Referat Nursing

1

Școala Postliceală Sanitară „Vasile Voiculescu”
Oradea






SECURITATEA MUNCII ÎN
DOMENIUL SANITAR
- NURSING -


Elev: Buz Ioana Maria
Clasa 1B Amg



- Mai 2014 -
2

Sănătatea şi securitatea cadrelor medicale
Lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea în sectorul serviciilor de sănătate
se confruntă cu o gamă largă de activităţi şi de medii de lucru care reprezintă o
ameninţare pentru sănătatea lor şi care prezintă riscul de boli profesionale sau
accidente de muncă. Această secţiune oferă informaţii detaliate cu privire la
astfel de riscuri şi la o serie de metode eficiente de evaluare şi de eliminare sau
reducere a acestora.
Multe dintre structurile în care lucrătorii din domeniul serviciilor medicale
îşi desfăşoară activitatea, precum şi multitudinea de sarcini pe care le realizează
aceştia pot prezenta o mare varietate de pericole. Sectorul serviciilor de
sănătate este vast, cuprinzând aproximativ 10% din totalul lucrătorilor de
pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Mai mult de trei sferturi din aceştia sunt
femei.
Prin natura muncii lor, indiferent dacă este vorba de asistenţă medicală
primară pentru persoane cu afecţiuni fizice sau mintale, de manevrarea
pacienţilor sau de furnizarea de servicii de curăţenie, este esenţial ca în acest
sector sănătatea şi securitatea să constituie o prioritate. Cu toate acestea,
datele la nivel european arată că proporţia lucrătorilor din domeniul serviciilor
medicale care consideră că activitatea pe care o desfăşoară reprezintă un risc la
adresa sănătăţii şi securităţii lor, este mai mare decât media tuturor sectoarelor
din UE. În special, expunerea la ameninţări de violenţă fizică şi la acte reale de
violenţă din partea colegilor şi a altor persoane este foarte răspândită în
comparaţie cu alte sectoare.
Riscurile cu care se confruntă lucrătorii din domeniul sănătăţii includ:
 Riscuri biologice, cum ar fi infecţiile cauzate de leziunile provocate de
înţepături cu ace.
 Riscuri chimice, incluzând medicamentele utilizate în tratamentul
cancerului şi dezinfectanţii.
 Riscuri fizice, cum ar fi radiaţiile ionizante.
 Riscuri ergonomice, de exemplu manevrarea pacienţilor.
 Riscuri psiho-sociale, incluzând violenţa şi munca în schimburi.
Această secţiune oferă, printre altele, studii de caz, exemple de bune
practici şi liste de verificare pentru a veni în ajutorul persoanelor care se ocupă
de aspectele legate de sănătate şi securitate în muncă să evalueze posibilele
riscuri şi să monitorizeze procesele de siguranţă.

*Prevenirea rănirilor provocate de obiecte ascuţite la locul de
muncă.
Lucrătorii din domeniul medical sunt expuşi riscului de înţepături de ac
sau răniri cu obiecte ascuţite. Aceste răni ridică probleme deoarece lucrătorul
3

se poate infecta cu agenţi patogeni transmişi prin sânge (viruşi, bacterii,
ciuperci şi alte microorganisme).
Virusul imunodeficienţei umane (HIV) şi hepatita B (HBV) sau C (HCV)
sunt riscurile cele mai frecvente, dar există peste 20 de boli transmisibile prin
sânge care se pot transmite astfel.
In Europa, numărul estimat al rănilor cauzate de înţepături de ac este
de 1 milion pe an. Cadrele medicale nu sunt singurele expuse la acest risc. Deşi
se consideră că asistentele medicale care lucrează în situaţii medicale urgente
sunt expuse cel mai mult la acest risc, mulţi alţi lucrători se pot afla în situaţii cu
risc de rănire. De exemplu, personalul auxiliar, precum lucrătorii din
curăţătorii şi spălătorii pot fi expuşi unui risc mare.

