitulatæ „Wan ted Man“ Man“,, care e dedicat dedicatææ nimænui altuia decît decît lui Radovan Karadžic Karadžic´, ´, primul preøedinte preøedinte al Republicii Srpska, care e acuzat în prezent de crime de ræzboi la Haga. Revenind deci, care e atunci problema? Problema e cæ paragraful controversat în care Nikolaidis vorbeøte despre „un pas înainte pentru civilizaflie“ înseamnæ multe, numai naflionalism nu: el se opune oricærui fel de naflionalism. Atacul terorist ratat ar fi fost „un pas înainte pentru civilizaflie“, potrivit lui Nikolaidis, dacæ bietul terorist øi-ar   fi dat dat seama cæ în joc oc nu e ura nafliona naflionalæ, læ, ci lupta upta de clasæ. Øi tocmai tocmai astaasta-ii marea marea proble problemæ mæ a filmului filmului Angelinei nei Jolie. Ne este servitæ încæ o datæ vechea poveste despre sîrbi øi musulmani, care nu pot træi în aceeaøi flaræ; povestea despre ræzboi ca rezultat al urii etnice øi al naflionalismului. Nicæieri Nicæi eri în film nu existæ vreo urmæ mæcar a altor cauze ale destræmærii Iugoslaviei; doar vechile mituri despre sîrbii mîndri de rolul lor de apærætori ai Europei în fafla f afla musulmanilor etc. Aøadar, atunci cînd Bernard-Henri Lévy susfline cæ filmul se petrece într-un „unghi mort din istoria secolului al XX-lea“, are dreptate – doar cæ „unghiul mort“ nu e ræzboiul din Bosnia ca atare. Srebrenica nu este folositæ doar ca aluzie la Siria, ca justificare pentru o „intervenflie umanitaræ“, ci s-a fæcut (ab)uz de ea în ultimele douæ decenii în întreaga lume. Cu alte cu vint  vinte, e, nu este oar oaree însuøi însuøi Lévy Lévy,, cel care a apelat apelat la Sarkoz Sarkozyy ca aces acesta ta sæ sæ cearæ cearæ inter inter- venflia  venfl ia în Libia, a, acela care care ocultea oculteazæ zæ cauzele cauzele unor astfel de interven intervenflii? flii? Nu Nu ne putem noi întreba, ntreba, de asemenea asemenea:: de ce Siria, øi nu Israelul? De ce nu laudæ Lévy un film despre atrocitæflile israeliene care se petrec astæzi în Cisiordania, nu un ræzboi care s-a petrecut în Balcani acum douæzeci de ani? Desigur, încæ resimflim consecinflele ræzboiului în toate regiunile fostei Iugoslavii, din Croaflia, Bosnia øi Herflego vina pînæ pînæ în Serbia øi Kosovo. Kosovo. Øi, da, filmul lui lui Jolie a fost un pas import important ant pentru pentru creøtere creøtereaa gradului gradului de de conøtienconøtien tizare în privinfla nfla celor celor aproximativ aproximativ 50.000 de femei femei øi fete bosniac bosniacee musulmane musulmane violate violate de forflele sîrbe în primii 9 ani ai ræzboiului. Dar dacæ am face un experiment simplu, mutînd filmul din Bosnia în orice altæ zonæ de ræzboi øi eliminînd trimiterile ocazionale la ideologia sîrbæ, n-ar funcfliona el oricum? Asta e problema cu The Land ofof Blood and Honey: singura cauzæ pe care o poate gæsi pentru conflict e ura etnicæ (øi dorinfla sexualæ). Cu toate astea, la data premierei sale croate, ministrul de finanfle anunfla noi mæsuri de austeritate øi privafliuni, nu numai în domeniul sænætæflii øi securitæflii sociale, ci øi în închisori. Acelaøi lucru e valabil valabi l øi pentru restul fostului spafliu iugoslav, unde „magnaflii ræzboiului“ au folosit mai întîi haosul creat de ræzboi pentru a jefui („a privatiza“) companiile øi industriile de stat (nu se suflæ o vorbæ despre aceste „unitæfli speciale“ în filmul lui Jolie) øi unde, dupæ aceea, „ajustærile struc turale“ sînt îndeplinite îndeplinite în mod oficial øi legal legal de cætre cætre stat. stat.10 Criticului de film bosniac care a spus cæ „filmul Angelinei Jolie este cel mai bun lucru care s-a întîmplat în Bosnia øi Herflegovina de la Acordul de la Dayton“ ar trebui sæ i se replice spunînd exact contrarul: la urma urmelor, fos tele flæri iugoslav iugoslavee au nevoie, nevoie, cu toatele, e, nu de o flaræ a sîngelui ngelui øi a mierii, mierii, ci de o fiaræ a sîngelui øi a banilor: un  film care care sæ sæ arate arate cæ cæ atrocitæfl atrocitæflile ile n-au n-au fost fost comise comise doar doar în numele numele Apartene Apartenenflei nflei la o Nafliune sau Etnie, Etnie, ci – la fel fel ca

6. A se vedea: www.bhraja.ca/  www.bhraja.ca/   Vijesti/BH  Vijest i/BH-teme -teme/%22D%C5% /%22D%C5% BEelatov-%C5%A1egrt%22-% 11-tekst-zbog-kojeg-je-Kusturica tu%C5%BEio-Nikolaid  tu%C5%BE io-Nikolaidisa.html. isa.html.

7. Walter Benjamin, „Despre conceptul de istorie“, in Iluminæri Iluminæri,, traducere de Catrinel Pleøu, Cluj, Idea Design & Print, 2002, p. 197. (N. red.) 8. A se vedea: www.e-novine.com/  www.e-novine.com/  stav/56790-ostalo-velike-Srbije. html.

9. A se vedea Slavenka Drakulic´, ´, „Can Hollywood tell the truth about the war în Bosnia?“, The Guardian, Guar dian, 17 februa februarie rie 2012,  www.gu  www .guard ardian ian.co .co.uk/ .uk/com commen mentistis free/2012/feb/17/  free/2012/ feb/17/bosnia-in bosnia-in-the-theland-of-blood-and-honey.

10. A se vedea S. Horvat øi I. Stiks, „Welcome to the Desert of TransiTransi tio  tion! n! Po Postst-Soc ialism, ism,Left theînEur Europe opean an Union, andSocial a New the Balkans“,  Monhtly Review Review,, martie 2012, accesibil on-line la: http:// 

monthlyreview.org/archives/  2012/volume-63-issue-10-march.

107

 

 întotd  întotdeauna eauna – øi în numele Banilor Banilor.. Cei Cei care, care, la fel fel ca Bernar Bernard-Hen d-Henriri Lévy Lévy,, cred cred cæ filmul filmul transm transmite ite „adev „adeværul“ ærul“ despre ræzboiul din Iugoslavia fie sînt ignoranfli, fie fi e ascund în mod deliberat adeværata problemæ; ei cad în aceeaøi capcanæ ca soldatul sîrb care øi-a ucis iubirea vieflii deoarece, în cele din urmæ, a început sæ creadæ c readæ povestea spusæ de maleficul sæu tatæ. În cele din urmæ, ceea ce ræmîne din asta nu este interesul reînnoit faflæ de ræzboi, ci doar spectaspectacolul media øi întrebærile adresate lui l ui Jolie, cum ar fi: „Vefli „Vefli vizita frumosul litoral al Croafliei vara viitoare?“. RæspunRæs punsul ei: „Brad se uitæ deja la fotografii øi este interesat“. Cam atît despre „unghiul mort“ al lui Lévy. Aøa cum spune sloganul oficial al Ministerului croat al Turismului: „O flaræ micæ pentru o vacanflæ mare“. Traducere de Alex Moldovan

108

 

+ despre „curajul de a anula datoria“

Curajul de a anula datoria Slavoj Žižek  Maurizio Lazzarato1 oferæ o analizæ detaliatæ a felului cum, în capitalismul global de astæzi, datoria lucreazæ într-un spectru larg de practici øi niveluri sociale (de la state naflionale pînæ la indivizi). Ideologia hegemonicæ neoliberalæ se stræduie sæ extindæ logica concurenflei pe piaflæ asupra tuturor domeniilor vieflii sociale, aøa încît, de exemplu, sænætatea øi educaflia sau chiar deciziile politice (votul) sæ fie percepute ca investiflii fæcute de individ în folosul propriupropriului sæu capital. Aøadar, muncitorul nu mai e conceput doar ca forflæ de muncæ, ci ca un capital personal în privinfla cæruia el ia decizii de „investiflii“, bune sau proaste, atunci cînd schimbæ slujbele, iar astfel îøi sporeøte sau îøi scade  valoarea  valoar ea capita capitalului. lului. Aceast Aceastææ reconce reconceptualiz ptualizare are a individului ndividului ca ca „antrep „antreprenor renor-de-si -de-sine“ ne“ înseamn înseamnææ o schimb schimbare are semnificativæ în natura guvernærii: o îndepærtare de pasivitatea øi închiderea relative ale regimurilor disciplinare (øcoala, fabrica, închisoarea), precum øi de tratamentul biopolitic al populafliei (de cætre statul bunæstærii). bun æstærii). Cum pofli guverna indivizi concepufli ca niøte agenfli autonomi ai alegerilor libere de pe piaflæ, adicæ niøte „antreprenori-de-sine“? GuvernaGuvernarea se exercitæ acum la nivelul mediului în care oamenii iau deciziile aparent autonome: riscurile sînt externaliza te de la companii companii øi state state la indivizi. zi. Prin Prin aceastæ aceastæ individualizare individualizare a politicii politicii sociale sociale øi privatiza privatizare re a protecfliei protecfliei sociale sociale prin alinierea la normele pieflei, pieflei , protecflia devine condiflionatæ (nu mai este un drept) øi e legatæ de persoanele ale cæror comportamente sînt supuse astfel evaluærii. Pentru majoritatea oamenilor, faptul de-a fi un „autoantreprenor“ trimite la capacitatea individului de a face faflæ riscurilor externalizate, færæ a avea resursele sau puterea necesare pentru a face acest lucru în mod corespunzætor: „Politicile neoliberale contemporane produc un capital uman sau «antreprenor-de-sine» mai mult sau mai puflin  îndatorat  îndator at øi mai mult mult sau mai mai puflin særac, særac, dar întotde întotdeauna auna precar precar.. Pentru Pentru majoritat majoritatea ea populafliei, populafliei, a deveni un un autoan trepr  treprenor enor se limiteazæ limiteazæ la gestiona gestionarea rea angajæ angajærii, rii, a datoriilor, ilor, a scæder scæderiiii salariului ariului øi veniturilo veniturilorr, precum precum øi a reducerii reduce rii serviciilor sociale în funcflie de normele de afaceri øi cele ale concurenflei“.2 Pe mæsuræ ce indivizii devin mai særaci prin scæderea salariului øi eliminarea prevederilor sociale, neoliberalismul le oferæ compensaflii prin datorii øi prin promovarea acflionariatului. În acest fel, chenzinele sau salariile amînate (pensiile) nu cresc, dar oamenii au acces la credite de consum øi sînt încurajafli sæ contribuie la pensii prin portofolii de ac fliuni perso personale; nale; oame oamenii nii nu mai mai au drep dreptul tul la o locuinflæ, nflæ, dar au acces la cred credite ite pent pentru ru locuinfle/i nfle/ipotecare potecare;; oameoamenii nu mai au dreptul la învæflæmînt în væflæmînt superior, superior, dar pot lua împrumuturi pentru perioada studiilor; protecflia reciprocæ øi cea colectivæ împotriva riscurilor sînt eliminate, dar oamenii sînt încurajafli sæ facæ asiguræri private. Færæ a înlocui  toate relafliile le sociale sociale existente, existente, raport raportul ul creditor creditor-dator -datorie ie ajunge ajunge astfel astfel sæ li se suprapun suprapunæ: æ: muncitorii torii devin devin muncimunci tori îndator îndatorafli afli (trebuin (trebuindd sæ ramburs ramburseze eze acfliona acflionarilor rilor compan companiei iei pentru pentru cæ cæ i-au i-au angajat); angajat); consuma consumatorii torii devin consu consu-matori îndatorafli; cetæflenii devin cetæfleni îndatorafli, trebuind sæ-øi asume responsabilitatea pentru partea lor din datoria flærii. Lazzarato se bazeazæ aici pe ideea lui Nietzsche, dezvoltatæ în cartea sa Despre genealogia moralei, cæ træsætura dis tinctivæ  tinct ivæ pent pentru ru societ societæflile æflile omen omeneøti, eøti, pe mæsur mæsurææ ce ce s-au s-au îndepærtat ndepærtat de orig originile inile lor primit primitive, ive, a fost fost capac capacitate itateaa lor lor de de a produce un om capabil sæ-øi restituie datoriile øi sæ-øi recunoascæ datoria faflæ de grup. Aceastæ promisiune întemeiazæ un anumit tip de memorie orientatæ spre viitor („Îmi amintesc cæ îfli î fli sînt dator, dator, aøa cæ mæ voi compor ta  ta înîn tr-un  trun fel care care îmi îmi va permite permite sæ îmi plæte plætesc sc datoria“ datoria“)) øi astfel astfel devine devine un mod de administ administrare rare a comportam comportamentel entelor  or   vii toar  toare. e. În grupur grupurile ile socia sociale le mai mai primit primitive, ive, dato datoriile riile faflæ de ceilalflifli erau erau limit limitate ate øi putea puteauu fi anula anulate, te, în timp timp ce, odat odatææ cu apariflia imperiilor øi a monoteismelor monoteismelor,, datoria socialæ sau divinæ a inøilor a devenit efectiv de neplætit. Creøtinismul a perfecflionat acest mecanism: atotputernicul sæu Dumnezeu însemna o datorie care era infinitæ; în acelaøi timp,  vina pent pentru ru neplat neplatææ a fost inter interioriz iorizatæ. atæ. Singur Singuraa modali modalitate tate posib posibilæ ilæ de rambu rambursare rsare era prin supun supunere: ere: faflæ de voinfl voinflaa lui Dumnezeu, faflæ de bisericæ. Datoria, deflinînd astfel controlul asupra comportamentelor din trecut øi viitor, øi cu miza ei moralæ, a fost un formidabil instrument de guvernare – tot ce ræmînea de fæcut era sæ fie fi e secularizatæ.  Aceastæ  Aceas tæ constela constelaflie flie dæ naøtere naøtere unui unui anumit anumit tip de subiec subiectivit tivitate ate caracte caracterizat rizatææ de moraliza moralizare re øi de o tempor temporalizar alizaree specificæ. Subiectul îndatorat sævîrøeøte douæ tipuri de muncæ: muncæ salariatæ, precum øi munca asupra sinelui de care e nevoie pentru a produce un subiect în stare sæ promitæ, sæ ramburseze datoriile øi care e gata sæ-øi asume  vina pent pentru ru faptul faptul de a fi un subiec subiectt îndatorat. ndatorat. Îndat Îndatorar orarea ea vine dimpr dimpreunæ eunæ cu o serie serie anume de temp temporali oralitæfli: tæfli: pen tru a fi în mæsuræ mæsuræ sæ ramburse rambursezi zi (sæ-fli (sæ-fli flii minte minte promisiunea), siunea), trebuie trebuie sæ ai un comport comportament ament previz previzibil, ibil, regulat regulat øiøi calculat. Asta nu doar cæ merge împotriva oricærei revolte viitoare, cu rævæøirea inevitabilæ a capacitæflii de rambur-

1. A se vedea Maurizio Lazzarato, The Making of the Indebted Man, Man, Cambridge, MIT Press, 2012.

2. Ibid Ibid.,., p. 139.

109

 

sare pe care o aduce cu sine, ci presupune øi øtergerea amintirii revoltelor øi rezistenflelor colective din trecut, cu partea lor de scadenfle date peste cap øi de comportamente imprevizibile. Acest subiect îndatorat este supus în mod constant inspecfliilor de evaluare din partea altora: aprecieri øi obiective individualizate la locul de muncæ, grad de solvabilitate, interviuri individuale pentru cei care primesc beneficii sau credite publice. Subiectul este astfel obligat nu numai sæ arate cæ va putea rambursa datoria (øi sæ se achite faflæ de societate prin comportamente corecte), ci øi sæ dea dovadæ de o atitudine adecvatæ, asumîndu-øi vina individualæ pentru orice fel de eøec în aceastæ privinflæ. Aici devine palpabilæ asimetria dintre creditor øi debitor: „autoantreprenorul“ „autoantreprenorul“ îndatorat e mai activ decît subiectul supus

3. Aceastæ descriere se bazeazæ pe  teoria lui Lazzarato Lazzarato despre Martin O’Shaughnessy – a se vedea http://  lafranceetlacrise.org/2012/08/23/  lazzarato-and-the-governmentalpower-of-debt-la-fabrique-delhomme-endette-or-the-makingof-indebted-man. [Evident, aluzia este la cæmætarul Shylock din piesa shakespearianæ Neguflætorul din VeVeneflia.. – N. red. ] ] neflia

4. Karl Marx, Capitalul, Capitalul, vol.  vol. 1, in Karl Marx, Friedrich Engels, Opere, Opere, vol.  vol. 23, Bucureøti, Editura Politicæ, 1966; cf. https://www.marxists. org/romana/m-e/1867/capitalul vol1/c04.htm.  vol1/c04. htm. (N. red.)

 vechilor tipuri  vechilor tipuri de de guvernare guvernare,, mai discip disciplinare linare;; cu toate toate acestea acestea,, lipsit de capacit capacitatea atea de a-øi guve guverna rna timpul timpul sau de a-øi evalua propriile comportamente, capacitatea sa de acfliune autonomæ e în mod strict limitatæ.  În cazul în care existæ existæ impresia impresia cæ datoria datoria este este pur øi simplu un instrum instrument ent guvername guvernamental ntal de modifica modificare re a comcomportamentului indivizilor, indivizilor, trebuie remarcat cæ tehnici similare se pot aplica øi în tutelarea institufliilor øi a flærilor. Dacæ urmæreøti accidentul rutier în ralanti øi aflat în plinæ desfæøurare care e actuala crizæ, n-ai cum sæ nu-fli dai seama de modul în care flærile øi institufliile sînt necontenit evaluate (de agenfliile de rating pentru credite, de exemplu), cum  trebuie  treb uie sæ accep accepte te vina mora moralæ læ pent pentru ru eror erorile ile øi lipsa de cump cumpætare ætare anter anterioar ioarææ øiøi sæ sæ prom promitæ itæ cæ pe viito viitorr se se vor purt purtaa bine, aøa încît sæ existe siguranfla cæ, indiferent ce tæieri vor fi aplicate la nivelul serviciilor sociale sau al drep turilor  drep turilor  3 muncitorilor lor, ele sæ-i poatæ rambursa creditorului livra lui de carne. Triumful final al capitalismului se produce, aøadar, aøadar, atunci cînd fiecare muncitor devine propriul sæu capitalist, „autoan trepr  treprenorul enorul“ care care decid decidee cît cît sæ sæ investe investeascæ ascæ în propr propriul iul viito viitorr (educafl (educaflie, ie, sænæt sænætate.. ate...), .), plætin plætindd pentru pentru acest acestee investiflii nvestiflii prin îndatorare. Drepturile (la educaflie, la sænætate, la locuinflæ...) devin astfel decizii libere de a investi, aflate, sub aspect formal, la acelaøi nivel cu decizia bancherului sau a capitalistului de a investi într-o companie sau alta, aøa  încît,  în cît, la acest nivel formal, fiecare f iecare ar fi un capitalist care se îndatoreazæ pentru a investi. Prin asta ne mai îndepærtæm cu un pas de egalitatea formalæ, în ochii legii, dintre capitalist øi muncitor – acum, ambii sînt investitori capitaliøti. Cu toate astea, aceeaøi diferenflæ în „fizionomia alor noastre noastre pers  personae onae drama dramatis tis““ care, conform lui Marx, apare dupæ ce se încheie tranzacflia dintre muncæ øi capital, se iveøte aici din nou n ou între investitorul capitalist propriu-zis øi munmun citorul obligat sæ acflioneze ca „autoantreprenor“: „primul zîmbeøte semnificativ øi este foarte aferat; celælalt înain teazæ timid, în silæ, silæ, ca omul care øi-a dus la tîrg tîrg propr propria ia sa sa piele piele øi care nu mai mai are are de aøtep aøteptat tat altcev altcevaa decît decît un singur  4 lucru – ca aceastæ piele sæ-i fie tæbæcitæ“. Øi are dreptate sæ ræmînæ spæsit – libertatea de alegere care îi este impusæ e falsæ, e tocmai forma servituflii sale. Cum se leagæ apariflia de astæzi a omului îndatorat, proprie condifliilor capitalismului global, de relaflia debitor/creditor væzutæ ca o constantæ antropologicæ universalæ, aøa cum a fost ea formulatæ de Nietzsche? Este paradoxul realizærii directe ce se transformæ în opusul sæu. Capitalismul Capitali smul global de astæzi duce relaflia debitor/creditor la extremul ei øi, în acelaøi timp, o submineazæ: datoria devine un exces ridicol de fæfliø. Pætrundem astfel în domeniul obscenitæflii: cînd este acordat un credit, nici nu se mai aøteaptæ de la debitor sæ-l ramburseze – datoria este tratatæ de-a dreptul ca un mijloc de control øi dominaflie. Amintifli-væ de presiunea continuæ conti nuæ a UE asupra Greciei pentru punerea în aplicare a mæsurilor de austeritate – aceastæ presiune se potriveøte perfect cu ceea ce psihanaliza numeøte supraeu. Supraeul nu este subiectul etic propriu-zis, ci un agent sadic care-l bombardeazæ pe subiect cu niøte cerinfle imposibile, bucurîndu-se în mod neruøinat de eøecul subiectului de a le respecta; paradoxul supraeului este cæ, aøa dupæ cum Freud a înfleles cu claritate, cu cît îi ascultæm mai mult solicitærile, cu atît mai vinovafli ne simflim. Imaginafli-væ un profesor hain care le dæ elevilor sarcini imposibile imposibi le øi apoi îøi bate joc de ei cu sadism cînd cî nd îi vede cuprinøi de anxietate øi panicæ. Asta e partea îngrozitor de greøitæ a cererilor/poruncilor UE: nu-i dau nicio øansæ Greciei, eøecul Greciei face parte din joc. Scopul analizei politico-economice este aici acela de a desfæøura strategii în privin  fla ieøirii rii din acest acest cerc cerc infernal infernal al datoriei ei øi vinovæfli vinovæfliei. ei. Un paradox asemænætor a funcflionat de la bun început, desigur, deoarece chiar la baza sistemului bancar se aflæ o promisiune/obligaflie ce nu poate fi satisfæcutæ pe deplin. Cînd depui banii la bancæ, banca se obligæ sæ-fli înapoieze banii în orice moment – dar øtim cu toflii cæ, în timp ce banca poate face asta pentru o parte dintre cei care au depus bani, prin definiflie, n-o n- o poate face pentru tofli. Însæ acest paradox care, iniflial, a flinut pentru raportul din tre depunætorii depunætorii individuali ndividuali øi banca lor or este acum acum valabil valabil øi în cazul raportu raportului lui dintre bancæ øi persoane persoanele le (juridice (juridice sau fizice) care au împrumutat bani de la bancæ. Asta înseamnæ cæ adeværatul scop al împrumutului de bani cætre debitor nu este sæ obflii rambursarea datoriei cu un profit, ci continuarea pe termen nedeterminat a datoriei care  îl fline pe debitor debitor într-o într-o situaflie de permanent permanentææ dependenflæ dependenflæ øi subordonar subordonare. e. Acum Acum circa un deceniu, deceniu, Argentina Argentina a decis sæ-øi ramburseze datoria faflæ de FMI mai devreme (cu ajutor financiar din partea Venezuelei), Venezuelei), iar reacflia FMI a fost surprinzætoare – în loc sæ se bucure cæ-øi primeøte banii înapoi, FMI (sau, mai degrabæ, reprezentanflii sæi

110

 

