Vega 141

Vega
141
Martie 2011
IC 405 - Complex de nebuloase în jurul stelei AE Aurigae
Autor: Radu Gherase
Astroclubul
Bucureşti
Vega 141, marte 2011 www.astroclubul.ro
IC 405 - Complex de
nebuloase în jurul
stelei AE Aurigae
Autor: Radu Gherase
Locaţia: Vălenii de
munte
15.11.2010 01:53 -
15.11.2010 03:31 TU
Telescop Newton C8-
NGT 200mm f/5
Canon EOS 400D (mo-
difcat pentru astrofoto
cu fltru Baader) în focar
cu MPCC Coma Corrector
800 ISO
16 cadre suprapuse
reprezentând expuneri
succesive a câte 5 min
Timp total cumulat de
expunere: 1h 20min
Prelucrare digitală cu
IRIS şi Photoshop
Dacă doriţi să vedeţi şi
alte fotografi
astronomice realizate
de Radu Gherase vă
rugăm să vizitat site-ul
personal de
astrofotografe:
www.frmament.ro
CUPRINS
martie 2011
Redacţia Vega
Redactor şef:
Zoltan Deak
Redactori:
Adrian Şonka
Mihaela Şonka
Oana Sandu
Radu Gherase
Revista Vega
nr. 141, martie 2011
Revistă editată de Astroclubul Bucureşti
ISSN 1584 - 6563
Pentru abonamente sau pentru a contribui
cu articole, imagini etc. contactați
[email protected]
Astroclubul
Bucureşti
3 Eclipsa de Soare din 4 ianuarie 2011 - galerie foto
Mircea Răduţiu, Bogdan Dinicuţu
4 Cometa Hartley2 - galerie foto Zoltan Deak
8 CHDK Zoltan Deak
11 Universul primordial - lichidul perfect Ruxandra Popa
Vega 141, marte 2011 Astroclubul Bucureşt
Mircea Răduţiu
Bogdan Dinicuţu
Zoltan Deak
cometa Hartley2
01 octombrie 2010
Colibaşi (jud. Giurgiu)
Canon EOS 350D
obiectv Canon 50mm
f/1.8 închis la f/2.8
400ISO
14 imagini a câte 30s
Vega 141, marte 2011 www.astroclubul.ro
aparatul foto a fost pus pe o montură altaz iOptron R-80; dotare minimală din motve de uşurinţă în transport, montare şi utlizare:
alinierea rapidă a monturii (de tp GOTO) după două stele şi centrarea pe zona unde se afa cometa prin simpla introducere a coordonatelor din efemeridă
obiectvul de 50mm (echivalent cu 80mm pe flm) cuprinde un câmp foarte larg (Cassiopeia este în întregime în fotografe)
am folosit 400ISO pentru a evita un zgomot de fond prea mare
sub a Cas se vede cometa (pata verzuie) şi NGC 281 (pata roşiatcă)
Zoltan Deak
cometa Hartley2
11 octombrie 2010
Colibaşi (jud. Giurgiu)
Canon EOS 350D
obiectv Canon 50mm
f/1.8 închis la f/2.8
800ISO
13 imagini a câte 30s
Vega 141, marte 2011 Astroclubul Bucureşt
aceeaşi dotare minimală şi acelaşi mod de operare ca pe 01 octombrie
în câmpul fotografat cometa se afă deja în Perseus
am folosit 800ISO pe baza rezultatelor bune obţinute anterior
Zoltan Deak
Vega 141, marte 2011 www.astroclubul.ro
cometa Hartley2
21 octombrie 2010
Bucureşt
Canon EOS 500D
obiectv Canon 60mm
f/2.8; 800ISO
26 imagini a câte 4s
aparatul foto a fost montat pe un trepied foto; în consecinţă tmpi de expunere scurţi
condiţii difcile de fotografere cu iluminare stradală puternică şi foarte apropiată
cometa este în Auriga, în câmp b Aur, q Aur şi se mai văd M38, M36 şi M37
Zoltan Deak
Vega 141, marte 2011 Astroclubul Bucureşt
cometa Hartley2
31 octombrie 2010
Colibaşi (jud. Giurgiu)
Canon EOS 500D
Canon 55-250mm
la 250mm
f/5.6; 800ISO
2 imagini a câte 15s
Zoltan Deak
Vega 141, marte 2011 www.astroclubul.ro
În căutările mele de pe Internet legate de Timelapse movies am dat pes-
te o pagină extrem de interesantă pentru noi, astronomii amatori. CHDK
înseamnă de fapt Canon Hack Development Kit şi este creat de un grup de
entuzişt ai fotografei care urmăresc câteva scopuri: să obţină fşiere RAW,
să poată face braketng, control manual total al parametrilor expunerii, Live
histrogram, Moton detecton şi altele. Evident se adresează în mod exclu-
siv posesorilor de camere foto compacte Canon.