*Directiva UE privind prevenirea rănilor provocate de obiecte
ascuţite în sectorul spitalicesc şi în cel al asistenţei medicale
Pentru a remedia această problemă, a fost adoptată Directiva
2010/32/UE. Această directivă pune în aplicare Acordul-cadru privind
prevenirea rănilor provocate de obiecte ascuţite în sectorul spitalicesc şi în cel
al asistenţei medicale semnat între partenerii sociali europeni HOSPEEM
(Asociația angajatorilor din sectorul spitalicesc și al sănătății) şi EPSU
(Federația Europeană a Sindicatelor din Serviciile Publice).
Obiectivul directivei este să realizeze un mediu de lucru cât mai sigur
prin prevenirea rănilor cauzate de obiecte medicale ascuţite (inclusiv ace) şi
protejarea lucrătorilor din spitale şi din sectorul sănătăţii expuşi la acest risc.
Acest lucru se poate realiza luând următoarele măsuri preventive şi de
protecţie:
- eliminarea utilizării inutile a obiectelor ascuţite.
- furnizarea de dispozitive medicale.
- încorporarea de mecanisme de protecţie care să asigure siguranţa.
- implementarea de sisteme de lucru sigure.
-implementarea de proceduri sigure de utilizare şi eliminare a
instrumentelor medicale ascuţite.
- interzicerea practicii repoziționării tecii acelor de unică folosință.
- utilizarea de echipament individual de protecţie.
- vaccinarea.

*Norme de securitate a muncii în domeniul sanitar
Normele de securitate a muncii în domeniul sanitar sunt reglementări cu
aplicabilitate națională și cuprind prevederi minimal obligatorii pentru
desfășurarea diferitelor activități în condiții de securitate. La locurile de muncă
în care se desfășoară diverse activități în domeniul sanitar vor fi repartizate
4

numai persoane care au fost instruite din punct de vedere al securității muncii;
astfel, persoanele care lucrează în domeniul sanitar vor fi informate cu privire la:
- riscurile la care sunt expuse privind contactarea unor boli;
- părțile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate: butelii de O2,
aparatură electrică în cazul resuscitării cardio-respiratori, etc. ;
- dispozitivele de protecție existente în serviciul de radiologie (ecran de
protecție, mănuși, șorțuri);
- mijloace de protecție și autoprotecție pentru a evita contaminarea cu
produsele de excreție (urină, materii fecale, sput , lichid de ascită, etc.);
- modul de intervenție în caz de avarii sau accidente;
- semnificația marcajelor și inscripțiilor diverselor ambalaje (recipiente de
sticlă, cutii, flacoane, etc.);
- semnificația tăblițelor de avertizare cu semnul de pericol biologic, de
iradier , etc.
- purtarea echipamentului de protecție; acesta este alcătuit din mănuși,
halat alb, şorțuri, bluze impermeabile, mască, protectoare faciale (ochelarii,
ecran protector), echipamente de resuscitare, bonetă, cizme de cauciuc, papuci
ce pot fi usor decontaminați. Vestiarele echipamentului individual de protecție
vor fi separate de cele pentru îmbrăcămintea personală de exterior.
Echipamentul de protecție se utilizează numai în incinta spitalului; acesta va fi
schimbat cu hainele la ieșirea din tură , după o spălare și aseptizare a mâinilor.
Tehnica de spălare a mâinilor
Tehnica de spălare a mâinilor ar trebui să dureze 15 - 30 secunde. Pe
mâinile ude aplicăm 5 secunde pentru fiecare dintre cei 6 pași arătați mai jos.
Pot fi folosiți pe mâna curată 3 ml de alcool sau gel.

Când se face spălarea mâinilor?
• la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă; la intrarea şi la
ieşirea din salonul de bolnavi;
• înainte şi după examinarea fiecărui bolnav;
• înainte şi după aplicarea unui tratament;
• înainte şi după efectuarea unor proceduri invazive;
• după scoaterea mănuşilor de protecţie;
• după scoaterea măştii folosită la locul de muncă;
• înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor
administrate peros;
• după folosirea batistei;
• după folosirea toaletei;
• după trecerea mâinii prin păr;
• după activităţi administrative, gospodăreşti.
• ori de câte ori mâinile sunt vizibil murdare;
• după contactul cu sângele sau cu produsele de excreție;
5


• după îndepărtarea mănușilor;
• înainte de procedurile aseptice: îngrijirea unei răni ,injecții, puncții , etc.

Procedura și cei 6 pași ai spălării mâinilor:
- îndepărtarea bijuteriilor (inele, brăţări) a ceasurilor;
- unghii îngrijite, tăiate scurt;
- utilizare de apă curentă , săpun, periuță pentru spălarea obişnuită;
- două săpuniri consecutive timp de 2 min. pe toată suprafața mâinii și în spațiile
interdigital , se usucă mâna cu prosop de unică folosință.
- în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al
săpunului, dar nu ca rutină.