+ despre „curajul de a anula datoria“

de la vîrf) øi-a exprimat îngrijorarea cæ Argentina va folosi aceastæ nou-dobînditæ libertate øi independenflæ financiaræ faflæ de institufliile financiare internaflionale pentru a-øi abandona politica financiaræ fermæ øi a se angaja în cheltu cheltu-ieli nesæbuite... Aceastæ neliniøte a dezvæluit în mod palpabil adeværatele mize ale relafliei debitor/creditor: datoria este un instrument de control øi de impunere de reguli asupra debitorului øi, ca atare, ea næzuieøte la propria ei reproducere exponenflialæ. O altæ surprizæ în aceastæ privinflæ este cæ teologia øi poezia øtiau acest lucru de mult timp – încæ o confirmare a subiectului lui Berardi, „poezie øi finanfle“. Sæ ne întoarcem la modernitatea timpurie – de ce a fost povestea lui Orfeu cel mai important subiect de operæ în primul secol al istoriei sale, cînd s-au înregistrat aproape o sutæ de  versiunii ale acesteia  versiun acesteia?? Figura Figura lui ui Orfeu Orfeu care le cere zeilor sæ o aducæ înapoi napoi pe pe Euridice dice simbolize simbolizeazæ azæ o conste constelaflie laflie intersubiectivæ care oferæ, ca sæ zicem aøa, matricea elementaræ a operei, mai precis, a ariei în î n care se condenseacondenseazæ sensul operei: raportul dintre supus (în ambele sensuri ale termenului: agent autonom, dar øi supus al unei puteri  juridice)) øi Stæpînul sæu (divinita  juridice (divinitate, te, rege sau doamnæ doamnæ a iubirii iubirii curtene curteneøti) øti) se revelea reveleazæ zæ prin prin cîntecul cîntecul eroului (un concon trapunctt la colectiv  trapunc colectivitatea itatea întruch întruchipatæ ipatæ de cor), care este de fapt o rugæ rugæ adresa adresatæ tæ Stæpînului Stæpînului, un apel la milæ, milæ, la a face o excepflie sau la a-i ierta eroului încælcarea Legii. Prima formæ, rudimentaræ, de subiectivitate este aceastæ voce a supusului implorîndu-l pe Stæpîn sæ-øi suspende, pentru un scurt moment, propria lege. O tensiune dramaticæ ia naøtere în planul subiectivitæflii din ambiguitatea dintre putere øi neputinfla care trimite la gestul de graflie prin care Stæpînul ræspunde la rugæmintea stæruitoare a supusului. supusul ui. În ceea ce priveøte ideologia oficialæ, graflia exprimæ puterea supremæ a Stæpînului, puterea de a se ridica deasupra legii proprii: doar un stæpîn foarte puternic îøi poate permite sæ împartæ milæ. Ce avem aici e un soi de schimb simbolic între supusul uman øi Stæpînul sæu divin: cînd supusul, un muritor de rînd, prin oferta sacrificiului de sine, îøi depæøeøte finitudinea øi atinge înælflimi divine, Stæpînul îi ræspunde cu un gest sublim de graflie, dovadæ supremæ a omeniei sale omeniei sale.. Dar acest act de graflie este, în acelaøi timp, marcat de semnul ireductibil al unui gest gol, forflat: Stæpînul transformæ, în cele din urmæ, necesitatea în virtute, prin aceea cæ promoveazæ ca pe un act liber ceea ce e, oricum, obligat sæ facæ – dacæ refuzæ clemenfla, îøi asumæ riscul ca rugæmintea respectuoasæ a supusului sæ se transforme într-o revoltæ fæfliøæ.  În Orfeu al lui Gluck, de la sfîrøitul secolului al XVIII-lea, deznodæmîntul este diferit: dupæ ce priveøte înapoi øi, ast fel, o pierde pierde pe pe Euridice, Euridice, Orfeu Orfeu interpretea interpreteazæ zæ celebra celebra sa arie arie „Che „Che farò farò senza senza Euridice“, ce“, anunflîndu-øi anunflîndu-øi intenflia de a se sinucide. În acest moment al abandonului total de sine, intervine Iubirea øi i-o înapoiazæ pe Euridice. Aceastæ  formæ specificæ de subiectiviz subiectivizare are – interve intervenflia nflia Grafliei, Grafliei, nu ca simplu mplu ræspuns ræspuns la ruga supusului, ci ca ræspuns oferit  în chiar chiar momen momentul tul în care care supusu supusull decide decide sæ-øi punæ în joc viafla, sæ riøte totul – este este întors întorsætura ætura adæug adæugatæ atæ de Gluck. Importantæ aici este legætura dintre afirmarea autonomiei subiective øi „ræspunsul Realului“, mila arætatæ de marele Altul: departe de a fi opuøi, ei se bazeazæ unul pe celælalt, adicæ subiectul modern îøi poate afirma autonomia radicalæ doar în mæsura în care poate conta pe sprijinul „marelui Altul“, doar în mæsura în care autonomia au tonomia sa e susflinususflinu tæ de subs substanfl tanflaa socialæ. alæ. Nu-i de mira mirare re cæ aces acestt gest de „aut „autono onomie mie øi milæ“5, de milæ care intervine chiar în momen tul afirmærii afirmærii de de cætre cætre supus a autonomiei autonomiei depline, depline, este vizibil vizibil în întreag întreagaa istorie istorie a operei, operei, de la Mozart la Wagner Wagner::  în Idomeneo øi Seraglio, Seraglio, Altul  Altul (Neptun, (Neptun, Basha Basha Selim) Selim) îøi aratæ mila mila chiar în momentul momentul în care care eroul eroul este gata gata sæ-øi sacrifice sa crifice viafla, iar acest lucru se întîmplæ chiar øi de douæ ori în Flautul fermecat (intervenflia magicæ a lui Altul împiedicæ atît sinuciderea Paminei, cît øi cea a lui Papageno); în Fidelio, Fidelio, tro  trompe mpeta ta anun anunflæ flæ sos sosire ireaa minis ministrul trului ui chiar ar în mom momenen tul în care care Leonora Leonora îøi pune viafla în pericol pericol pentru pentru a-l salva pe pe Florestan; Florestan; pînæ la Parsifal al lui Wagner , unde chiar  Parsifal intervine øi îl salveazæ pe Amfortas tocmai cînd Amfortas cere sæ fie înjunghiat de moarte de cætre cavalerii sæi. Foarte interesantæ este aici opera tîrzie a lui Mozart, Clemenza di Tito, în Tito, în care care asistæm asistæm la o explozie sublimæ/  sublimæ/  riridi dicolæ colæ de manifestæri ale milei – chiar înainte de iertarea finalæ, Titus însuøi e exasperat de proliferarea actelor de  trædaree care îl obligæ  trædar obligæ sæ-øi înmulfleascæ nmulfleascæ actele actele de clemenfl clemenflæ: æ: „În clipa în care iert un criminal, descopær un altul. [...] Cred cæ astrele conspiræ sæ mæ oblige, chiar în pofida mea, sæ devin crud. Nu, nu vor avea aceastæ satisfacflie. Virtutea mea øi-a jurat deja sæ continue întrecerea. Sæ  vedem  vede m ce e mai stator statornic, nic, træda trædarea rea celorla celorlalfli lfli sau sau mila mea. [...] Sæ øtie Roma Roma cæ sînt la fel øi øtiu totul, totul, îi iert iert pe  tofli øi uit totul“. totul“.  Aproapee cæ-l auzi pe  Aproap pe Titus Titus plîngînduplîngîndu-se se precum precum Figaro Figaro al lui Rossini: ni: „Uno „Uno per per volta, ta, per per carità“. carità“. – „Væ „Væ rog, nu atît de repede, unul cîte unul, la coada pentru milæ!“ Ridicîndu-se la înælflimea provocærii, Titus îi uitæ pe tofli, dar cei iertafli de el sînt condamnafli sæ-øi aminteascæ asta pentru totdeauna: „SEXTUS: E adeværat, mæ ierfli, Împærate, dar inima nu mæ va ierta; va plînge greøeala pînæ i se va slei puterea de a-øi aminti. TITUS: Adeværata pocæinflæ de care eøti în stare face mai mult decît fidelitatea neclintitæ“.

5. A se vedea excelenta carte a lui Ivan Nagel, Autonomy Nagel, Autonomy and Mercy, Mercy, Cambridge, Harvard University Press, 1991.

111

 

6. La un nivel mai elementar al ordinii simbolice, o fiinflæ vorbitoare îi este a priori îndatoratæ lui Altul, „vi„vinovatæ“ într-un sens pur formal (dez volt  voltat, at, printr printree alflii, flii, de Hei Heidegdegger în Sein und Zeit), Zeit), iar sarcina psihanalizei psi hanalizei este nu de a învæfla subiectul cum sæ-øi asume pe deplin aceastæ datorie, ci de a suspenda aceastæ datorie, de a-i vedea natura iluzorie. Paradoxul este cæ rere  versull acestei  versu acestei dato datorii rii a priori priorieste este o pierdere („castrare simbolicæ“) constitutivæ pentru o fiinflæ vorbitoare: ceeaprimit ce mædeîndatoreazæ e vreun dar la Altul, cinu chiar pierpierderea suferitæ ca prefl al încorporærii  în Altul. tul.

7. Peter Sloterdijk, Zorn Sloterdijk,  Zorn und Zeit, Frank furt, Suhrka Suhrkamp, mp, 2006, p. 55. 55.

8. Am asistat la aceeaøi situaflie în regimurile socialismelor de stat: atunci cînd, într-o scenæ miticæ din hagiografia sovieticæ, Stalin face o plimbare pe un cîmp øi, întîlnind un  tractorist  tract orist al cærui cærui tracto tractorr s-a s-a stricat, stricat,  îl ajutæ sæ-l repare cu un înflelept sfat, ce înseamnæ asta efectiv este cæ nici mæcar un tractor nu poate  func fliona  fliona norma normall în haosul econo -

 Acest cuplet de la final ne trînte trînteøte øte în faflæ secretu secretull obscen obscen din Clemenza: graflierea nu anuleazæ cu adeværat datoria, mai degrabæ o face infinitæ – îi sîntem datori pe vecie celui care ne-a iertat. Nu-i de mirare cæ Titus preferæ pocæinfla în locul fidelitæflii: fiindu-i fiin du-i credincios Stæpînului, îl urmez din respect, pe cînd în pocæinflæ, ceea ce mæ leagæ de Stæpîn este vina neøtearsæ, infinitæ. În acest sens, Titus este un adeværat stæpîn creøtin. De obicei, opunem una alteia riguroasa dreptate iudaicæ øi mila creøtinæ, gestul inexplicabil al iertærii nemeritate: noi, oamenii, ne-am næscut  în pæcat, pæcat, nu ne putem plæti niciodat niciodatææ datoriile datoriile mîntuind mîntuindu-ne u-ne prin proprii propriile le noastre noastre fapte – singura singura salvare se aflæ în mila lui Dumnezeu, în jertfa Sa supremæ. În însuøi gestul acesta de rupere a lanflului Dreptæflii [divine] prin actul inexplicabil al milei, prin care ni se plætesc datoriile, creøtinismul ne impune o datorie øi mai mare: îi sîntem pe vecie  îndatorafli  îndato rafli lui ui Cristos, Cristos, færæ a-l a-l putea putea ræsplæti ræsplæti pentru ceea ce a fæcut pentru pentru noi. Numele freudian al unei unei asemenea asemenea presiuni excesive pe care n-o n- o putem onora vreodatæ este, desigur, desigur, supraeu. (Nu trebuie sæ uitæm cæ nofliunea de milæ e strict corelativæ cu cea de suveranitate: numai cel ce dispune de putere suveranæ poate aræta milæ.) 6  În cons conseci ecinflæ, nflæ, iuda iudaism ismul ul e cel con concep ceput ut ca religie igie a sup suprae raeului ului (a sub subord ordonæ onærii rii omu omului lui fafl faflææ de Dum Dumnez nezeul eul gelos, os, put puterernic øi sever), în contrast cu Dumnezeul creøtin al milei øi iubirii. Cu toate acestea, tocmai fiindcæ nu ne cere preflul pen tru pæc pæcate atele le noast noastre, re, prin ace aceea ea cæ cæ plæteøte æteøte ace acest st prefl prefl pen pentru tru noi ElEl însuøi, însuøi, Dum Dumneze nezeul ul creøti creøtin al mile mileii se inst institui ituie ca  întocmir  înto cmirea ea sup suprem remææ a sup suprae raeului ului: „Am „Am plæt plætitit pre preflul flul cel mai mar maree pentr pentruu pæcat pæcatele ele voa voastr stree øiøi astfe astfell îmi mi sînt sîntefli efli înda îndator torafli afli  pentru  pen tru tot totdea deauna una...“ ...“ Træsæturile Træsæturile acestui Dumnezeu Dumn ezeu ca angrenaj al supraeului, supraeu lui, a cærui milæ mi læ genereazæ vina de neøters a credincioøilor, sînt vizibile chiar øi la Stalin. Nu trebuie uitat cæ, aøa cum aratæ procesele-verbale (acum disponibile) ale øedinflelor Biroului Politic øi ale Comitetului Central din anii 1930, intervenfliile directe ale lui Stalin au fost, de regulæ, cele care arætau milæ. Cînd membrii mai tineri ai CC, dornici sæ-øi demonstreze zelul revoluflionar, ceruseræ pedeapsa imediatæ cu moartea pentru Buharin, Stalin a intervenit mereu spunînd: „Ræbdare! Vina nu i-a fost încæ doveditæ!“ sau ceva de felul acesta. Desigur, era o atitudine ipocritæ – Stalin øtia prea bine cæ el însuøi generase fervoarea distruc tivæ,  tiv æ, cæ memb membrii rii mai tine tineriri erau erau dor dornici nici sæ-i facæ pe plac plac –, dar dar,, cu cu toate toate ace acestea stea,, impresia mpresia de milæ e neces necesaræ aræ aici. Øi acelaøi lucru e valabil øi pentru capitalismul de astæzi. Referindu-se la ideea lui Georges Bataille de „economie generalæ“ ge neralæ“ a cheltuirii suverane, pe care o opune „economiei restrînse“ a speculei nesfîrøite a capitalismului, Peter  Sloterdijk schifleazæ (în Zorn (în Zorn und Zeit) t) elementele despærflirii capitalismului de sine însuøi, autodepæøirea sa imaima nentæ: capitalismul culmineazæ atunci cînd „îøi creeazæ din sine propriul contrar, cel mai radical – øi singurul rodnic –, cu totul diferit de ceea ce stînga clasicæ, prinsæ în mizerabilismul ei, a fost în stare sæ viseze vreodatæ“.7 Trimi ter  terea ea pozitivæ la Andrew Carnegie pe care o face deschide drumul: drumu l: gestul suveran øi care se neagæ pe sine si ne al acumulærii nesfîrøite de bogæflie este sæ cheltui aceastæ avere pe lucruri neprefluite øi în afara circulafliei pe piaflæ: binele public, artele øi øtiinflele, sænætatea etc. Acest gest „suveran“ concluziv îi permite capitalistului sæ spargæ cercul vicios al rere producerii extinse la nesfîrøit, al cîøtigului de bani pentru a cîøtiga mai mulfli bani. Cînd îøi doneazæ averea strînsæ în  favoarea  favo area binelu bineluii public, public, capit capitalist alistul ul se se neagæ neagæ pe sine ca simplæ person personificar ificaree a capita capitalului lului øi a circula circulafliei fliei sale repr reproduc oduc- tive: viafla sa capætæ capætæ sens. Nu mai mai este este doar doar o reprodu reproducere cere extinsæ ca scop scop în sine. sine. Mai Mai mult, mult, capitalistul istul realize realizeazæ azæ astfel trecerea de la eros la thymos, de la logica „eroticæ“ pervertitæ a acumulærii la recunoaøterea øi reputaflia publicæ. Ce rezultæ de aici nu e altceva decît transformarea unor figuri precum George Soros sau Bill Gates în personificæri ale negærii de sine inerente procesului capitalist în sine: lucrarea lor de caritate, donafliile lor imense pentru bunæstarea publicæ nu sînt doar o idiosincrazie personalæ, fie f ie ea sinceræ sau ipocritæ, ci încheierea logicæ a circulafliei capita liste, necesaræ din punct de vedere strict economic, deoarece îi permite sistemului capitalist sæ-øi amîne criza. Ea restabileøte echilibrul – un fel de redistribuire a bogæfliei cætre adeværaflii nevoiaøi – færæ a cædea într-o capcanæ fatalæ: logica distructivæ a resentimentului øi a redistribuirii etatiste silite a bogæfliei, care nu poate sfîrøi decît într-o særæcie generalizatæ. (Astfel se evitæ, de asemenea, putem adæuga, celælalt mod de restabilire a unui soi de echilibru øi de afirmare a thymos thymos-lui -lui prin cheltuire suveranæ, øi anume ræzboaiele...)  Aøadar  Aøad ar,, cum se încadre încadreazæ azæ Tito Tito în  în seria seria opere operelor lor lui ui Mozart Mozart?? Întregu Întregull canon canon alal marilor marilor oper operee ale lui Moza Mozart rt poate poate fi interpretat ca desfæøurare a motivului iertærii, a împærflirii milei, în toate variantele sale: puterile cele de sus intervin prin milæ în Idomeneo øi Seraglio; Seraglio; în  în Le nozze di Figaro, supuøii înøiøi îl iartæ pe contele care refuzæ mila etc. Pentru a  în fleleg  flelegee corect corect locul ocupa ocupatt de Clemenza Clemenza în  în aceast aceastææ serie, serie, ar trebui trebui s-o citim citim împre împreunæ unæ cu cu Zaub  Zauberflö erflöte, te, ca dublu al sæu batjocoritor: dacæ Zaub dacæ Zauberflö erflöte te e mila sublimæ, Clemenza Clemenza trans  transformæ formæ acest sublim într-un într-un exces exces ridicol ridicol. Prolif Prolifeerarea ridicolæ a milei din Clemenza Clemenza îns  însea eamnæ mnæ cæ put putere ereaa nu ma maii fun funcfli cflioneazæ oneazæ în mod modul ul ob obiøn iønuit uit,, ast astfel fel cæ tre trebui buie sus susflin flinuu tæ de milæ tot tot timpul: mpul: dacæ Stæpîn Stæpînul ul trebuie trebuie sæ arate arate milæ, milæ, înseamnæ nseamnæ cæ lege legeaa a eøuat, eøuat, cæ cæ maøinæri maøinæria juridicæ juridicæ a statului statului 8 nu e capabilæ sæ funcflioneze pe cont propriu øi are nevoie de o intervenflie continuæ din exterior. exterior. Traducere de Alex Moldovan

mic socialist etatic.

Traducere de Alex Moldovan

112

 

verso

Dr.. Marx øi criticii sæi victorieni Dr Eric Hobsbawm

Sursa: The New Reasoner Reasoner,, vara 1957, 1957, nr nr. 1.

 taflie. Cei Cei dintre noi care cred cred cæ Marx este un om de seamæ, seamæ, iar înîn væflæturile  væflæ turile sale sînt polit politiceøte iceøte dezir dezirabile, abile, trebu trebuie ie sæ continue a striga asta de pe toate acoperiøurile, inclusiv de pe cele modeste ale revistei The New Reasoner Reas oner.. Cei care se opun ideilor sale trebuie sæ facæ acelaøi lulucru. Nu conteazæ cæ totul s-a mai zis, în cîteva cazuri chiar de cætre noi  înøine.

Cu toate mi-au astea,sugerat din cîndcæînaøcînd mai sæ øi plictisim de treaba asta. „MarCînd De cînd marxismul a apærut ca o forflæ intelectualæ, abia dacæ trecuse redactorii dori,ne poate, scriu o replicæ la articolul un an – sau, în lumea anglo-saxonæ de dupæ 1954, o sæptæmînæ – færæ  xism  xism and the Stu Study dy of His Histor tory“ y“ semn semnat at de dl Trev revor or-R -Rope operr (in „P „Prob roblem lemss o încercare de a-l a- l dezminfli. Tot Tot mai repetitive, literatura l iteratura de combate- of Communism“ V, V, 5, sept.-oct. 1956, publicatæ pub licatæ de Agenflia de InformaInfor mare øi cea de apærare ocazionate de aceastæ situaflie au devenit tot mai re a Statelor Unite), n-am fost deci foarte entuziast, deøi aceastæ scriere neinteresante. Opera lui Marx, deøi voluminoasæ, e totuøi limitatæ ca alocæ un spafliu mægulitor de vast pentru a ataca un articol de-al meu, întrudimensiune øi e practic imposibil sæ produci mai mult decît un numær  cîtva tehnic, despre istoria secolului al XVII-lea (Past ( Past and Present, 5 øi 6), limitat de critici, iar majoritatea acestora acestora fuseseræ deja care, drept consecinflæ, sper cæ va fi mult mai citit decît de mult formulate. De partea cealaltæ, apologetul  fuses  fus esee pînæ næ ac acum uma. a. Da Darr ac aces esta ta nu e lo locul cul pe pent ntru ru o disslui Marx se aflæ tot mai mult în situaflia de a repeta cuflie specializatæ despre istoria secolului al XVII-lea, aceleaøi lucruri la nesfîrøit øi, chiar dacæ s-ar strædui iar remarcile de ordin general ale dlui Trevor-Ro revor-Roper  per  din ræsputeri s-o facæ în termeni noi, pînæ øi asta devidespre materialismul istoric nu meritæ combætute în ne imposibil. Un efect de noutate poate fi ob fli  flinut nut mod amænunflit. amænunflit. Cu toate astea, meritæ poate sæ ne  în doar douæci despre feluri: fie prin adediscuta nu despre Marx însuøi, marxiøtii mai tîrziu, fie prin a supune gîndirea lui Marx la proba unor fapte ieøite la luminæ de cînd s-a scris cea mai recentæ cri ticæ la adresa sa. Dar pînæ øi aici posibilitæflile le sînt mærginite. De ce continuæ atunci dezbaterea? Una dintre rafliuni e pura ignoranflæ. Cæ vorba tipæritæ supra viefluieøte  viefluie øte e o iluzie melancoli melancolicæ cæ a celor care care scriu cærfli øi articole. Din pæcate, ea supraviefluieøte doar în foarte pufline din tre cazu cazuri. ri. Cele mai mult multee mat materia eriale le tip tipærit æritee intr intrææ într într-o -o sta stare re de anim animafli aflie suspendatæ la doar cîteva sæptæmîni sau cîfliva ani de la publicare, stare din care sînt trezite ocazional, pe perioade perioade la fel de scurte, de cætre cercecerce-

uitæm la dlevoluflionar Trevor-Roper Trevor-Roper ca veriga cea mai a lanflului al criticii critici i burgheze a luirecentæ Marx, care începuse în flara noastræ în urmæ cu aproxima tiv optzeci optzeci de de ani. O comparaflie între tonul modern øi cel victorian vic torian tîrziu al criticii la l a adresa lui Marx e instructivæ. Dl Tre vor-Rop  vor -Roper er a pierdut pierdut o græmadæ græmadæ de vreme vreme pentru pentru a-øi avansa considerafliile extrem de implauzibile conform cærora Marx n-ar fi avut nicio contribuflie originalæ la istoriografie, mai puflin „preluarea unor idei deja propuse de alfli gînditori øi anexarea lor la o dogmæ filosoficæ grosieræ“; aøa cæ interpretarea istoriei pe care o datoræm lui Marx e inutilæ pentru înflelegerea trecutului øi chiar discreditatæ, în mæsura în care predicfliile predicfliile bazate pe

 tætori. Multe dintre ele apar apar în limbi limbi în care care nu øtim sæ citim: citim: majoritaorita- ea nu s-au adeverit; adeverit; în plus, Marx n-a n-a avut nicio influen influ en flæ semnificativæ cativæ  teaa lit  te liter erat atur uriiii pr pro-ø o-øi-a i-ant nti-m i-mar arxi xiste ste ge germ rmane ane nu e la înd îndem emîna îna co come ment ntat ator orilo ilor  r  asupra istoricilor serioøi, în timp ce aceia care susflin cæ sînt marxiøti fie de limbæ englezæ. Prin urmare, nu multæ lume îøi dæ seama cît de repe- scriu „ceea ce Marx øi Lenin ar fi numit is torie is torie socialæ socialæ «burghe «burghez滓, z滓, fie  titivæ e literatura literatura din din 1956–1957; 1956–1957; iar ar asta e valabil valabil øi pentru pentru unii dintre sînt „o armatæ de scoliaøti obscuri care îøi comenteazæ scoliile între ei“. autorii care participæ la dezbatere. Cealaltæ rafliune e politicæ. Ideile nu Pe scurt, reputaflia intelectualæ a lui Marx e una umflatæ masiv cu pompa, devin forfle decît atunci cînd ele cuprind cuprind masele, iar asta, cum îøi dædu- cæci, fiind „dezminflitæ de toate verificærile savante, interpretarea marseræ seama agenflii de publicitate, cere multæ repetiflie, ca sæ nu zic incan-  xistæ a istoriei istoriei e confirma confirmatæ tæ øi justificatæ justificatæ în mod iraflional iraflional doar doar de puteputerea sovieticæ“. Cu toate cæ aceastæ tezæ datoreazæ ceva bine cunoscutei incapacitæfli a dlui Trevor Trevor-Roper -Roper de a rezista unei frazæri impetuoase, ea Revista IDEA artæ + societate mulflumeøte tuturor deflinætorilor de drepturi asupra studiilor din nu e singura de acest fel. Numærul comenta torilo comenta torilorr care pretind pretind cæ nu grupajul gru pajul de faflæ pentru amabilitatea de a fi permis traducerea lor în limba românæ. sînt în stare sæ înfleleagæ cum poate fi marxist cineva cu o minte echiliERIC JOHN ERNEST HOBSBAWM HOBSBAWM (1917–2012), istoric britanic marxist. Opera sa dezvælubratæ øi o inteligenflæ normalæ e astæzi considerabil. ie o gîndire extrem de complexæ øi de vivace, preocupatæ de o sumedenie de teme (de la naflioScrierile criticilor victorieni ai lui Marx sînt cel mai adesea øi pe drept uitanalism la istoria artei øi jazz), printre care primeazæ totuøi cele ce au de-a face mai îndeaproape cu formarea lumii moderne contemporane øi destinul istoric al marxismului. Dintre cærflile sale  te; ceea ce poate servi øi drept drept avert avertisment isment pentru cei care, dintre noi, cele mai importante, Editura Cartier a publicat în româneøte urmætoarele titluri: Era extremese angajeazæ la o asemenea discuflie. Dupæ cum se øtie, autorii britalor. 1914–1991 (1999), Era revolufliei. 1789–1848 (2000), Era capitalului. 1848-1875 (2002) nici îøi pot pæstra calmul excepflional de uøor. Nicio miøcare anticapitaøi Era imperiului. 1875–1914 (2002).

øi Era imperiului. 1875 1914 (2002).

113

 

listæ nu-i poate provoca, pufline sînt îndoielile în legæturæ cu permanenfla capitalismului care ar fi în stare sæ-i neliniøteascæ, iar între 1850 øi 1880 era destul de dificil de gæsit un cetæflean britanic næscut în Regatul Unit care sæ-øi zicæ socialist în sensul pe care i-l dæm noi termenului, ca sæ nu mai vorbim de marxiøti. Sarcina de a-l combate pe Marx n-a fost, prin urmare, nici urgentæ øi nici nu prezentase vreo mare importanflæ

rence“, 1885, p. 344). John Rae, cel mai pætrunzætor dintre „experflii“ noøtri timpurii (Contemporar (Contemporaryy Socialism, 1884, în care sînt retipærite articoarticole mai vechi), l-a tratat cu aceeaøi seriozitate. Richard Ely, un profesor  american cu vederi vag progresiste, a cærui French and German Socialism a fost publicatæ în Anglia în 1883, fæcuse observaflia cæ judecætorii imparfliali plasau Capitalul „la acelaøi nivel cu Ricardo Ricardo““ øi cæ „existæ unaniunani-