Folosirea acestui pachet de programe cere o mare atenţie mai ales că
suntem preveniţi de la început că “nu există garanţii”. De aceea trebuie citt
cam tot ce este pe acolo, artcole de bază, cele pentru avansaţi, manuale
şi instrucţiuni de instalare. Chiar şi aşa am avut ceva aventuri încă de la în-
ceput. Am instalat pe card ceea ce trebuia, am pornit procedura de instalare
(nepermanentă) şi ... ratare! Mesaje că nu s-a instalat, mai precis cardul nu
este bun. De aceea spuneam în introducere că nu mă adresez celor emotvi!
Valoarea cardului SD nu era mare dar părea un eşec de la început. Nu îl mai
vedeam nici cu camera foto, nici sub Windows şi nici sub Linux. Din fericire o
formatare cu aparatul a rezolvat problema şi abia atunci mi-am adus aminte
că mi se recomandase aşa ceva dar nu mi s-a părut important. Au contnuat
peripeţiile când am încercat să valorifc fşierele RAW. Ei spuneau că sunt
mai deosebite, diferite de cele natve Canon. Practc nu le-am putut vedea
decât cu IrfanView şi cu IRIS. Nu prea convenabil căci nu aveam acces să
modifc parametrii care mă interesau: expunere şi balans de alb. Înapoi la
manual şi găsesc ceva favorabil: se pot salva şi ca fşiere DNG (Digital Nega-
tve). Acestea le-am putut deschide cu Adobe Photoshop Elements 5.0 şi în
mod sigur se poate şi cu versiuni mai noi şi/sau mai bune ale programelor
Adobe de prelucrare de imagine. Apoi au început şi surprizele plăcute:
puteam “regla” expunerea cu până la +/- 4EV şi alege ce balans de culoare
vreau, indiferent de setarea folosită în camera foto! Aşa ceva la un aparat
compact obişnuit este foarte rar. Acestea sunt unele din atributele specifce
aparatelor DSLR sau aparatelor compacte foarte scumpe.
Interesul meu a crescut când am citt că, în funcţie de model, pot face ex-
puneri mai lungi decât cele permise de programele originale ale aparatului.
Se putea ajunge la cel puţin 64 se secunde, ceea ce suna foarte tentant
pentru astronomul din mine. Lucrurile au fost chiar mai favorabile, modelul
meu permite expuneri de până la 2048 secunde, aproape 35 de minute!
Se poate face acest lucru doar în trepte bine defnite deci nu putem alege
valori intermediare de tmp. Există deci şi dezavantaje, mici, zic eu.
Pachetul de programe se încarcă cu ajutorul facilităţii de Firmware Up-
date:
Rămân la dispoziţia noastră toate meniurile originale Canon dar mai apar
extrem de multe posibilităţi noi. Pornind de la Meniul principal, total diferit
ca şi conţinut şi ca prezentare, putem să ne rătăcim în labirintul de sub-
meniuri. Ne ajutăm de manual. Acesta are dublu rol: de ghidare printre me-
niuri şi de lămurire a funcţiilor disponibile şi a setărilor lor. Manualul este
destul de uşor de înţeles. Ca să aveţi o idee cât de complex devine sistemul
am pus spre ilustrare (pagina următoare) imagini cu Meniul principal şi cu
cu două submeniuri care ne intresează direct, cel ce se referă la RAW/DNG
şi cel în care se poate modifca şi tmpul de expunere.
CHDK
Acest material nu se adresează celor slabi cu inima şi nici celor care cred că RAW şi DNG
sunt nume de trupe de hard rock
punctul de pornire
obligatoriu dacă
dorim să folosim
CHDK
Vega 141, marte 2011 Astroclubul Bucureşt
Pentru testare am folosit o dotare minimală: trepied, micromontura
ecuatorială şi aparatul foto, un Canon A570is. Am plecat de la valoarea
obişnuită de 16s şi am dublat tmpul până la valoarea maximă permisă de
calitatea monturii total neghidate (128s) şi pusă în pol foarte aproximatv.
Focală minimă şi 200ISO. Constelaţia Taurus. La expunerea de 256s stelele
nu au mai fost rotunde. În condiţiile de oraş cu poluare luminoasă mare nu
câştgăm mai mult de o magnitudine, maxim două. Se adaugă şi zgomotul
mare al senzorului. În locuri mai propice se pot fotografa meteori dar şi
constelaţii, conjuncţii si altele asemămătoare. Rezultatele obţinute vara
trecută în tabăra din munti Rodnei cu un aparat compact Olympus mi-au
întărit convingerea că se pot fotografa uşor meteori şi cu un echipament
low cost.