• Mâinile – pe fețele palmare;
• Mâinile – pe fețele dorsale;
• Palmele – inter digital;
• Degetele – cu palma opusă;
• Policele – cu palma opusă;
• Unghiile – prin rotații cu palma opusă.
• Se interzice efectuarea oricărei intervenții cu mâinile umede la echipamentele
tehnice – electrice și se interzice descompletarea echipamentului electroizolant
• In secțiile de anestezi , terapie intensivă și bloc operator unde se lucrează și cu
gaze narcotice inflamabile, se interzice purtarea îmbrăcămintei din fibre sintetice
sau lână;
• Se interzice ca în timpul desfășurării unor tehnici medicale să se mănânce sau
să se atingă gura sau fața cu mâinile;
• Se vor utiliza grupuri sanitare separate de cele destinate bolnavilor;
•Depozitarea rezidurilor menajere se face separat de cele rezultate din activitatea
medicului;
•Se cere respectarea intocmai a procedeelor de lucru privind examinarea,
investigarea si aplicarea tratamentelor.

Spălarea şi dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor de unică utilizare este
obligatorie în următoarele situaţii:
- recoltarea de produse biologice pentru examinări de laborator sau alte scopuri;
- efectuarea puncţiilor lombare sau vasculare;
- la orice manevre prin care se vine în contact cu sânge, secreţii şi excreţii ale
asistaţilor;
- examenele şi tratamentele stomatologice;
- tușeul vaginal, tușeul rectal;
- sondaje, cateterizări vezicale;
- tubaj gastric, duodenal, alimentarea prin gavaj;
- intubaţie oro-traheală;
- endoscopie;
6

- toate intervenţiile chirurgicale;
- asistarea naşterilor;
- aplicarea şi îndepărtarea cateterelor venoase şi arteriale.

Ştergerea şi uscarea este obligatorie:
- cu aer cald;
- prosop de unică întrebuinţare;

*NOXELE PROFESIONALE ALE ACTIVITĂȚII MEDICO –SANITARE
Cauzele generale producătore de accidente şi boli profesionale în munca
medico-sanitară sunt: umezeala; curentul electric; explozia gazelor sub presiune;
efortul fizic incorect dozat; acţiunea substanţelor toxice, caustice,corozive şi
inflamabile.

Umezeala
Umezeala apare ca o noxă profesională, în special, în serviciile de
balneologie şi hidroterapie, precum şi în unele ramuri de fizioterapie, dar în
condiţii neadecvate de muncă pot apărea în orice serviciu medico-sanitar,
acţionând asupra personalului care se ocupă cu igiena, îmbăierea bolnavilor şi
întreţinerea curentă a spaţiului de spitalizare. Umezeala apare ca o noxă
profesională în toate unităţile spitaliceşti la spălătorii, chiar dacă acestea sunt
mecanizate.
Umezeala provoacă macerarea tegumentelor mâinii, ceea ce favorizează
formarea eczemelor şi a infecţiilor locale. Dacă umezelii i se suprapune şi o
temperatură mai joasă, aceasta va favoriza îmbolnăvirea aparatului locomotor.

Curentul electric
Curentul electric prezintă pericolul electrocutării. Energia electrică se
utilizează în serviciile de: radiodiagnostic şi radioterapie; explorări funcţionale;
electroterapie; electrocauterele; fierbătoarele şi sterilizatoarele electrice;
întreţinerea curentă a spaţiilor de spitalizare şi a anexelor (aspiratoare de praf,
maşini de spălat, maşini de uscat şi călcat lenjeria, frigidere etc.). Utilizarea
incorectă sau în stare defectă poate provoca accidente grave şi chiar fatale prin
electrocutare.

Explozia gazelor sub presiune
Pericolul este foarte mare în: serviciile de anestezie, reanimare,
fizioterapie unde se lucrează cu oxigen, dioxid de carbon şi aer comprimat în
butelii, sau cu diferite substanţe anestezice generale (eter, ciclopropan, protoxid
de azot) care sunt inflamabile; oficiile de alimente pentru reîncălzirea hranei
bolnavilor (gaz lichefiat în butelii metalice); staţiile centrale de sterilizare;
autoclavele de la blocurile operatorii şi din laboratoarele de microbiologie.

7


Substanţele toxice, caustice, corozive, inflamabile
Substanţele toxice, caustice, corozive, inflamabile prin depozitare,
etichetare, mânuire, transport, spălarea recipientelor incomplet folosite
reprezintă surse posibile de accidente şi îmbolnăviri profesionale. Substanţele
pot pătrunde în organism atât pe cale digestivă, cât şi prin inhalare sau prin
piele.