prac  ticæ.  ticæ . Din feri cire, aøa cum cire, zice rev rev. . M. M. Kaufm Kaufmann, ann, poa poate te cel tim-- mitate în ce priveøte înzestrarea lui Marx“ (p. 174). W. H.rezumase W. Dawson (Ger(ceea Gerpuriu „expert“ nonmarxist într-ale marxismului, Marx fusese unmai teoreti teoretiman Socialism and Ferdinand Lassalle, 1888, p. 96–97) cian pur, pur, care n-a încercat niciodatæ sæ-øi punæ doctrina în practicæ (Uto (Uto pia  piass ce a fost, aproape sigur, sigur, opinia tuturor, mai puflin, cum ara tæ el, a mizemize from Sir Sir Thomas Thomas More More to Karl Marx, Marx, 1879, p. 241). Judecînd dupæ cri- rabilului Dühring, pe care criticii recenfli ai lui Marx încercaseræ încercaseræ færæ rost  terii revolu revoluflionar flionare, e, Marx pærea chiar mai puflin pericu periculos los decît anarh anarhiøtii iøtii sæ-l reabiliteze: „Oricum ne-am uita la doctrina sa, nimeni nimeni nu va risca øi, ocazional, fusese chiar pus în contrast cu acei mîncætori de flæcæri; flæ cæri; fie sæ punæ sub semnul întrebærii ingeniozitatea magistralæ, magistra læ, rara putere de  într-un  într -un mod car care-l e-l ava avantaj ntaja, a, de cætr cætree Bro Broder derick ick (Nineteenth Century, Apl Century, Apl. pætrundere, argumentaflia compactæ øi, sæ adæugæm, polemica incisivæ 1884, p. 639), fie într-unul în tr-unul care-l dezavantaja, de cætre W. W. Graham de pe care le exhibæ [...] paginile [Capit paginile [Capitalului] alului]“. “.2 la Queens College din Belfast, care spusese cæ anarhiøtii aveau „metodæ  Acest cor de elogii e mai mai puflin surprinzætor nzætor dacæ ne aducem aminte cæ øi logicæ [...], ceea ce le lipseøte revoluflionarilor care îi urmeazæ pe Karl aceøti comentatori timpurii nu împærtæøiseræ încæ î ncæ dorinfla de a-l respinMarx øi pe dl Hyndman“. Prin Prin urmare, cititorii burghezi se apropiau de ge pe Marx in toto. În toto. În parte parte pentru cæ unora dintre ei acesta acesta li s-a s-a pærut pærut Marx cu serenitate sau – în cazul cazu l rev. rev. Kaufmann – cu indulgenflæ indulgenflæ creøtinæ, un aliat folositor împotriva teoriei laissez-faire, laissez-faire, în  în parte parte pentru pentru cæ ei nu ceea ce generaflia dlui Trevor-Roper a pierdut: pre fluiau (ca dl Trevor revor-Rope -Roper) r) implicafliile mplicafliile revolu revoluflionare flionare ale aceste acesteii teoteo„Marx e un Dar hegelian în filosofie ficînd losofie øi un adversar de aprig al feflelor  parte pentruîn cæ, fiindde calmi øi liniøtifli, efectiv dispuøi bisericeøti. atunci încercæm sæ ne destul formæm o opinie des- rii sæ øiseînuite la Marx funcflie meritele saleeiøi,fuseseræ în principiu, chiar dispre scrierile sale nu trebuie sæ ne permitem niciun fel de prejudecæfli puøi sæ învefle de la el. Cu o singuræ excepflie: teoria valorii-(ca)-muncæ  împotriva  împotr iva omului“ omului“ (Socialism, 1874, p. 165).  [the labour labour theory theory of value] value] sau, mai exact, atacurile lui Marx la adresa Evident, Marx i-a returnat complimentul; el revizuise darea de seamæ  justificæ  justificærilor rilor curente curente ale profitului profitului øi ale dobînzii. dobînzii. Po Poate ate cæ tirul critic critic s-a pe care i-a fæcut-o Kaufmann într-o carte ulterioaræ. 1 concentrat con centrat asupra acestora pentru cæ acuzaflia moralæ implicatæ de proproLiteratura de specialitate de limbæ englezæ despre marxism, aøa cum rere - poziflia „munca e sursa oricærei valori“ îi deranja pe adepflii încrezætori marcase nu færæ îngîmfare Bonar (Philosophy (Philosophy and Political Economy, Economy, 1893, ai capitalismului mai mult chiar decît predicflia despre declinul øi præbuøirea p. 354), prezenta astfel calm øi imparflialitate, care lipseau din dezbateridezbateri- acestuia. Oricum, teoria valorii fusese væzutæ drept „pilonul central al le germane pe aceeaøi temæ, dar la vremea aceea marxismul era deja socialismului german øi al oricærui socialism soci alism modern“ (Graham,Socialism, (Graham, Socialism, o forflæ tot mai masivæ în Germania. Existaseræ cîteva atacuri la adresa 1891, p. 139) øi, odatæ ce aceasta ar fi cæzut, sarcina criticæ ar fi fost îndemobilurilor lui Marx, a originalitæflii sale øi a integritæflii in tegritæflii sale øtiinflifice. DiscuDiscu- plinitæ.  flia din jurul urul vieflii vieflii øi al operei operei sale era mai ales ales expozitivæ, expozitivæ, iar cînd apæ apæ-- Totuøi, dincolo de asta, pærea cæ Marx are mai multe sægefli în tolbæ, de reau øi dezacorduri, ele aveau loc pentru cæ autorii fie n-au citit, fie n-au  înfleles es destu destul,l, dar mai rar din cauzæ cæ ar amest amesteca eca acuza acuzaflia flia cu expu expune ne rea. Cum se øtie, aceste dæri de seamæ erau adesea lacunare. Mæ-ndoMæ-ndoiesc cæ ar exista vreo scriere înainte de History of Socialism (1893) de Kirkup care sæ se poatæ apropia, cu toatæ aproximaflia, de un rezumat nonmarxist non marxist utilizabil, adicæ unul care sæ prezinte principiile de bazæ ale marxismului aøa cum sînt înflelese ele astæzi. Cititorul se poate aøtepta,  în schimb, sæ sæ gæseascæ, gæseascæ, atît cît se poate, poate, o prezentare prezentare factualæ factualæ despre despre  viafla lui Marx øi ce anume anume crede crede autorul autorul cæ a vrut el. Cititorul se poate aøtepta sæ gæseascæ, înainte de toate, o recunoaøtere aproape universalæ a grandorii lui Marx. Milner, în conferinflele sale din 1882 de la Whitechapel (National (National Review Review,, 1931, p. 477), îl admi admiræ ræ  færæ reze rezerve. rve. Lui Balfo Balfour ur,, în 1885 1885,, i se pære pæreaa absurd absurd sæ se compa compare re ideile lui Henry George cu cele ale lui Marx „în ce priveøte forfla in telec  telectua tua-læ, coerenfla, stæpînirea raflionamentului în general øi a raflionamentului

pildæ o teorie a øomajului criticæ la adresa malthusianismului grosier care era încæ în vogæ. Vederile Vederile sale despre demografie øi „armata de rezervæ a muncii“ nu doar cæ fuseseræ prezentate în mod curent færæ vreo urmæ de criticæ (precum la Rae), ci uneori fuseseræ citate aprobativ sau chiar  parflial adoptate, aøa cum se întîmplæ, de pildæ, la pionierul istoriei ecoec onomiei care este arhidiaconul Cunningham (Polit (Politics ics and Economics, 1885, p. 102) – care citise Capitalul deja în 1879 (“The Progress of Socialism in England“, Contemp. Rev Rev.,., ian. 1879, p. 247) – øi la William Smart din Glasgow Glas gow,, un alt economist a cærui faimæ se bazeazæ pe munca sa în do do-meniul istoriei economiei (Factory (Factory Industry and Socialism, Glasgow, 1887). De asemenea, opiniile lui Marx despre diviziunea muncii øi maøi maøinism nism s-au bucurat, øi ele, de asentimentul criticilor, aøa cum aratæ recenzia la Capitalul din din Athenae  Athenaeum, um, 1887. J. A. Hobson (Evolution (Evolution of Modern Ca pit  pitalis alism, m, 1894) fusese în mod clar impresionat de ele: toate referinflele sale la Marx discutæ despre aceastæ temæ. Dar pînæ øi autori mai orto-

economic în special („Report of the Industrial Remuneration Confe

docøi øi mai ostili, precum J. Shield Nicholson din di n Edinburgh (Principles (Principles

114

 

verso

of Political Economy Economy,, I, 1893, p. 105), remarcaseræ cæ felul în care tra- numeroase afirmaflii ale lui Buckle øi Le Play“. Bonar (op. cit.), deøi neagæ  teazææ Marx  teaz Marx aces aceste te teme teme,, precu precum m øiøi cele cele legat legatee de de ele, ele, „e în acela acelaøiøi timp  în chip explicit explicit cæ Marx ar fi inventat materialismul istoric – el îl indicæ erudit øi exhaustiv øi meritæ færæ îndoialæ sæ fie luat în considerare“. Mai pe bunæ dreptate pe Harrington ca pionier în aceastæ sferæ de preocupæri mult, ideile sale despre salariu øi concentrarea con centrarea economicæ nu puteau fi (p. 358) –, n-a auzit totuøi pînæ atunci urmætoarele idei istorice marxismæturate sub covor. De fapt, unii dintre comentatori fuseseræ atît de  te, care îl uime uimesc: sc: „Re „Reform formaa însæø însæøii are are de-a face cu o cauzæ cauzæ econ economic omicæ“, æ“, grijulii sæ evite o respingere completæ a lui Marx, încît, în î n 1887, William lungimea Ræzboiului de 30 de Ani are cauze economice, cruciadele cruciadele se Smart scrisese recenzia sa la Capitalul mai sæ sus) cu scopul expli- dato datoreazæ feudaleøi concepflia de pæmînturi, evoluflia familiei se datoreazæ cit de a-i îndemna pe cititorii care ar fi (citatæ fost ispitifli renunfle la studieunorreazæ cauzefoamei economice lui Descartes, care considera anirea cærflii din cauza criticii pe care o formula teoria valorii sæ n-o facæ, malele drept maøini, poate fi pusæ în legæturæ l egæturæ cu creø tere  tereaa sis sistem temulu uluii ma manunupentru cæ ea, cartea, conflinea multe lucruri „foarte valoroase atît pen-  facturier  facturier (p. 367). 367).  tru istoric, istoric, cît cît øi pentru pentru economis economist“. t“.  În mo modd fir fires esc, c, influenfla luenfla lui Ma Marx rx a fos fostt ce ceaa mai ma mare re pr print intre re ist istor orici icii eco econo no-Un manual destul de elementar, compus pentru studenflii indieni (M. miei, dintre care doar Thorold Rogers poate fi væzut ca fiind cu totul Prothero, Political Economy Economy,, 1895), rezumæ suficient de bine ce au vævæ- singular în inspiraflia sa. Aøa cum am væzut, Cunningham Cunningham din Cambridge zut nemarxiøtii la Marx; e chiar mai bine cæ ProProl-a citit cu simpatie pe Marx încæ de pe la sfîrøitul  thero este este niflel ignorant gnorant øi, astfel, astfel, reflectæ reflectæ mai anilorr 1870. anilo 1870. Bærbaflii din Oxford Oxford – datoritæ degrabæ opiniile curente decît studiul indi indi vidu  vidual. al. poate tradifliei germanice mai puternice printre Trei lucruri pot fi puse în evidenflæ: teoria valohegelienii locali – l-au cunoscut încæ înainte sæ rii, teoria øomajului øi realizærile lui Marx ca existe grupuri grupuri marxiste engleze, deøi critica lui istoric, primul care arætase cæ „structura econoToynbee cu privire la unele detalii din istoria sa micæ societæfliieconomicæ capitaliste din crescuse dinastructura a societæflii soprezent cietæflii feudale“ (p. 42).3 De fapt, cel mai mare mare impact Marx l-a avut ca istoric øi, de asemenea, asemenea, printre econoeconomiøti care îøi abordau temele din punct de veve dere istoric. (La vremea aceea, el i-a influenflat  foarte  foar te puflin sau chia chiarr de deloc pe istoricii noneconomiøti din Anglia, Anglia, care erau scufundafli încæ în rutina istoriei pur constituflionale, politice, diplomatice øi militare.) militare.) În pofida a ce zice dl TrevorRoper, printre cei care îl citeau pe Marx n-a exis tat  tat în realitate tate nic nicio io dis disput putææ cu privire vire la influuenfla sa. Foxwell, Foxwell, poate cel mai acid universitar 

(„The („ The Industrial Revolution Revolution“) “) semai pare cæ e greøi 4  tæ. George Unwin, poate cel impresionant istoric englez al economiei din generaflia sa, øi-a abordat subiectul prin Marx sau, în orice caz, pentru a-l combate pe acesta. Dar el nu se înîndoia cæ „Marx încercase sæ ajungæ la tipurile cocorecte de istorie. Istoricii ortodocøi ignoræ tofli  factorii  facto rii cei mai semnif semnificativ icativii pentru pentru dezvo dezvol tarea  ltarea omeneascæ“ („Studies in Economic History“,  xxiii, lxvi). xvi). De asemenea, n-au existat multe dezacorduri  în privinfl privinflaa realizær realizærilor ilor lui Marx ca istoric storic al ca capi pi- talis  ta lismul mului. ui. (Id (Ideil eile sa sale le de despr spree per perioa ioadel dele mai tim tim--

antimarxist pe care îl putem identifica printre cei purii au fost judecate de cætre recenzentul din din anii 1880, vorbea despre Marx ca despre despre  Athena  Ath enaeum eumca ca fiind „nesatisfæcætoare øi destul de ceva la ordinea zilei printre economiøtii „cei mai influenfli printre cercecerce- superficiale“, dar ele erau în mod obiønuit neglijate øi, de fapt, majori tætorii serioøi serioøi din Anglia“ øi printre printre aceia care adusese aduseseræ, ræ, la acea acea vreme vreme,,  tatea  tatea celo celorr mai mai str stræluc ælucitoa itoare re des descope coperiri riri ale lui Mar Marxx øi Eng Engels els era erauu necunecuun progres însemnat în ce priveøte „sentimentul istoric“ („The Econo- noscute marelui public.) Pînæ øi cea mai extinsæ øi cea mai ostilæ criticæ mic Movement in England“, Q. Jnl. Econ., Econ., 1888, p. 89, 100). Pînæ øi cei britanicæ a gîndirii lui Marx – Socialism de Flint (1895, dar scrisæ în mare care au respins „teoria valorii din Capitalul, Capitalul,neobiønuitæ neobiønuitæ øi, dupæ mine, ero- parte între 1890 øi 1891) – recunoaøte cæ: natæ“, credeau credeau cæ pærflile referitoare la istorie meritæ toatæ prefluirea (Shield „Marx a fæcut o muncæ memorabilæ ca teoretician al istoriei i storiei doar în Nicholson, op. cit., p. 370). Puflini s-au îndoit cæ, graflie imboldului imboldului dat analiza øi interpretarea sa a epocii capitaliste. În dreptul acestui de Marx, „începem sæ vedem cæ mari pærfli ale istoriei vor trebuie rescrirescri punct trebuie admis cæ el adusese o contribuflie remarcabilæ, iar asta se în aceastæ nouæ luminæ“ (Kirkup, op. cit., p. 159), ignorînd din cîte se pînæ øi din punctul de vedere al celor ce consideræ cæ analiza sa e pare demonstraflia dlui Trevor-Roper, conform cæreia imboldul n-a fost mai degrabæ subtilæ decît precisæ øi interpretærile sale mai degrabæ dat de Marx, ci de Adam Smith, Hume, Tocqueville sau Fustel de Cou ingenioase decît adeværate“ (p. 138). langes. Bosanquet (Philosophical (Philosophical Theory of the State, 1899 1899,, p. 28) nu nu se Flint nu era singur nici în ce priveøte mefienfla sa britanicæ la adresa „ten îndoieøtee cæ „persp  îndoieøt „perspectiva ectiva econom economicæ icæ sau sau materialist materialistææ asupra asupra istoriei“ istoriei“ e dinflei de a hiperrafina raflionamentele“ ( Athenaeum,  Athenaeum, 1887), nici în ce

„legatæ „le gatæ mai ales de numele lui Marx , chiar dacæ „poate fi ilustratæ øi cu

pri veøte  veøte recu recunoaø noaøtere tereaa merit meritelor elor lui Marx ca isto istoric ric al capitali talismului; smului; mai 115

 

ales al celui din secolul al XIX-lea. E una dintre practicile moderne curen- puflin în cazul chestiunilor economice – ceva mai mult decît dezapro te sæ te te îndoieøti îndoieøti de cercetæ cercetærile rile lui Marx Marx øi de de cele cele ale ale lui lui Engels, Engels, iar asta asta bare savantæ. De fapt, ceea ce i-a înfuriat pe Tanner øi Carey n-a fost e valabil øi pentru integritatea lor, øi pentru felul cum utilizeazæ ei sursesurse- atît felul în care trateazæ Marx faptele – ei dæduseræ înapoi în fafla „acule bibliografice (cf. Capitalism and the Historians øi critica recentæ adusæ zafliei de falsificare deliberatæ... mai ales cæ falsificarea pare atît de puflin lui Engels în History Today de cætre Chaloner øi Henderson), dar con- necesaræ“ (cæci faptele erau, oricum, destul de sumbre) –, cît „carac tempor  tem poranii anii din vre vremea mea ace aceea ea n-a n-auu exp explor lorat at apr aproap oapee deloc oc ace aceast astææ laturæ aturæ  terul injust al întreg întregiiii sale sale atitud atitudini ini faflæ de Capit Capital“ al“ (p. 12). Capit Capitaliøtii aliøtii sînt aMarx criticii, cæ li sereale. pæreaKaufmann evident vorbise cæ neajunsurile pemultora care le atunci ataca mai decîtøi noi e dispus Marxfaflæ sæ de accepte; e nedrept faflætemede ei; eraupentru chiar foarte în numele decibinevoitori trebuie sæ fim nedrepfli el. Aøaelaratæ, în mare, cînd fæcuse observaflia cæ „deøi el prezintæ doar partea întunecatæ a vieflii iul pe care se bazeazæ gestul criticii. sociale contemporane, nu poate fi acuzat de denaturæri deliberate“ (Uto(Uto-  Aproximativ mativ în aceeaøi aceeaøi perioadæ, perioadæ, Fox Foxwell well dezvolta dezvolta la Cambridg Cambridgee ipo pias,  pia s, p. 225). Llewellyn-Smith (Economic (Economic Aspects of State Socialism, 1887,  teza trevo trevor-ro r-roperian perianææ conform conform cæreia Marx era un zænatic zænatic bun la guræ, guræ, p. 77) crede cæ „deøi Marx utilizase culori prea sumbre, el a avut o mare care li se putea pærea interesant doar unor persoane imature, i mature, mai ales contribuflie la a ne atrage atenflia asupra træsæturilor mai întunecate ale unor intelectuali; Marx – în pofida avertismentului lui Balfour – trebuindustriei moderne, care nu trebuie ignorate“. Shield Nicholson (op. cit., ia tratat în acelaøi fel ca Henry George: p. 370) avea sentimentul cæ felul în care îøi trata Marx subiectul este, „Capitalul fusese  fusese conc concepu eputt în aøa fel încît sæ plac placææ ent entuzia uziasmul smului ui într întruudin anumite puncte de vedere, exagerat, dar øi cæ „unele neajunsuri sînt cîtva diletant al celor care erau suficient de educafli ca sæ înfleleagæ atît de mari, încît exagerarea pare imposibilæ“. Dar nici mæcar atacuricondiflia penibilæ a særacilor øi sæ se revolte împotriva ei, dar nu desle cele mai feroce la adresa bunei-credinfle a lui Marx ca gînditor nu înîn tul de de ræbdætor ræbdætorii sau de lucizi lucizi ca sæ identifice identifice cauzele reale ale acesacesdræzniseræ dræz niseræ sæ apere ideea cæ el ar fi pictat pi ctat în negru ceva ce ar fi fost, f ost, de  tei mizerii øi nici destul de pregætifli pregætifli ca sæ perceapæ pura øi simpla  fapt, alb sau chiar gri, „viniøoare gri, ci susflineau susflineauargintii“, cel multfapte cæ, deøi deø i faptele fapte le erau ele conflineau uneori cærora Marx nu negre, le-ar fi acordat atenflie (J. R. Tanner øi F. S. Carey, „Comments on the use of   the Blue Book Bookss made made by Kar Karll Marx Marx in Chap Chapter ter XV of  of Le Le Capital“, Cam Cam-bridge Economic Club, May Term, 1885). Putem spune oare cæ, din criticile burgheze timpurii la l a adresa lui Marx,  tonul modern modern al îngrijo îngrijorærii rærii isterice isterice lipseøte lipseøte cu cu desævîrøire? røire? Nu. Nu. Odatæ Odatæ cu ivirea unei miøcæri socialiste de inspiraflie marxistæ în Marea Britanie, øi-a fæcut apariflia, mai ales spre mijlocul anilor ani lor 1880, øi o criticæ la adresa lui Marx marcatæ de pecetea modernæ, adicæ una care încerca sæ-l discrediteze øi sæ-l combatæ pe acesta pînæ la a-l face de neînfleles. Au  început sæ fie tradus tradusee opere opere ostile ostile la adresa lui Marx, Marx, apærute apærute în EuroEuropa nonbritanicæ – de pildæ, Socialism of Today (1885) [Le [Le Socialisme con-

deøertæciune leacurilor bæbeøti propuse într-un mod atît de teoretic øi atît deaeficace“. Diletant, neræbdætor, lipsit de luciditate, puræ øi simplæ deøertæciune, leacuri bæbeøti, retoricæ: încærcætura emoflionalæ din vocabularul criticii  face græmad græmadæ. æ. Lui Lui Foxwell Foxwell îi datoræm datoræm (prin austria austriacul cul Menger) Menger) øi popupopularizarea jocului de societate german care constæ în a ataca originalita teaa lui Ma  te Marx rx øi aa-ll pr privi ivi pe ace acest staa ca pe ban bandit ditul ul car caree i-a je jefui fuit pe Th Thom omppson, Hodgskin, Proudhon, Rodbertus sau orice alt socialist timpuriu care i se næzare minflii criticului. Principles (1890) a lui Marshall a preluat acest  joc într-o într-o notæ de de subsol, subsol, deøi referinfl referinflaa claræ la demonstrafli demonstraflia lui MenMenger despre lipsa de originalitate a lui Marx a dispærut di spærut din cea de a patra ediflie a cærflii (1898). Cu opinia cæ Rodbertus øi Marx – cei doi erau tra tafli adesea pe picior cior de egalitate egalitate – n-au n-au fæcut fæcut decît decît „sæ „sæ exagereze exagereze doc-

temporain, 1881] a lui Laveleye øi Quintessence of Socialism (1889) [Die [Die  trinele primilo primilorr economiøti economiøti sau sæ tragæ din ele concluzii pripite“ pripite“ (Flint, int, Quintessenz des Sozialismus, 1874] a lui Schäffle. Dar antimarxismul autoh- op. cit., p. 136), sau cæ gînditori mai timpurii – Rodbertus (E. C. K. Gon ton începea începea sæ înmugureascæ înmugureascæ øiøi el, mai ales la Cambrid Cambridge, ge, centrul centrul cel ner, Rodbertus, 1899) sau Comte (Flint, op. cit.) cit.) – enunflaseræ deja ce mai important al economiei universitare. Dupæ cum am væzut, primul a vrut sæ zicæ Marx despre istorie øi cæ au fæcut-o cu mult mai bine decît atac serios la adresa cercetærilor lui Marx venise în 1885 din partea a acesta, ne aflæm mult mai aproape de universul dlui Trevor-Roper. doi specialiøti din Cambridge (Tanner øi Carey), deøi lui Llewellyn- Marshall însuøi, cel mai mare dintre economiøtii de la Cambridge, etala Smith din Oxford – un loc cu mult mai puflin antimarxist în acele vre- deja combinaflia obiønuitæ de ostilitate øi de circularitate logicæ atît de caracmuri – critica lor nu i s-a pærut deloc devastatoare; el s-a mulflumit doar   teristice ce pentru pentru dl Trevor Trevor-Rop -Roper er..5 Dar, în general, antimarxiøtii „pînæ-n sæ remarce, cîfliva ani mai tîrziu, cæ „deøi nu sînt mereu demne de încre- mæduva oaselor“ constituiseræ o minoritate în secolul al XIX-lea, iar genedere, citatele lui Marx din cærflile albastre sînt foarte f oarte importante øi pline raflia care a urmat a înclinat mai degrabæ spre linia marshallianæ a sarde învæflæminte“ („Two Lectures on the Books of Political Economy“, Lon- casmului tangenflial, decît spre atacul deschis øi pe toate fronturile. Cæci dra, Birmingham øi Leicester, Leicester, 1888, p. 146). Mai interesant decît confli - marxismul pierduse destul de repede influenfla sa provocatoare de deznutul sæu propriu-zis e tonul denigrator al acestei critici: expresii precum bateri. „formulele algebrice corcite“ ale Capitalului sau „o nechibzuinflæ aproa- Destul de bizar – øi îi fac cadou dlui Trevor-Roper acest fapt, cu toate pe criminalæ în ce priveøte utilizarea marilor nume, care ne permite sæ cæ un marxist are lucruri mai bune de fæcut decît sæ-i învefle pe antimarxiøti

privim cu suspiciune alte pærfli din opera lui Marx (p. 4, 12) aratæ cel

cum sæ øi facæ treaba , tipul calm de criticæ la adresa lui Marx s a dove

116

 

verso

dit a fi mult mai eficace decît cel isteric. Pufline critici vizîndu-l pe Marx precum „aøteptare“, deoarece – cel puflin aøa intepretez eu adæugarea  fuseseræ  fuse seræ la fel de efic eficace ace pre precum cum ace aceea ea a lui ui Philip lip Wicksteed cksteed („ („Das Das Kapi- unei no te de subsol subsol aici aici – „Karl „Karl Marx Marx øi adepflii adepflii sæi sæi s-au amuzat copios tal – a Criticism“, care a apærut în revista socialistæ To-Day To-Day în  în octombr octombrie ie  væzînd  væzînd acum acumulær ulærile ile de bog bogæfli æflie car caree rez rezult ultææ din abs abstin tinenfl enflaa bar baronu onului lui Ro Roth th-1884). Ea a fost scrisæ cu simpatie øi politefle, cu o consideraflie cons ideraflie deplinæ schild“ (p. 270). (Aceastæ referinflæ e omisæ din indexul celei de a treia pentru „aceastæ mare operæ“, pentru „aceastæ remarcabilæ parte“ în care ediflii, dar nu øi din text.) (3) Pentru a spune cæ Rodbertus øi Marx n-au Marx discutæ despre valoare, pentru „acest mare logician“ øi chiar pen-  fost originali nali în ce priveøte concepflia lor cæ „plata dobînzii este o præda tru „ksteed, „contrib contribufliile extrem m porta pe, care coric areeMarx Mam arxcre le-a e-a a muncii“, munc care este criticatæ ca ohegeliene formæ de care argument circular, deøi unul  Wickst  Wic eed, ufliile în ultima m a part parteedea volum vimportante“ olumului uluinte“ I. Dar Dar, orice crede deadus, astæzi astæ zidupæ des- re „ascuns deii“,misterioasele expresii he geliene îi plæceau lui Marx“ (p. pre abordarea pur marginalistæ a teoriei valorii, în ce priveøte alimen- 619–620). (În cea de a doua ediflie el încearcæ sæ înlocuiascæ o carica tarea sentime sentimentului ntului greøit greøit al socialiøtilo socialiøtilorr cæ aceastæ teorie era oarecum oarecum  turæ a doctri doctrinei nei explo exploatæri atærii cu un rezum rezumat at mai rigur riguros os – 1891. 1891.)) (4) (4) Penneimportantæ pentru justificarea economicæ a socialismului, articolul lui  tru a-l apæra apæra pe Ric Ricard ardoo de acu acuzafl zaflia ia cæ ar fi un teo teoret retici ician an al va valor loriiii-mun muncæ, cæ,  Wicksteed  Wicks teed a fost mai mai eficace eficace decît diatribe diatribele le unui Foxwell Foxwell sau ale unui aøa cum susflin în mod greøit nu doar Marx, ci øi nonmarxiøtii prost inforFlint („cel mai mare eøec din istoria economiei“). Marea parte a scrie- mafli. (Aceastæ apærare a fost f ost dezvoltatæ treptat în edifliile ed ifliile ulterioare.) ulterioa re.) TreTrerilor intitulate „Fabian Essays“ s-au maturizat înînbuie flinut minte cæ Marshall îl respecta prea mult  tr-un  tr -un gru grupp de dez dezbat bateri eri din Ham Hampst pstead ead,, în cadr cadrul ul pe Ricardo ca sæ accepte sæ-l vadæ ca pe un stræ cæruia Wicksteed, Edgeworth, Shaw, Webb, moø al teoreticienilor socialiøti, ceea ce ar fi înîn Wallas,  W allas, Olivier Olivier øi alfli cîfliva va analizaseræ analizaseræ Capitalul. semnat øi sæ renunfle la el, aøa cum erau gata s-o Øi dacæ Sidgwick putea vorbi, cîfliva ani mai tîrziu,  facæ alfli econo economiøti miøti – Foxwel Foxwell,l, de pildæ. Dar sar sar-de „harababura [lui Marx]... pe care cititorul en cicina na de a aræta cæ Ricardo n-a fost un teoretician glez abia dacæ are nevoie sæ o examineze, cred,øi de vreme ce socialiøtii englezi cei mai capabili cei mai influenfli au avut grijæ s-o s- o ocoleascæ de la distanflæ“ (Econ. (Econ. Jnl. V Jnl. V,, p. 343) 343),, aceas aceastæ tæ grijæ se da  tora nu atît atit atitudin udiniiii batjocoritoa ocoritoare re a lui Sidg wick,  wick, cît argumentului lui Wicksteed – øi, am mai putea adæuga, poate øi incapacitæflii marxiøtilor britanici de a apæra economia politicæ marxianæ de criticile care i s-au adus. Muncitorii, în schimb, au ininsistat de partea marxismului øi s-au revoltat  împotriva  împotr iva abia ivitei W.E.A. [W [Worker orkers’s’ Educatioonal Association] din cauzæ cæ aceasta nu-l pre preda. da. Marxismul nu revenise ca forflæ teoreticæ decît de cît atunci cînd evenimentele au arætat cæ încrederea criticilor lui Marx în propriile lor teorii era deplasatæ ori excesivæ. Nu e  însæ foart foartee probab probabilil cæ marxis marxismul mul va mai dispær dispærea ea pe viitor de pe scena cercetærilor serioase. Notæ: „Marshall øi Marx“ Marshall pare sæ fi început færæ vreo opinie mai pronunflatæ despre Marx. Singura referire la el în Economics of Industry (1879) e destul de neutræ; pînæ øi în prima ediflie a Principles sînt semne (p. 138) cæ a exis tat o vreme cînd Henry Henry George George i se pærea pærea mai mai periculos periculos pentru pentru capicapi talism decît decît Marx. Marx. În Principles Marx e menflionat dupæ cum urmeazæ: (1) într-o criticæ a „doctrinei sale arbitrare“ conform cæreia capitalul e doar ceea ce „dæ proprietarilor lui posibilitatea de a-i jefui øi de a-i exploa ta pe alflii“ (p. 138). 138). (Începînd (Începînd cu ediflia a treia – 1895 –, aceastæ aceastæ afirmaflie e transcrisæ øi îmbogæflitæ.) (2) Într-o remarcæ despre faptul cæ

alluase valorii-muncæ e complexæ, puflin aøa evael situaflia. Astfel, trebuiecel subliniat nu doar  cæ toate referinflele lui Marshall la Marx sînt criticritice sau polemice – singurul merit pe care i-l rerecunoaøte fiind acela cæ a avut un suflet mare (dar  Marshall scria încæ în vremuri prefreudiene) –, ci øi cæ aceste critici par sæ fie mult mai puflin baza te pe un studiu detaliat iat al scrier scrierilor ilor lui Marx decît ne-am fi putut aøtepta sau decît au fæcut-o impor tanfli teoreticien teoreticienii ai economiei economiei cu care Marshall Marshall  fusese contem contemporan. poran. Traducere de Alexandru Polgár 