Să nu ne iluzionăm totuşi: aparatul meu compact Canon A570is are,
întradevăr, procesor de imagine DIGIC III (am şi un Canon EOS350D care
are... DIGIC II), se pot obţine DNGuri şi face expuneri de ordinul minutelor
dar nu este ca un DSLR adevărat. Are lentle şi senzor mai mici, obiectvul
nu se poate scoate deci calitatea fnală a imaginilor este mai slabă şi există
limitări serioase în folosirea şi în astronomie.
meniuri “CHDK”
(în sensul acelor
de ceasornic)
1. meniul principal
2. submeniul RAW
(observaţi că este
bifat “DNG format”)
3. submeniul în care
putem seta valoarea
tmpului de expunere
... şi nu numai
Vega 141, marte 2011 www.astroclubul.ro
16s
64s 128s
32s
constelaţia Taurus
Bucureşt
Canon A570is
f= 5.8 mm (echivalent
cu 35mm pe flm)
f/7.5; ISO 200
WB= Daylight
tmpii de expunere
sunt marcaţi pe fecare
fotografe
luminozitatea cerului
creşte dramatc la
fecare dublare a
tmpului de expunere
şi devine din ce în ce
mai vizibil zgomotul
senzorului
imaginea din centru
arată sistemul folosit:
camera foto, trepied
şi micromontura
ecuatorială...
pe stradă treceau
bineînţeles maşini
cu farurile aprinse
Vega 141, marte 2011 Astroclubul Bucureşt
Studiile din ultmii cinci ani ale cercetătorilor au condus la concluzia că Universul
primordial se comporta mai degrabă ca un lichid „perfect” decât ca un gaz.

Să explicăm puţin. În aprilie 2005 oamenii de ştinţă din cadrul RHIC (Relatvistc
Heavy Ion Collider), acceleratorul de partcule din cadrul Laboratorului Naţional
Brookhaven aparţinând Departamentului de Energie al USA, au dat publicităţii
datele obţinute în urma mai multor ani de experimente remarcabile. Ei au anunţat
crearea în condiţii de laborator a unui nou tp de materie extrem de ferbinte şi
de densă formată din quarci şi gluoni (partculele de bază care formează nucleele
atomice) care se comportă însă total diferit faţă de ce fusese prognozat.
Acest tp de materie corespunde structurii Universului în vârstă de o microsecundă
şi reprezintă radiografa cea mai exactă a acestuia produsă până astăzi. Tocmai din
aceste considerente studiul caracteristcilor materiei primordiale numită Plasma
Quark Gluon este esenţială pentru a înţelege care sunt fenomenele ce s-au petre-
cut în Universul nostru imediat după Big Bang.
Aşadar, demonstrarea faptului că acest tp de plasmă, rezultată în urma colizi-unii
ionilor grei de aur, se comportă ca un lichid şi nu ca un gaz este un lucru extrem de
important. Dar să vedem ce spun oamenii de ştinţă…
Dr. Raymond L. Orbach, director al Biroului de Ştinţă al Departamentului de Energie:
„ Descoperirea, de la RHIC, privind comportamentul de lichid al noii stări a materiei
obţinută prin coliziunea atomilor de aur este de-a dreptul uluitoare şi ne oferă
informaţii foarte preţioase despre Universul tmpuriu.”
Să explicăm însă cum se formează Plasma Quark Gluon şi care sunt caracteristcile
sale aşa cum reies ele din studiile publicate.
Fizica teoretcă considera că la câteva milionimi de secundă de la Big Bang Uni-
versul era o „supă” de partcule elementare (quarci şi gluoni); condiţiile în acele
momente erau extreme din punctul de vedere al temperaturii şi presiunii şi deci
comportamentul „supei” de partcule era foarte greu de prezis. După câteva mi-
crosecunde materia avea să sufere un proces de răcire, iar partculele elementare
începeau să formeze protoni şi neutroni, cărămizile materiei.
În ultmii ani fzicienii au încercat să recreeze în laborator această „supă” de ma-
terie primordială prin coliziuni repetate ale nucleelor atomice a căror energie este
sufcient de mare pentru a produce temperaturi de miliarde de grade, care să
determine „topirea” nucleelor, eliberarea quarcilor şi gluonilor şi formarea Plasmei
Quark Gluon pentru o foarte scurtă perioadă de tmp.
Între anii 2000 - 2003, cercetătorii din cadrul RHIC au reuşit să creeze Plasma Quark
Gluon în laborator la temperaturi de 4000 miliarde de grade (de 250.000 de ori mai
mare decât cea din interiorul Soarelui). Studiile ulterioare experimentului au arătat
că Plasma Quark Gluon se comportă precum un lichid aproape fără frecare şi nu ca
un gaz aşa cum se aşteptau fzicienii.