Efortul fizic incorect dozat
Organizarea incorectă a serviciilor medicale, amplasarea lor dispersată,
circuitele prea complicate, sistemele de semnalizare învechite, lipsa
ascensoarelor fac ca personalul să parcurgă în cursul turei de serviciu triplul
distanţei acceptabile (4 km).
Ridicarea sau schimbarea de poziţie a bolnavilor imobilizaţi la pat, transportul
cu targa sau căruciorul necesităo tehnică corectă, pentru a nu produce vătămări
ale sistemului locomotor a personalului (febră musculară, discopatii, întinderi de
ligamente etc.).

Cauze specifice
Cauzele specifice producătoare de accidente şi boli profesionale sunt:
radiaţiile ionizante, razele ultraviolete, infecţiile de spital, sensibilizarea faţă de
medicamente, dezinfectante sau alte substanţe chimice, munca cu bolnavii
iresponsabili moral şi penal, infecţiile intraspitaliceşti.

Radiaţia ionizantă
Iradierea ionizantă este posibilă în serviciile de radiodiagnostic,
radioterapie, precum şi în cursul examinărilor şi al tratamentelor cu izotopi
radioactivi. Razele ionizante se cumulează în organism şi adesea se manifestă
numai după o perioadă de activitate sub acţiunea acestora. Doza tolerantă este
cantitatea maximă de raze ionizante pe care organismul o poate tolera zilnic,
timp îndelungat, fără să afecteze sănătatea. Aceasta se controlează cu ajutorul
dozimetrelor. Provoacă afecţiuni ale organelor hematopoietice, glandelor
sexuale, pielii.

Razele ultraviolete
Razele ultraviolete sunt utilizate în serviciile de fizioterapie, precum şi
pentru dezinfecţie. Provoacă afecţiuni ale ochilor şi tegumentelor.

Sensibilizarea faţă de medicamente, dezinfectante sau alte substanţe
chimice
Sensibilizarea faţă de medicamente, dezinfectante sau alte substanţe
chimice este foarte frecventă. Poate fi locală (tegumentele venite în contact cu
substanţa) sau generale (erupţii generalizate, febră, stări deşoc).
8



Munca cu bolnavii iresponsabili moral şi penal
Munca cu bolnavii iresponsabili moral şi penal impune angajarea
asistenţilor medicali cu o condiţie fizică robustă, specializaţi pentru această
muncă.

Infecţiile intraspitaliceşti
Infecţiile intraspitaliceşti reprezintă forma cea mai tipică a riscului
profesional în munca cu bolnavii. Pericolul este deosebit de mare în spitalele de
boli infecto-contagioase. Posibilitatea infecţiilor intraspitaliceşti există însă în
orice secţie deoarece bolnavii pot fi purtători de germeni. Infecţiile
intraspitaliceşti se transmit pe cale aerogenă,digestivă, prin contact direct etc.

* ÎMBRĂCĂMINTEA DE PROTECȚIE ȘI ȚINUTA ASISTENTEI LA LOCUL
DE MUNCĂ
Echipamentul de protecţie al asistentei medicale este obligatoriu şi trebuie
să fie menţinut totdeauna în stare impecabilă, de curăţenie perfectă (halat, şorţ,
bonetă, încălţăminte adecvată etc.).Peste echipament, asistenta medicală va purta
o manta groasă (circulaţia între pavilioane, în curtea spitalului).
În spitalele de boli infecţioase cu cazuri deosebit de contagioase se
utilizează echipamente speciale de protecţie (salopetă, ochelari, mască, mănuşi,
cizme de cauciuc).
În serviciile de radiologie se utilizează şorţ de cauciuc îmbibat cu săruri
de plumb.
În orice activitate cu potenţial infecţios, unde mâna sau mucoasele
asistentei medicale pot veni în contact direct cu sângele sau alte produse
biologice sau patologice ale bolnavului va purta mănuşi de cauciuc de unică
folosinţă.
Echipamentul de protecţie în timpul liber, precum şi hainele de stradă în
timpul serviciului, se păstrează în dulapuri strict individuale, aşezate în filtrul de
personal. Filtrul de personal este format din două garnituri de dulapuri aşezate în
încăperi separate, despărţite prin camera de baie.
La intrarea în serviciu, personalul va dezbrăca hainele de stradă în prima
încăpere aşezându-le în dulap, va trece prin camera de baie, iar de aici într-o altă
încăpere, unde va îmbrăca echipamentul de protecţie pe care îl scoate dintr-un
dulap. La părăsirea spitalului, sensul este invers. Echipamentul de protecţie are o
durată maximă de purtare de trei zile, însă se schimbă ori de câte ori se
murdăreşte sau se mototoleşte, rupe, etc.