Note: 1. Utopias. Utopias. Vez  Vezii capitolul lui Kaufmann in Subjects of the Day: Socialism, Labour and Capital, 1890–1891, p. 44. Nu øtiu cine sæ fi fost „cunoøtinfla comunæ“ la instigarea cæreia Marx a  fæcut asta. 2. Cititorul poate gæsi cîteva dintre aceste opinii în „Anexa“ lui Dona Torr la ediflia din 1938 a Capitalului, vol. Capitalului,  vol. I; dar dar ea a consultat consultat doar doar o micæ micæ parte din din literatura literatura existentæ. existentæ. 3. Autorul n-a avut încæ ocazia sæ învefle de la dl Trevor-Roper cæ pretenflia lui Marx de a fi primul e o invenflie a marxiøtilor, marxiøtilor, care au pus în mod deliberat în umbræ munca unor nonmarxiøti mai timpurii, care spuseseræ aceleaøi lucruri ca øi Marx deja cu mult timp în urmæ. 4. Toynbee nu era de acord cu Marx în privinfla faptului cæ micii proprietari rurali dispæruseræ pînæ în 1760 (ediflia din 1908, p. 38). Cu toate astea, opiniile recente sînt mai degrabæ de partea lui Marx decît de aceea a lui Toynbee. Sper cæ indicarea acestui fapt nu-i va face pe unii istorici sæ-øi revizuiascæ opiniile. 5. Opiniile lui Marshall sînt discutate mai detaliat într-o notæ specialæ la capætul textului de faflæ.

economiøtii trebuie sæ evite termenul de „abstinenflæ în favoarea unuia 117

 

Contribuflia lui Karl Marx la istoriografie Eric Hobsbawm

Sursa: Diogenes, 1968, 16, 37.

oameni care, aøa cum acceptaseræ un subiect dat (e.g. istoria politicomilitaro-diplomaticæ) øi o regiune geograficæ datæ (e.g. Europa Occiden talæ øi Centralæ) Centralæ) ca fiind fiind cele mai important importante, e, au acceptat, acceptat, printre printre alte idées reçues, øi pe acelea ale gîndirii øtiinflifice popularizate, de pildæ pe aceea cæ ipotezele se nasc în mod automat din examinarea „faptelor“, cæ explicaflia constæ dintr-o colecflie de lanfluri cauzale, respectiv accep-

conceptøtiinflificæ conceptele ele de determinism det erminism, , evoluflie evolufl ie etc.øi Eisuccesiunea au presupus presupus cæ,cæ, Secolul al XIX-lea, aceastæ epocæ a civilizafliei burgheze, se poate læuda  taseræ aøa cumøiøi erudiflia putea stabili textul definitiv defini definicu cîteva realizæri intelectuale majore, dar disciplina universitaræ a isto-  tivæ a docume documentelo ntelorr pe pe care care le publicau cau în minufl minuflioase ioase øi nepre neprefluite fluite serii riei, maturizatæ în aceastæ perioadæ, nu face parte dintre ele. De fapt, de volume, ea putea stabili øi adeværul definitiv al istoriei. Cambridge læsînd læ sînd la o parte tehnicile de cercetare, ea a fæcut un pas înapoi pe toate  Modern History a lordului Acton fusese un exemplu tîrziu, dar tipic, al planurile în raport cu încercærile adesea prost documentate, speculatispeculati- unor asemenea convingeri.  ve øi mult prea genera generale, le, prin care cei ce-au fost martor martoriiii erei erei celei celei mai Potrivit pînæ øi criteriilor modeste ale øtiinflelor umane øi sociale ale secoprofund revoluflionare – epoca Revolufliei Franceze øi a celei IndustriaI ndustria- lului al XIX-lea, istoria a fost deci o disciplinæ extrem de ræmasæ în urmæ le – au încercat sæ s æ înfleleagæ transformarea societæflilor societæflil or.. Istoria universi- (iar asta în mod deliberat, s-ar putea spune). Contribufliile sale la înflele taræ, inspiratæ inspiratæ de învæflætura øi de exemplul lui Leopold von Ranke øi gerea societæflii din trecut øi din prezent fuseseræ neglijabile øi întîmplætoapublicatæ în reviste de specialitate care s-au înmulflit în ultima parte a seco- re. Deoarece înflelegerea societæflii cerea o înflelegere a istoriei, trebuiau lului, a avut dreptate sæ se opunæ generalizærii insuficient insufic ient întemeiate pe gæsite, mai devreme sau mai tîrziu, modalitæfli diferite øi mai fertile de  fapte sau aceleia aceleia care care se se sprijinea jinea pe fapte fapte incerte. incerte. Pe de altæ altæ parte, parte, ea ea explorare a trecutului. Subiectul acestui studiu e contribuflia marxismuøi-a concentrat eforturile sarcina a stabiliunei „faptele“ øi, astfel, a contribuit doartoate foarte puflin lape istorie, cu de excepflia suite de criterii empirice pentru evaluarea anumitor tipuri de probe documentare (e.g. documentarea documentarea prin manuscrise a unor evenimente ce implicau decizia conøtientæ a unor indivizi influenfli) øi tehnicile auxiliare necesare aces tui scop. scop. Ea rareori remarcase cæ aceste documente øi proceduri flineau doar în cazul unui numær limitat de fenomene istorice, iar asta pentru cæ accep tase necr necritic itic cæ anum anumite ite feno fenomene mene meritæ tæ o exami examinare nare spec specialæ ialæ,, iar alte alte-le nu. Astfel, istoria universitaræ nu øi-a propus sæ se concentreze pe „istoria evenimentelor“ – de fapt, în anumite flæri, ea avea chiar o predipredilecflie instituflionalæ specialæ –, dar metodologia sa era gata oricînd sæ recurgæ la narafliunea cronologicæ. Ea nu s-a restrîns cu totul la istoria

lui aceastæ cæutare. La lao sutæ de ani dupæ Ranke, Arnaldo Momigliano rezuma schimbærile din cadrul istoriografiei în patru puncte1: 1. Istoria politicæ øi cea religioasæ au cunoscut un declin abrupt, în timp ce „istoriile naflionale arætau demodate“. În schimb, a existat o cotitucotituræ remarcabilæ spre istoria social-economicæ. 2. Folosirea unor „idei“ pentru explicarea istoriei nu mai era ceva obiøobiønuit sau, în realitate, uøor. 3. Explicafliile predominante se fæceau acum „în termeni de forfle sociale“, chiar dacæ asta ridica, într-o formæ mai acutæ decît pe vremea lui Ranke, problema relafliei dintre explicarea evenimentelor istorice øi explicarea acfliunilor individuale. 4. Acum (în 1954) a devenit tot mai greu sæ vorbeøti despre progres

ræzboiului, a politicii øi a diplomafliei (sau la l a versiunea ei simplificatæ, dar  sau chiar øi despre o desfæøurare cu sens, într-o anumitæ direcflie, a nu atipicæ, predatæ de institutori øi vizînd regi, bætælii øi tratate), dar avuevenimentelor. eve nimentelor. sese færæ îndoialæ tendinfla de a presupune cæ aceastæ istorie forma, de Ultima dintre observafliile lui Momigliano – øi îl citez aici mai degrabæ ca  fapt, corpul central al evenimen evenimentelor telor care îl priveau priveau pe istoric. storic. Asta era pe un raportor al stærii istoriografiei, øi nu ca pe un analist – a putut fi istoria la singular sin gular.. Tratate Tratate cu erudiflie øi metodæ, alte subiecte su biecte puteau da  fæcutæ  fæcutæ mult mai probabil în anii 1950 decît în deceniile de dinainte sau naøtere unor istorii diverse, diferenfliate prin epitete descriptive (isto- de dupæ, dar celelalte trei reprezintæ tendinfle de mult stabilite øi de duratæ rie „constituflionalæ“, „economicæ“, „ecleziasticæ“, „culturalæ“, „a artei“, din cadrul miøcærii antirankeene în istoriografie. Aøa cum s-a remarcat „a øtiinflei“ sau „a filateliei“ etc.). Conexiunea lor cu corpul principal al  încæ din 19102, de pe la mijlocul secolului al XIX-lea a existat o încercaîncercaistoriei a fost obscuræ sau neglijatæ, cu excepflia cîtorva speculaflii vagi des- re sistematicæ de a înlocui un cadru idealist cu unul materialist, ceea ce pre Zeitg pre  Zeitgeist, eist, de la care istoricii profesioniøti preferau sæ se abflinæ. a dus la un declin al istoriei politice øi la dezvoltarea celei „economice Filosofic øi metodologic, istoricii universitari pæreau de o inocenflæ la fel sau sociologice“: cu siguranflæ în urma impulsului tot mai urgent al „prode surprinzætoare. E adeværat cæ rezultatele acestei inocenfle au coin- blemei sociale“, care „a dominat“ istoriografia în cea de a doua jumætacis cu ceea ce, în øtiinflele naturale, natu rale, flinea de o metodologie conøtientæ,  te a seco secolului lului.3 Evident, cucerirea fortæreflelor care erau departamentele deøi controversatæ, pe care o putem numi, în mare, pozitivism, dar nu universitare øi øcolile de arhivisti arhivisticæ cæ a luat mai mult timp decît crezuseræ e sigur cæ (în afara flærilor latine) istoricii universitari chiar øtiau cæ ei erau, iniflial cîfliva enciclopediøti entuziaøti. entu ziaøti. În 1914, forflele de atac ocupaseræ

de fapt, pozitiviøti. În majoritatea cazurilor, era vorba pur øi simplu de

doar cu puflin mai mult decît pozifliile periferice ale „istoriei economice

118

 

verso

øi ale sociologiei de orientare istoricæ, iar apærætorii n-au fost forflafli sæ se retragæ cu totul – deøi n-au fost deloc înfrînfli – decît dupæ al Doilea Ræzboi Ræz boi Mondial.4 Cu toate astea, caracterul general øi succesul miøcærii antirankeene nu sînt puse sub semnul întrebærii.  Întreb  Înt rebare areaa nem nemijlijloci ocitæ tæ car caree ræs ræsare are de aic aicii est este: e: oar oaree în ce mæs mæsuræ uræ s-a dat datoorat aceastæ orientare influenflei marxiste? A doua întrebare este: cum

aceas tæ  tæ contribuflie contribuflie a fost diferit diferitææ de la o flaræ flaræ la alta. Astfel, în Franfla Franfla ea a fost relativ nesemnificativæ, cel puflin pînæ dupæ cel de al Doilea Ræ zboi Mondial, iar asta datoritæ penetrærii remarcabil de tîrzii øi de încete a ideilor marxiste în sferele vieflii intelectuale franceze.5 Deøi, în anii 1920, influenfle marxiste au apærut într-o oarecare mæsuræ în cîmpul profund politic al istoriografiei Revolufliei Franceze – dar, aøa cum aratæ munca

anume continuæ influenfla marxistæ sæ contribuie aceastæmarxismului orientare? lui Jaurèslocale øi Georges Lefebvre,majoræ în combinaflie cu idei luate adinfosttradiflii de Nu poate exista nicio îndoialæ asupra faptului cæ lainfluenfla gîndire –, reorientarea a istoricilor francezi ghidatæ a fost de la bun început mai mult decît considerabilæ. considerabil æ. În general, singu- de øcoala de la Ann la Annale ales, s, care, în mod cert, n-a avut nevoie de Marx penra øcoalæ diferitæ sau singurul curent de gîndire diferit care viza o reconrecon-  tru a atrage atenflia asupra dimensiunilor unilor economice ce øi sociale ale istoistostrucflie a istoriei øi avea o influenflæ puternicæ în secolul al XIX-lea era riei. (Cu toate astea, identificarea popularæ a interesului faflæ de asemenea pozitivismul po zitivismul (fie cæ s-ar ortografia cu majusculæ, majuscul æ, fie cæ nu). Pozitivismul, chestiuni cu marxismul e atît de puternicæ, încît Times Literary Suppleun vlæstar întîrziat al Iluminismului din secolul al XVIII-lea, færæ îndoialæ ment l-a aøezat recent6 sub influenfla lui Marx pînæ øi pe Fernand Braucæ ar fi cîøtigat admiraflia noastræ în secolul al XIX-lea. Condel.) Invers, existæ flæri în Asia sau în America Latinæ în care  tribuflia sa majoræ majoræ la studierea studierea istoriei istoriei fusese fusese introducerea introducerea  transfor  tran sformare mareaa (dacæ (dacæ nu chiar crea crearea) rea) isto istoriog riografie rafieii moder moder- în cercetærile cercetærile sociale a unor concept concepte, e, metode metode øiøi modele ne aproape cæ poate fi identificatæ cu penetrarea marxismudin øtiinflele naturale øi aplicarea unor asemenea descopelui. Atîta timp cît se acceptæ cæ, în mod global, aceastæ riri la studierea istoriei; acolo unde se putea. Acestea nu erau influenflæ a fost considerabilæ, nu e nevoie sæ insistæm aici pe realizæri neglijabile, dar ele erau limitate, cu atît mai mult cu acest subiect. cît cel amai apropiat de un model al schimbærii istoriEa tul a fost menflionatæ atîta pentru stabili cu certitudine ce,lucrul o teorie evolufliei modelatæ dupæ biologie øi geologie,  fap cæ influenfl influenfla a marxistæ marnu xistæ jucat unarol jucat important importa nt în mo mo-gæsindu-øi curajul øi exemplul, exemplu l, dupæ 1859, în darwinism, e dernizarea istoriografiei, ci pentru a ilustra o dificultate un ghid foarte brut øi impropriu pentru studierea istoriei. majoræ în determinarea precisæ a acestei contribuflii. Cæci, Prin urmare, istoricii inspirafli de Comte øi Spencer erau puflini aøa cum am væzut, influenfla marxistæ printre istorici a fost idenøi, precum Buckle sau chiar mai importanflii Taine sau Lamprecht, inin-  tificatæ catæ cu niøt niøtee idei rela relative tive simp simple, le, cu toat toatee cæ pute puternic rnice, e, care care,, într într-un -un fel  fluenfla lor asupra istorio istoriografie grafieii fusese fusese una restrîn restrînsæ sæ øiøi temporar temporaræ. æ. SlæbiSlæbi- sau altul, au ajuns sæ fie asociate cu Marx øi cu miøcærile inspirate de gînciunea pozitivismului (sau a Pozitivismului) era cæ, în pofida convingerii direa lui, dar care nu sînt neapærat marxiste sau, sub forma în care au lui Comte cæ sociologia era cea mai importantæ øtiinflæ dintre toate, el nu avut cea mai mare influenflæ, reprezentative pentru gîndirea de matuavea multe de zis despre fenomenele caracteristice societæflii, ca deosebideosebi- ritate a lui Marx. Vom numi acest tip de influenflæ „vulgar-marxistæ“, iar   te de de acelea acelea ce pot pot fifi deriva derivate te direc directt din influen influenfla fla unor unor fact factori ori nons nonsocia ocialili problema majoræ a analizei e aceea de a separa componenta vulgarsau modelate dupæ øtiinflele naturale. Ideile pe care le avea pozitivismul marxistæ de cea marxistæ în analiza istoricæ. despre caracterul omenesc al istoriei fuseseræ speculative, de nu chiar  Sæ dæm cîteva exemple. Pare clar cæ „marxismul vulgar“ e compus în metafizice. Imboldul major pentru transformarea istoriografiei venise deci din øtiinøtiin flele sociale sociale de orientare orientare istoric istoricææ (de pildæ, „øcoala istoric istoricæ“ æ“ germanæ germanæ în cadrul economiei), dar mai ales din Marx, a cærui influenflæ era recunoscutæ ca fiind atît de mare încît încî t adesea i se atribuiau realizæri despre care el însuøi nu pretindea cæ le-ar fi inifliat. Materialismul istoric era descris  în mod obiønuit obiønuit – uneori chiar chiar de marxiøti marxiøti – ca „determinis „determinism m econoeconomic“. Pe lîngæ faptul cæ repudiase aceastæ expresie, Marx færæ-ndoialæ cæ ar fi negat cæ el ar fi fost primul care sæ sublinieze importanfla bazei econoeconomice a dezvoltærii istorice ori primul care c are sæ scrie istoria omenirii ca pe o succesiune de sisteme socioeconomice. În mod cert, el nu øi-a reven dicat vreo originalitate în introducerea conceptului de clasæ øi de luptæ de clasæ în studierea istoriei, dar în van: „Marx ha introdotto nella storiostorio grafia il concetto concetto di classe“ classe“,, spune Enciclopedia Italiana. Scopul acestui studiu nu e urmærirea contribufliei specifice a influenflei

principal din urmætoarele elemente: 1. „Interpretarea economicæ a istoriei“, i.e. credinfla cæ „factorul econoeconomic este factorul fundamental de care depind toate celelalte“ (pentru a folosi expresia lui R. Stammler) øi, mai precis, chiar fenomene despre care pînæ atunci s-a considerat cæ nu prea sînt în legæturæ cu chesches tiunile  tiun ile econ economic omice. e. În ace acest st sens sens,, acea aceastæ stæ inte interpr rpretar etaree s-a supr suprapus apus cu: 2. Modelul „bazei øi al suprastructurii“ (folosit cel mai adesea pentru a explica ex plica istoria ideilor). În pofida atenflionærilor fæcute de Marx øi Engels øi a observafliilor sofisticate ale unora dintre marxiøtii timpurii, cum ar   fi La Labri briola, ola, aces acestt mod model el a fost ost inte interpr rpreta etatt de de obicei cei ca un simp simplu lu rap raport ort de dominare øi de dependenflæ între „baza economicæ“ øi „suprastruc turæ“, cel mult mediat mediatææ de: 3. „Interesul øi lupta de clasæ“. Am putea avea impresia cæ unii dintre istoricii vulgar-marxiøti n-au mers mai departe de prima paginæ a Mani a Mani  festului  fes tului comunist øi de propoziflia conform cæreia „istoria (scrisæ) a

marxiste la transformarea istoriografiei moderne. În mod evident,

 tu tu  turor ror societæflilor de pînæ acum e istoria luptelor de clasæ . 119

 

4. „Legi istorice øi necesitate istoricæ“. S-a crezut, în mod corect, cæ Marx economice, cruciadele – foametei feudale de pæmînt, evoluflia familiei insistase în dreptul unei dezvoltæri sistematice øi necesare a societæflii  tot unor cauze econom economice ice øi cæ ideea ideea lui Descarte Descartess despre despre animale ca  în cadrul cadrul istorie istoriei,i, o dezvoltare tare din care conting contingenfla enfla era în mare mare par par-- maøini poate fi pusæ în legæturæ cu extinderea sistemului industrial“.7 Totuøi,  te exclusæ, exclusæ, cel puflin puflin la nivelul gener generalizærii alizærii despre miøcæri pe durate durate cei care, ca øi mine, îøi aduc aminte de primele lor întîlniri cu materialungi. De aici preocuparea constantæ a istoricilor marxiøti timpurii de lismul istoric pot sta ca martori pentru imensa forflæ emancipatoare a probleme precum rolul individului sau al întîmplærii în istorie. Pe de unor descoperiri atît de simple. Cu toate astea, dacæ a fost deci firesc al  tægularitate  tæ parte, asta as ta arøi putea øi înpildæ mare parte a øi fost parte interpretat interpreta t ca o øicatæ, poate necesar ca impactul iniflial aldin marxismulu marxismului i sæ ia o formæ simplifisimplifiregularitate re rigidæ impusæ,fi de în succesiunea formafliunilo formafliunilor r socioselecflia efectivæ de elemente Marx a reprezentat, de asemeeconomice sau chiar a determinismului mecanic, care ajunsese uneune- nea, o alegere istoricæ. Astfel, cîteva remarci ale lui Marx din Capitalul ori sæ sugereze cæ n-ar exista øi alte posibilitæfli în cadrul istoriei. despre relaflia dintre protestantism øi capitalism au fost extreme de influ5. Subiecte particulare de investigaflie istoricæ, rezultate din preocupæri- ente, probabil pentru cæ problema bazei sociale a ideologiei în genele personale ale lui Marx, de pildæ în ce priveøte istoria dezvoltærii capitacapita - ral øi a naturii ortodoxiilor religioase în particular fusese un subiect de liste øi a industrializærii, industriali zærii, dar, dar, de asemenea, uneori din remarci mai mult mu lt mare interes imediat.8 Pe de altæ parte, cîteva dintre lucrærile în care Marx sau mai puflin ocazionale.  însuøi se aprop apropiase iase cel mai mult de a scrie scrie precum precum un istoric, istoric, de pildæ 6. Subiecte particulare de investigaflie derivate nu atît din Marx, cît din magnifica Optsprezece Brumar, nu i-au inspirat pe istorici decît mult mai in ter  terese esele le miø miøcæri cærilor lor aso asociat ciatee cu teo teoria ria sa, de pild pildææ în ce priv priveøte eøte agitata-  tîrziu; probabil probabil pentru pentru cæ probleme problemele le asupra asupra cærora arunca lumina cea  flia în rîndul claselor claselor oprima oprimate te (flærani, (flærani, muncitor muncitori)i) sau revolufl revolufliile. iile. mai intensæ, de exemplu aceea a conøtiinflei de clasæ øi aceea a flæræni7. Diverse observaflii despre natura øi limitele istoriografiei, rezultate mai mii, pæreau de un interes imediat mai restrîns. ales din punctul 2 øi servind la a explica motivele øi metodele istoriciistorici- Marea parte a ce consideræm a fi influenfla marxistæ asupra istoriogralor carecupretindeau cæ seaaflæ cæutarea imparflialæ adeværulu i øi se læudau simpla stabilire „wieîn es eigentlich gewesen“a adeværului [cum s-a întîmplat în realitate].  Va deveni clar de îndatæ ndatæ cæ asta asta a reprezent reprezentat, at, în cel cel mai mai bun caz, doar  o selecflie din ideile lui Marx despre istorie øi, în cel mai ræu (cum se înîn tîmplæ cel mai adese adeseaa la Kaut Kautsky), sky), o asimilar asimilaree a lor cu idei dei contem contempora pora-ne nonmarxiste – de pildæ pi ldæ evoluflioniste sau pozitiviste. Va deveni clar, clar, de asemenea, cæ o parte dintre aceste idei nu erau deloc cele ale lui Marx, ci preocupæri care se dezvoltæ în mod firesc la orice istoric asociat cu miøcæri populare, muncitoreøti sau revoluflionare, preocupæri care ar fi apærut chiar færæ intervenflia lui Marx, cum ar fi acelea care vizeazæ exemple mai timpurii de luptæ socialæ øi de ideologie socialistæ. Astfel, aøa cum se întîmplæ în monografia monograf ia timpurie a lui Kautsky despre Thomas

 fiei fusese e cu cu sigura siguranflæ nflæ vulgarvulga r-marx marxistæ istæ în sensu sensul l descr descrisisøimai sus.înEacadrul constæ fuses în accentuarea, în general, a factorilor economici sociali istoriei, accentuare care a fost dominantæ de la sfîrøitului celui de al Doilea Ræzboi Mondial în majoritatea flærilor, cu excepflia cîtorva (de pildæ, pînæ recent, R.F.G. øi S.U.A.); øi, de altfel, ea continuæ sæ cîøtige teren. Trebuie repetat cæ aceastæ tendinflæ, deøi e færæ îndoialæ în mare parte un produs al influenflei marxiste, n-are nicio legæturæ mai specialæ cu gîndirea lui Marx. Impactul major pe care l-au avut ideile particulare ale lui Marx însuøi în cadrul istoriografiei øi al øtiinflelor sociale în general e, aproape sigur, acela al teoriei „bazei øi suprastructurii“; adicæ, al modelului societæflii ca fiind compusæ din diferite „niveluri“ care interacflione interacflioneazæ. azæ. Ierarhia stabilitæ de Marx între aceste niveluri sau descrierea sa a modului  în care ele interacflio interacflioneazæ neazæ (în mæsura mæsura în care care el a dat una9) nu trebuie

Morus, nu existæ nimic în mod particular marxist în alegerea subiectului, iar tratarea sa e vulgar-marxistæ. Totuøi aceastæ selectare a unor elemente din marxism marxis m (sau asociate cu acesta) n-a fost una arbitraræ. Punctele 1–4 øi 7 din aceastæ rapidæ trecere în revistæ a marxismului vulgar reprezentaseræ încærcæturi concen tratee de  trat de explo explozivi zivi intelectuali, ectuali, menit menitee sæ sæ arunce arunce în aer pærfl pærflii esenfli esenfliale ale din  fortificafliile  fortific afliile istorio istoriografiei grafiei tradifl tradiflionale ionale øi, ca ca atare, atare, ele fuseseræ fuseseræ extrao extraordirdinar de puternice, poate chiar mai puternice decît versiuni mai puflin simplificate ale materialismului istoric øi, în mod cert, suficient sufi cient de puternice  în ce ce priveøt priveøtee capacit capacitatea atea lor de a læsa æsa sæ pætru pætrundæ ndæ ceva luminæ în locuri ocuri pînæ atunci întunecate øi suficient de puternice pentru a-i mulflumi mu lflumi mulmul tæ vreme vreme pe istorici. storici. Nu e uøor uøor sæ redai redai surprinder surprinderea ea resimflitæ, resimflitæ, la sfîr øitul secolului al XIX-lea, de un reprezentant inteligent øi erudit al øtiinflelor  sociale atunci cînd a dat peste urmætoarele remarci despre trecut ale lui Marx: „Cæ pînæ øi Reforma poate fi pusæ pe seama unei cauze eco-

neapærat acceptatæ pentru ca modelul general sæ fie unul valoros. Aces ta a fost, într într-adevæ -adeværr, foarte foarte bine bine primit, primit, ca o contribuflie contribuflie import importantæ, antæ, øi de cætre nonmarxiøti. Modelul dezvoltærii istorice elaborat de Marx – incluzînd rolul conflictelor de clasæ, succesiunea formafliunilor socioecosocioeconomice øi mecanismul tranzifliilor dintre ele – a ræmas mult mai contro versat,, uneori  versat uneori chiar chiar øi printre marxiøt marxiøti.i. E corect corect ca el sæ fie dezbæt dezbætut ut øi,  în part particula icularr, sæ i se se aplice ce crit criterii eriile le obiø obiønuit nuitee ale ale verificærii ficærii isto istorice rice.. E inev inevii tabil ca unele unele dintre dintre pærflile le sale, sale, care care se bazea bazeazæ zæ pe pe dovezi dovezi insuficie insuficiente nte sau eronate, sæ fie abandonate; de pildæ, în domeniul studierii societæflilor  soci etæflilor  orientale, unde Marx combinæ un discernæmînt profund profun d cu presupozipresupozi flii greø greøite, ite, de pildæ în legæturæ egæturæ cu stabili stabilitatea tatea internæ internæ a unora unora dintr dintree aces aces- te societ societæfli. æfli. Cu toate toate astea astea,, punctul punctul de veder vederee alal acestui acestui studiu este cæ, pentru istorici, valoarea principalæ a lui Marx stæ în afirmafliile sale despre istorie, ca deosebite de cele despre societate în general.