Să vedem de unde se deduce acest tp de comportament şi ce înseamnă el de
fapt. Măsurătorile realizate asupra traectoriilor a mii de partcule produse în urma
coliziunilor individuale arătau neobişnuit, şi anume: partculele primordiale pro-
duse aveau tendinţa de a se mişca la unison, ca răspuns la variaţiile de presiune
pe unitatea de volum din urma coliziunilor nucleare. Cercetătorii se referă la acest
fenomen cu termenul de „fuid”, din moment ce comportamentul său este consis-
tent cu proprietăţile unui fuid în mişcare.
Totuşi, spre deosebire de fuidele obişnuite în care moleculele se mişcă aleator
(brownian), Plasma Quark Gluon pare a se deplasa după un model care implică un
UNIVERSUL PRIMORDIAL – LICHIDUL PERFECT
Ruxandra Popa
„Dacă eşt interesat de proprietăţile Universului de o microsecundă cea mai bună soluţie pentru a-l studia nu este să construieşt
un telescop foarte mare, ci un accelerator.” Krishna Rajagopal, fzician teoretcian din cadrul MIT (Massachusets Insttute of Technology)
Vega 141, marte 2011 www.astroclubul.ro
grad ridicat de coordonare între partcule. Acest tp de comportament seamănă
foarte mult cu cel al unui banc de peşt care răspunde ca o enttate la schimbările
din mediul în care se deplasează.
Directorul Laboratorului de Energie şi Fizică Nucleară Brookheaven, Sam Aronson
spune: „Această mişcare lichidă este aproape perfectă”, ceea ce înseamnă că poate
f explicată de ecuaţiile hidrodinamicii. Acestea au fost elaborate tocmai pentru a
descrie lichide teoretc „perfecte”, a căror vâscozitate este foarte scăzută şi care
au capacitatea de a atnge echilibrul termodinamic foarte rapid tocmai datorită
gradului mare de interacţiune dintre partcule. Deşi cercetătorii nu pot măsura
efectv vâscozitatea Plasmei Quark Gluon, ei pot totuşi deduce din modul său de
comportament faptul că vâscozitatea sa este extrem de redusă, apropiindu-se de
limita sa cuantcă.
Toate aceste date duc la o singură concluzie şi anume că Plasma Quark Gluon este
singurul lichid perfect observat vreodată.
Descoperirile realizate la RHIC în ultmii ani au condus la crearea unor noi modele
privind comportamentul Universului primordial. Dar ele nu s-au oprit aici…
În anul 2010 cel mai important experiment planetar din domeniul partculelor ele-
mentare, LHC (Large Hadron Collider), a reluat acest tp de experimente dar cu
energii mult mai mari şi cu atomi mai grei, anume cei de plumb.
Proiectul ATLAS dă publicităţii în noiembrie 2010 rezultatele obţinute care confrmă
cercetările anterioare din cadrul RHIC despre comportamentul Plasmei Quark Gluon.
Experimentul confrmă, de asemenea, comportamentul fasciculelor de partcule
elementare rezultate în urma coliziunii.

Nucleele de plumb care se lovesc la viteze colosale determină apariţia unor fasci-
cule care pot f măsurate. Acestea se dispersează radial faţă de punctul de coliziune
şi sunt înregistrate de detectoarele foarte sensibile din cadrul ATLAS şi CMS.
În general, în cadrul coliziunilor dintre protoni se produc fascicule ce apar în perechi
„spate în spate”. În cazul ionilor mai grei (de exemplu, de plumb) fasciculele pro-
duse interacţionează într-un mod foarte specifc cu mediul dens şi ferbinte în care
se formează. Unul dintre aceste fascicule cedează practc mediului energia sa.
Aceasta conduce la o scădere semnifcatvă a energiei perechilor de fascicule şi are
o amprentă specifcă ce poate f măsurată. Acest tp de fascicule poartă numele de
„fascicule de stngere” şi reprezintă o modalitate foarte exactă de studiu al com-
portamentului Plasmei Quark Gluon.
Ca urmare a acestor experimente, fzica teoretcă trebuie să îşi revizuiască unele
dintre teoriile şi modelele precedente. Pentru asta unele dintre cele mai puternice
computere realizează astăzi simulări numerice cu noile date, altele încearcă să în-
corporeze măsurători canttatve de vâscozitate în ecuaţiile de mişcare a fuidelor la
viteze apropiate de viteza luminii. Alte tpuri de calcule folosesc metode din cadrul
teoriei stringurilor pentru a putea prezice vâscozitatea fuidului produs în RHIC şi
LHC.
Experimentele ultmilor ani din domeniul partculelor elementere vor conduce la
realizarea unei imagini noi a comportamentului Plasmei Quark Gluon şi deci a Uni-
versului primordial.