9

* PROFILAXIA ÎMBOLNĂVIRILOR PROFESIONALE ȘI PROTECȚIA
MUNCII ÎN UNITĂȚILE MEDICO-SANITARE
Cauzele care pot genera accidente şi îmbolnăviri profesionale în munca de
îngrijire a bolnavilor sunt multiple, însă pot fi evitate dacă se respectă normele
generale şi speciale de protecţie a muncii ale activităţii medico-sanitare.
Măsurile cele mai importante de protecţie a muncii sunt: modul igienic de viaţă;
călirea organismului; purtarea corectă a echipamentului de protecţie. Acestea se
completează cu măsuri prevăzute în legislaţia noastră pentru fiecare persoană
care lucrează în cadrul unităţilor medico - sanitare.
La întreruperea mai lungă de 30 de zile la locul de muncă sau a celor
transferaţi li se va face un instructaj introductiv care se repetă la perioade de 1- 6
luni, instructaj numit periodic. Acest instructaj cuprinde metodele de utilizare a
aparatelor, mânirea şi transportul substanţelor toxice,caustice etc. Se va evita
munca în condiţii umede şi friguroase.
Aparatele care funcţionează cu curent electric trebuie să fie în perfectă
stare de funcţionare, verificate preventiv la intervale fixe de către un tehnician
de specialitate, iar zilnic de către personalul care le utilizează. Pentru fiecare
aparat se întocmeşte o fişă tehnică.
În cursul tratamentelor de electroterapie, cât timp bolnavul este în contact
cu electrozii, este interzisă, atât asistentei cât şi bolnavului, atingerea obiectelor
metalice puse pe duşumea sau a acelora care au contact cu pământul. Orice
manoperă cu aparatele electrice se execută cu mâinile absolut uscate. Se dotează
locurile de muncă cu pericol de incendii, cu extinctoare a căror conţinut trebuie
reîmprospătat la termen.
Gazele comprimate în butelii se utilizează numai cu reductoare de
presiune, a căror stare de funcţionare severifică lunar. Amplasarea buteliilor se
face la o distanţă cât mai mare de sursele de căldură. Oxigenul se înmagazinează
în rezervoare tubulare de oţel, cu pereţi groşi şi rezistenţi, în care este comprimat
până la o presiune de 120 atm.
Autoclavele vor fi utilizate numai de către personalul specializat,
respectând presiunea şi temperatura pentru care sunt fabricate. Aparatele de
măsurat presiunea trebuie periodic verificate.
Pentru prevenirea intoxicaţiilor, orice substanţă chimică sau
medicamentoasă va fi ţinută în ambalaje etichetate.
Transvazarea unei substanţe oarecare, indiferent de natura ei, într-un
recipient care poartă altă inscripţie se pedepseşte prin lege.
Manipularea substanţelor corozive se va face numai cu mănuşi, şorţuri şi
cizme de cauciuc.
Pentru evitarea efortului exagerat se utilizează ascensoarele şi
cărucioarele, iar schimbările de poziţie ale bolnavului se vor face de către 2-3
persoane.
La serviciile de radiodiagnostic şi radioterapie, se vor purta şorţuri şi
mănuşi din cauciuc, impregnat cu săruri de plumb. În timpul radiografiilor, în
10

timpul expunerii filmelor, personalul va ieşi din cameră, expunerea făcându-se
prin telecomandă. Asistenta medicală din acest serviciu va purta obligatoriu
dozimetru prevăzut cu filtre de metal.
Pentru evitarea efectelor razelor ultraviolete în timpul funcţionării
lămpilor de cuarţ, asistenta medicală va purta ochelari de protecţie de culoare
fumurie. Asistenta medicală va folosi tehnicile aseptice în orice manevră cu
bolnavul.
Pentru prevenirea infecţiilor transmise prin vectori, bolnavii internaţi vor
fi controlaţi şi la nevoie deparazitaţi înainte de a fi duşi în salon. Periodic sau la
nevoie se va face dezinsecţia sau deratizarea, distrugându-se factorii
transmiţători ai multor boli contagioase.
În vederea protejării oraşului de materialul infecţios provenit din spitale,
sistemul de canalizare al spitalului este prevăzut cu un tanc septic, în care se
distrug toţi germenii infecţioşi proveniţi de la bolnavi, săli de operaţii,
laboratoare etc.