nomice, cæ lungimea Ræzboiului de Treizeci de Ani s-a datorat unor cauze 120

 

verso

*** Influenfla marxistæ (øi vulgar-marxistæ) pînæ acum cea mai eficace face parte din tendinfla generalæ de a transforma istoriografia într-o øtiinflæ socialæ, o  tendinflæ  tend inflæ cæreia cæreia unii îi rezis rezistæ tæ cu mai mai mult sau sau mai puflin puflin rafina rafinament ment,, dar  care a fost færæ îndoialæ predominantæ în secolul al XX-lea. În trecut, contricontribuflia majoræ a marxismului la aceastæ tendinflæ a fost critica pozitivismu-

deosebit de atrægætoare în asemenea flæri. Asemenea teorii sînt, la baba zæ, exersæri în „rezolvarea de probleme“. Teoretic, Teoretic, ele sînt extrem de primitive, probabil mult mai brute decît teoriile similare din secolul al  XIX-lea.  XIX -lea. Astfel, mulfli specialiøti iøti în øtiinflele øtiinflele sociale sociale,, fie în mod mod conøtient, conøtient,  fie de facto, reduc procesul istoriei la o singuræ transformare de la soso cietæflile „tradiflionale“ la cele „moderne“ sau „industriale“, „modernul“

lui, adicænaturale, a încercærilor de a asimila øtiinflelor aceea  fiiaind nStatelor d def defini init Unite în ter termen menii ii flær flærilo ilorr secolului indust ind ustria riale lealava avansa nsate te sau de-aa dre dedreptu ptull îndrept aceia ace ia a celor sau omenescul cu studierea neomenescul. Astasociale implicæcuposibilila mijlocul XX-lea, iar „tradiflionalul“  tateaa de  tate de a priv privii socie societæfli tæflile le ca siste sisteme me de rela relaflii flii într întree fiinfle fiinfle umane umane,, printr printree ceea ce duce lipsæ de „modernitate“. În mod operaflional, acest mare care relafliile stabilite în vederea producfliei øi a reproducflie reproducflieii sînt primare pas unic poate fi divizat în paøi mai mici, cum ar fi etapele creøterii econoeconopentru Marx. Ea mai implicæ, de asemenea, analiza structurii øi a funcflionæfuncflionæ - mice stabilite de Rostow. Aceste modele eliminæ aproape în totalitate rii acestor sisteme ca entitæfli care se conservæ, în relafliile lor cu me mediul diul istoria pentru a se concentra pe o perioadæ restrînsæ, chiar dacæ esenfliaesenflia exterior – neomenesc øi omenesc – øi în raporturile lor interne. MarxisMarxis- læ, a ei, în timp ce simplificæ în mod brutal mecanismele schimbærii istomul e departe de a fi unica teorie structuraliststructuralistrice pînæ øi în cadrul acestei perioade. Ele îi  funcfliona  funcfl ionalistæ listæ a socie tæflii,i, cu toat toatee cæ are øans øansee afecteazæ pe istorici mai ales pentru cæ dimenbune sæ fie prima dintre ele, chiar dacæ diferæ siunea øi prestigiul øtiinflelor sociale sociale care dezde toate celelalte sub douæ aspecte. Mai întîi,  voltæ asemenea modele îi încurajea încurajeazæ zæ pe el insistæ pe o ierarhie a fenomenelor sociale cercetætorii din cadrul istoriografiei sæ se dedi(e.g. „bazæ“ øi „suprastructuræ“), iar apoi, în al ce unor proiecte care sînt influen flate de de ele. doileaiuni rînd, pe existenfla îndicflii“), orice unor   tens  tensiuni in tern  terne e („contra („contradicfl ii“),societate care se seaopun  tendinflei  ten dinflei sistemului de a se menfline ca o întreprindere funcflionalæ.10 Importanfla acestor particularitæfli ale marxismului se aflæ în domeniul istoriografiei, cæci aces tea  tea sînt sînt cele ce ce permit permit – spre spre deosebire deosebire de alte modele structural-funcflionale ale sosocietæflii – o explicaflie a de ce øi cum societæflile se schimbæ; cu alte cuvinte, a faptelor evolufliei sociale.11 Imensa putere a lui Marx a avut avu t de-a  face mereu mereu cu insistenfla nsistenfla sa asupra asupra existenfle existenfleii unei structuri sociale øi asupra istoricitæflii aces-

Eele–nu saupot ar furniza trebui sæ fie – destul de evidente ale cæ modele corespunzætoar corespunzætoare schimbærii istorice, dar faima lor din prezent  facee cu atît mai imp  fac impor ortan tantt ca mar xiøtii  xiøtii sæ ne rea rea-minteascæ mereu de acest lucru.  A dou douaa e o criti criticæ cæ a teori teoriilor ilor str structur uctural-f al-funcfl uncflioionale, care, cu toate cæ mult mai sofisticate, sînt din anumite puncte de vedere chiar mai steri steri-le, în mæsura în care ele pot nega istoricitatea ca atare sau s-o transforme în altceva. Aseme Aseme-nea vederi sînt mai influente pînæ øi în cîmpul de influenflæ al marxismului, pentru cæ ele par  sæ furnizeze un mijloc de a-l elibera de evoluevolu-

 teia sau, cu alte te cuvinte, cuvinte, asupra dinamicii sale  flionismul  flionism ul caracter caracteristic istic secolului ui al XIX XIX-lea, -lea, cu interne, care o predispunea schimbærii. Astæzi, care fusese atît de des combinat, deøi asta se cînd existenfla sistemelor sociale este în gene în tîmplæ cu preflul preflul eliberæri iberærii sale de conceptul conceptul ral acceptatæ, dar cu preflul analizei lor anistorice, de nu chiar antiisto- de „progres“, care a fost, øi el, caracteristic gîndirii din secolul al XIX-lea, rice, accentul pus de Marx pe istorie, ca o dimensiune dimen siune necesaræ, e poate inclusiv aceleia a lui Marx. Dar de ce am vrea sæ facem f acem asta?12 Marx însuøi mai esenflial ca oricînd. cu siguranflæ cæ nu ar fi dorit sæ facæ aøa ceva: el voia sæ dedice Capitalul  Asta implicæ cæ douæ obiecflii obiecflii precise în ce priveøte priveøte teoriile teoriile astæzi astæzi predopredo- lui Darwin øi cu siguranflæ cæ ar fi fost de acord cu celebra vorbæ pe care minante în øtiinflele sociale. Engels a rostit-o la mormîntul sæu øi care îl læuda pentru a fi descoperit Prima e obiecflia îndreptatæ împotriva mecanismului care dominæ atît de legea evolufliei în istoria omeneascæ, la fel cum Darwin a descoperit-o mult øtiinflele sociale, mai ales în Statele Unite, øi îøi trage forfla atît din re - pentru natura organicæ. (Cu siguranflæ cæ Marx n-ar fi vrut sæ separe promarcabila fecunditate a modelelor mecanice sofisticate în faza prezentæ gresul de evoluflie øi, de fapt, chiar l-a criticat pe Darwin pentru cæ acesa progresului øtiinflific, cît øi din cæutarea unor metode de a obfline schimschim-  ta l-a l-a transfor transformat mat într într-un -un rezult rezultat at pur pur întîmplæ întîmplætor tor al acestei acesteia.) a.)13 bare socialæ færæ ca asta sæ implice o revoluflie socialæ. Am putea adæuga Problema fundamentalæ în cadrul istoriografiei este modul în care s-a poate cæ abundenfla banilor øi a anumitor noi tehnologii utilizabile în cîm- dezvoltat omenirea de la cele mai timpurii primate care foloseau unelpul social, care se pot gæsi astæzi în cele mai bogate dintre flærile industriaindustria -  te pînæ pînæ în pre prezen zent.t. Ast Astaa imp implic licææ des desco coper perire ireaa unu unuii mec mecani anism sm car caree sæ ex expli pli-

le, face acest tip de „inginerie socialæ øi teoriile pe care se bazeazæ ea

ce atît diferenflierea diverselor grupuri sociale, cît øi transformarea unui 121

 

 tip de societ societate ate într într-altul -altul sau, dimpo dimpotrivæ, trivæ, lipsa unei asemen asemenea ea trans transfor for-- simple øi ale celei extinse, ci aceea cæ investigaflia istoricæ face de dorit mæri. În anumite privinfle, pe care marxiøtii øi simflul comun le consideræ conec tarea aceste modele diferite diferite.. Cel Cel mai simplu pentru structu structuralist ralist drept cruciale (cum ar fi, de pildæ, controlul controlu l exercitat de om asupra natu- este sæ omitæ schimbarea øi sæ lase istoria pentru altcineva sau chiar sæ-i rii), asta implicæ færæ doar øi poate transformare unidirecflionalæ øi pro- nege pertinenfla, aøa cum au fæcut antropologii britanici mai timpurii. Cu gres, cel puflin de-a lungul unei perioade suficient sufic ient de îndelungate. Atîta  toa te  te astea, astea, de de vreme vreme ce schimba schimbarea rea existæ, existæ, structur structuralismul alismul trebuie sæ  timpp cît nu pr  tim presu esupun punem em cæ mec mecani anismele smele une uneii ase asemen menea ea de dezvo zvoltæ ltæriri soc sociaia- gæ gæseascæ seascæ modalitæfli de a o explica. le sîntsæaceleaøi sau rafliune asemænætoare aceleaa nu alefolosi evolufliei biologice, nu pare existe nicio serioasæcu pentru cuvîntul „evoluflie“ [pentru a descrie aceste procese]. Discuflia e, bineînfleles, mai mult decît terminologicæ. termin ologicæ. Ea ascunde douæ  tipurii de  tipur de dezac dezacord: ord: unul priv privitor itor la jude judecæflil cæflile de de valoa valoare re asupr asupraa divers diverseelor tipuri de societate sau, cu alte cuvinte, cu vinte, asupra posibilitæflii de a le aøeza  în oric oricee fel de ordine ne iera ierarhic rhicææ øi altu altull privit privitor or la meca mecanism nismele ele schimbærii. mbærii. Funcflionalismele structurale au avut tendinfla de a evita clasificarea sosocie tæfl  tæflilo ilorr în „ma „maii ava avansa nsate“ te“ øi „ma „maii pufl puflin in ava avansa nsate“ te“,, în par parte te din cau cauza za bin binee venitului ui refuz al antropologilor antropologilor sociali de a accepta pretenflia „celor  civilizafli“ la a-i guverna pe „barbari“ pe baza presupusei lor l or superioritæfli  în ce priveøte priveøte evoluflia socialæ socialæ øi în parte pentru pentru cæ, pe baza criteriilo criteriilor  r   formale  for male ale funcfliei, nu existæ de fapt o asemenea ierarhie. Eschimoøii

Iar sæ-l aceste modalitæfli trebuie fie sæ-larea aducæ, zic,ionistæ. mai aproape de  fie conducæ conduc æ la a nega schimbarea schimb evoluflionistæ evolufl . Aborda Abordarea reamarxism, lui LéviStrauss (øi aceea a lui Althusser) mi se pare cæ e de partea negærii. Aici schimbarea istoricæ devine pur øi simplu permutarea øi combinarea anumitor „elemente“ (analoage, pentru a-l cita pe Lévi-Strauss, genelor în geneticæ), care, pe un termen suficient de lung, pot produce diverse tipare øi, dacæ sînt suficient de limitate, sæ epuizeze posibilele posibil ele lor combinaflii.17 Istoria e, cum ar veni, procesul prin care se trece prin toate variantele unui joc de øah. Dar în î n ce ordine? Teoria Teoria nu furnizeazæ aici nicio nici o pistæ de urmat.  Aøa aratæ totuø totuøii proble problema ma partic particularæ ularæ a evolufl evolufliei iei istorice. ce. E desigu desigurr ade ade- værat cæ cæ Marx avea în vedere o asemenea asemenea combinare combinare øi recombinare recombinare a elementelor sau a „formelor“, „f ormelor“, cum subliniazæ Althusser Althuss er,, øi, sub acest

14

 îøi rez rezolvæ problemele probleme exis tenflei albi lor ca social social de- aspect, precum øi sub altele, fusese un structuralist avantmærturiei la lettre;sale) sau, succes, suc ces,olvæ în felul lor, caleøiexistenflei locuitorii dingrup Alaska; unii cu ar fiacelaøi ispitifli grad sæ spuspu mai precis, un gînditor de la el care Lévi-Strauss (conform næ cæ eschimoøii o fac chiar mai bine. În anumite condiflii øi pe baza anu- a putut, cel puflin în parte, sæ împrumute acest termen.18 E important mitor presupoziflii, gîndirea magicæ poate fi la fel de logicæ, în felul ei, sæ ne reamintim aici de un aspect al gîndirii lui l ui Marx pe care tradiflii mai precum pre cum cea øtiinflificæ; øi la fel de potrivitæ flelului ei. Øi aøa mai departe.  timpurii ale marxismulu marxismuluii færæ îndoialæ cæ l-au l-au neglijat jat – deøi au exista existatt øi  Aceste  Ace ste obs observ ervaflii aflii sînt valide, de, chia chiarr dac dacææ nu øi foa foarte rte utile în mæs mæsura ura în care aici cîteva excepflii (printre care, în mod curios, trebuie numærate anuistoricul – sau orice alt reprezentant al øtiinflelor sociale – doreøte sæ expli- mite dezvoltæri ale marxismului sovietic în perioada stalinistæ, deøi acesce conflinutul specific al unui sistem, øi nu structura sa generalæ.15 Dar,  tea n-au fost cu totul totul conøtien conøtiente te de implicafl implicafliile iile a ce fæceau) fæceau).. E chiar mai  în orice caz, caz, ele sînt neimporta neimportante nte privitor privitor la chestiunea chestiunea transfor transformærii mærii important sæ ne reamintim cæ analiza elementelor øi a combinafliilor lor  evoluflioniste, evo luflioniste, de nu chiar tautologice. Societæflile, Societæfli le, dacæ e ca ele sæ se pæspæs- posibile furnizeazæ (ca în geneticæ) o prizæ cu totul salutaræ asupra teo treze,  tre ze, tre trebuie buie sæ fie cap capabi abile le de a se aut autog ogest estion ionaa cu suc succes ces øi, prin urm urmaa- riilor evoluflioniste, iar asta prin stabilirea a ceea ce e teoretic posibil øi re, toate societæflile existente sînt corespunzætoare din punct de vedere ce nu. Se poate, de asemenea (deøi aceastæ chestiune trebuie sæ ræmînæ ræ mînæ  funcflional;  funcflion al; dacæ dacæ n-ar fifi fost aøa, aøa, ele ar fi dispærut, spærut, aøa cum s-a întîmplat întîmplat deschisæ), ca o atare analizæ sæ aducæ o precizie mai mare în definirea cu sectele de Shakers din cauzæ cæ acestea nu dispuneau de un sistem al procreærii sexuale sau al recrutærii din exterior. A compara societæflile  în funcflie de sistemul stemul lor de de relaflii interne interne între între membri înseamnæ, înseamnæ, în mod inevitabil, a compara asemænætorul cu asemænætorul. Abia cînd c înd le comparæm în funcflie de capacitatea lor de a dirija natura exterioaræ diferenflele sar în ochi. Cel de al doilea dezacord e mai elementar. Majoritatea versiunilor de care dispune analiza structural-funcflionalæ sînt sincronice øi, cu cît sînt mai dezvoltate øi mai rafinate, cu atît mai mult se mærginesc ele la o sta ticææ soci  tic socialæ, alæ, în car care, e, dac dacææ subiectul ectul îl inte interes reseaz eazææ pe gîn gîndit ditor or,, tre trebuie buie int introro16 duse niøte elemente dinamizante. Dacæ asta se poate face sau nu într-un mod satisfæcætor e o chestiune indecisæ pînæ øi printre structuraliøti. Cæ e imposibil de utilizat aceeaøi analizæ pentru a explica øi funcflia, øi schim schim-barea istoricæ, asta pare, în general, ca fiind ceva acceptat. Ideea e nu aceea cæ ar fi ilegitim sæ se dezvolte modele separate de analizæ pen-

di versel  verselor or „nivelur „niveluri“i“ sociale (bazæ øi suprastr suprastructuræ) ucturæ),, precum precum øi în stabi stabi-lirea relafliilor dintre ele, aøa cum sugereazæ Althusser.19 Ceea ce aceastæ analizæ nu face totuøi este sæ explice de ce Marea Britanie a secolului secol ului al  XX-lea  XXlea e un loc foarte diferit de Britania Britania neolitic neoliticæ; æ; de de asemene asemenea, a, ea ea nu nu explicæ succesiunea formafliunilor socioeconomice sau mecanismul mecanismul  tranzifliilor  tran zifliilor de la una la cealaltæ sau, la urma urmei, de ce Marx a dedicat atît de mult timp încercærii de a gæsi un ræspuns unor asemenea înîn trebæri.i.  trebær Dacæ e ca asemenea întrebæri sæ-øi gæseascæ un ræspuns, e necesar sæ luæm în considerare ambele particularitæfli particularitæfli care disting marxismul de alte  teorii  teo rii str struct uctura ural-f l-func uncflio flional nale: e: mod modelu elull nivelurilor, printre care cele ale relafliilor sociale de producflie sînt primordiale, respectiv existenfla contradicfliilor interne în cadrul sistemelor, cærora conflictul de clasæ le este doar  un caz special. Ierarhia nivelurilor e necesaræ pentru a explica de ce are istoria o di di--

 tru stat staticic øi pent pentru ru dina dinamic, mic, cum ar fi schem schemele ele lui Marx ale repr reproducfl oducfliei iei

recflie. E emanciparea crescîndæ a omului în raport cu natura øi capaci-

122

 

verso

 tatea sa  tatea sa tot tot mai mare de a o lua în stæp stæpînire înire,, ceea ce face isto istoria ria ca într întreg eg  te într-un într-un model autosta autostabilizato bilizatorr, apærînd apærînd ca stabiliz stabilizatori atori funcfliona funcflionali, li, iar  (deci nu fiecare parte sau perioadæ din cadrul ei) „orientatæ øi ireversibiireversibi - alteori nu. Conflictul de clasæ poate fi reglat printr-un fel de valvæ de prolæ“, pentru a-l mai cita o datæ pe Lévi-Strauss. O ierarhie a nivelurilor   tecflie  tecflie,, ca în tot tot atîtea atîtea revolte revolte de plebei plebei urbani urbani în oraøele oraøele preindu preindustriastriacare n-ar apærea pe baza relafliilor sociale de producflie n-ar avea în mod le, sau instituflionalizat ca „ritualuri de rebeliune“ (pentru a folosi expresia necesar aceastæ træsæturæ. Mai mult, de vreme ce procesul øi progre- luminoasæ a lui Max Gluckman) sau în alte feluri; dar uneori el nu poapoasul înstæpînirii omului asupra naturii implicæ schimbæri nu doar în cadrul  te fi reglat reglat.. În mod obiønuit, obiønuit, statul va legitima legitima ordinea socialæ prin flinefline forflelo  forflelor r de producflie producflie (e.g.øinoi tehnici),ordine tehnici), ci øiøi în înacela al relafliilor relafliilorsistemesociale  valori sociale rea sub conflictului de clasæ într-un cadru stabilîn de instituflii øi de producflie, ele implicæ o anumitæ succesiunea , uncontrol cadru acare cadru stæ în mod evident evident deasupra deasupr a sau afara acestor  acestor  lor socioeconomice. (Ele nu ne obligæ sæ acceptæm lista acestor formaforma- instituflii øi valori (regele, aflat la distanflæ de restul populafliei, ca „fîntînæ  fliuni din din „Prefafla „Prefafla““ Criticii economiei politice drept cronologic succesive, a dreptæflii“) øi face sæ dæinuiascæ astfel o societate care altfel ar fi sfîøiatæ lucru pe care probabil cæ nu l-a crezut nici Marx, la fel cum cu m ele nu atrag de tensiunile sale interne. Aceasta este, de fapt, teoria marxistæ clasicæ dupæ sine o teorie a unei evoluflii universale uniliniare. unili niare. Ele implicæ implicæ totuøi a originii øi a funcfliei statului, aøa cum e expusæ ea în Originea familiei.22 cæ anumite fenomene sociale nu pot fi concepute ca apærînd în istorie Existæ totuøi situaflii în care statul îøi pierde aceastæ funcflie øi aceastæ capa înaintea  înain tea alto altora, ra, e.g. econ economii omii care disp dispun un de diho dihotomi tomia din din-citate de legitimare (pînæ øi în minflile supuøilor sæi) øi apare  tre sat sat øi oraø oraø sæ vinæ vinæ înaintea înaintea unora unora care care nu o cu cunosc.) Øi, doar ca „o conspiraflie conspiraflie a bogaflilor în propriul lor folos“ (cum din acelaøi motiv, ele implicæ faptul cæ succesiunea sistemear spune Thomas Morus), de nu chiar cauza directæ a mimi lor nu poate fi ordonatæ ordonatæ doar într-o singuræ dimensiune, tehzeriei celor særaci. Aceastæ naturæ contradictorie a modelumodelunologicæ (cele mai puflin avansate precedîndu-le pe cele mai lui poate fi estompatæ prin indicarea existenflei certe a unor  u nor  avansate) sau economicæ economicæ (Geldwirtschaft (Geldwirtschaft ven  venind ind dup dupææ Natu fenome  fen omene ne soc social iale sep  separa arate, te,care care reprezintæ stabilitatea øi subralwirtschaft ralwirtschaft), trebuie în esenfliale funcflie lor   versiune  vers iuneaafeudalæ, reglatæ::cum reglatæ grupuri grupuri lede socpildæ, sociale iale ce c„capitalul e pot fi integr intnegustoresc“, egrate ate într într-o -o sociale.20 Cæci), eciuna dintreordonatæ træsæturile ese nflialedealesistemele gîndirii istosocietate ar fi,le rice a lui Marx cæ nu este nici doar „sociologicæ“, „sociologi cæ“, nici doar  øi cele care nu pot fi integrate, cum ar fi „burghezia industriaindustria„economicæ“, ci amîndouæ în acelaøi timp. Rela fliile  fliile sociale sociale læ“, sau miøcærile sociale care sînt pur „reformiste“ øi cele care de producflie øi reproducflie (i.e. organizarea socialæ în sensînt în mod conøtient „revoluflionare“. Cu toate cæ asemesul ei cel mai larg) øi, pe de altæ parte, forflele materiale de producflie nu nea separaflii existæ øi, acolo unde existæ, ele indicæ un anumit stadiu în pot fi separate. dezvoltarea contradicfliilor contradicfliilor interne ale unei societæfli (care, pentru Marx, Datæ fiind aceastæ „orientare“ a dezvoltærii istorice, contradicfliile inter- nu nu flin  flin în chip exclusiv de conflictul conflictul de clasæ asæ23), e la fel de semnificativ cæ ne ale sistemelor socioeconomice furnizeazæ mecanismul pentru schim sc him-- aceleaøi fenomene pot sæ-øi schimbe funcfliile într-o altæ situaflie; miøcæri barea care devine dezvoltare. (Færæ ea, s-ar putea zice cæ ele ar produce de restaurare a ordinii vechi øi reglate a societæflii de clasæ transformîndoar fluctuaflii ciclice, un proces nesfîrøit de destabilizare øi restabiliza- du-se (aøa cum s-a întîmplat în cazul unor miøcæri flæræneøti) în revoluflii re; øi, desigur, schimbæri precum acelea ce ar putea apærea din contac- sociale, iar partide în mod conøtient revoluflionare putînd fi integrate în  tele øi con confliflictele ctele din dintre tre div diver ersel sele soc societ ietæfli æfli.).) Cee Ceeaa ce e imp import ortant ant în privinfla vinfla  status quo quo..24 unor asemenea contradicflii interne este cæ ele nu pot fi definite pur øi Oricît de dificil ar fi, reprezentanfli ai øtiinflelor sociale de diverse feluri simplu ca „nefuncflionale“ decît dacæ se presupune cæ stabilitatea øi perper- (inclusiv, am putea sublinia, ecologiøti ai animalelor, mai ales cercetætori manenfla sînt norma, iar schimbarea excepflia; sau chiar pe baza unei ai dinamicii populafliilor de animale øi ai comportamentului lor social) au presupuneri pre supuneri mai naive, frecvente în cadrul øtiinflelor sociale vulgare, con-  început sæ aborde abordeze ze constru construirea irea unor modele de echilibr echilibruu bazîndu-s bazîndu-see  form cæreia un un anumit anumit siste sistem m e mode modelul lul spre care tind toate schim schimbæribæri- pe tensiune øi conflict. Prin asta ei s-au apropiat de marxism øi s-au înîn 21 le. Se întîmplæ mai degrabæ cæ, aøa cum e recunoscut astæzi tot mai depærtat de modelele sociologice mai vechi, care priveau problema ordides printre antropologii sociali, un model structural care ar avea în vede- nii ca fiind logic anterioaræ problemei schimbærii øi puneau accentul pe re doar conservarea sistemului e necorespunzætor. necorespunzætor. Un asemenea mo - elementele integratoare øi normative din cadrul vieflii sociale. Totodatæ, del trebuie sæ oglindeascæ existenfla simultanæ a elementelor stabilizatoare  treb  trebuie uie sæ admitem tem cæ mode modelul lul lui Marx treb trebuie uie fæcut mai clar decît este øi a celor disruptive. Øi tocmai pe asta se baza modelul marxist – deøi el în scrierile sale; cæ el poate cæ trebuie îmbogæflit øi dezvoltat; øi cæ anumianuminu în versiunile sale vulgar-marxiste.  te vestigii vestigii ale pozitivism pozitivismului ului din secolul al XIX-lea, XIX-lea, mai evidente evidente în forUn asemenea model dual (dialectic) e dificil de realizat øi de folosit, cæci mulærile lui Engels decît în cele ale lui Marx, trebuie date la o parte.  în prac practicæ ticæ e mare ispit ispitaa de de a-l utiliza, za, în func funcflie flie de pre preferi ferinfle nfle sau de oca- Ne ræmîn atunci totuøi problemele istorice parti istorice particulare culare ale naturii øi sucsuczie, fie ca pe un model de funcflionalism stabil, stabil , fie ca pe unul de schim- cesiunii formafliunilor socioeconomice, respectiv cele ale mecanismemecanisme bare revoluflionaræ; pe cînd lucrul interesant în legæturæ cu el este cæ e lor lor interne de dezvoltare øi ale interacfliunii dintre ele. În toate aceste

ambele. E la fel de important cæ tensiunile interne pot fi uneori integra-

domenii, dezbaterile fuseseræ intense nu doar în deceniile din urmæ, ci 123

 

 încæ de pe vreme vremeaa lui lui Marx. Marx.25 În anumite privin privinfle, fle, progr progresul esul fæcut în di di- universitaræ fuseseræ, adesea, studenflii radicalizafli din anii 1930 øi 1940, 26 recflia lui Marx fusese uluitor.  Analize ize rece recente nte au confir confirmat, mat, de asem asemee- care îøi atingeau punctul culminant cît se poate de firesc al carierelor lor. nea, brilianfla øi profunzimea perspectivei generale a lui Marx, deøi ele Cu toate astea, odatæ cu særbætorirea a 150 de ani de la naøterea lui Marx au atras atenflia øi asupra golurilor din abordarea lui, mai ales în ce priveøpriveø- øi a 100 de ani de la publicarea Capitalului, nu putem decît sæ rere te perioade perioadele le precapital precapitaliste. iste. Cu toate toate astea, astea, aceste teme nu pot fi dis- marcæm – cu satisfacflie, dacæ sîntem marxiøti – coincidenfla dintre inincutate nici mæcar în forma lor cea mai concisæ decît în termenii  fluenfla semnifica semnificativæ tivæ a marxism marxismului ului în cîmpul cîmpul istoriogra istoriografiei fiei øi un numær  cunoaøterii istorice concrete. cuvinte, nu pot fi discutate în contextul prezentului colocviu.CuÎnalte absenfla uneieleasemenea discuflii, nu pot decît sæ-mi afirm convingerea cæ abordarea lui Marx e încæ singura care ne permite sæ explicæm toatæ durata istoriei omeneøti øi reprezintæ cel mai fertil punct de pornire pentru dezbaterile moderne. Nimic din ce am spus nu e nemaipomenit de nou, chiar dacæ unele din tre textele textele ce ce conflin cele mai mature reflecflii ale lui Marx pe pe subiecte subiecte istorice (de pildæ Grundrisse, scrisæ în perioada 1857–1858) n-au fost disponibile pînæ în 1950. Mai mult, beneficiile tot mai reduse ale utilizærii modelelor vulgar-marxiste au condus, în deceniile recente, la o rafinare substanflialæ a istoriografiei marxiste.27 De fapt, una dintre træsæturile cele mai caracteristice ale istoriografiei marxiste occidentale din zilele noaste este critica schemelor simple, mecanice, de tip economic-deeconomic-de-

im important de istorici fie inspirafli Marx, fie demonstrînd, demonstrîn d, prin munca lor,portant rezultatele instruirii la øcolilede marxiste.

 ter  termin minist ist..Mar Cu x, toate toa astea, ea,con fie cætribuflia istor i mar marxiø ti æzi l-auuodep l-a depæøi æøi t înanflæ mod semni sem  ficativ  fica tiv pe Marx, fietecæast nu, contri bist uflorici iaicilor arexiøti astæzi ast import imp ortanfl æ reîn reînnoi noinitæ,tæ, iar asta din cauza schimbærilor actuale în øtiinflele sociale. În timp ce funcflia majoræ a materialismului istoric în primii cincizeci de ani dupæ moartea lui Engels fusese aceea de a aduce istoria mai aproape de øtiinflele sociale, încercînd evitarea masivelor simplificæri ale pozitivismului, el se confruntæ astæzi cu istoricizarea rapidæ a øtiinflelor sociale. În absenfla unui ajutor din partea istoriografiei academice, acestea au început tot mai mult sæ improvizeze – utilizînd procedurile lor specifice în î n studierea trecututrecutului, cu rezultate care sînt adesea tehnic sofisticate, dar dar,, aøa cum am arætat, bazate pe modele ale schimbærii istorice în anumite privinfle chiar mai grosiere decît acelea ale secolului al XIX-le XIX-lea. a.28 În acea aceastæ stæ priv privinflæ inflæ,, valoa valoa-rea materialismului istoric al lui Marx e semnificativæ, deøi e firesc ca repre-

7. J. Bonar, Philosophy and Political Economy, 1893, p. 367. 8. Aceste remarci au dat naøtere la una dintre cele mai timpurii penetræri a ceea ce este, færæ  îndoialæ, o influenflæ influenflæ marxistæ marxistæ asupra asupra istoriogr istoriografiei afiei ortodoxe ortodoxe,, øi anume celebra celebra temæ la care Sombart, Weber, Troeltsch øi alflii îøi vor scrie variafliunile lor. Dezbaterea e încæ departe de a se fi epuizat.

zentanfli ai øtiinflelor sociale care au o orientare istoricæ sæ aibæ poate mai puflinæ nevoie de insistenfla lui Marx asupra importanflei elementelor economice øi sociale în istorie, decît au avut istoricii i storicii de la începutul secolusecolu lui al XX-lea; øi, invers, ei pot gæsi mai multæ inspiraflie în aspecte ale teoriei lui Marx care n-au avut un impact semnificativ asupra istoricilor din genera  fliile care care au venit imediat imediat dupæ Marx. Marx. E o altæ chestiune dacæ asta explicæ sau nu importanfla certæ a ideilor lui lu i Marx pentru discufliile contemporane din anumite cîmpuri tematice aparflinînd øtiinflelor sociale de orientare istoricæ. În prezent, vizibilita tea neobiønuitæ neobiønuitæ a istoricilor istoricilor marxiøti marxiøti sau sau a celor or instruifli instruifli în spiritul spiritul øcolii øcolii marxiste se datoreazæ în mare parte radicalizærii intelectualilor øi a studenflilor în ultimul deceniu, respectiv impactului revolufliilor din Lumea a Treia, dezagregærii ortodoxiilor marxiste ostile muncii øtiinflifice origioriginale øi, nu în ultimul rînd, chiar unui factor atît de simplu precum succe siunea generafliilor. Cæci marxiøtii care în anii 1950 au ajuns pe punctul

Traducere de Alexandru Polgár  Note: 1. „One Hundred Years after Ranke“, in Studies in Historiography, London, 1966. 2. Encyclopaedia Britannica, ediflia a XI-a, articolul „History“. 3. Enciclopedia Italiana, articolul „Storiografia“. 4. De fapt, mulfli ani dupæ 1950 ei au pus pe picioare o contraofensivæ încununatæ de succes, încurajafli de climatul favorabil al Ræzboiului Rece, dar poate øi datoritæ incapacitæflii inova torilor de a-øi consolida consolida avansarea avansarea neaøteptat neaøteptat de de rapidæ. rapidæ. 5. Cf. George Lichtheim, Marxism Lichtheim, Marxism in Modern France, France, 1966. 6. 15 februarie 1968.

9. Trebuie sæ fim de acord cu L. Althusser cæ discutarea de cætre a Marx a nivelurilor „suprastructurii“ a ræmas mai schematicæ øi mai indecisæ decît aceea a „bazei“. 10. Abia dacæ mai trebuie menflionat cæ „baza“ constæ nu din tehnologie øi economie, ci din „totalitatea acestor relaflii de producflie“, adicæ din organizarea socialæ în sensul ei cel mai larg, atunci cînd e aplicatæ unui nivel dat al forflelor materiale de producflie. 11. Evident, utilizarea acestui termen nu implicæ vreo similaritate cu procesul evolufliei biobiologice. 12. Existæ rafliuni istorice pentru aceastæ rebeliune împotriva aspectului „evoluflionist“ al marxis mului, de pildæ respingerea – din motive politice – a ortodoxiilor kautskyene, dar nu aces tea din urmæ urmæ ne preocupæ preocupæ pe noi aici. 13. „Marx cætre Engels“, 07.08.1866, Werke, Werke, t.  t. 31, p. 248. 248. 14. În sensul sens ul în care Lévi-Strauss vorbeøte de sisteme de rudenie (sau de alte dispozitive sociale) ca un „ansamblu coerent a cærui funcflie e aceea de a asigura permanenfla grupului social“ (Sol Tax, ed., Anthrop ed., Anthropology ology Today Today,, 1962, p. 343). 15. „Ræmîne adeværat [...], pînæ øi pentru o versiune în mod corespunzætor revigoratæ a anali zei funcflionaliste, cæ forma sa explicativæ e mai curînd limitatæ; în particular, ea nu explicæ de ce, într-un sistem s, sistem s, apare mai degrabæ un element particular e, øi nu unul dintre dintre echivaechivalenflii sæi funcflionali.“ Carl Hempel, in L. Gross, ed., Symposium on Social Theory, 1959. 16. Cum spune Lévi-Strauss atunci cînd discutæ despre modelele de rudenie: „Dacæ n-ar exis ta factori externi care care sæ afecteze afecteze acest mecanism, el ar ar funcfliona funcfliona la nesfîrøit, nesfîrøit, iar structura structura socialæ ar ræmîne staticæ. Totuøi, lucrurile nu se întîmplæ aøa; de unde nevoia de a introduce în modelul teoretic noi elemente care sæ explice schimbærile diacronice din cadrul struc turii“. Loc. cit., p. 343. 17. „Il est clair, toutefois, que c’est la nature de ce concept de «combinaison» qui fonde l’af firmation...  firmation ... que que le marxisme marxismen’est n’est pas un historicisme: puisque le concept marxiste de l’his toire repose repose sur le principe pe de la variation variation des formes de cette cette «combinaison».“ naison».“ Cf. Lire le Capital, t. Capital, t. II, p. 153. 153. [E clar totuøi totuøi cæ natura natura acestui acestui concept concept de „combinaflie“ „combinaflie“ e temeiul temeiul afirmafliei... cæ marxismul e unacestei istorism: cæci conceptul marxist de istorie se bazeazæ pe principiul variafliilor formalenuale „combinaflii“.] 18 . R. Bastide, ed., ed., Sens et usage du terme structure dans les sciences sociales et humaines, 1962,

de a publica cærfli foarte citite øi de a ocupa posturi importante în viafla

p. 143.

124

 

verso 19. „On voit par là que certain rapports de production supposent comme condition de leur  propre existence, l’existence d’une superstru d’une  superstructure cture juridico juridico-politique politique et idéolog idéologique, ique, et pourquoi pour quoi cette superstructure est nécessairement spécifiq nécessairement spécifique... ue... On voit aussi que certains autres rapports de production n’appellent pas de superstructure politique, mais seulement une superstructure idéologique (les sociétés sans classes). On voit enfin que la nature des rapports de production considérés, non seulement appelle ou n’appelle pas telle ou telle  forme de superstructure superstructure,, mais fixe également le degré d’efficace délégué à telle ou telle  forme de superstructure superstructure,, mais fixe également le degré d’efficace délégué à tel ou tel nini veau de de la totalit totalitéé sociale.“ sociale.“ Loc. cit., p. 153. [Vedem prin asta cæ anumite raporturi de producflie presupun condiflievedem a existenflei lor pe aceeacare a unei supr unei  suprastru astructuri cturi juridico-p  juridico-polit ice øi ideologice øi, dedrept asemenea, øi motivul pentru aceastæ suprastructuræ e înolitice mod necesar una specifi una specificæ... Ved cæ... Vedem, em, totodatæ, totodatæ, cæ alte raporturi raporturi de producflie producflie nu cer o suprasuprastructuræ politicæ, ci doar una ideologicæ (societæflile færæ clase). Øi vedem, în cele din urmæ, cæ natura raporturilor de producflie analizate nu doar cæ atrage sau s au nu atrage dupæ sine cutare sau cutare formæ de suprastructuræ, ci fixeazæ øi gradul øi  gradul de eficacita eficacitate te delegatæ la cutare sau cutare nivel al totalitæflii sociale.] 20. Acestea, bineînfleles, pot fi descrise, dacæ ni se pare util, ca diverse combinaflii între un numær  dat de elemente. 21. S-ar mai putea adæuga cæ e îndoielnic dacæ ele pot fi clasificate clasifi cate pur øi simplu drept „conflicte“, deøi în mæsura în care ne conconcen træm atenflia pe sistemele sociale ca sisteme de relaflie  între oameni, oameni, ne putem aøtepta aøtepta ca ele sæ ia forma conflictulu conflictuluii dintre indivizi øi grupuri sau, mai metaforic, între sisteme de vavalori, roluri etc. 22. Dacæ statul e sau nu singura instituflie care sæ deflinæ aceastæ  funcflie a fost o chestiune chestiune care i-a preocup preocupat at intens intens pe pe marxiøti marxiøti precum Gramsci, dar asta e neimportant pentru discuflia de faflæ. 23. G. Lichtheim ( Marxism,  Marxism, 1961, p. 152) subliniazæ în mod cocorect cæ antagonismul de clasæ joacæ doar un rol secundar în modelul lui Marx al disolufliei societæflii romane antice. Opinia cæ ea ar fi avut loc din cauza unor „revolte de sclavi“ nu are niciun  fundament în textul lui ui Marx. 24. Aøa cum spune Worsley cînd rezumæ lucræri apærînd acest punct de vedere: „schimbarea dintr-un sistem trebuie fie sæ se adune  în ved vedere ereaa unei unei schimbæri mbæri stru structu ctural rale a sist sistemul emului, ui, fie sæ fie rez rezolol vatæ printr-un ntr-un fel de meca mecanism nism cata catarct rctic“, ic“, „The Analysis ysis of Reb Rebel ellion and Revolution in Modern British Social Anthropology“, Science and Society, XXV Society, XXV,, 1, 1961, p. p. 37. Ritualizarea izarea din cacadrul relafliilor sociale apare ca o asemenea manifestare simbolicæ a unor tensiuni care, altfel, pot fi resimflite ca intolerabile. 25 . Cf. numeroasele cercetæri øi discuflii despre societæflile orien tale provenind provenind din din cîteva cîteva pagini ale lui Marx, Marx, dintre dintre care cele mai importante – cele din Grundrisse – nu erau disponibile pînæ în urmæ cu cincisprezece ani. 26. De pildæ, în domeniul preistoriei, opera ræposatului ræposatulu i V. V. Gordon Childe, poate cea mai origioriginalæ minte de istoric care sæ utilizeze marxismul în studierea trecutului, cel puflin în flærile de limbæ englezæ. 27. A se compara, de pildæ, în ce priveøte chestiunea societæflilor americane bazate pe sclavie øi, respectiv, în ce priveøte chestiunea abolirii sclaviei, s claviei, abordærile lui Dr. Eric Williams în Capitalism and Slavery (1964), o muncæ de pionierat valoroasæ øi edificatoare, øi cele ale prof. Eugène Genovese. 28. Acest lucru se vede foarte bine în domenii precum teoria creøterii economice, atunci cînd e aplicatæ societæflilor particulare, precum øi în teoriile „modernizærii“ din cadrul øtiinflelor  politice øi al sociologiei.

Marx øi istoria Eric Hobsbawm

Sursa: New Left Review, I/143, ianuarie-februarie 1984. Ne aflæm aici pentru a discuta teme øi probleme ale concepfliei marxis  te despre istorie la o sutæ cincizeci de ani de la moarte moarteaa lui Marx.  Acestaa nu  Acest nu e un ritual ritual de særbæt særbætorire orire a centenar centenarelor; elor; iatæ de ce e imporimpor tant sæ începem începem prin a rememo rememora ra rolul rolul unic al lui Marx în istoriogr istoriografie. afie.  Voi  V oi face face asta asta prin trei trei exemple. exemple. Prim Primul ul e autobio autobiografic. grafic. Cînd eram eram stustudent la Cambridge în anii 1930, mulfli dintre cei mai capabili tineri øi cele mai capabile tinere s-au alæturat Partidului Comunist. Dar cum asta era o perioadæ foarte stræluci toare  toa re în ist istori oria une uneii univ univers ersitæ itæflifli foa foarte rte dis distins tinse, e, mulfl mulflii dintre ei fuseseræ influenflafli influenflafli în mod profund de marile numele la picioarele cærora eram aøezafli. Printre Print re tinerii comuniøti circula urmætoarea glumæ:  filosofii osofii com comuni uniøti øti era erauu wit wittg tgens enstei teinieni, nieni, eco econom nomiøt iøtiiii comuniøti erau keynesieni, filologii comuniøti erau discipoli ai lui F. R. Leavis. Øi istoricii? istorici i? Ei bine, ei erau marxiøti, pentru cæ nu exista niciun istoric pe care sæ-l øtim, la Cambridge sau altundeva (deøi auzisem despre øi cunoøteam cîfliva istorici mari, cum ar fi Marc Bloch), care sæ poatæ concura cu Marx ca învæflætor øi inspiraflie. Al doilea exemplu e oarecum asemænætor. Treizeci de ani mai tîrziu, în 1969, Sir John Hicks, laureat al Premiului Nobel, îøi pupublicase a sa A sa A Theory Theory ofof Economic Economic History History.. El scria: „Majoritatea celor [care doreau sæ aøeze cursul general al istoriei pe un alt fægaø] utilizau categoriile marxiste sau versiuni modificate ale lor, lor, de vreme ce aproape cæ nu existæ nicio versiune a lor   în mod verit veritabil abil alta. Este totuø totuøii extrao extraordina rdinarr cæ cæ la o sutæ cinciz cincizeci eci de ani 1 dupæ Das Kapital... s-a produs atît de puflin“.  Al treilea treilea exemplu exemplu îl iau din splendida carte a lui Fernand Braudel Civilizaflie materialæ, economie øi capitalism, 1400–1800 – o lucrare care trædeazæ, prin chiar titi  tlul ei, o legætur legæturææ cu Marx. În aceastæ aceastæ nobilæ lucrare lucrare,, Marx Marx e menflio menflionat nat de mai multe ori decît orice alt autor, chiar fran chiar francez. cez. Un asemenea omagiu din partea unei flæri care nu-øi subestimeazæ gînditorii naflionali e în sine ceva impresionant. Scrieri istorice  Aceastææ influenflæ  Aceast influenflæ a lui Marx Marx asupra asupra scrierii scrierii istoriei istoriei nu e desfæøur desfæøurare are de la sine înfleleasæ. Cæci deøi concepflia materalistæ asupra istoriei e nucleul marxismului øi cu toate cæ tot ce scrisese Marx e impregnat de istorie, el însuøi n-a scris prea multæ istorie în sensul pe care îl dau istoricii aces-

 tui termen. termen. Din acest acest punct punct de veder vedere, e, Engels Engels fusese fusese mai mai aproape aproape de 125

 

bi-  Abordarea un istoric, scriind mai multe lucræri care pot fi clasificate în fiøierele bi Abordarea lui lui Marx ræmîne totuøi discuta discutabilæ, bilæ, în sensul cæ ea nu poate poate blio tecilo  tecilorr drept drept „isto „istorie“. rie“. Bineîn Bineînfleles fleles,, Marx Marx studiase ase istor istoria ia øi fusese ex ex-- sæ ne spunæ dacæ investigafliile ulterioare, pe baza unor dezvoltæri isto trem de erudit. erudit. Dar Dar el n-a scris nicio lucrare lucrare care sæ poarte poarte în titlul titlul ei rice din viitor, nu vor face descoperiri analitice care vor permite gînditogînditocu vîntul „Istorie“, mai puflin o suitæ de articole polemic polemicee antiflar antiflariste, iste, rilor sæ reinterpreteze istoria omenirii în raport cu o altæ concepflie analiticæ publicate publi cate mai tîrziu sub titlul de Istoria diplomaticæ secretæ a secolului al centralæ. Acesta e un posibil hiat în cadrul analizei, chiar dacæ nu credem  XVIII-lea II-lea,, care este una dintre lucrærile sale cele mai puflin valoroase. Ceea cæ o asemenea dezvoltare ulterioaræ ipoteticæ va putea abandona cence istoriceøiale Marx constæ aproape combinate exclusiv din cu anali anali tralita analievident zei muncii zei fæcute fæcute Marx,omenirii. Marx, cel puflin puflin pentmea pentru ru anumite as-as ze numim politice scrierile ale actualitæflii dinluicomentarii jurnalistice, un-  tralitatea pectetea în mod cruciale alede istoriei Ideea nu e aceea anumit grad de fundal istoric. Analizele sale politice ale actualitæflii, cum de a-l pune pe Marx sub semnul întrebærii, ci pur øi simplu de a aræta ar fi Luptele de clasæ din Franfla Franflaøiøi Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bona- cæ abordarea sa trebuia sæ omitæ, drept ceva neimportant pentru sco parte,, sînt cu adeværat remarcabile. Numeroasele sale scrieri jurnalis- pul ei, multe aspecte ale tranzifliei de la feudalism la capitalism. Aces parte  tice,  tic e, ineg inegale ale ca imp import ortanfl anflæ, æ, confl conflin in analize ize de mar maree inte interes res – de pild pildææ cele  tea fuseseræ fuseseræ læsate læsate pe seama seama marxiøtilor marxiøtilor de mai tîrziu, tîrziu, deøi deøi e adevæ adeværat despre India – øi ele sînt în orice caz exemple a cum øi-a aplicat Marx cæ Friedrich Engels, mereu mai interesat de „ce anume s-a întîmplat î ntîmplat în me toda la probleme problemele le concrete concrete ale istoriei istoriei øi ale perioadelo perioadelorr care au mod precis“, era mai preocupat de asemenea chestiuni. de venit de atunci istorie. e. Dar ele n-au fost scrise ca istorie, e, în sensul sensul pe care îl acordæ termenului cei care se ocupæ de studierea trecutului. În Concepflia materialistæ a istoriei cele din urmæ, cercetarea capitalismului de cætre Marx confline confli ne o canticanti- Influenfla lui Marx asupra istoricilor, øi nu doar asupra celor marxiøti, e  tate imensæ imensæ de material material istoric, de ilustræri ilustræri istorice istorice øi de alte chestiuni chestiuni bazatæ totuøi pe teoria sa generalæ (concepflia materialistæ a istoriei), cu care prezintæ interes pentru istorici. schiflele sau sugestiile sale pentru forma generalæ a dezvoltærii istorice  Astfel, grosul grosul muncii istorice a lui lui Marx Marx e integr integrat at în scrierile scrierile sale teore teore-- omeneøti de la comunalismul primitiv la capitalism, precum øi pe obser tice øiøi politice. politice. Toate aceste acesteaa privesc privesc dezvoltær dezvoltærile ile istorice istorice într într-un -un cadru cadru  vafliile sale concrete concrete vizînd aspecte aspecte,, perioade oade øiøi probleme probleme ale trecututrecutu temporal cu o duratæ mai lungæ sau mai scurtæ, implicînd întreaga lui particulare. Nu vreau sæ vorbesc prea mult despre acestea din urmæ, perioadæ a dezvoltærii umane. Ele trebuie citite împreunæ cu scrierile sale chiar dacæ ele au fost foarte influente øi pot fi încæ extraordinar de inin care se concentreazæ pe perioade scurte, pe chestiuni øi probleme partiparti- spiratoare øi de læmuritoare. Volumul I din Capitalul confline trei sau patru culare sau pe istoria detaliatæ a evenimentelor. evenimentelor. Cu toate astea, nicio sin- referinfle destul de marginale la l a protestantism, deøi toatæ dezbaterea des tezææ comp  tez completæ letæ a proc procesul esului ui efec efectiv tiv al dez dezvolt voltærii ærii isto istorice rice nu poa poate te fi gæs gæsitæ itæ pre raportul dintre religie în general øi protestantism în particular, pe de la Marx; øi nici mæcar Capitalul nu poate fi tratat ca o „istorie a capita- o parte, øi modul de producflie capitalist, pe de alta, rezultæ din ele. el e. De lismului pînæ la 1867“. asemenea, Capitalul are o notæ de subsol despre Descartes care pune Existæ trei rafliuni, douæ minore øi una majoræ, de ce lucrurile stau aøa  în legæturæ legæturæ concepfliile concepfliile sale (a (animalele nimalele ca maøini, ni, realul ul ca opus opus specuspecu– øi de ce, prin urmare, istoricii marxiøti nu doar comenteazæ scrierile lativului, filosofia ca un mijloc de a stæpîni natura øi de a îmbunætæfli viafla lui Marx, ci fac ceea ce Marx însuøi n-a fæcut. Mai întîi, aøa cum øtim, øti m, lui oamenilor) cu „perioada industrialæ“ øi ridicînd întrebarea de ce primii Marx i-a venit foarte greu sæ-øi finalizeze proiectele literare literare.. În al doi- economiøti i-au preferat pe Hobbes øi pe Bacon ca filosofi fil osofi ai lor, iar cei lea rînd, vederile sale au continuat sæ evolueze pînæ la moartea sa, chiar  dacæ asta s-a întîmplat într-un cadru stabilit spre mijlocul anilor 1840.  În al treilea rînd, øi cel mai important important,, în lucrærile lucrærile sale de de maturitate, maturitate, în mod deliberat, Marx studiase istoria în ordine inversæ, luîndu-øi ca punct de plecare capitalismul dezvoltat. „Omul“ era cheia pentru anato mia „maimuflei“. Acesta nu e, desigur, un mod antiistoric de a proceda. El implicæ faptul cæ trecutul nu poate fi înfleles în mod exclusiv sau  în prim primul ul rînd în prop propriii riii sæi ter termeni: meni: nu doar pent pentru ru cæ el face part partee din din  tr-un  tr -un proc proces es istoric, storic, ci øiøi pentru pentru cæ doar doar pro procesu cesull istori istoric øi numa numaii el ne-a permis sæ analizæm øi sæ înflelegem anumite lucruri legate de el øi de trecut. Înainte de capitalism – sau înainte de Adam Smith, cum spune Marx – conceptul de muncæ-în-general, ca deosebit de felurile particulare de muncæ, ce sînt calitativ diferite øi incomparabile, n-a existat. Dacæ vrem  însæ sæ înflelegem egem orizo orizontul ntul omen omenesc esc într într-un -un sens glob global, al, de lungæ dura  tæ, ca utilizarea izarea øi tran transfor sformare mareaa tot mai efica eficace ce a natur naturiiii de cætr cætree omen omenii-

de mai tîrziu pe Locke. (La rîndul sæu, Dudley Du dley North credea cæ metoda lui Descartes „a început sæ elibereze economia politicæ de vechile ei superstiflii“.)2 În anii 1890, acest aspec aspectt era era folos folositit deja de nonma nonmarxiøt rxiøtii ca un exemplu al remarcabilei originalitæfli a lui Marx øi pînæ øi în zilele noastre ar putea furniza material pentru un seminar de cel puflin un se se-mestru. Oricum, nimeni dintre cei adunafli adu nafli aici nu va trebui convins de geniul lui Marx sau de spectrul cunoaøterii øi preocupærilor sale; øi ar trebui luat în calcul cæ multe dintre scrierile sale despre aspecte particulare ale trecutului reflectæ în mod inevitabil cunoaøterea istoricæ la care se putea avea acces în timpul vieflii sale. Concepflia materialistæ a istoriei meritæ discutatæ mai pe larg pentru cæ este astæzi controversatæ øi criticatæ nu doar printre nonmarxiøti øi antianti marxiøti, ci øi printre marxiøti. Timp de mai multe generaflii, ea a fost cea mai puflin interogatæ parte a marxismului øi a fost privitæ, corect, cred, drept nucleul sæu. Dezvoltatæ pe parcursul criticii pe care Marx øi Engels

re, atunci conceptul de muncæ socialæ în general este unul esenflial.

au fæcut-o filosofiei øi ideologiei germane, ea e orientatæ în chip esenflial

126

 

verso

 împotr  împotriva iva credinfl credinflei ei cæ „ideile, „ideile, gîndur gîndurile, ile, concept conceptele ele produc produc,, determ determinæ inæ 3 øi dominæ oamenii, condifliile lor materiale øi viafla lor realæ“.  Începînd cu 1846, aceastæ concepflie a ræmas, în esenflæ, neschimbatæ. Ea poate  fi rezumat rezumatææ într-o singuræ frazæ, repetatæ cu diverse variafliuni: „Nu conøtiinfla determinæ viafla, ci viafla determinæ conøtiinfla“.4 În Ideologia germanæ ea apare într-o formæ deja dezvoltatæ: „Aceastæ concepflie a isto-

menea, per fect  fect cla clarr înc încææ de la bun înc începu eputt cæ, de vre vreme me ce fiinflele nflele uma umane ne au conøtiinflæ, concepflia materialistæ a istoriei este baza explicafliei istoriistorice, dar nu explicaflia istoricæ însæøi. Istoria nu e ca ecologia: fiinflele omeneøti decid øi gîndesc ce se întîmplæ. Nu e chiar atît de clar dacæ ea e deterministæ, deterministæ, în  în sens sensul ul cæ ne perm permite ite sæ desc descoper operim im ce se va întîm întîm-pla în pla  în mod ine inevit vitabi abil,l, drept ceva deosebit de procesele generale ale trans-

rieicepînd se bazeazæ astfel pe expunerea reale de producflie istorice. Cæci øiabia retrospectiv ectiv necesitatea istoricæceea poate  în  începînd cu producflia materialæ a viefliiproceselor înseøi – øi pe înflelegerea formei–  formærii pusæ pe un teren ferm chiarretrosp øi atunci doar ca o tautologie: ce afi de interacfliune legate de øi create de acest mod de producflie, i.e., socie- avut loc e inevitabil pentru cæ n-a avut loc altceva; prin urmare, ce altce tatea civilæ în diversele diversele ei stadii, stadii, drept drept bazæ a acestei acestei istorii; istorii; descriind-o nd-o  va s-ar fi putut putut întîmpla e ceva ceva de dezbætu dezbætut.t. Marx Marx a vrut vrut sæ dovedea dovedeascæ scæ  în acfliunea acfliunea sa ca stat stat øi explicînd, nd, de asemenea, asemenea, cum cum toate produs produsele ele a priori cæ un anumit rezultat istoric, comunismul, era rezultatul neceøi formele teoretice diferite ale conøtiinflei, religiei, filosofiei, moralei etc., sar al dezvoltærii istorice. Dar nu e deloc clar cæ asta s-ar putea aræta prinprinetc., apar din ea øi urmærind procesul prin care ele se formeazæ din acea  tr-o analizæ istoricæ øtiinflificæ. cæ. Ceea ce s-a s-a væzut væzut de la bun bun început început a fost fost bazæ; astfel, toatæ treaba poate fif i descrisæ, desigur, cæ ma terialismul smul istoric nu era un determinism  în totalitat totalitatea ea sa (øi, (øi, prin prin urmare, urmare, poate fi descrisæ descrisæ economic: eco nomic: nu toate fenomenele noneconomice øi acfliunea reciprocæ a acestor aspecte diferite)“.5 din istorie pot fi derivate din anumite fenomene Trebuie remarcat în treacæt cæ pentru Marx øi economice, iar evenimentele øi datele particulaEngels „procesul real al producfliei“ nu e doar „pro„pro re nu sînt determinate în acest sens. Pînæ øi cei mai ducflia materialæ a vieflii înseøi“, ci ceva mai vast. rigizi susflinætori ai materialismului istoric au dediPentru a utiliza formularea îndreptæflitæ a lui Eric  Wolf, se  Wolf se poate poate spune cæ el este „ansa „ansamblul mblul complex al unor relaflii reciproc dependente între naturæ, muncæ, muncæ socialæ øi organizare soso 6 cialæ“. Trebuie remarcat, de asemenea, cæ oamenii produc nu doar cu mîna, ci øi cu capul.7  Aceastææ concepfli  Aceast concepflie nu e istorie, istorie, ci un ghid pentru studierea istoriei, un program de cercetare. Pen tru a cita iar Ideologia germanæ: „Acolo unde se  terminæ  term inæ spec speculafli ulaflia, a, acolo unde unde încep începee viafl viaflaa realæ, æ, acolo începe øi øtiinfla realæ, pozitivæ, expunerea activitæflii practice, a procesului practic al dezvoldezvol  tærii omen omeneøti.. eøti.... Cînd Cînd realit realitatea atea e descri descrisæ, sæ, filoso filoso--

cat lungi discuflii despre rolul întîmplærii øi al indiviindividului în istorie (Plehanov); øi, oricare ar putea fi criticile filosofice la adresa formulærilor lui Engels, ele au fost destul de univoce în ce priveøte acest aspect în scrisorile sale tîrzii cætre Bloch, Schmidt, Starkenburg øi alflii. Marx însuøi, în texte atît de precise precum Optsprezece Brumar øi în scrierile sale  jurnalis  jurn alistice tice din anii 1850 1850,, nu perm permite ite nicio îndo îndoia ia-læ la adresa faptului cæ perspectiva sa fusese, în esenflæ, aceeaøi. Fiinflæ øi conøtiinflæ  În realitate, itate, arg argumen umentul tul cel mai impo importan rtantt desp despre re

 fia autosuficient autosuficientæ, æ, die selbständige Philosophie, îøi Philosophie, îøi concepflia materialistæ a istoriei vizase raportul pierde mediul existenflei sale. În cel mai bun caz, locul ei poate fi ocu-  fundame  fundamental ntal dint dintre re fiin fiinfla fla soc socialæ ialæ øi conø conøtiin tiinflæ. flæ. El s-a cent centrat rat nu atît pe con con-pat de o trecere în revistæ a celor mai generale rezultate, a abstracflii- sideraflii filosofice (e.g., „idealism“ contra „materialism“), „materialism“), øi nici mæcar pe lor ce derivæ din examinarea dezvoltærii istorice a oamenilor. Aceste chestiuni moral-politice („care e rolul «voinflei libere» øi al acfliunii omeabstracflii în ele însele, separate de istoria realæ, n-au niciun fel de valoa- neøti conøtiente?“, „cum putem trece la acfliune dacæ situaflia nu e re. Ele pot doar uøura ordonarea materialului istoric sau indica ordinea coaptæ?“), ci pe probleme empirice din cadrul istoriei comparate øi al straturilor sale deosebite. Dar ele nu oferæ în nici într-un caz, aøa cum antropologiei sociale. Unul dintre argumentele tipice ar fi cæ e imposi face filosofia, osofia, o refletæ refletæ sau sau o schemæ schemæ pentru fasonar fasonarea ea netedæ netedæ a epoci- bil sæ deosebeøti relafliile sociale de producflie de idei øi de concepte (adicæ 8 lor istorice“. baza de suprastructuræ), în parte pentru cæ aceasta este ea însæøi o disCea mai completæ formulare se gæseøte în Prefafla din 1859 la Contri-  tincflie istoricæ retros retrospectivæ pectivæ,, în parte pentru cæ relafliile relafliile sociale de proprobuflii la critica economiei politice. S-a pus, desigur, întrebarea dacæ ea ar  ducflie sînt structurate de culturæ øi de concepte care nu pot fi reduse putea fi respinsæ de cineva care ar vrea sæ ræmînæ marxist. Totuøi, e per- la primele. O altæ obiecflie ar fi cæ, de vreme ce un mod de producflie  fect clar cæ aceast aceastææ formular formularee mai mai mult mult decît concisæ cere sæ fie dezvo dezvol-l- dat e compatibil cu n tipur  tipurii de de concep concepte, te, acestea acestea nu pot fi explic explicate ate prin  tatæ: ambig ambiguitat uitatea ea term termenilor enilor ei a dat dat naøte naøtere re unor dezba dezbateri teri despr despree ce ce re reducerea ducerea lor la „bazæ“. Astfel, cunoaøtem exemple de societæfli care anume sînt „forflele“ øi „relafliile sociale“ de producflie, ce anume consti - au aceeaøi bazæ materialæ, dar prezintæ moduri foarte diferite de structustructu-

 tuie „baza „baza econom economicæ“, icæ“, „supras „suprastructur tructura“ a“ øi aøa mai mai departe. departe. E, de ase-

rare a relafliilor sociale, a ideologiei øi a altor træsæturi suprastructurale. 127

 

acest sens,  În acest sens, repre reprezentæri zentærile le oamenilor oamenilor despre univers determ determinæ inæ forfor- producflie ale unei societæfli, sau cel puflin nu dincolo de un anumit punct mele existenflei lor sociale, cel puflin în mæsura în care ultimele le deter- – caz în care dezvoltarea capitalismului occidental trebuie explicatæ minæ pe primele. Ceea ce determinæ aceste reprezentæri trebuie deci  færæ a ne ref referi eri în principal ncipal la o ase asemene meneaa ten tendinfl dinflææ gen genera eralæ, læ, iar con concep cepflia flia analizat într-un mod diferit: de pildæ, urmîndu-l pe Lévi-Strauss, ca un materialistæ a istoriei poate fi folositæ în cel mai bun caz pentru a expliansamblu de variaflii ale unor concepte în numær limitat. ca acest caz special. (Remarc în treacæt cæ a abandona opinia cæ oameSæ læsæm la o parte întrebarea dacæ Marx face abstracflie de culturæ. (Opi- nii acflioneazæ în mod constant într-un fel care are tendinfla de a mæri nia este cæ Faptul în scrierile sale istorice el e chiar opusul unui reducflionistmea economic.) fundamental ræmîne cæ analiza oricærei societæfli, la orice moment al dezvoltærii istorice, trebuie sæ înceapæ cu analiza momodului ei de producflie: cu alte cuvinte, (1) a formei tehnico-economice a „metabolismului dintre om øi naturæ“ (Marx), a felului în care omul se adapteazæ naturii øi o transformæ pe aceasta prin muncæ; mun cæ; øi (2) a asamblajelor sociale în care munca e mobilizatæ, desfæøuratæ desfæøuratæ øi distribuitæ. Aøa stau lucrurile astæzi. Dacæ vrem sæ înflelegem ceva despre Marea BritaBrita nie sau despre Italia sfîrøitului de secol XX, trebuie sæ începem evident cu transformærile masive în cadrul modului de producflie care au avut loc în anii 1950 øi 1960. În cazul societæflilor celor mai primitive, sis temul  temul de rudenie øi sistemul de idei (cæruia sistemul de rudenie îi este, prin tre altele, altele, un aspect) aspect) vor vor depinde depinde de faptul faptul dacæ dacæ avem de-a face face cu o

controlul asupraistorice naturii øie de nerealist øi produce, în acelaøi timp, consideraconsidera bile complicaflii altæ naturæ.) Fie existæ o asemenea tendinflæistoricæ generalæ – caz în care trebuie sæ explicæm de ce n-a avut ea loc  în alte alte pærfl pærflii sau sau chiar de ce în multe cazur cazurii (în (în China China,, de de pildæ pildæ)) i s-a opus  în mod mod clar ar rezisten rezistenflæ. flæ. Ar pærea pærea cæ nimic nimic în afaræ de putere putere,, inerflie inerflie sau  vreoo altæ for  vre forflæ flæ prin car caree str structu uctura ra øi sup supras rastru tructu ctura ra soc socialæ ialæ acfl acflion ioneaz eazææ asu asu-pra bazei materiale n-ar fi putut bloca miøcarea acesteia din urmæ.  În ce mæ prive priveøte, øte, asta nu creea creeazæ zæ o proble problemæ mæ de neînvins ns pentr pentruu conconcepflia materialistæ a istoriei ca modalitate de a interpreta lumea. Marx  însuøi  îns uøi, car caree era dep depart artee de a fi unilini iniari arist, st, a ofe oferit rit o exp explic licafli aflie pen pentru tru mot moti-i vul care face ca anumite anumite societ societæfli æfli sæ se dezvolt dezvoltee de de la Antich Antichitatea itatea clasi clasi-cæ, prin feudalism, la capitalism øi, de asemenea, pentru motivul care  face ca ca altele altele (un (un corpus corpus masiv pe care care elel l-a grupa grupatt sub numele gene-

economie de culegætori sau cu una de producætori (de hranæ). De pilpil - ric de mod de producflie asiatic) sæ nu urmeze acest curs al dezvoltærii. dæ, aøa cum arætase Wolf 9, într-o economie de culegætori resursele sînt Cu toate astea, ea creeazæ o problemæ foarte serioasæ pentru concepflia disponibile pentru oricine ar putea sæ le obflinæ, în timp ce într-o eco- materialistæ a istoriei ca o modalitate de a schimba a schimba lumea. Esenfla dedenomie de producætori (agraræ sau pastoralæ) accesul la resurse este res- monstrafliei lui Marx în aceastæ privinflæ este cæ revoluflia revolufli a trebuie sæ vinæ  trîns. El trebuie trebuie definit definit nu doar doar aici aici øi acum, acum, ci de-a de-a lungul lungul generafliilor generafliilor.. pentru cæ forflele de producflie au atins sau trebuie sæ atingæ un punct  Aøadar  Aøad ar,, deøi deøi conce conceptele ptele de bazæ øi de supra suprastruc structuræ turæ sînt esenfl esenfliale iale pen- la care ele sînt incompatibile cu „înveliøul capitalist“ al relafliilor de pro tru definire definireaa unei întregi suite de prioritæ prioritæflifli analitice, analitice, concepfl concepflia ia materiamateria- ducflie. Dar dacæ se poate aræta cæ în î n alte societæfli n-a existat o tendinflæ listæ a istoriei se confruntæ cu o altæ criticæ, mai serioasæ. Cæci Marx susfline de creøtere a forflelor materiale sau cæ creøterea lor a fost dirijatæ, dede nu doar cæ modul de producflie e primar øi cæ suprastructura trebuie,  viatæ  viatæ sau sau bloc blocatæ atæ altf altfel el de forfl forflaa orga organizær nizæriiii socia sociale le øi a supr suprastr astructur ucturiiii penpen într înt r-un un sen sens, s, sæ se con confor formez mezee „de „deose osebir birilo ilorr ese esenfli nfliale ale din dintre tre fiin fiinflel flele uma uma--  tru a se evita evita o revoluflie, revoluflie, aøa aøa cum explicæ explicæ Prefafla Prefafla din din 1859, de de ce nu ne“ pe care le aduce cu sine modul de producflie (i.e. relafliilor sociale s-ar întîmpla acelaøi lucru în cadrul societæflii burgheze? Poate fi posibil, de producflie), dar øi cæ existæ o inevitabilæ tendinflæ de evoluflie potrivit desigur, øi e chiar relativ uøor sæ construim un caz istoric mai modest cæreia se dezvoltæ forflele materiale de producflie ale societæflii øi potri- pentru necesitatea sau, poate, inevitabilitatea tranzifliei de la capitalism  vit cæreia cæreia ele intræ intræ în contrad contradicflie icflie cu raporturile existente de producflie la socialism. Dar am pierde atunci douæ lucruri care fuseseræ importan în expre expresiile siile lor supras suprastruct tructurale urale relat relativ iv inflexibile, bile, care treb trebuie uie atunci sæ  te pentru pentru Karl Marx Marx øi, cu siguranfl siguranflæ, æ, pentru pentru adepflii adepflii lui (inclusiv (inclusiv pentru pentru cedeze. Aøa cum a arætat G. A. Cohen, aceastæ tendinflæ de evoluflie este mine): (1) conøtiinfla faptului cæ triumful socialismului este sfîrøitul logic  tehnologicæ  tehno logicæ în sensul sensul cel mai mai larg al cuvîntului. cuvîntului. al tuturor evolufliilor istorice de pînæ acum; øi (2) cæ el marcheazæ sfîrsfîrProblema nu e atît de ce trebuie sæ existe o asemenea tendinflæ, de vreme øitul „pre-istoriei“, în sensul cæ nu poate fi øi nu va fi o societate bazatæ ce de-a lungul istoriei lumii ca întreg ea a existat cu certitudine pînæ în pe „antagonism“. prezent. Problema veritabilæ este cæ, în mod manifest, aceastæ tendinflæ nu e una universalæ. Deøi putem gæsi explicaflii pentru multe cazuri de Moduri de producflie societæfli so cietæfli care nu prezintæ aceastæ tendinflæ sau în care ea pare sæ se  Asta nu afec afecteaz teazææ valo valoarea area conc conceptu eptului lui de „mod de prod producfli ucflie“, e“, pe care opreascæ la un moment dat, asta nu e de ajuns. Am putea presupune Prefafla îl defineøte ca „agregatul raporturilor  raporturilor de de producflie care constio tendinflæ generalæ de progresie de la culesul hranei la producerea ei  tuie structura structura eco economicæ nomicæ a societæfli societæflii øi formeazæ formeazæ modul de producfl producflie ie (unde ea nu e fæcutæ imposibilæ sau superfluæ din rafliuni ecologice), dar  al mijloacelor materiale ale existenflei“. Oricare ar fi relafliile sociale de nu mai putem presupune acelaøi lucru pentru dezvoltærile moderne moderne ale producflie øi orice alte funcflii ar avea ele în societate, modul de producflie  tehnologiei ogiei øi industriali industrializærii, zærii, care au cucerit cucerit lumea pornind de la o sin- constituie structura care determinæ ce formæ va lua creøterea forflelor  guræ bazæ regionalæ øi doar una. Asta pare sæ ducæ la o absurditate logicæ. de producflie øi distribuflia surplusului, felul în care societatea poate sau

Fie nu existæ o tendinflæ generalæ de dezvoltare a forflelor materiale de

nu poate sæ-øi schimbe structurile øi felul în care, la momentele potri-

128

 

verso

poate avea  vite, poate avea sau va avea avea loc trecerea trecerea la un alt alt mod de producfl producflie. ie.  împreunæ  împreunæ cu ideologiil ideologiile sau cu „cultur „culturile“ ile“ lor lor.10 Ceea ce nu face însæ – El stabileøte, de asemenea, spectrul posibilitæflilor suprastructurale. Pe sau, de fapt, îøi propune sæ nu facæ – este sæ explice miøcærile bazei matescurt, modul de producflie constituie baza pentru înflelegerea diversitæflii riale øi ale diviziunii muncii, respectiv ea nu explicæ, explic æ, prin urmare, transsocietæflilor øi a interacfliunilor dintre ele, respectiv a dinamicilor lor istoisto-  formær  formærile ile MDP-urilor MDP-urilor.. Wolf Wolf lucreazæ lucreazæ cu trei mari mari MDP-uri MDP-uri sau sau „familii“ rice. Modul de producflie nu e identic cu societatea: „societatea“ e un de MDP-uri: modul bazat pe relaflii de rudenie, modul „tributar“ øi „modul sistem de relaflii între oameni sau, mai precis, un sistem de relaflii între capitalist“. Dar, deøi el face loc trecerii de la societæfli bazate pe vînat øi grupuri de oameni. de alinierea mod deacestor producflie (MDP) serveøte la societæfli producætoare hranæ în cadrulde modului rudela identificarea forflelorConceptul care ghideazæ grupuri – care poate cules nie, modul sæu „tributar“ e unde vast continuum sistemebazat carepeinclude  fi fæcutæ fæcutæ în mod mod diferit în diverse diversele le societæ societæfli, fli, în cadrul cadrul unui anumit spec- øi ceea ce Marx numea „feudal“, øi ceea ce numea „asiatic“. În toate aces tru. Formeaz Formeazææ oare MDP MDP-urile -urile o suitæ de stadii de de evoluflie, evoluflie, ordonate ordonate  te moduri, moduri, surplusu surplusull e apropr apropriat iat esenflialm esenflialmente ente de grupurile grupurile dominan dominan-cronologic sau în vreun alt fel? Pare sæ nu existæ nicio îndoialæ cæ Marx  te, care exercitæ exercitæ forfla forfla politicæ cæ øi cea militaræ. militaræ. Sînt multe de zis zis despre  însuøi le-a væzut ca formînd serii în care emancipar emanciparea ea progres progresivæ ivæ a aceastæ clasificare largæ, împrumutatæ de la Samir Amin, dar neajunsul omului în raport cu natura øi puterea de control asupra acesteia au afec- ei este cæ modul „tributar“ include în mod clar societæfli aflate în stadii  tat atît for forflel flele, e, cît øi relafli afliile ile de pro produc ducflie flie.. Con Confor form m ace acess foarte diferite ale capacitæfl capacitæfliiii lor produc productive: tive: de la mari  tui ansamblu de criterii criterii,, diversele MDP-uri pot fi seniori feudali ai Evului Mediu timpuriu pînæ la impeimaginate ima ginate ca aliniindu-se într-o ordine crescætoare. riul chinezesc; de la economii færæ oraøe la cele urbaDar în timp ce, în mod clar, anumite MDP-uri nu pot nizate. Analiza atinge totuøi într-un mod destul de  fi gîndite ca anterioare anterioare altora altora (e.g. (e.g. acelora acelora care neceneceperiferic problema esenflialæ a de ce, cum øi cînd una sitæ producflie de mærfuri sau motoare cu aburi ca fiind dintre variantele modului tributar generase capitalismul anterioare celor care nu necesitæ asemenea lucruri), lista de MDP-uri MDP-uri a lui Marx nu e menitæ men itæ sæ formeze o succesiune cronologicæ uniliniaræ. De fapt, e o chestiune ce fline de simpla examinare sæ observi cæ în toate stadiile dezvoltærii omeneøti, mai puflin în stadiile cele mai  timpurii (pur (pur ipotetice ipotetice),), au coexist coexistat at øiøi au interac interacflionat flionat diverse MDP-uri. Un mod de producflie reprezintæ atît un anumit pro anumit progra gram m de producflie (un fel de a produce pe baza unei tehnologii specifice øi a unei diviziuni productive particulare a muncii), cît øi „un ansamblu specific, istoric, de relaflii sociale prin care munca e desfæøuratæ pentru a cîøtiga energie din naturæ cu ajutorul uneltelor, priceperilor, organizærii øi cunoaøterii“ într-o anumitæ fazæ a dezvoltærii lor, un program øi un ansamblu prin care surplusul socialmente produs e fæcut sæ circule, e distribuit øi folosit pentru acumulare sau pentru alte scopuri. O istorie marxistæ trebuie sæ ia în considerare ambele funcflii. fun cflii. În asta constæ slæbiciunea unei cærfli foarte originale øi importante a antropologului Eric Wo Wolf:lf: Europe and the People without History. Ea încearcæ sæ arate cum anume expansiunea globalæ øi triumful mondial al capitalismului au afectat societæflile precapitaliste prin faptul cæ le-a integrat în sistemul sæu mondial; øi, de asemenea, cum anume capitalismul, la rîndul sæu, fusese modi ficat øi modela modelatt prin prin integr integrarea area sa, într într-un -un anumit sens, într într-o -o pluralit pluralitate ate de moduri de producflie. E o carte mai degrabæ despre legæturi decît despre cauze, deøi legæturile se pot aræta esenfliale pentru analiza cauzelor. Ea circumscrie în mod briliant o modalitate de a surprinde „træsæturile strategice de [...] variabilitate“ ale diverselor societæfli – adicæ  felurile le în care care ele ar putea sau nu sæ fie modificate ficate de de conta contactul ctul cu capi talismul. De asemenea, asemenea, în anumite momente, momente, ea furnizeazæ furnizeazæ un ghid

dezvoltat. Pe scurt, analiza modurilor de producflie trebuie întemeiatæ pe cercetarea forflelor materiale de producflie disponibile, adicæ pe o cercetare atît a tehnologiei øi a organizærii sale, cît øi a economiei. Cæci sæ nu uitæm cæ  într-unul  într -unul dintr dintree pasaje pasajele le des citat citatee ale ale acele aceleiaøi iaøi Pre Prefefle, fefle, Marx spunea cæ economia politicæ era anatomia sociesocie tæfliiii civ  tæfl civile ile.. Cu toa toate te ast astea, ea, ex exist istææ un asp aspect ect sub car caree ana analili-za tradiflionalæ a MDP-urilor øi a transformærilor care le afecteazæ trebuie dezvoltatæ – øi munca de cercetare recentæ a unor marxiøti a øi fæcut-o, de fapt. Transformarea Transformarea efectivæ a unui mod într-altul a fost væzutæ adesea în termeni cauzali øi uniliniari: în fiecare mod, se aratæ, existæ o „con tradicflie  tradic flie fundamentalæ fundamentalæ““ care genere genereazæ azæ dinamica dinamica øi forflele forflele care care duc la  transfor  tran sformare mareaa sa. sa. E depa departe rte de a fifi clar clar cæ acea aceasta sta e pers perspect pectiva iva lui Marx  însuøi – mai mai puflin pentru pentru capitalism capitalism – øi cu siguranflæ siguranflæ cæ ea conduce conduce la mari dificultæfli øi dezbateri færæ sfîrøit, mai ales în ce priveøte trecerea de la feudalismul occidental la capitalism. Pare mai util sæ se emitæ urmætoarele douæ presupoziflii. Mai presupoziflii. Mai întîi,i, cæ acele elemente fundamentale în tr  tr-un -un mod de producflie care tind sæ-l destabilizeze pe acesta implicæ pote implicæ potenflia nflia-litatea transfo litatea  transformærii rmærii mai mai curînd decît decît certitudinea certitudinea ei, dar dar cæ, în funcflie de structura modului, ele traseazæ, de asemenea, anumite limite pen tru transformar transformarea ea posibilæ. posibilæ. În al doilea rînd, cæ mecanismele ce duc la  trans  tr ansfor formar marea ea unu unuia ia din dintr tree mod moduri uri înt întrr-un alt altul ul po pott sæ nu fie exc exclus lusiv iv int inter er-ne acelui mod, ci pot apærea din conjuncflia øi interacfliunea unor sociesocie tæflii stru  tæfl structu cturat ratee în mod dife diferit rit.. În ace acest st sen sens, s, orice ce dez dezvol voltare tare e una mixtæ.  În loc sæ cæutæm cæutæm doar doar condifliile condifliile regionale regionale specifice specifice care care duc la formaformarea, de pildæ, a sistemului particular al Antichitæflii clasice în zona MediteMediteranei sau la transformarea feudalismului în capitalism c apitalism în contextul moøiilor 

læmuritor pentru relafliile dintre MDP-uri øi societæflile din cadrul lor,

 feudal  feu dale øi al ora oraøel øelor or din Eur Europ opaa Occ Occide identa ntalæ, læ, tr trebu ebuie ie sæ ne uit uitæm æm la div diverer129

 

sele cæi care au dus la joncfliunile øi intersecfliile la care se situau aceste regiuni într-o anumitæ fazæ a dezvol tærii.  tærii.  Aceast  Ace astææ abor abordar daree – care mi se par paree a fi cu tot totul ul în spir spiritul itul lui Mar Marxx øi pen tru care care,, dacæ dacæ e nevo nevoie, ie, pot fi gæsite te refe referinfl rinflee textu textuale ale prec precise ise – face mai uøor de explicat coexistenfla societæflilor ce înainteazæ pe calea care duce la capitalism øi a acelora care, pînæ ce n-au fost pætrunse øi cucerite de

urgente. Pe prima am menflionat-o deja: natura mixtæ a dezvoltærii oricærei societæfli sau a oricærui sistem social; interacfliunea acestora cu alte sistesisteme øi cu trecutul. E, dacæ dorifli, dezvoltarea celebrului celebru lui dictum al lui Marx conform cæruia oamenii îøi fac propria istorie, i storie, dar nu dupæ cum aleg ei, ci „în condiflii gæsite, date øi transmise din trecut“. A doua are de-a face cu clasa øi cu lupta de clasæ. Øtim cæ ambele concepte sînt esenfliale pen-

acesta, nu s-au dezvoltat în aceastæ direcfli e. Dar ea atrage,sînt de asemeMarx , cel puflin încæcadrul caaceste drul discufliei disc ufliei despre desp istoriadecapital ismului, daînr  nea, atenflia asupra unui fapt de caredirecflie. istoricii capitalismului tot mai  tru øtim,Marx, de asemenea, concepte sîntredestul prostismului, definitedar  conøtienfli, øi anume cæ evoluflia acestui sistem e, la rîndul ei, una mixtæ: mi xtæ: scrierile sale øi au provocat nenumærate dezbateri. O mare parte din cæ ea se construieøte pe materiale preexistente, folosindu-le, adaptîn- istoriografia marxistæ tradiflionalæ a eøuat în a le gîndi øi, prin urmare, a du-le, dar øi cæ ea e, de asemenea, modelatæ de ele. Cercetæri recen- nau fragiat în tot felul felul de dificultæfl dificultæfli.i. Voi Voi da doar doar un singur singur exemplu. exemplu. Ce  te asupra formærii formærii øi dezvoltær dezvoltæriiii claselor muncitore muncitoreøti øti au ilustrat ilustrat foarte este o „revoluflie burghezæ“? Putem sæ gîndim oare o „revoluflie burgheburghebine acest aspect. De fapt, una dintre rafliunile pentru care ultimii douædouæ- zæ“ ca fiind „fæcutæ“ de o burghezie, ca fiind obiectivul unei lupte a burghe zeci øi cinci de ani din istoria mondialæ au adus transformæri sociale pro- ziei pentru a obfline puterea împotriva unui vechi regim sau a unei clase  funde e aceea cæ asemenea asemenea elemente elemente precapitali precapitaliste, ste, pînæ acum pærfli pærfli dominante ce stæ în calea instituirii unei societæfli burgheze? Sau: cînd esenfliale ale operærii capitalismului, au devenit în cele din urmæ prea ero- putem sæ ne gîndim la o asemenea revoluflie în felul acesta? Critica din date de dezvoltarea capitalistæ pentru a mai putea juca rolul vital pe care pre prezent zent a interpretærilor marxiste ale revolufliei engleze øi ale celei l-au avut odinioaræ. Mæ gîndesc aici, desigur, la familie.  franceze  fran ceze a fost una eficace, iar asta pentru cæ a arætat cæ o asemenea imagine ima gine tradiflionalæ a burgheziei øi a revolufliei burgheze este nepotriMoøtenirea lui Marx  Mæ voi întoarce acum la ilustrærile importanflei singulare a lui Marx penpen tru istorici istorici pe care le-am le-am menflionat onat la începutul începutul acestei acestei discuflii. discuflii. Marx ræmîne ræ mîne baza esenflialæ a oricærei cercetæri adecvate a istoriei pentru cæ – pînæ acum – el a fost singurul care sæ fi încercat sæ formuleze o abordare metodologicæ a istoriei ca întreg, sæ aibæ în vedere øi sæ explice întregul proces al evolufliei sociale omeneøti. În acest sens, el e superior lui Max Weber, Weber, singurul sæu rival real în ce priveøte influenfla i nfluenfla asupra istori cilor øi, din multe puncte de vedere, o importantæ viziune complementa complementa-ræ øi corectivæ. O istorie bazatæ pe Marx poate fi conceputæ færæ adæugiri  weberiene,  weber iene, dar istoria weberia weberianæ næ nu nu poate poate fi conceputæ conceputæ decît în mæsumæsura în care îl ia pe Marx (sau cel puflin acea Fragestellung Fragestellungmarxistæ) marxistæ) ca punct de plecare. Dacæ vrem sæ dæm un ræspuns la întrebarea majoræ a întregii istorii – øi anume cum, de ce øi prin ce procese omenirea a evoluat de la omul cavernelor la cælætoriile în spafliu, mînuirea forflei nucleare nucl eare øi la ingineria geneticæ – o putem face doar prin punerea tipului de în tre  trebær bærii elaborat de Marx, chiar dacæ nu trebuie sæ acceptæm toate ræspunsurile sale. Acelaøi lucru e adeværat dacæ vrem sæ dæm un ræspuns la a doua  întrebare  întreba re majoræ, majoræ, implicitæ citæ în prima: prima: øi anume, anume, de ce aceastæ aceastæ evoluflie evoluflie n-a fost una egalæ øi uniliniaræ, ci extrem de accidentatæ øi de mixtæ. Singu rele ræspunsuri care pot concura cu cele marxiste sînt date în termenii evolufliei biologice (de pildæ, sociobiologia), dar acestea sînt în mod clar  insuficiente. Marx n-a rostit – nici pe departe – ultimul cuvînt în aceastæ chestiune, dar el l-a rostit cu siguranflæ pe primul øi sîntem încæ obligafli sæ continuæm discursul pe care l-a inaugurat. Subiectul acestei comunicæri este Marx øi Istoria, dar rolul meu aici nu e sæ anticipez discuflia despre care sînt øi care trebuie sæ fie temele majore care sæ-i preocupe astæzi pe istoricii marxiøti. N-aø vrea însæ sæ ajung

 vitæ. Ar fi trebuit trebuit sæ øtim asta. asta. Ca marxiøti marxiøti sau, de fapt, ca observa observatori tori realiøti ai istoriei, nu-i vom urma pe critici în negarea existenflei unor asemenea revoluflii sau în negarea faptului cæ revolufliile engleze din secolul al XVII-lea øi Revoluflia Francezæ au adus schimbæri fundamentale øi reorientæri „burgheze“ ale societæflilor în care au avut loc. Dar trebuie sæ gîndim mai precis ce avem în vedere. Cum am putea rezuma atunci impactul lui Marx asupra scrierii istoriei la o sutæ de ani de la moartea sa? Putem sublinia patru puncte. 1. Influenfla lui Marx în flærile nonsocialiste e færæ îndoialæ mai mare asas tæzi printr printree istorici istorici decît a fost fost în timpul timpul vieflii mele – øiøi memoria memoria mea acoperæ ultimii cincizeci de ani – øi probabil mai mare ca oricînd de la moartea lui Marx. (Situaflia în flærile angajate în mod oficial de par tea ideilor sale nu poate poate fi, evident, evident, compar comparatæ atæ cu aceastæ aceastæ tendinfl tendinflæ.) æ.)  Asta treb trebuie uie spus pentr pentruu cæ, cæ, în mome momentul ntul de faflæ, exist existææ o îndep îndepærta ærta-re destul de masivæ de Marx printre intelectuali, intelectual i, mai ales în Franfla øi  în Italia Italia.. Adevæ Adeværul rul e cæ cæ influenfl influenflaa sa sa poate poate fi væzutæ væzutæ nu doar în numæru numærull istoricilor care pretind cæ sînt marxiøti, deøi el e destul de mare, respecrespec tiv în num numæru ærull celo celorr car caree acc accept eptææ imp impor ortan tanfla fla sa pen pentru tru ist istori orie (de pildæ, dæ, Braudel în Franfla, øcoala Bielefeld în Germania), ci øi în numærul mare de istorici ex-marxiøti, adesea eminenfli, care pæstreazæ viu numele lui Marx (de pildæ, Postan). Postan). Mai mult, existæ numeroase elemente care,  în urmæ cu cincizeci cincizeci de ani, fuseseræ fuseseræ subliniate subliniate mai ales de de marxiøti marxiøti øi care au devenit acum pærfli ale istoriografiei comune. Adeværat, asta poate cæ nu s-a datorat lui Karl Marx, dar marxismul probabil cæ a fost influenfla principalæ în „modernizarea“ istoriografiei. 2. Aøa cum se scrie øi se discutæ astæzi, cel puflin în majoritatea flærilor, istoria marxistæ îl ia pe Marx ca pe un punct de plecare, øi nu ca pe unul de sosire. Nu spun cæ ea s-ar afla în î n mod necesar într-un deza-

la o concluzie færæ a atrage atenflia asupra a douæ teme care mi se par 

cord cu textele lui Marx, deøi e pregætitæ s-o facæ în locurile în care

130

 

verso

în vechite. Asta e acestea sînt greøite din punct de vedere factual sau învechite.  valabil pentru opiniile opiniile sale sale despre despre societæflile societæflile orientale orientale øi „modul „modul de producflie pro ducflie asiatic“, oricît de geniale øi de profunde ar fi fost cel mai adesea observafliile sale în acest sens, dar mai e valabil valabi l øi pentru opiniiopiniile sale despre societæflile primitive øi evoluflia lor. Aøa cum arætase o carte recentæ despre marxism øi antropologie scrisæ de un antropo-

cu transformarea istoriei prin ideile ideil e lui Marx. Dar sîntem departe de o asemenea situaflie utopicæ: luptele ideologice øi politice, de clasæ sau de independenflæ ale secolului al XX-lea sînt de aøa naturæ încît aøa ceva e de neînchipuit. Atît cît se poate prevedea din viitor, viitor, va trebui sæ-l apæræm pe Marx øi marxismul, în cadrul istoriografiei øi în afara ei, împotriva celor care îi atacæ din motive politice øi ideologice.

log marxist: „Cunoaøterea lui Marxcaøi bazæ Engels cu privire la societæflile primitive a fost destul de insuficientæ pentru antropologia mo modernæ“. Nu spun nici cæ istoriografia marxistæ recentæ doreøte neapærat sæ revizuiascæ sau sæ abandoneze aliniamentele principale princi pale ale concepconcep fliei material materialiste iste a istorie istoriei,i, deøi deøi e pregætit pregætitææ sæ le priveascæ veascæ în mod cri tic aco acolo lo und undee e nev nevoie oie.. Eu, în ce mæ priveøte, veøte, nu vre vreau au sæ aba abando ndonez nez concepflia materialistæ materialistæ asupra istoriei. Dar istoria marxistæ, în versiunile ei cele mai fertile, mai degrabæ degrabæ îi foloseøte astæzi meme todele decît sæ-i coment comenteze eze textele – mai mai puflin puflin atunci atunci cînd ele chiar meritæ comentate. Încercæm sæ facem ceea ce Marx n-a apucat sæ facæ. 3. Istoria marxistæ e astæzi pluralæ. Marx nu ne-a læsat drept moøtenire o singuræ interpretare „corectæ“ a isis-

Cînd facem trebuie sæ apæræm, istoria capaci  tatea omuluiasta, de avaînfleleg înflelege cum cum lumea umeade a ajuns aasemenea, juns sæ devinæ ceeaøi ce esteastæzi øi cum omenirea poate avansa cætre un viitor mai bun.

 toriei: o asem  toriei: asemenea enea viziune une desp despre re isto istorie rie a deve devenit nit par par- te din moø moøten tenire ireaa mar marxis xismul mului ui mai ale aless înc încep epînd înd cu 193 19300 sau pe atunci, dar asta nu mai e ceva acceptat sau acacceptabil, cel puflin acolo unde oamenii pot sæ decidæ pe cont propriu cu privire la aceste chestiuni. Acest plurapluralism are dezavantajele sale. Ele sînt mai evidente prin tre cei care care fac teoria teoria istoriei ei decît printre printre cei care care scriu istoria, istoria, dar  dar  ræmîn vizibile chiar øi-n rîndurile acestora din urmæ. Cu toate astea, chiar dacæ am crede cæ aceste dezavantaje sînt mai mari sau mai mici decît avantajele, pluralismul pluralismul muncii marxiste e astæzi un fapt de neoneocolit. De fapt, nu e nimic problematic în î n aceastæ situaflie. Øtiinfla e un dialog între vederi diferite bazate pe o metodæ comunæ. Ea înceteazæ sæ fie øtiinflæ øtiinflæ doar doar atunci cînd nu existæ metodæ pentru a decide care dintre vederile rivale e greøitæ greøitæ sau mai puflin fructuoasæ. Din nefericire, lucrurile stau adesea aøa în istorie, dar nu doar în cazul celei mar xiste. 4. Astæzi istoria marxistæ nu e øi nu poate fi izolatæ de restul gîndirii øi cercecerce tærii istorice istorice.. Aceasta Aceasta e o afirmaflie cu douæ fefle. Pe de o parte, mar mar- xiøtii  xiø tii nu mai res respin pingg – dec decîtît ca o sur sursæ sæ de mat materi erie primæ mæ pen pentru tru mun munca ca lor – scrierile istoricilor care nu pretind cæ sînt marxiøti sau care sînt chiar antimarxiøti. Dacæ ei scriu bine istorie, trebuie luafli în considerare. Asta nu ne împiedicæ totuøi sæ criticæm øi sæ ducem o luptæ ideologicæ împotriva istoricilor care scriu bine istorie, dar care acflioneazæ ca ideologi. Pe de altæ parte, marxismul a tranformat atît de mult istoria dominantæ încît, dacæ autorul nu-øi face cunoscutæ poziflia sa ideo i deo-logicæ, e adesea imposibil astæzi sæ spui dacæ o anumitæ lucrare a fost scrisæ de un marxist sau de un nonmarxist. Acesta nu e un motiv de regret. Mi-ar plæcea sæ vinæ un timp cînd nimeni nu mai întreabæ dacæ

Traducere de Alexandru Polgár  Notæ: Prelegerea lui Eric Hobsbawm a fost rostitæ în cadrul Marx Centenary Conference, organizatæ în 1983 de Republica San Marino.

Note: 1. J. Hicks, A Hicks, A Theory of Economic Economic History, History, London, 1969, p. 3. 2. Citat din K. Marx, Capital Vol. I, Harmondsw Harmondsworth, orth, 1976, p. 513. 3. Marx, Engels, „The German Ideology“, Collected Works, London, 1976, p. 24. Traducere modificatæ. 4. Ibid., p. 37. 5. Ibid., p. 53. 6. E. Wolf, Europe and the People without History, Berkeley, 1983, p. 74. 7. Ibid., p. 75. 8. „The „The German Ideology“, Ideology“, p. 37. 9. Wolf, p. 91–92. 10. Wolf, p. 389.

autorii sînt marxiøti sau nu, cæci marxiøtii s-ar putea mulflumi atunci 131

 

400117 RO Cluj Str. Dorobanflilor, nr. 12 tel.: +40-264-594634 [email protected] www.ideaeditura.ro

COLECfiIA PUBLIC Spafliul Public Bucureøti | Public Art Bucharest 2007. Editatæ de Marius Babias øi Sabine Hentzsch, seria de cærfli de artist este publicatæ de Editura IDEA (Cluj) øi Verlag der Buchhandlung  Walther König (Köln).

CÆRfiI DE ARTIST

Dan Perjov Perjovschi: schi: Postmodern Ex-communist 16 × 23 cm, 96 pag. 35 lei

 Anetta Mona Mona Chiøa, Chiøa, Lucia Tkácˇová: ˇová: Dialectics of Subjection #4 16 × 23 cm, DVD 35 lei

Nicoleta Esinencu:  A(II)Rh+ 16 × 23 cm, 240 pag. 35 lei

Mircea Cantor: Tæcerea mieilor. The Silence of the Lambs 16 × 23 cm, 132 pag. 35 lei

H.arta: 2008 16 × 23 cm, 124 pag. 35 lei

Marius Babias:

Oliver Marchart:

 Augustin Ioan, Ioan, Ciprian Ciprian Mihali: Mihali:

CÆRfiI DE ARTIST

Lia Perjovschi: Contemporary Art Archive Center for Art Analysis 1985–2007

Daniel Knorr: Carte de artist 16 × 23 cm, 200 pag. 670 lei

× 16 35 lei23 cm, 200 pag.

Marius Babias:

Recucerirea politicului. Economia culturii  în societatea capitalistæ 16 × 23 cm, 140 pag. 30 lei

Spafliul Public Bucureøti | Public Art Bucharest 2007 16 × 23 cm 25 lei

Naøterea culturii pop 16 × 23 cm, 128 pag. 25 lei

Hegemonia în cîmpul artei. Expozifliile documenta dX, D11, d12  øi politica bienalizærii 16 × 23 cm, 96 pag. 19 lei

Dublu tratat de urbanologie 16 × 23 cm, 200 pag. 25 lei

 

400117 RO Cluj Str. Dorobanflilor, nr. 12 tel.: +40-264-594634 [email protected] www.ideaeditura.ro

COLECfiIA R EFRACfiII EFRACfiII / R EFRACTIONS EFRACTIONS  A crea o nouæ culturæ nu înseamnæ doar a face descoperiri „originale“ „originale“ în mod mod individual, ci de asemenea, asemenea, øi mai ales, a ræspîndi într-o manieræ criticæ criticæ adeværuri deja descoperite, a le „socializa“ øi, prin urmare, a le face sæ devinæ baza unor acfliuni în cadrul vieflii, elementul de coordonare øi de ordine intelectualæ øi moralæ. mo ralæ. Ca o mulflime de oameni sæ fie adusæ la a gîndi în mod coerent øi unitar realul prezent – acesta e un fapt „filosofic“ mult mai important øi mai original decît hazardul h azardul prin care un „geniu“ filosofic dæ peste un nou adevær ce ræmîne patrimoniul unor grupulefle de intelectuali. (A. Gramsci) Creating a new culture does not only mean one’s own individual “original“ discoveries. It also, and most particularly, means the diffusion in a critical form of truths already discovered, their “socialization“ as it were, and even making them the basis of vital action, an element of co-ordination and intellectual and moral order. For a mass of people to be led to think coherently and in the same coherent fashion about the real present world, is a “philosophical“ event far more important and “original“ than the discovery by some philosophical “genius“ of a truth which remains the property of small groups of intellectuals. (A. Gramsci)

Marius Babias (ed.): European Influenza 16 × 23 cm, 264 pag. 20 lei

 Adrian T. T. Sîrbu,  Alexandru Polgár (coord.): (coord.): Genealogii ale  postcomunismului  postcomunis mului 16 × 23 cm, 336 pag. 35 lei

Konrad Petrovszky, Ovidiu fiichindeleanu (coord.): Revoluflia Românæ televizatæ. Contribuflii la istoria culturalæ a mediilor  16 × 23 cm, 248 pag., 35 lei

Timotei Nædæøan (coord.): Comunicarea construieøte realitatea. Aurel Codoban la 60 de ani 16 × 23 cm, 164 pag. 25 lei

Bogdan Ghiu: Telepitecapitalism. Evul Media 2005–2009 16 × 23 cm, 312 pag. 29 lei

 Adrian T. T. Sîrbu,  Alexandru Polgár Polgár (eds.): Genealogies of  Postcommunism 16 × 23 cm, 343 pag. 35 lei / 9 € / 12 USD

Konrad Petrovszky, Ovidiu fiichindeleanu (eds.): Romanian Revolution Televised 16 × 23 cm, 255 pag. 35 lei / 9 € / 12 USD

 Aurel Codoban Codoban:: Imperiul comunicærii. Corp, imagine øi relaflionare 16 × 23 cm, 107 pag. 25 lei

Claude Karnoouh: Inventarea poporului-nafliune une 16 × 23 cm, 368 pag. 30 lei

 Alexandru Polgár:  Alexandru gár: Diferenfla dintre conceptul de piaflæ al lui Heidegger  øi cel al lui Granel 16 × 23 cm, 140 pag. 19 lei

 

400117 RO Cluj Str. Dorobanflilor, nr. 12 tel.: + 40-264-594634 [email protected] www.ideaeditura.ro

Editura IDEA a luat naøtere ca un proiect deopotrivæ teoretic øi practic: publicarea de texte ca ca tot  tot atîtea atîtea instrumente de reflecflie asupra artisticului, socialului øi politicului. Echipa editorialæ a pornit de la un minim de exigenfle clare: traducerea riguroasæ în limba românæ a unor scrieri majore din filosofia contemporanæ øi din teoria recentæ a artei øi, prin aceasta, introducerea fiabilæ  în dezbaterea dezbaterea intelectualæ ectualæ de la noi a unor unor interogaflii interogaflii exemplar exemplaree pentru lumea lumea în  în care træim. træim. Nu e vorba însæ nsæ de simplul simplul „im„import“ în românæ al unor „idei“. Prin opfliunea pentru un anumit tip de scriituræ, aceea în care limba se pune la încercare în toate resursele ei logice øi expresive, editura øi-a propus sæ împrospæteze, prin chiar actul traducerii ori prin texte originale, idiomul critic (i.e. filosofic) în româneøte. Cu alte cuvinte, sæ contribuie la deplasarea øi acutizarea capacitæflii de a gîndi ceea ce ni se înîn tîmplæ, astæzi.  Asumîndu-øi  Asumîn du-øi caracterul caracterul de edituræ edituræ micæ, noncom noncomercialæ, ercialæ, IDEA a funcflion funcflionat, at, din 2001 pînæ pînæ acum, prin douæ douæ colecflii colecflii –Balcon –Balcon øi Panopticon Pa nopticon.. Publicarea în prima colecflie a unor autori precum Benjamin, Barthes, de Duve, Flusser, Groys, Babias, Lovink, Lacoue-Labarthe sau a unor materiale despre opera unor artiøti ca Joseph Beuys oferæ puncte de sprijin pentru cartografierea  teriri toriului  te  toriului artei moderne øi actuale; în acest fel, teoriile contemporane ale artei, al cæror potenflial explicativ øi analitic se consti  tuie într într-un -un „aparat „aparat concep conceptual“ tual“ util deopot deopotrivæ rivæ cercetæ cercetætoril torilor or øiøi practicien practicienilor ilor,, sînt sînt aduse, aduse, pentru pentru prima datæ, într într-o -o manieræ manieræ coeren tæ øi comprehensiv comprehensivææ în spafliul spafliul public românesc românesc.. Prin prezenfla în cea de-a doua colecflie a unor autori ca Derrida, Foucault, Deleuze, Lyotard, Lyotard, J.-L. Nancy, Nancy, G. Granel, Sloterdijk, Sloterdijk, Baudrillard, G. M. Tamás, Tamás, Agamben, Arendt, nu dorim doar sæ racordæm cititorul la „avangarda“ gîndirii filosofice actuale, ci, mai ales, sæ-i punem la dispoziflie mari lecturi ale unor probleme cu care se confruntæ în viafla societæflii: politicul øi puterea, aporiile reprezentærii øi ale istoricitæflii, cæderea comunismului sau criza universitæflii, globalizarea, globalizarea, (post)modernitatea, nihilismul etc. Nu în ultimul rînd, prin noile sale colecflii, editura a început sæ asume øi producflia propriu-zisæ – fie în mod individual, fie colectiv c olectiv – de discurs critic aplicat aplicat,, pornind de la situafliile politice øi contextele intelectuale actuale, adicæ simult adicæ simultan an locale øi globale. AcesAces te noi colecflii, colecflii, ale cæror cæror prime titluri uri au apærut apærut deja, opereazæ opereazæ sub generice generice precumRefracflii precum Refracflii – dedicatæ analizelor cul tur  turale øi sociopolitice in situ; Praxis – consacratæ explorærii strategiilor efective ale luptei politice pe diverse fronturi fronturi øi meridiane; øi, în sfîr øit, Public – acoperind autoproducflia artistico-democraticæ, multiplæ, a spafliului public.

 APARIfiII  APA RIfiII RECENTE RECENTE

Philippe Lacoue-Labarthe: Ficfliunea politicului. Heidegger, arta øi politica

 Jacques Derrida, Derrida, Bernard Stiegler: Ecografii ale televiziunii

Oliver Marchart: Gîndirea politicæ  postfundaflionistæ  postfunda flionistæ

14 × 23 cm, 172 pag. 25 lei

14 × 23 cm, 143 pag.

14 × 23 cm, 183 pag. 29 lei

Indra Kagis McEwen: Stræbunul lui Socrate. Un eseu despre începuturile arhitecturale 14 × 23 cm, 151 pag., 29 lei

 Jacque  Jacquess Rancière: Ura împotriva democrafliei 14 × 23 cm, 79 pag. 19 lei

IDEA artæ + societate #35, 2010 20 lei

IDEA artæ + societate #36–37, 2010 40 lei

IDEA artæ + societate #38, 2011 20 lei

 

 www.ideaeditura.ro  www .ideaeditura.ro  www.ideamagazine.ro  www .ideamagazine.ro IDEA publishing house was born as a theoretical and practical project at the same time. Committed to publishing texts as impl implements ements of reflection upon the artistic, the social, and the political, the editorial staff started with a clear set of miniminimum goals: the translation into Romanian of major texts of contemporary philosophy and recent theory of art. By this, IDEA aims to insert into the Romanian public debates interrogations which are exemplary for the world we live in. HowHowever, this means more than “importing“ certain “ideas“. By promoting a certain type of writing – that in which the lan guage experimentally but rigorously explores its logical and expressive resources – the publishing house intends to refresh, by the very gesture of translation or through original texts, the critical (i.e. philosophical) idiom of Romanian. In other words, orient us today. to possibilit toward the criticality of what happens Acceptingour itspossibilities conditioniesasofa thinking small, non-commercial publishing house, IDEAto has, since 2001, run two series – Balcon and Panopticon. Providing important guiding marks for mapping the realm of modern and contemporary arts, the first series includes such authors as Benjamin, Barthes, de Duve, Flusser, Groys, Babias, Lovink, Lacoue-Labarthe or materials on the work of artists as Joseph Beuys. For the first time in the Romanian public space, contemporary art theory is brought along in a coherent and meaningful fashion. In this way, the elucidative and analytical potential of art theory provides a conceptual toolbox useful to both theorists and artists. In the second series, by publishing thinkers such as Derrida, Foucault, Deleuze, Lyotard, J.-L. Nancy, G. Granel, Sloterdijk, Baudrillard, G. M. Tamás, Agamben, Arendt, we would like not only to connect the reader to the “avant-garde“ of contemporary philosophical thought, but also to provide the public with major readings of questions burdening our contemporary societies: power and the political, the predicaments of representation and historicity, the fall of communism, the crisis of  academia, globalization, (post)modernity, nihilism, etc. Last, but not least, with its recent series the publishing house has also committed itself to the  production on of applied critical discourses, taking as its starting point the present political situations and intellectual contexts – a simultaneously global and local theoretical endeavour. These new collections operate under titles such as Refracflii [Refractions] – dedicated to cultural and socio-political analyses in situ; Praxis – dealing with the exploration exploration of the concrete strategies of progressive political struggle all over the world; and, finally, Public – covering the various modalities of artistic-democratic self-production of public space in Romania.

 Jacques Rancière: Rancière: Împærtæøirea sensibilului. Esteticæ øi politicæ

 Arthur C. Danto: Danto: Transfigurarea locului comun. O filosofie a artei

14 × 23 cm, 59 pag. 19 lei

14 × 23 cm, 279 pag. 39 lei

Perry Anderson: Originile postmodernitæflii 14 × 23 cm, 139 pag. 29 lei

PREGÆTIRE / COMING SOON  ÎN PREGÆTIRE Michel Foucault: Guvernarea de sine øi guvernarea celorlalfli Srec´ko ´ko Horvat, Slavoj Žižek: Ce vrea Europa? Uniunea øi nemulflumirile legate de ea

László Ujvárossy:  Arta experimentalæ experimentalæ  în anii optzeci optzeci la Oradea 16 × 23 cm, 319 pag. 39 lei

Immanuel Wallers tei  tein: n: Pentru a înflelege înflelege lumea.  lumea. O introduc introducere ere în analiza  sistem  sist emelor-lume elor-lume 14 × 23 cm, cm, 119 pag., 2,95 2,95 lei

IDEA artæ + societate #39, 2011 20 lei

IDEA artæ + societate #40, 2011 20 lei

IDEA artæ + societate #41, 2012 30 lei

 

 ÎN PREGÆTIRE PREGÆTIRE / COMING SOON

Dan Perjovschi: Temporary Yours, 1995–2012  www.ideae  www .ideaeditura. ditura.ro ro 

IDEA artæ + societate #42, 2012 30 lei

 

Chausseestraße 128/129 — 10115 Berlin —

+ 49

[ 0]  30

 280 70 20  /21 /fa x 19 — www.nbk.org

n.b.k. Program 2014 Exhibition space (ground floor) Give Us The Future. Giving Contours To Shadows.  A cooperation with Savvy Contemporary, Berlin

Nairy Baghramian Showroom (first floor) Exhibitions and programs are funded by

Neue Berliner Kunstverein

partner of 

is

Kajsa Dahlberg Filipa César

Laure Prouvost neuer.berliner.kunstverein.e.V.

 

   3    1    0    2    i    h   c   s   v   o    j   r   e    P   n